Universitatea din Pitești

Facultatea de Teologie,Litere,Istorie și Arte

Specializarea.Artă Sacră
Anul I

Referat la Teoria Generală a

Restaurăeii

Asist.univ.GIUGEA GHEORGHIȚA-DANIELA

Student: Popescu Adriana

 Semnificația culturală a Manastirii Negru Voda Campulung
Muscel Hram: Adormirea Maicii Domnului

De-a lungul timpului, Câmpulungul, capitală a Țării Românești, s-a bucurat de o

deosebită atenție din partea voievozilor români, care i-au acordat multe și importante
privilegii, pe care alte orașe din Țara Românească nu le-au cunoscut. 
Valoare istorică.
Fiind un loc încărcat de istorie, fiecare construcție veche, fiecare arteră de circulație ce
străbate urbea, monumentele, bisericile din Câmpulung, toate ne vorbesc de istoria, de
vechimea și de multe alte aspecte majore din trecutul său.
Proveniența numelui Mănăstirii Negru Vodă este legată de o legendă potrivit căreia
Negru Vodă Voievod, întâiul descălecător al Țării Românești, a întemeiat, în regiunea dintre
Dunăre și Carpați, Țara Românească, construind aici biserici, mănăstiri, curți domnești și
orașe. Manastirea Negru Voda se afla in orasul Campulung-Muscel, in judetul Arges. Aceasta
a fost ctitorita in anul 1215, prin traditie de catre Radu Negru Voievod. Mai apoi, a fost
rezidita de Basarab I si fiul sau, Nicolae Alexandru. Aceasta va fi recladita de Matei Basarab,
cand devine si manastire.
Manastirea Negru Voda reprezinta cel mai important ansamblu monastic din Muscel. In
componenta ei intra Paraclisul Domnesc al curtii voievodale, ulterior Biserica mare a
manastirii, Biserica mica - bolnita - din primul sfert al veacului al XVIII-lea, Turnul
clopotnita de la intrarea în incinta - secolul al XVII-lea, Casa Domneasca - secolul al XVII-
lea construită pe vechi temelii din secolul al XIV-lea, Casele egumenesti - secolul al XVIII-
lea, anexa casei domnesti si chiliile de la inceputul secolului al XIX-lea. Aici se mai afla si
Hanul-Bazar al manastirii, dispărut înca din 1746. Voievodul Matei Basarab, restaurand în
anii 1635-1636 manastirea Negru Voda, vechea ctitorie a Basarabilor distrusa de cutremur în
1628, a gasit potrivit sa aduca tipografia daruita de mitropolitul Petru Movila, tiparind, in
1642, prima carte în limba romaneasca cu continut moral-filozofic: "Invataturi peste toate
zilele, pe scurt".Î n 1669, boierul Radu Nasturel a infiintat o scoala domneasca, prima scoala
cu limba de predare romana, destinată a învata carte si pe copiii celor saraci, nu numai pe
copiii boierilor si domnilor.
Valoarea artistică.
Arhitectura.
În formă de navă,biserica are trei turle ,cea din mijloc este mai mare ,iar cele de la
răsărit și apus ,mai mici .
Altarul este mai larg ,în formă de arc de cerc ,având o fereastră mare pe axa bisericii
care era încadrată de o arcadă ,și o alta mai mică ,deasupra ușii.Bolta este compartimentată de
două arcade asimetrice,sprijinite pe stâlpi doar în partea de răsărit.În spatele tâmplei sunt
așezate două coloane care sunt înălțate până la boltă.Tâmpla este realizată din lemn ,are
decorații ornamentale,predominând motivele vegetale stilizate,cu frumose coloane și decorate
cu frunze și având mici capiteluri .
Ușile Împărătești și cele Diaconești sunt abundent decorate .Înre cele trei registre cu icoane se
remarcă cel superior ,întrucât este arcuit semicircular în partea centrală.Tâmpla prezintă un
plan central nai avansat spre naos ,față de cele laterale ,retrase spre altar .
Naosul este de formă dreptunghiulară ,care reprezintă cel mai spațios compartiment al
bisericii ,iar pe laturile exterioare există câte o fereastră mare ,iar turla deschisă,înaltă și foarte
largă,cu patru arcade sprijinite pe stâlpi masivi și luminată de opt feresre mari.Înspre altar se
află un spațiu îngust ,cu arcade laterale ,având și o boltă elipsoidală care este se spărțit de
restul naosului printr-o arcadă mare.În mijlocul naosului se află un policandru din lemn
sculptat ,iar între naos și pronaos se impune o arcadă semicirculară sprijinită pe stâlpi
masivi ,laterali.

Pronaosul I este dreprunghiular ,cu o boltă elipsodială ,care are două arcade la capete
care prezintă câte o fereastră pe fiecare latură exterioar. deasupra ușii de intrare, sunt pictați
de către Gherman zugravul în 1831 ctitorii: Matei Basarab care ține în mână o biserică cu trei
turnuri mari și două mici și Doamna Elena, ținând și ea cu mâna dreaptă biserica;Radu Negru
care ține și el cu mâna stângă o altă biserică și Nicolae Alexandru ținând cu mâna dreaptă
aceeași biserică.

Între pronaosul I și pronaosul II se află coloane înalte fixate pe socluri pătrate ,având
frumoase capiteluri .Ele separă un spațiu central și două spații mici laterale ,toate având
arcade semicirculare ,cea din mijloc fiind cea mai mare.Pe același alineeat cu coloanele ,sunt
stâlpi laterali masivi .
Biserica este zidită din piatră de Albești, iar pe peretele exterior din vest se află două
pisanii. Prima, așezată în stânga, face istoricul mănăstirii, așa cum era cunoscut în vremea lui
Matei Basarab, lăudând opera acestui domn bun și milostiv care a reconstruit biserica.
Una dintre principalele clădiri ridicate aici de Matei Basarab, probabil edificată în 1635 –
1648, este casa de la sud-vest de biserică, numită în catagrafii casa egumenească. Ea are o
pivniță acoperită cu boltă semicilindrică și un gârlici boltit spre est. 
Ansamblul este dominat, pe latura de vest, de turnul-clopotniță, înalt de 36 de metri, construit
în 1635-1636. La bază, are o lățime de 10 metri, fiind unul dintre cele mai masive și mai
spectaculoase construcții de acest fel din Țara Românească.
Pe partea nordică a turnului-clopotniță se află Casa stăreției, cu parter și etaj, construită de
Constantin Brâncoveanu și care a suferit modificări în secolul al XX-lea. 
În jurul anului 1650 este construită, la nord de turn, Casa domnească sau arhierească, precum
și un corp de chilii, alăturat incintei, spre nord. 
În extremitatea de sud-este se află bolnița, construită inițial din lemn și refăcută din zid în anul
1718. Este decorată cu piatră cioplită la pridvor, la ancadramentele ferestrelor, și are brâu
median cu urme de pictură decorativă.

Pictura ,în epoca lui Constantin Brâncoveanu,a fost realizată de zugravul Pârvu Mutu ,iar
actuala pictură din biserica mare a fost realizată de un grup de pictori călugări și de Părintele
Sofian Boghiu ,stareț la Mânăstirea Antim în 1955.În interior se păstrează și astăzi un pogram
iconografic mai restrâns ,realizai în ulei și pictură de frescă la 1860 de Gheorghe Tăttărescu.

Sf. Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel a trecut la cele veșnice în anul 1638, după 30 de
ani petrecuți într-o peșteră aflată pe valea Râului Dâmbovița. A fost descoperit în anul 1944
de egumenul mănăstirii Cetățuia Negru Vodă. În anul 2013,  moaștele sfântului au fost mutate
de la mănăstirea Cetățuia Negru Vodă la mănăstirea Negru Vodă din Câmpulung Muscel.
Valoare științifică.
Cel mai valoros și reprezentativ monument istoric al orașului este Ansamblul feudal
Negru – Vodă, care cuprinde biserica ce poartă hramul "Adormirea Maicii Domnului",
Bolnița sau Paraclisul, turnul clopotniță, Casa Domnească, stăreția și chiliile .

În prima ei formă, a fost biserică de mir, ctitorită la începutul secolului al XIV-lea. În anul
1628, biserica s-a surpat din cauza unui cutremur. Matei Basarab, al doilea ctitor al mănăstirii,
reface din temelii lăcașul distrus în urma devastatorului cutremur din 1628, transformând
biserica de mir, în mănăstire de călugări.
Cea de-a treia restaurare îi aparține egumenului Filaret Beldiman. La îndemnul lui
Grigore al IV-lea Ghica, sprijinit de Iosif, întâiul episcop al Argeșului, și sub îndrumarea
arhitectului Franz Wallet, edificiul s-a finalizat în 1831, noua biserică târnosindu-se la 30
octombrie 1832.
Valoare memoriala
Cele două pisanii prezintă un deosebit interes istoric:,,Pentru întâia oară...se sapă în piatră
legenda bătrânului și prea-milostivului creștin Radu Negru Voievod ,care a fost de-nceput
descălecătorul Țării Românești .Cele două inscripții au fost considerate documente
istorice ,cât si documente literare.
Biserica găzduiește cea mai veche lespede funerară a unui domnitor român conservată până în
prezent. Ea îi aparține lui Nicolae Alexandru Basarab, decedat la 16 noiembrie 1364, și
reprezintă cel mai vechi document epigrafic din acele timpuri. Pe mormântul său poate fi citit
următorul text scris în limba slavonă: „ În luna Noemvrie 16 zile, a răposat marele și singurul
stăpânitor, DOMN IO NICOLAE ALEX. VOIEVOD, fiul marelui Basarab, în anul (=1364)"

Deasupra ușii de intrare, sunt pictați de către Gherman zugravul în 1831 ctitorii: Matei
Basarab care ține în mână o biserică cu trei turnuri mari și două mici și Doamna Elena, ținând
și ea cu mâna dreaptă biserica;Radu Negru care ține și el cu mâna stângă o altă biserică și
Nicolae Alexandru ținând cu mâna dreaptă aceeași biserică.
La Mănăstirea Negru-Vodă din Câmpulung se află moaștele Sf. Cuvios Ioanichie cel Nou de
la Muscel, ocrotitor al familiilor creștine, mijlocitor pentru cei care doresc să aducă pe lume
prunci și mare tămăduitor pentru cei aflați în suferințe.

Valoare socială

BIBIOGRAFIE:
Dr.Constantin Augustin Bărbulescu - Catalogul monumentelor istorice din județul Argeș
( Editura Tiparg, Pitești,2011)
Universitatea din Pitești
Facultatea de Teologie,Litere,Istorie și Arte
Specializarea.Artă Sacră
Anul I

Referat la Istoria Artei

Asist.univ.GIUGEA GHEORGHIȚA-DANIELA

Student: Popescu Adriana

 Leonardo Da Vinci
,,Cina cea de Taină’’
Leonardo Da Vinci(1452-1519),este moștenitorul tuturor aspirațiilor artistice ale epocii lui
Lorenzo Magnificul și al întregii esteticii florentine din Quatrocento,este primul artist
considerat printre primii titani ai Renașterii de apogeu.

A fost nu numai artistul complex-pictor ,sculptor și arhitect,pret,filozof și teoretician de

artă.Acesta la 17 ani,în 1469,se afla ucenic în atelierul lui Verrochio,încă din aceeaetapă de
început ,acesta a creeat celebrul său înger,detaliu în compoziția pictată de Verrochio,,Botezul
lui Hristos,,.

Printre primele sale lucrări din perioada floveniană se numără:,,Buna Vestire

(Uffizi,Florența),portretul ,,Ginevrei din Benci,,(Național Gallery of
Art,Washinton),compoziția ,,Închinarea magilor ,,(Uffizi)și ,,Fecioara printre stânci,,(Luvru).

La 27 de ani,acesta părăsește Florența , fixându-se la Milano în slujba lui Ludovico il

Moro,rămânând pâna în 1489,unde a realizat ,,Cina cea de taină,,,la Mânăstirea Santa Maria
delle Grazie din Milano.

Lucrarea ,,Cina cea de Taină,, aceasta măsoară 460 x 880 cm și a fost executată
în tempera și ulei, aplicate pe un strat dublu de ipsos, în perioada cuprinsă între 1494 și 1497.
A fost realizată pentru patronul său, ducele Ludovico Sforza din Milano, pentru care pictorul
lucrase timp de aproape 18 ani (1482-1499), şi este una din cele mai celebre picturi din istoria
universală a artelor.1
A început să lucreze la ea în 1494 şi a terminat-o în 1497,Perioada destul de lungă s-a datorat
obiceiului pictorului de a începe mai multe proiecte, din care prea puţine erau terminate.
Forma definitivă a fost precedată de studii amănunţite, schiţele corespunzătoare s-au păstrat şi
se găsesc în biblioteca "Albertina" din Viena, la "Accademia" din Veneţia şi în "Royal
Library" din castelul Windsor.

1
Leonardo Da Vinci ,Wikipedia
Este o compoziție imaginată cu un spațiu desăvârșit ca rigori matematice și interpretat
conform perspectivei geometrice formulată de Ucello.Acest ansamblu monumental al
frescei prezintă în axul median ,vertical siluieta lui Hristos încinjurat de raze iar în dreapta și
stânga lui fiind grupați simetric cei 12 apostoli.Față de orizongtala puternic subliniată di
prin –plan,care studiază personajele care sunt realizate la ceelași nivel cu masa, iar punctele
de fugă ale încăperii stabilesc un spațiu a cărui profunzime sugerează adânca proiecție a
celei de a treia dimensiuni.
 Spre a fi mai proeminent, Hristos a fost situat în dreptul unei ferestre prin care se vede un
peisaj cu orizontul foarte coborât, având deci ca fundal cerul.În stâga și dreapta acestuia sunt
apostolii care formează patru grupuri a câte trei .Atitudinea ,filozofia și gesturile acestora
descoperă o diversă și nuanțată desfășurare de trăiri psihologice .

Chipurile apostolilor, erau realizate în douăsprezeceipostaze temperamentale ,de conduită

morală care exprimă binele și răul ,frumosul și urâtul .2 Părerea care dăinuise multă vreme
privitoare la rolul secundar al culorii la Leonardo, explicându-se aceasta prin formația
sa toscană în care avea întâietate realizarea reliefului - "il rilievo" - ca obiectiv pictural, a fost
infirmată prin lucrările moderne de restaurare.

Leonardo, mereu cu un pas înaintea celorlalţi inventatori, a încercat să folosească materiale

noi pentru "Cina cea de Taină". În loc să utilizeze tempera cu ou pe tencuială udă (metoda
preferată de pictura fresco, care se dovedise eficientă pentru câteva secole) Leonardo a ales
tencuială uscată. Experimentul a dus la o paleta de culori mult mai variată, ceea ce era şi
scopul lui Leonardo. Ceea ce nu luase însă artistul în considerare era foarte repede, fapt atestat
într-o scrisoare a lui De Beatis din 1517, adresată cardinalului din Aragona.

În decursul secolelor, pictura a fost de mai multe ori restaurată, rezultatele fiind mai degrabă
negative, întunecându-se suprafaţa pictată. Călugării dominicani au distrus peretele inferior,
deschizând o uşă chiar la mijloc, eliminând astfel picioarele lui Hristos. În august 1943, în
urma unui bombardament aerian, tavanul încăperii se prăbuşeşte dar pictura rămâne ca prin
minune intactă, protejată doar de câţiva saci cu nisip.

Ultima restaurare, începută în 1980 şi terminată la 28 mai 1999, a reînoit pigmentul colorant
milimetru cu milimetru, restituind şi consolidând astfel ceea ce mai rămăsese din pictură şi
readucând la vedere aspecte dotate de o luminozitate şi prospeţime neaşteptate. Restaurarea a
redat măreţia compoziţiei, dezvăluind totodată că pictura mai păstrează foarte puţin din
vopseaua originală.

2
Istoria Artei Plastice-Adriana Botez Crainic,pag.95