Ludwig Mies van der Rohe

Ludwig Mies van der Rohe) numele la na ștere: Maria Ludwig Michael Mies, n. 27 martie 1886 – d.
17 august 1969, a fost un arhitect german, unul dintre cei mai influen ți arhitec ți ai secolului XX.
Mies van der Rohe, alături de Walter Gropius și Le Corbusier, este considerat ca unul dintre
pionierii, dar și maeștrii arhitecturii moderne.
Rezultatul creației sale arhitecturale este unul din stilurile cele mai influente ale secolului XX,
marcat de claritate și simplitate. Clădirile din epoca maturită ții crea ției sale artistice utilizează materiale
moderne, așa cum ar fi oțelul industrial și sticla plană, cu ajutorul cărora a definit spa ții și suprafe țe
elegante și în același timp austere. Arhitectul german, mai ales în perioada americană a crea ției sale, a
dezvoltat până la simplitatea maximă, specifică doar mae ștrilor, utilizarea produselor industriale de serie
(oțelul, sticla, betonul armat, metale și aliaje dure), ini țiată de Gropius și el în perioada lor numită Bauhaus,
pentru a crea o arhitectură esențializată, cu o mare putere de sugestie. Mies van der Rohe a numit acest
stil arhitectural propus de el „arhitectură piele și oase”. Al ții au numit-o „less is more’’, al ții „Dumnezeu este
în detalii”, conform „God is in the details.
1.Pavilionul Barcelona 

Clădirea a fost folosită ca loc al deschiderii expozi ției interna ționale de arhitectură din, 1929, pentru
secțiunea germană a târgului interna țional de  arhitectură.
Pavilionul este considerat a fi o clădire importantă a istoriei mi șcării artistice numite  modernism,
dar mai ales a arhitecturii moderniste, cunoscut pentru forma sa minimalistă și utilizarea spectaculoasă a
unor materiale „extravagante”, așa cum sunt  marmura, onyx roșu și travertine. Aceleași caracteristici ale
minimalismului și spectaculozită ții pot fi aplicate  mobilierului, care a fost special proiectat pentru
această clădire, incluzând emblematicul scaun Barcelona.
 Originalitatea arhitectului Mies van der Rohe, in folosirea materialelor, nu consta in noutatea
acestora, ci in idealul de modernitate pe care il exprima, prin rigurozitatea geometriei, precizia pieselor si
claritatea compozitiei.
Impresii pregnante în urma vizitei la Pavilionul German: o construcţie ce-ţi induce senzaţia de
spaţiu nelimitat, fără oprelişti, deschidere spre exterior, eleganţă şi simplitate, senzaţie de bine şi relaxare,
sunt specifice formele simple, elementare, deschiderile mari, lipsa distincţiilor între faţada şi spatele
clădirii,  estomparea graniţei dintre exteriorul şi interiorul construcţiei.
2. Casa Farnsworth

Casa Farnsworth a fost proiectată și construită între 1945 și 1951. Este o retragere de weekend cu
o cameră în ceea ce atunci era un cadru rural, situat la 55 de mile (89 km) sud-vest de centrul ora șului
Chicago. Casa de oțel și sticlă a fost comandată de Edith Farnsworth, M.D., un important nefrolog din
Chicago, ca loc în care să se poată implica în hobby-urile sale - să cânte la vioară, să traducă poezie și să
se bucure de natură.
Mies a creat o structură de 140 m2, care este recunoscută pe scară largă ca un exemplu de stil
internațional de arhitectură.
Utilizarea extensivă a sticlei transparente de la podea la tavan deschide interiorul în mediul său
natural într-o măsură extremă. Două plăci orizontale distincte, care formează acoperi șul și podeaua,
reprezintă un spațiu deschis pentru locuit. Marginile plăcii sunt definite de elemente structurale din o țel
expuse vopsite în alb pur. Casa este ridicată la 1,60 m deasupra unei câmpii de inunda ție prin opt coloane
de oțel cu flanșă lată. O a treia placă plutitoare, o terasă ata șată, ac ționează ca o tranzi ție între zona de
locuit și sol.
El oferă locuitorilor clădirilor sale un spa țiu flexibil și fără obstacole în care să se poată îndeplini ca
persoane, în ciuda condiției lor anonime din cultura industrială modernă.
Materialele clădirilor sale: produse industriale fabricate, cum ar fi o țelul turnat și fabricat din sticlă,
reprezintă cu siguranță caracterul epocii moderne, dar el le echilibrează cu luxul tradi țional, cum ar fi
travertinul roman și furnirurile exotice din lemn ca păr ți valide ale vie ții moderne. Pere ții de sticlă și spa țiul
interior deschis sunt caracteristicile care creează o conexiune intensă cu mediul exterior. Spa țiile de locuit
în aer liber au fost concepute pentru a fi extensii ale spa țiului interior, cu o terasă deschisă și un pridvor.