Lucrare indiviaduală

La disciplina ,,Logistica distributiei”

Tema:,, Cooperarea functiilor de marketing si logistica”

Elaborat: Munteanu Veronica, ML-181

Contralat: Munteanu Tatiana

Chișinau 2022
 Cuprins:

1. Clasificarea funcţiilor şi operaţiunilor logistice.

2. Misiunea logistică şi mediul logistic al întreprinderii.

3. Repartizarea funcţiilor de bază între participanţii lanţului logistic.

4. Realizarea funcţiei de dirijare a fluxului material în structura organizatorică

a logisticii la întreprindere.

5. Conexiunea logisticii cu marketingul

6. Conexiunea logisticii cu marketingul

 Funcţiile şi conexiunile logisticii

Clasificarea funcţiilor şi operaţiunilor logistice.

Funcţiile logistice se împart în:
a) funcţii de bază:
 asigurare;
 producţie;
 distribuţie;
b) funcţii cheie:
 asigurare calitativă;
 deservirea consumatorului;
 dirijarea cu stocurile;
 transportarea;
 dirijarea cu achiziţiile;
 formarea preţurilor;
 distribuţia fizică.
c) funcţii suplimentare:
 depozitarea;
 prelucrarea încărcăturilor;
 ambalarea;
 restituirea mărfurilor;
 acordarea serviciilor;
 ajutorul internaţional.
După criteriul conceptual avem următoarele funcţii ale logisticii:
a) sistemică – se referă la sistemul de dirijare cu fluxurile de marfă, materiale,
informaţionale.
b) Integrală – asigură sincronizarea procesului de distribuţie, stocare şi livrare a mărfurilor.
c) De reglare - este orientată spre economisirea resurselor materiale, reducerea costurilor;
d) Rezultativă- este direcţionată spre livrarea produselor de calitatea şi cantitatea necesară la
locul stabilit cu costuri minime.

Operaţiunile logistice prevăd:

 încărcarea; - selectarea şi expedierea informaţiei despre

 descărcarea;
 expediţia încărcăturilor;
 transportarea;
 stocarea;
 achiziţionarea şi realizarea
mărfurilor de depozit;
marfă;
- calculele efectuate cu furnizorii şi
cumpărătorii;
- transmiterea drepturilor de proprietate
asupra produsului;
- întocmirea documentelor la vamă.
  sortarea, completarea;

Operaţiunile logistice se divizează în:

1. operaţii tehnologice – operaţiile în care au loc transformarea calitativă a obiectului
muncii (tăierea copacilor pentru obţinerea lemnului – prelucrarea lemnului –
confecţionarea detaliilor pentru mobilă – finisarea lor şi asamblarea finală a mesei de
birou).
2. operaţii logistice –cuprind celelalte operaţii care asigură existenţa obiectului
necesar( transportarea copacilor din păduri către tâmplării, livrarea lor de aici,
încărcarea-descărcarea, stivuirea lemnului către păstrare, transmiterea în secţii de
producţie, transportarea produsului finit, stocarea şi livrarea către consumator).
Operaţii logistice reprezintă orice fel de operaţii efectuate cu materialele şi cu produsele
muncii, cît şi cu prelucrarea, păstrarea şi transmiterea informaţiilor corespunzătoare.
operaţii logistice prezintă totalitatea acţiunilor asupra fluxului material şi/sau a fluxului
informaţional.

Funcţiile şi operaţiunile logistice depind de factorii.

a) Factorii de ramură: nomenclatorul, volumul şi masa mărfurilor, numărul
furnizorilor de resurse materiale, numărul cumpărătorilor de produse finite;
b) Factori regionali: sistemul de comunicaţii cu furnizorii, numărul de întreprinderi
specializate în transportul mărfurilor în regiunea dată.
c) Factorii de producţie – tipul de producţie, suprafaţa clădirilor, sistemul de
depozitare.
 Misiunea logistică şi mediul logistic al întreprinderii.

Misiunea întreprinderii reprezintă filosofia întreprinderii pe piaţa bunurilor şi serviciilor.

Managerii trebuie să găsească răspunsul la 2 întrebări: ce reprezintă întreprinderea în prezent
şi care sunt direcţiile de dezvoltare a întreprinderii.
Misiunea întreprinderii este acel fundament sau aceea temelie care determină scopurile
strategice şi tactice ale întreprinderii, precum şi deciziile luate în baza acestor scopuri.
Firmele se apreciază nu numai din punct de vedere al calităţii produselor şi serviciilor,
dar şi a capacităţii de livrare a produselor finite la timp, în partide mici la locul nemijlocit de
consum.
Pentru a înţelege mai bine misiunea logisticii în cadrul întreprinderii e necesar de
examinat mediul logistic care se împarte în:
a) mediul extern (macromediul)
b) mediul intern (micromediul)
Factorii mediul extern sunt: politici, economici, tehnici, tehnologici, legislativi, sociali şi
ecologici.
Factorii mediului intern sunt: producţia, marketingul, finanţele, resursele de muncă,
managementul superior.
Managementul superior are 2 sensuri şi anume:

 totalitatea mijloacelor şi formelor dirijării cu producţia şi desfacerii pentru

realizarea scopurilor şi sarcinilor întreprinderii;
 instrument de dirijare a relaţiilor personalului întreprinderii cu partenerii externi şi
consumatorii.
 Repartizarea funcţiilor de bază între participanţii lanţului
logistic.

În procesul de dirijare a fluxurilor materiale în economie se soluţionează unele probleme ca:

prognozarea cererii şi producţiei, volumului transportărilor, organizarea depozitării, ambalării,
transportării.
Rolul principal în dirijarea fluxurilor materiale îl joacă următoarele întreprinderi şi
organizaţii:

 Întreprinderile de transport comun, firmele de expediţie;

 Întreprinderile comerţului angro
 Organizaţiile intermediare de comerţ care nu prelucrează marfa;
 Întreprinderile producătoare, la depozitele de materie primă şi produse finite.
Funcţia logistică reprezintă o grupare a operaţiilor logistice, orientate spre realizarea scopurilor
sistemului logistic.

Funcţiile de bază ale logisticii:

1. Stabilirea relaţiilor economice pentru livrarea mărfurilor sau prestarea serviciilor,
dezvoltarea şi raţionalizarea lor.
2. determinarea volumelor şi direcţiei fluxurilor materiale;
3. estimarea necesităţilor de transportare;
4. determinarea succesiunii trecerii mărfurilor prin punctele de depozitare, determinarea
coeficientului optimal al structurii de depozite la organizarea circulaţiei mărfurilor;
5. dezvoltarea, amplasarea şi organizarea depozitelor;
6. dirijarea stocurilor în sfera circulaţiei;
7. realizarea transportării a tuturor operaţiilor indispensabile p parcursul deplasării spre
punctele de destinaţie
8. executarea operaţiile ce prevăd sau încheie transportarea
9. Dirijarea operaţiilor în interiorul depozitului.
 Realizarea funcţiei de dirijare a fluxului material în
structura organizatorică a logisticii la întreprindere.

Lipsa structurii logisticii la întreprinderi este rezultatul sistemelor de dirijare formate

istoric.
Neajunsul principal al structurii tradiţionale constă în faptul că toate operaţiile logistice
sunt conectate între după metoda clasică, dar nu prin o abordare sistemică, aceasta înseamnă că
funcţia logistică este divizată între diferite servicii (o subdiviziune se ocupă cu achiziţionarea
materialelor, alta cu dirijarea sti’ocurilor, iar a treia cu desfacerea producţiei finite). Scopurile
acestor subdiviziuni pot uneori să nu coencidă.
Abordarea logistică presupune dirijarea tuturor operaţiilor în complex dintr-un centru
unic.Pentru aceasta la întreprindere se creează un serviciu logistic cu funcţia dirijării stocului
material, de la stabilirea relaţiilor contractuale cu furnizorul şi pînă la livrarea producţiei finite
consumatorului.
Structura serviciului de dirijare cu fluxul material la întreprindere

Director

Managerul în domeniul logistic

Planificarea şi Dirijarea Dirijarea

controlul operaţiilor stocurilor

- planificarea - dirijarea -prognozarea

operativă a operaţiilor în cererii;
producţiei; depozite, - dirijarea şi
- planificarea - dirijarea controlul
operaţiilor de operaţiilor de stocurilor de
transportare; transport; materie primă,
- planificarea - dirijarea semifabricate
reţelei de operaţiilor în şi produse
depozite; procesul finite;
- controlul deservirii - Alegerea
bugetului; proceselor de ambalajului.
- sistemele producţie.
informaţionale
.
 Conexiunea logisticii cu marketingul:

a) necesitatea cooperării funcţiilor marketingului şi logisticii;

În perioada anilor 1960-1970 specialiştii în marketing îşi concentrau eforturile asupra
promovării şi dezvoltării sferei de producţie neglijînd alte domenii de activitate cum sunt:
depozitarea, transportarea şi stocarea mărfurilor, însă profitul era mic căci costurile erau mari.
Aceasta a dus la creşterea considerabilă faţă de domeniul logistic.
De –a lungul timpului logistica şi-a asumat responsabilitatea principală pentru depozitare,
inventar şi transport în cadrul multor întreprinderi ocupate cu promovarea şi vînzarea mărfurilor.
Însă au apărut conflicte între structurile organizatorice, care îşi orientau activitatea spre atingerea
scopurilor de realizare a fiecărei funcţii în parte deseori în contradicţie cu funcţiile generale ale
firmei. Devierile care au apărut în administrarea diferitor domenii ce ţin de producţia şi
distribuţia mărfurilor au condus la apariţia multor situaţii negative pe piaţă: sporirea cheltuielilor
pentru transportare, depozitare, stocare a mărfurilor.
În condiţiile Republicii Moldova economia mixtă presupune dirijarea prin 2 blocuri:
1 Blocul centralizat cu reglementarea procesului din partea statului;
2 Blocul decentralizat presupune autoreglementarea pieţei cu ajutorul diferitor metode.
Pentru a stabili un raport optimal între aceste blocuri şi a asigura o interacţiune organică între
ele e necesar de a implementa abordarea logistică în dirijarea cu fluxurile materiale.
Punerea şi realizarea sarcinilor globale şi strategice de dirijare cu ajutorul logisticii este o
problemă prioritară, iar marketingul în mod analog cu alte instrumente ale pieţei (relaţiile
marfă – bani, formele de proprietate, infrastructura pieţei, regulile de joc ale antreprenorilor).
Treptat unele firme şi companii au început să acorde atenţiei problemele distribuţiei şi au
înţeles că doar cooperarea în funcţiunile marketingului cu funcţiunile logisticii, ci nu
conflictele interne ale subdiviziunile, reprezintă soluţia principală a satisfacerii cerinţelor
consumatorilor. Interdependenţa dintre marketing şi logistică trebuie dirijată corect şi eficient
pentru a asigura succesul firmei în condiţiile economiei de piaţă.
Specialiştii de marketing şi logistică trebuie să adopte o perspectivă mai largă asupra
proprie întreprinderi şi să gîndească strategic, însă conflictele apar cînd responsabilitatea
pentru o anumită funcţiune nu e stabilită sau definită clar.
Conducerea de vîrf trebuie să stabilească directive clare pentru cooperarea
funcţiilor şi realizarea lor.
Logistica completează şi dezvoltă marketingul, unind consumatorul, transportatorul şi
furnizorul într – un sistem mobil, tehnologic şi economic. Marketingul urmăreşte şi
determină cererea apărută, adică dă răspuns la întrebările: ce marfă e necesară, unde, cînd,
cît. Marketingul pune sarcina abordării sistemice în procesul circulaţiei mărfurilor, e orientat
spre studierea pieţei, reclamei, influenţei asupra consumatorilor. Logistica însă e orientată
spre crearea sistemelor tehnico – tehnologice de circulaţie a materialelor şi a sistemelor de
control asupra acesteia.

c) domenii majore de interacţiune între marketing şi logistică sunt:

1. Proiectarea produsului – poate avea un efect major asupra depozitării şi transportului;

2. Stabilirea preţului – este modalitatea prin care cererea la serviciile de logistică
influenţează costul produsului şi prin urmare politicile de preţ;
3. Prognozarea pieţei şi a vînzărilor – va permite ca prognozele de marketing să dicteze
nivelul resurselor logistice necesare pentru livrarea produselor la clienţi;
4. Strategii de servire a clientului – specialistul de marketing optează pentru un nivel înalt
de servire iar resursele logistice în formă de echipamente şi stocuri vor trebui să fie
considerabile;
5. numărul şi suprafaţa depozitelor – poate fi stabilit numai dacă specialiştii de mk şi
logistică vor elabora o strategie comună în domeniul depozitării;
6. strategia dirijării cu stocurile –prevede elaborarea unei strategii comune a specialiştilor
de mk şi logistică pentru a lichida divergenţele legate cu întreţinerea stocurilor la mărfuri
în depozite;
7. strategia întocmirii comenzilor - prevede elaborarea în comun a comenzilor, deoarece
are o influenţă esenţială asupra costurilor operaţionale şi asupra imaginii clienţilor;
8. Luarea deciziei de furnizare prin canalele de distribuţie – influenţează vădit asupra
resurselor logistice necesare, de aceea specialistul de mk trebuie să se consulte cu
specialistul în logistică în utilizarea eficientă a canalului de distribuţie.