Logistica

Curs 1: Conținutul și componentele logisticii mărfurilor

1. Aspecte privind stadiul actual al logisticii în România

Spațiile operaționale industriale și logistice în România

 4,72 milioane m.p. la finalul primului semestru din 2020;

 5,38 milioane m.p. la finalul primului semestru din 2021;
 Estimare: peste 6 milioane m.p. în 2022;
 Estimare: 10 milioane m.p. în 2030.

Comparații regionale

Suprafață mai mică decât în Polonia și Republica Cehă

 Polonia: peste 19.6 milioane m.p;

 Republica Cehă: peste 9 milioane m.p.

Principalii clienți pentru contracte de închiriere de spații industriale și logistice in 2021

 3PL / logistică – 40% dintre contracte;

 Sectorul auto – 22% dintre contracte;
 Sectorul FMGC – 12% dintre contracte.

Rata de neocupare a spațiilor este de 7 – 8% (neschimbată în condiții de pandemie)

Tendințe în 2022

 Cererea preponderentă de spații logistice pentru retail, comerț electronic, logistică &
distribuție;
 Interesul pentru costul total de închiriere (spațiul de depozitare, energie etc.);
 Cererea pentru spații destinate personalului (spații pentru cantină, recreere, cabinet
medical etc.).

2. Logistica militară

Logistica militară este activitatea de asigurare materială, tehnică şi medicală a trupelor (hrănire,
echipare, aprovizionare cu tehnică şi materiale de tot felul), inclusiv transportul şi cazarea
acestora.

3. Factori determinanți ai evoluției logisticii

a. Sporirea în ritm rapid a cheltuielilor de transport;

b. Posibilităţile limitate de creştere a eficienţei producţiei;
c. Mutaţiile înregistrate în gestiunea stocurilor;
d. Înnoirea şi diversificarea fără precedent a producţiei de mărfuri;
e. Externalizarea producției pe plan internațional/ global;
f. Dezvoltarea marilor lanțuri de magazine în sectorul comerțului cu amănuntul;
g. Necesitatea organizării şi coordonării adecvate a fluxurilor informaţionale;
h. Creșterea importanței tehnologiei informațiilor și comunicațiilor (ITC), a tehnologiilor
ITC disruptive;
i. Iniţiativele referitoare la calitate;
j. Preocupările de protejare a mediului ambiant și de dezvoltare a economiei circulare;
k. Dezvoltarea comerțului online;
l. Influența pandemiei SARS-COV 2.
 4. Distribuție fizică

Distribuţia fizică implică planificarea, realizarea şi controlul fluxului fizic al materialelor şi

produselor finite, de la punctele de origine la cele de utilizare, în vederea satisfacerii necesităţilor
consumatorilor, în condiţiile obţinerii de profit.

Curs 2: Conținutul și componentele logisticii mărfurilor

1. Definirea conceptului de logistică

Logistica este procesul care constă în planificarea, realizarea şi controlul

fluxului şi stocării eficiente şi eficace a materiilor prime, produselor în curs de
prelucrare, produselor finite şi informaţiilor conexe, de la punctul de origine
la cel de consum, în scopul adaptării la cerinţele clientului.

2. Definirea conceptului management logistic

Managementul logistic este acea parte a lanțului de aprovizionare-livrare care planifică,

implementează şi controlează fluxul eficient şi eficace, în aval şi invers, al bunurilor, serviciilor şi
informaţiilor conexe, precum şi stocarea acestora, între punctul de origine şi punctul de consum,
în vederea satisfacerii cerinţelor clienţilor.

Activităţile de management logistic includ, în mod normal, managementul transporturilor spre şi

de la organizaţie, managementul parcului de mijloace de transport, depozitarea, manipularea
materialelor, onorarea comenzilor, proiectarea reţelei logistice, managementul stocurilor,
planificarea ofertei/cererii şi managementul furnizorilor terţi de servicii logistice.

În grade variate, funcţia logistică include, de asemenea, alegerea surselor şi aprovizionarea,

planificarea şi programarea producţiei, ambalarea şi asamblarea şi servirea clienţilor.

Managementul logistic este implicat în toate nivelurile de management şi de execuţie - strategic,

operaţional şi tactic.
Managementul logistic este o funcţie integratoare, care coordonează şi optimizează toate
activităţile logistice, precum şi integrează activităţile logistice cu alte funcţii, printre care
marketingul, vânzările, producţia, finanţele şi tehnologia informaţiei.

3. Definirea conceptului management al lanțului de aprovizionare-livrare

Include planificarea şi managementul tuturor activităţilor implicate de alegerea surselor şi

aprovizionare şi de toate activităţile de management logistic. Aspect important este faptul că
include totodată, coordonarea şi colaborarea dintre partenerii canalului, care pot fi furnizori,
intermediari, terţi furnizori de servicii şi clienţi.

În esenţă, lanțul de aprovizionare-livrare integrează managementul ofertei şi cererii în cadrul

companiei şi între companii.

Este o funcţie integratoare, a cărei responsabilitate primară este corelarea funcţiilor majore ale
întreprinderii şi a proceselor de afaceri în cadrul şi între companii, într-un model de afaceri
coerent şi cu performanţe înalte.

Include toate activităţile de management logistic, precum şi operaţiunile de producţie, şi conduce

coordonarea proceselor şi activităţilor cu cele de şi între marketing, vânzări, proiectarea
produsului, finanţe şi tehnologia informaţiei.

Curs 3: Relațiile dintre logistică și marketing

1. Evoluția relațiilor dintre logistică și marketing

Periodizarea realizată de W. Harris şi J. Stock

a. Perioada conceptualizării – începutul secolului XX;

b. Perioada integrării – până în anii ’50;
c. Perioada dezintegrării (separării) – în anii ‘50, ‘60 şi ’70;
d. Perioada reintegrării – începând din anii ’80.
 2. Interfața dintre logistică și marketing

Exemple de activităţi de marketing aflate la interfaţa cu logistica:

 Stabilirea obiectivelor de marketing;

 Proiectarea produsului;
 Stabilirea preţului;
 Proiectarea campaniilor de promovare a vânzărilor;
 Alegerea canalelor de marketing.

Exemple de activităţi logistice aflate la interfaţa cu marketingul:

 Aprovizionarea
 Localizarea depozitelor;
 Managementul stocurilor;
 Onorarea comenzilor clienţilor;
 Ambalarea de protecţie a produselor;
 Transportul mărfurilor.

3. Relațiile dintre logistică și mixul de marketing

Grade de interacţiune între componentele mixului

 Concordanţă (compatibilitate) – corespondenţa logică şi utilă dintre două sau mai multe
componente ale mixului;
 Integrare – interacţiunea activă şi armonioasă dintre elementele mixului;
 Sprijin tip pârghie – cea mai sofisticată formă de interacţiune; fiecare componentă este
utilizată astfel încat să sprijine întregul mix de marketing.

Relațiile dintre logistică și produs

a. Implicarea logisticienilor în proiectarea produsului;

b. Asigurarea inputurilor necesare;
c. Menţinerea calităţii produselor;
d. Intervalul de onorare a comenzilor.
Relațiile dintre logistică și preț

a. Absenţa cheltuielilor de transport la client;

b. Preţul de livrare uniform (absorbţia costurilor şi costurile fantomă);
c. Nivelul de servire logistică;
d. Aplicarea unor reduceri de preţ (discounturi inclusive sau exclusive; cumulative sau
necumulative)

Relațiile dintre logistică și promovare

a. Lansarea noilor produse;

b. Aplicarea discounturilor cantitative;
c. Diminuarea stocurilor existente.

Relațiile dintre logistică și distribuție

a. Relaţia dintre distribuţia fizică şi canalele de marketing;

b. Outputurile sistemului de distribuţie (dimensiunea lotului, timpul de aşteptare,
comoditatea spaţială, varietatea produselor, servicii suplimentare);
c. Stabilirea tipurilor de canale de marketing;
d. Selecţia intermediarilor;
e. Etapa de creştere a ciclului de viaţă al produsului.
Curs 4: Servirea clienților

1. Coordonate conceptuale ale servirii clienților

Servirea clienţilor

 Să creezi în rândul clienților, percepţia conform căreia organizaţia ta este una dintre cele
cu care se pot face afaceri cu uşurinţă;
 Instrument concurenţial – avantaj durabil;
 Asigurarea disponibilităţii produselor pentru clienți;
 Lanţul activităţilor de vânzare şi satisfacere a cerinţelor clienţilor, care începe cu
primirea comenzii şi se încheie cu livrarea produselor la clienţi, în unele cazuri
continuând cu servicii de întreţinere a echipamentelor sau cu alte forme de sprijin tehnic;
 Procesul de oferire a unor beneficii semnificative în privinţa valorii adăugate, clienților
din cadrul lanţului de aprovizionare-livrare, într-un mod eficace sub aspectul costurilor.

Servirea clienților: perspective

a. Activitate;
b. Nivel de performanţă;
c. Filosofie managerială.

2. Componentele majore ale servirii clienților

a. Componente pretranzacţionale
 Declaraţia scrisă referitoare la politica de servire a clienţilor;
 Planurile de rezervă;
 Structura organizatorică;
 Flexibilitatea sistemului;
 Programele de pregătire a personalului firmei cliente.
 b. Componente tranzacţionale
 Disponibilitatea produselor;
 Durata ciclului comenzii;
 Furnizarea de informaţii (stadiul comenzii);
 Precizia executării comenzii;
 Uşurinţa efectuării comenzii de client;
 Starea mărfurilor la recepţie.

c. Componente post-tranzacţionale
 Oferirea de garanţii pentru produs;
 Instalarea produselor;
 Efectuarea de reparaţii;
 Asigurarea de piese de schimb;
 Înlocuirea temporară a produselor (reparaţii);
 Soluţionarea reclamaţiilor clienţilor;
 Posibilitatea de returnare a ambalajelor la client;
 Retragerea produselor defecte de pe piaţă

3. Măsurarea nivelului de servire a clienților

Variabile

 Absolute;
 Relative.

Perspectiva temporală

 Secțiune transversală;
 Secțiune longitudinală.
Unităţile de măsură

 Cantitative sau Valorice.

Gradul de agregare a datelor

 Organizaţia, Zona de vânzări, Grupa de produse, Produsul, Marca, Comanda, Clientul.

Curs 5: Servirea clienților

1. Aspecte calitative ale servirii logistice

a. Consecvenţa;
b. Flexibilitatea;
c. Capacitatea de redresare;
d. Seriozitatea.

2. Nivelul de servire logistică

Disponibilitatea produselor în stoc

Probabilitatea existenţei produselor în stoc, în momentul în care sunt solicitate de clienţi.

Variabile de măsurare:

a. Frecvenţa rupturilor de stoc – Probabilitatea absenţei unui produs din stoc;

b. Indicele de execuţie – Raportul dintre numărul comenzilor sau volumul ori valoarea
comenzilor care au fost onorate și numărul comenzilor sau volumul ori valoarea
comenzilor primite de la clienți într-un anumit interval de timp (lună, trimestru, semestru,
an), pentru un anumit produs;
c. Numărul livrărilor de comenzi complete – Numărul de comenzi onorate 100% într-un
anumit interval de timp (lună, trimestru, semestru, an);
d. Indicele livrărilor de comenzi complete – Raportul dintre numărul sau volumul ori
valoarea comenzilor onorate 100% și numărul sau volumul ori valoarea comenzilor
primite de la clienți.

Durata ciclului comenzii

Ciclul comenzii – din perspectiva clientului (Intervalul de timp de la transmiterea comenzii către
furnizor, la primirea mărfii solicitate)
Etapele ciclului comenzii:

a. Transmiterea comenzii;
b. Prelucrarea comenzii;
c. Preluarea şi asamblarea comenzii;
d. Procurarea stocului suplimentar necesar;
e. Livrarea comenzii.

Politici de ajustare a ciclului comenzii (Pentru respectarea unei anumite durate)

a. Ordinea de prioritate;
b. Controlul efectuării comenzilor de clienţi
 utilizarea forţei de vânzare de teren;
 preluarea telefonică a comenzii;
 oferirea de discounturi.
c. Standardele privind starea comenzii;
d. Restricţiile privind mărimea comenzii.

Retragerea produselor de pe piață

 Logistica inversă (Reciclarea deşeurilor sau Retragerea produselor);

 Produsele cu defecte de calitate – acţiuni: rambursarea, înlocuirea, repararea, retragerea
totală;
 Localizarea produsului (Nivelurile de retragere; Trasabilitatea produsului);
 Notificarea nivelurilor din avalul canalelor de marketing (Verificarea eficacităţii
notificărilor);
 Activităţile logistice (Depozitarea, gestiunea stocurilor, transportul, manipularea);
 Costurile retragerii.

Costuri directe: Comunicare, Documentaţie, Înlocuire, Preluarea produselor.

Costuri indirecte.

Costul real: Vânzările ce ar trebui să fie realizate pentru a acoperi cheltuielile de retragere.
 3. Importanța servirii clienților

Relaţia generală dintre vânzări şi servirea clienţilor

Relaţia dintre costuri, venituri, profit şi nivelul de servire a clienţilor

4. Strategia de servire logistică

Etape
 a. Stabilirea nevoilor de servire logistică ale clienţilor;
b. Evaluarea propriei performanţe în domeniul servirii;
c. Evaluarea nivelului de servire oferit de concurenţi;
d. Stabilirea obiectivelor de servire logistică;
e. Proiectarea strategiei de servire logistică.

Curs 6: Cumpărarea mărfurilor

1. Conceptul de cumpărare

Termeni utilizaţi: Aprovizionare, Cumpărare, Achiziţionare, Procurare.

Cumpărarea

Activităţile de procurare a bunurilor şi serviciilor necesare organizaţiei, din surse externe

adecvate, având ca scop satisfacerea cerinţelor şi aşteptărilor clienţilor pieţei ţintă, în privinţa
ofertei finale a firmei, cât şi funcţionarea organizaţiei în mod eficace şi eficient.

Achiziţionarea bunurilor şi serviciilor necesare, la un cost optim, din surse competente şi sigure.

a. procurarea de bunuri şi servicii (surse interne/externe);

b. evaluarea necesităţii cumpărării;
c. cel mai favorabil cost (nu cel mai mic);
d. selecţia atentă a surselor.
 2. Obiectivele cumpărării

a. Asigurarea la momentul potrivit a bunurilor şi serviciilor necesare;

b. Realizarea celei mai avantajoase combinații a calității, prețului, serviciului și timpului;
c. Reducerea la mimim a pierderilor legate de stocuri;
d. Dezvoltarea relaţiilor cu furnizori competenți;
e. Identificarea şi dezvoltarea unor surse alternative;
f. Valorificarea avantajelor standardizării şi simplificării;
g. Urmărirea tendinţelor pieţei;
h. Menţinerea unor bune relaţii între departamentul de aprovizionare şi celelalte
departamente ale firmei;
i. Administrarea funcţiei de cumpărare în mod eficient şi eficace
j. Dezvoltarea profesionalismului în domeniul cumpărării.

3. Cumpărarea: Centru de profit

Principiul pârghiei – Reducerea cu o valoare mică a costurilor de cumpărare are un efect mai
mare asupra profitului, comparativ cu o îmbunătățire egală, realizată în alte arii de costuri-vânzări
ale firmei.

Realizarea de economii în cumpărare

a. Obţinerea unor preţuri de cumpărare mai favorabile;

b. Negocierea unor condiţii de plată mai avantajoase;
c. Identificarea unor substituenţi;
d. Reproiectarea produselor;
e. Reducerea costurilor de aprovizionare.

Centrul de profit: Caracteristici

 Generează costuri;
 Presupune capital (materiale, echipamente etc.);
 Adaugă valoare produsului;
 Generează venituri;
  Decide asupra determinanţilor profitului (preţuri şi condiţii de plată);
 Dispune de buget propriu;
 Răspunde ca departament distinct de profit.

Curs 7: Cumpărarea mărfurilor

1. Cumpărarea sau realizarea cu forțe proprii

Costul este adesea criteriul hotărâtor în adoptarea deciziei de cumpărare sau de realizare cu forțe
proprii.

Principalele aspecte urmărite:

Costul marginal, Costul de oportunitate, Învățarea.

Exemple de factori care determină decizia de cumpărare din surse externe organizației:

a. Inexistența unei capacități de producție neutilizate și/sau a resurselor umane cu

specializarea adecvată;
b. Utilizarea propriei capacități de producție pentru produse mai profitabile;
c. Costurile mari ale fabricării unor cantități mici de produse;
d. Evitarea investițiilor în echipamente care permit fabricarea unui singur produs;
e. Posibilitatea de a reduce stocurile de materii prime și materiale;
f. Obținerea unei calități adecvate a produsului necesar.

2. Decizii strategice referitoare la sursele de cumpărare

 3. Identificarea, evaluarea și selecția furnizorilor

Etape

a. Identificarea furnizorilor existenţi (Lista candidaţilor ce pot fi consideraţi);

b. Stabilirea criteriilor de selecţie (Lista criteriilor de selecţie);
c. Evaluarea preliminară (Lista furnizorilor calificaţi);
d. Evaluarea detaliată (Chestionare; informaţii financiare şi comerciale; vizite);
e. Selecţia furnizorilor (Lista furnizorilor aprobaţi).

4. Managementul bazei de furnizori

Decizii majore:

a. Menţinerea furnizorilor cu performanţe adecvate;

b. Renunţarea la furnizorii necorespunzători;
c. Selecţia unor noi surse de cumpărare;
d. Stabilirea, dezvoltarea şi modificarea relaţiilor cu furnizorii.

5. Metode de evaluare a furnizorilor firmei

a. Metoda criteriilor ponderate

b. Metoda indicelui costurilor

 6. Decizii privind cumpărarea cantității potrivite la timpul potrivit

a. Cumpărarea de pe o zi pe alta;
b. Cumpărarea în funcţie de cerinţele curente;
c. Cumpărarea anticipată;
d. Cumpărarea speculativă.

Curs 8: Transportul mărfurilor

1. Importanța economică a transportului

La nivel microeconomic

a. Utilitatea de loc;
b. Utilitatea de timp;
c. Utilitatea de formă;
d. Impactul asupra competitivităţii;
e. Contribuţia la costuri şi preţuri;
f. Efectul de pârghie asupra profitului;
g. Impactul asupra altor activităţi logistice;
 h. Influenţa asupra altor activităţi ale organizaţiei.

La nivel macroeconomic

a. Posibilitatea specializării geografice;

b. Producţia pe scară mare;
c. Intensificarea concurenţei;
d. Dezvoltarea economică.

2. Elemente de economie a transporturilor

 Cererea de transport;
 Structura costurilor de transport;
 Strategii de preț.

3. Modurile de transport
a. Costurile;
b. Timpul de tranzit/viteza;
c. Consecvenţa;
d. Disponibilitatea;
e. Flexibilitatea;
f. Frecvenţa;
g. Siguranţa

Analiza comparativă a modurilor de transport

Ierarhizarea relativă a modurilor de transport, în funcţie de costuri şi caracteristicile de
performanţă
Transportul intermodal (multimodalism, servicii coordonate) – Combinarea a două sau trei
moduri de transport, între punctul de origine şi destinaţia finală a mărfurilor, în vederea
deplasării eficiente sub aspectul timpului şi costurilor şi pentru a oferi clienţilor servicii “de
la uşă la uşă”.

4. Decizii referitoare la transportul mărfurilor

Decizii strategice

a. Modurile de transport;
b. Coordonarea modurilor de transport;
c. Gradul de implicare directă în activităţi de transport;
d. Numărul transportatorilor;
e. Gradul şi modalitatea de consolidare.

Decizii operaționale

a. Selecţia transportatorilor;
b. Programarea transporturilor;
c. Stabilirea rutelor;
d. Efectuarea comenzilor de servicii;
e. Urgentarea transportului;
f. Redirecţionarea transportului;
g. Urmărirea transportului.

Evaluarea și selecția transportatorilor

Etapa 1 – prospectarea pieţei serviciilor de transport;

Etapa 2 – definirea criteriilor de selecţie;

Etapa 3 – evaluarea preliminară;

Etapa 4 – evaluarea detaliată

Etapa 5 – alegerea transportatorilor

Principii pentru buna programare şi stabilire a rutelor

a. Mijloacele de transport auto vor fi încărcate cu mărfurile care urmează să fie livrate unor
destinaţii aflate unele în apropierea altora;
b. Opririle în zile diferite vor fi astfel programate încât s ă alcătuiască grupuri compacte;
c. Proiectarea unei rute va începe cu oprirea cea mai îndepărtată faţă de depozitul de livrare
a mărfurilor;
d. Succesiunea opririlor situate pe ruta unui mijloc de transport auto trebuie să aibă
configuraţia unei lacrimi;
e. Cele mai eficiente rute sunt proiectate pe baza utilizării celor mai mari vehicule
disponibile;
f. Preluările de mărfuri trebuie să fie incluse în rutele de livrare, în loc să fie lăsate la finalul
rutei;
g. O oprire care este foarte îndepărtată în raport cu grupul de puncte care constituie ruta este
un bun candidat pentru un mijloc de livrare alternativ;
h. Vor fi evitate restricţiile de timp care diminuează foarte mult durata opririi.

5. Măsurarea costurilor și performanțelor

Măsurarea costurilor – Indicatori absoluți și relativi

Aspecte urmărite în măsurarea performanțelor

a. Resursele disponibile;
b. Activitatea de transport;
 c. Gradul de utilizare a resurselor;
d. Productivitatea;
e. Eficienţa;
f. Eficacitatea.

Curs 9 – Depozitarea mărfurilor

1. Evoluția conceptului de depozitare

Caracteristicile conceptului tradițional de depozitare

a) Caracterul static al depozitării;

b) Necorelarea cu alte activități logistice;
c) Preocupările limitate pentru creșterea eficacității operațiunilor din interiorul depozitului;
d) Accentul pe resursele umane;

Perspectiva modernă privind depozitarea

a) Depozite regionale;
b) Depozite localizate strategic;
c) Centre de distribuție dedicate;
d) Depozite de distribuție centrale;
e) Depozite multi-țări;
f) Servicii adiacente depozitării;
g) Promovarea noilor tehnologii;

2. Rolul depozitelor

Coordonarea ofertei cu cererea

  Incertitudini referitoare la cerere;
 Incertitudini referitoare la ciclul de performanţă;
 Cerere sezonieră;
 Producţie sezonieră;

Obţinerea de economii de costuri

 Cumpărare;
 Producţie;
 Transport;

Continuarea sau amânarea producției sau prelucrării

 Procesul de producție/prelucrare poate continua în spațiile de depozitare;

Îndeplinirea unor obiective de marketing

 Reducerea timpului de livrare;

 Adăugarea de valoare;
 Creşterea prezenţei pe piaţă;

3. Funcțiile depozitelor

Păstrarea mărfurilor

 Depozitare pe termen lung;

 Depozitare sezonieră;
 Depozitare temporară;

Consolidarea livrărilor

 Produsele primite din mai multe surse sunt reunite în vederea livrării către client, prin
intermediul unui singur transport;
 În cazul în care cantitățile necesare clientului din fiecare sursă sunt prea mici pentru a
justifica transporturi individuale;
Divizarea lotului

 Mărfurile sunt livrate de la fiecare furnizor la depozit în cantități mari, iar depozitul
livrează clienților în cantități mici;

Crearea unei structuri sortimentale

 Produsele provin de la unitățile de producție ale aceleiași firme;

 Produsele provin de la firme diferite;

Oferirea unor servicii de valoare adăugată

Exemple:

 Ambalare;
 Etichetare;
 Asamblare a unor componente de produs;
 Corectarea unor probleme de producție;

Avantaje:

 Satisfacerea cerințelor clienților;

 Reducerea riscurilor;
 Scăderea nivelului stocului necesar;
4. Principalele tipuri de depozite
a) Criteriul: Felul mărfurilor depozitate
 depozite de mărfuri generale;
 depozite specializate;

b) Criteriul: Rolul îndeplinit

 depozite de stocare (de păstrare pe termen lung);
 centre (depozite) de distribuţie;

c) Criteriul: Forma de proprietate

 Depozit privat;
  Depozit public;
 Depozit contractual;

Utilizarea unei combinaţii de depozite

5. Depozitele private, publice și contractuale

Criterii cantitative de evaluare a tipurilor de depozite

a) Durata depozitării;
b) Investiția fixă;
c) Costurile unitare;

Criterii calitative de evaluare a tipurilor de depozite

a) Gradul de conformitate cu specificul gamei de produse;

b) Flexibilitatea operațională;
c) Flexibilitatea amplasării;
d) Efectele sinergetice potențiale;
e) Economiile de scară potențiale;
 6. Variante și metode de amplasare a depozitelor

Variante de amplasare

a) Amplasare în funcţie de piaţă;

b) Amplasare în funcţie de producţie;
c) Amplasare intermediară;

Clasificarea metodelor în funcţie de

a) Numărul depozitelor (unul sau mai multe depozite);

b) Caracterul discret al cererii (metode continue sau metode discrete);
c) Gradul de agregare a datelor (mic sau mare);
d) Orizontul de timp (statice sau dinamice);

7. Metode de amplasare a unui singur depozit

Metoda centrului de gravitație

 Denumită și metoda grile, are caracter static și continuu.

 Determină amplasamentul care asigură satisfacerea cererii clienților, în condițiile celui
mai mic cost total.
 Costul de transport trebuie să fie minimizat pentru ansamblul ariei geografice unde va fi
amplasat centrul de gravitație (locul unde va fi depozitul).
 Amplasamentul depozitului se poate calcula în funcție de: (i) distanță; (ii) cantitate; (iii)
cantitate și distanță; (iv) cantitate, distanță și timp.
 8. Metode de amplasare a mai multor depozite

a) Metode exacte
 Metoda centrului de gravitație multiplu (determină amplasamentele depozitelor care
generează costul de transport minim);
 Metodele de programare liniară;
 Variante metodologice de programare liniară: (i) optimizarea rețelei; (ii) programarea cu
numere întregi mixtă;

b) Metode de simulare
 Soluția obținută este suboptimă;
 Principalul avantaj: descrierea precisă a realității;
 Aplicarea unei metode de simulare presupune definirea rețelei logistice (unități de
producție, depozite și clienți) și a componentelor majore de cost;

9. Aranjarea mărfurilor în depozit

Modalităţi de preluare a mărfurilor pentru constituirea comenzilor:

a) Selecţia individuală;
b) Ruta de preluare;
c) Aria repartizată pe lucrător;

Reguli intuitive de amplasare – criterii:

a) Complementaritatea;
b) Compatibilitatea;
 c) Popularitatea;
d) Mărimea;

Ordinea considerării: Mai întâi complementaritatea şi compatibilitatea, apoi popularitatea şi

mărimea.

Curs 11: Gestiunea stocurilor

1. Rolul stocurilor

Stoc – Expresia cantitativă sau valorică a materiilor prime, componentelor, subansamblelor,

produselor în curs de prelucrare sau produselor finite care sunt menținute în vederea utilizării lor,
pe măsura apariției necesităților.

Există în numeroase puncte ale sistemului logistic al firmei, în mijloace de transport, în depozite,
în centre de distribuție, în magazine etc.

a) Îmbunătățirea serviciului logistic pentru clienți

 Asigurarea disponibilității produselor pentru satisfacerea cererii clienților;
 Nivelul de servire recomandat este de 100% în cazul produselor a căror lipsă din stoc ar
genera costuri mari datorită opririi producției sau ar conduce la efecte nedorite;

b) Echilibrul relației dintre cerere și ofertă

 Cerere sezonieră;
 Ofertă sezonieră;
c) Reducerea costurilor

Economiile de scară

 Producţie;
 Cumpărare;
 Transport;
Valorificarea unei conjuncturi de preţ favorabile

d) Diminuarea incertitudini
 Protejarea firmei de variațiile neașteptate, pe termen scurt, deopotrivă ale cererii pieței și
ale livrărilor efectuate de furnizori;
 Menținerea unui stoc de siguranță;

2. Influența nivelului din canalul de marketing

a) Producătorul
 Politica de stocuri se referă la o gamă diversă de materii prime, materiale, subansamble,
componente, produse în curs de prelucrare, produse finite;
 Grad mare de implicare în privința stocurilor;
 Investiții în stocuri realizate uneori pe termen mai lung decât în cazul angrosiștilor și
detailiștilor;
 Din perspectiva obținerii economiilor de scală, cantitatea de produse cumpărate depinde
de capacitatea echipamentelor nu de cererea estimată pentru perioada imediat următoare,
abordare ce se bazează pe stocuri de inputuri;
 Există firme care își fundamentează deciziile de producție pe cererea estimată sau
exprimată și diminuează stocurile deținute, conform filozofiei just in time;

b) Angrosistul și distribuitorul
 Existența angosistului și distribuitorului este justificată de asigurarea cantității și
diversității sortimentale pentru clienții din aval;
 Diversitatea stocurilor este mai mare decât în cazul producătorului și mai mică decât în
cazul detailistului;
 Contribuie la asigurarea echilibrului dintre cerere și ofertă, în cazul produselor sezoniere;
 Se confruntă cu o dublă presiune în privința stocurilor

Din amonte: înnoirea și diversificarea sortimentelor de produse

 Din aval: transferul responsabilității de menținere a stocurilor de la detailist la
distribuitor

c) Detailistul
 Riscurile menținerii de stocuri se repartizează pe o gamă variată de produse;
 Detailistul pune accentul pe circulația rapidă a mărfurilor, profitabilitatea directă pe
produs și pe disponibilitatea produselor pentru a satisface cererea;
 Posibilități sporite de control al valorii și structurii stocurilor, bazate pe noile tehnologii
ITC;

3. Tipuri de stocuri

a) stocul de bază (ciclic);

b) stocul de siguranţă;
c) stocul în tranzit;
d) stocul mediu;

4. Costurile generate de stocuri

a) costurile de achiziţionare
 selecţia furnizorilor, negociere, formularea şi transmiterea comenzii;
 transportul mărfurilor, recepţia mărfurilor, manipularea mărfurilor;

b) costurile de menținere a stocurilor

 costurile financiare;
 costurile de depozitare;
 costurile de asigurare;
  costul deteriorării şi uzurii mărfurilor;

c) costurile datorate rupturilor de stoc

 costul vânzărilor pierdute;
 costul pierderii loialităţii clienţilor;
 costul unei noi comenzi;

Curs 12: Gestiunea stocurilor

1. Planificarea stocurilor în condiții de certitudine

Punctul de reaprovizionare

Mărimea stocului la care se impune lansarea unei noi comenzi, în vederea asigurării continuității
satisfacerii cererii

P=DxT
P = punctul de reaprovizionare (U.M. cantitative);

D = cererea medie zilnică (U.M. cantitative);

T = durata ciclului de performanţă (mărimea intervalului de reaprovizionare)

Mărimea comenzii (Cantitatea economică a comenzii (formula lui Wilson ))

2. Metoda just-in-time

Filosofie de control al stocurilor

 Scopul: Limitarea stocului la cantităţile necesare de materii prime / materiale, în locul

potrivit, la momentul potrivit, pentru a realiza cantitatea potrivită de produse finite,
conform cererii clienților.

Filosofie de programare

 Întregul lanț de aprovizionare-livrare este sincronizat pentru a răspunde cerinţelor

producţiei sau clienţilor.
Termenul JIT este utilizat pentru a susține următoarele idei:

 înlăturarea stocurilor din lanțul de aprovizionarelivrare;

 un sistem de control al producţiei (pull);
 o filosofie de înlăturare a risipei;
 o strategie de management al resurselor umane;

Principalele caracteristici ale metodei JIT

 relaţiile strânse cu un număr mic de furnizori şi transportatori;

 utilizarea în comun a informaţiilor de clienţi şi furnizori;
 frecvenţa mare a producţiei, cumpărării şi transportului unor cantităţi mici de mărfuri;
 Niveluri minime de stoc;
 înlăturarea incertitudinii în canalul de aprovizionare-livrare;
 obiectivele privind calitatea înaltă;

Responsabilitățile specialiștilor în domeniul cumpărării, în condițiile aplicării metodei JIT

 relaţiile cu funcţia de proiectare;

 relaţiile cu furnizorii;
 identificarea furnizorilor potenţiali;
 certificarea furnizorilor;
 evaluarea performanţelor furnizorilor;

Dezavantaje potențiale ale metodei JIT pentru organizația cumpărătoare

 tehnicile neadecvate de previzionare a cererii;

 gradul redus de flexibilitate a funizorilor faţă de variaţiile cererii;
 performanţele variabile ale furnizorilor;
 problemele de calitate la nivelul furnizorilor;
 comunicarea necorespunzătoare;
 creşterile de preţuri;
 3. Controlul agregat al stocurilor

Principalele metode

a) viteza de circulaţie;
b) Analiza ABC;
c) regula rădăcinii pătrate;
d) relaţia dintre stoc şi cerere;
e) limita investiţiei totale;

Analiza ABC; Analiza Pareto; Metoda 80/20

Trei categorii de produse:

 A – produse cu circulaţie rapidă;

 B – produse cu viteză de circulaţie medie;
 C – produse cu circulaţie lentă;

20% dintre produse generează 80% din vânzări.

Etapele aplicării metodei

a) stabilirea listei produselor;

b) ierarhizarea produselor în funcţie de vânzări;
c) calcularea ponderilor cumulate în vânzări;
d) calcularea ponderilor cumulate în numărul de produse;
e) clasificarea produselor;

Curba lui Pareto

 Y = (1+a)X / (a+X )

Y = ponderea cumulată în vânzări;

X = ponderea cumulată în numărul de articole;

a = o constantă;

Curs 13: Sistemul informațional logistic

1. Sistemul informațional logistic al unei organizații

Constă în resursele umane, echipamentele, soluțiile informatice, metodele și procedurile utilizate

pentru asigurarea datelor și informațiilor necesare, în vederea adoptării deciziilor strategice și
operaționale, referitoare la activitățile logistice ale organizației.

Pentru a fi utile procesului decizional, informațiile trebuie să aibă următoarele caracteristici:

a) Actualitate;
 b) Relevanță;
c) Acuratețe;
d) Accesibilitate;

Corelaţia dintre sistemul informaţional logistic şi etapele procesului de management logistic

2. Componentele sistemului informațional logistic

În funcție de tipurile de activități logistice vizate, principalele componente ale sistemului

informațional logistic sunt:

a) Sistemul de management al comenzilor;

b) Sistemul de management al depozitului;
c) Sistemul de management al transportului;
3. Evoluția lanțului de aprovizionare – livrare și sistemele informaționale
 4. Sistemele de management al depozitului și al transportului

Sistemele de management al depozitului

Principalele module:

a) Controlul stocurilor;
b) Managementul spațiilor de depozitare;
c) Interfața de control al calității;
d) Selecția comenzilor;
e) Completarea automată a stocurilor;
f) Recepția;
g) Expedierea;
h) Productivitatea operatorilor;
i) Generarea de rapoarte;

Sistemele de management al depozitului

Principalele caracteristici considerate pentru selecția celei mai adecvate soluții de management al
depozitului se referă la următoarele aspecte:

a) Caracteristicile generale;
b) Preluarea și ambalarea mărfurilor;
c) Controlul stocurilor;
d) Expedierea mărfurilor;
e) Facturarea;
f) Livrarea la client;
g) Comerțul electronic;

Sistemele de management al transportului

Întrebări majore la care trebuie să răspundă organizaţia pentru a aborda în mod adecvat procesul
de achiziţionare a unei soluţii de management al transportului:

a) Care este valoarea pe care o oferă sistemul?

b) Care sunt riscurile implementării?
c) Poate fi sistemul extins pentru a include noi procese sau amplasamente?
Curs 14: Organizarea activităților logistice

1. Evoluția structurilor logistice

Structura organizatorică

 Setul de sarcini formale, atribuite indivizilor și departamentelor;

 Relațiile de raportare, incluzând liniile de autoritate, responsabilitatea decizională,
numărul nivelurilor ierarhice și domeniul de control al managerului;
 Proiectarea sistemelor, pentru asigurarea coordonării eficace, transdepartamentale a
angajaților;

Paradigme organizatorice tradiționale

a) Structura funcțională verticală

Gruparea sarcinilor şi activităţilor pe funcţii ale întreprinderii

b) Structura pe divizii

Divizarea organizaţiei în mai multe componente, numite divizii, fiecare dintre acestea reunind o
serie de departamente care contribuie la realizarea unui anumit output (un produs, un program sau
un serviciu pentru un singur client)
 c) Structura matriceală

Structura ce îmbină aspectele structurii funcţionale şi ale structurii pe divizii, fiind caracterizată
de linii de autoritate duale
Paradigme organizatorice noi

Organizația care învață

 Încurajează schimbarea, structura orizontală şi comunicarea;

 Caracteristici:
a) structura bazată pe echipe şi reţele;
b) accesul deschis la informaţii;
c) descentralizarea deciziilor şi elaborarea participativă a strategiilor;
d) împuternicirea angajaţilor;
e) cultura adaptării;

Organizația tradițională și organizația care învață

 2. Mutații în organizarea logistică

Principalele stadii ale evoluției organizației logistice

a) Stadiul fragmentării;
b) Stadiul de agregare funcțională;
c) Stadiile de integrare a proceselor;

Stadiile de agregare funcțională

a) Stadiul care a constat în gruparea operațională a două sau mai multe funcții logistice, fără
a produce modificări semnificative în departamentele tradiționale și în ierarhia
organizației
 Polii în jurul cărora s-a realizat agregarea au fost adesea managementul materialelor și
distribuția fizică.
b) Stadiul în care logisticii i se conferă o poziție mai înaltă și responsabilități superioare în
cadrul organizației
 Se constituie un pol de agregare la un nivel superior celui din primul stadiu de agregare
funcțională. Cel de-al doilea pol este situat într-unul dintre departamentele tradiționale;
 Poli de agregare prioritară: fie distribuția fizică, fie managementul materialelor;
c) Stadiul în care sunt reunite toate funcțiile și operațiunile logistice sub autoritatea unui
singur manager situat la nivelul superior al organizației
 Integrarea ariilor logistice este completă;
 Managerul logistic reunește sub autoritatea sa următoarele componente: operațiunile
logistice, susținerea logistică, planificarea resurselor logistice, planificarea strategică
logistică, controlling-ul logistic
Stadiile de integrare a proceselor

a) Primul stadiu
 Accentul pe valoarea adăugată pentru client;
 Structură organizatorică orizontală și flexibilă;

b) Al doilea stadiu
 Bazat pe echipe de lucru interconectate electronic, pentru a desfășura activități de
importanță critică, într-un mod integrat;
 Permite adaptarea la cerințele dinamice ale clienților;