LOGISTICA ŞI DISTRIBUŢIA

MĂRFURILOR
SINTEZE
CONF. UNIV. DR. POMPILIU GOLEA

2018
 CONŢINUT

1. Conceptul şi conţinutul logisticii

2. Funcţiile logisticii
3. Conexiunile logisticii cu producţia
4. Conexiunile logisticii cu marketingul
5. Sistemul logistic al firmei
6. Managementul logistic
1. Conceptul şi conţinutul logisticii

Structura activitatii economice cuprinde urmatoarele componente

fundamentale:

a) Productia, în cadrul careia, prin combinarea factorilor, oamenii

produc bunuri materiale si servicii;

b) Circulatia, ce asigura trecerea bunurilor economice de la producator

la consumator;

c) Distributia, ce asigura repartitia bunurilor si serviciilor pe destinatiile

lor (satisfacerea nevoilor de consum sau de productie);

d) Consumul, folosirea bunurilor si serviciilor pentru satisfacerea

nevoilor.

Logistica este o componentă a activităţii economice a firmei şi că

poate contribui la crearea şi menţinerea unui avantaj competitiv.
 Repere istorice

• Termenul “logistic” a fost utilizat pentru prima oară în domeniul militar şi

a evoluat din nevoia forţelor militare de a se aproviziona în timpul
războaielor.
• Apariţia logisticii militare aşa cum este ea înţeleasă azi, coincide cu
apariţia armatelor organizate, cu care diverse naţiuni încearcă să îşi
impună forţa militară asupra vecinilor.
• În Grecia Antică, Roma sau Imperiul Bizantin, existau militari ce purtau
numele de “ Logistikas” care erau responsabili cu problemele financiare şi
de aprovizionare.
• Armatele participante la războaie au utilizat diferite modele de sisteme
logistice pentru ca materialele să ajungă la locul potrivit când era necesar.
•Termenul a fost ulterior transferat şi în activităţile dn domeniul civil
 Repere istorice
Au fost mai multe etape distincte în transferul şi dezvoltarea conținutului
logisticii în viaţa civilă.

Deceniul V
- În această perioadă, conceptul nu a fost formulat.
- Distribuția mărfurilor se făcea neplanificat de către firme.
- Nu existau legături între diferitele funcții legate de distribuție.

Deceniul VI
- Conceptul de distribuţie fizică a fost dezvoltat pentru zona de conducere.
- Recunoașterea faptului că activităţile de transport, depozitare, manipulare
şi materiale de ambalare ar putea fi legate împreună şi gestionate în mod
mai eficient.
- Producătorii au dezvoltat operaţiunile de distribuţie pentru a reflecta
fluxul lor de produs prin lanţul de aprovizionare.
- Apariția abordării prin prisma costului.
 Deceniul VII

- Conceptului de distribuţie a fost dezvoltat.

-Unele firme au inclus distribuția în structura de management a organizației.
- Au apărut elemente de control al lanțului de distribuție.
- Cele mai mari lanţuri de vânzare cu amănuntul a dezvoltat propria lor de
structură de distribuţie, iniţial bazat pe conceptul de distribuţie locală sau
regională.

Deceniul VIII
Creșterea rapidă a costurilor reale de distribuție a dus la planificarea pe termen
lung a activităților și a identificarea unor măsuri de reducere a costurilor.
Măsurile identificate: distribuție centralizată, reducerea stocurilor și utilizarea
computerului pentru a oferi informații îmbunătățite și control. Conceptul de
nevoie şi necesitatea pentru sisteme integrate de logistica au fost recunoscute
de către companii orientate spre viitor.
 
Deceniul IX
În anii 1990 logistica cuprinde nu numai activitățile specifice în cadrul firmei ci
și o serie de activități din afara organizatiei proprii apărând conceptul de lanț de
aprovizionare.
Conceptual lanţul de aprovizionare, recunoaşte că pot exista mai multe diferite
organizaţii implicate în obţinerea unei produs de piaţă.
Astfel, de exemplu, producătorii şi comercianţii cu amănuntul ar trebui să
acţioneze împreună în parteneriat pentru a ajuta la crearea unui sistem logistic
care să permită un flux eficient şi eficace de produse la client
Aceste parteneriate sau alianţe de asemenea, ar trebui să includă şi alte
intermediari în lanţul de aprovizionare, cum ar fi terţe părţi contractori

ANII 2000
Organizaţiilor se confruntă cu multe provocări pentru a se menţine sau de a-și
îmbunătăţi poziţia lor faţă de concurenţii lor, pentru a aduce noi produse pe
piaţă şi de a creşte profitabilitatea operaţiunilor lor.
Aceasta a condus la redefinirea obiectivele de afaceri şi de re-inginerie a
sistemelor ca un întreg.
Logistica s-a dezvoltat ca un domeniu de afaceri.
Managerii organizatiilor au recunoscut locul pe care îl ocupă logistica
renunțându-se la părerea că logistica reprezintă o povară care trebuie să fie
minimizată din punct de vedere al costurilor indiferent de implicații.
Definiţii

LOGISTICA – reprezintă procesul de gestionare strategică a

achiziţionării, deplasării şi depozitării materialelor,
semifabricatelor şi produselor finite (alături de fluxurile
informaţionale corespunzătoare acestor procese) în interiorul
firmei şi al canalelor de marketing, cu scopul satisfacerii
comenzilor cu cele mai mici costuri pentru firmă.

LOGISTICA - reprezintă o activitate ce are drept scop

punerea la dispoziţie cu cel mai scăzut cost a unei cantităţi
dintr-un produs la locul şi la momentul unde există o cerere.

LOGISTICA - reprezintă totalitatea activitatilor organizatorice,

de gestiune şi strategice care coexista în cadrul companiilor,
fluxul de materiale (şi de informatii adiacente) de la originea lor,
prin intermediul furnizorilor si pana la livrarea produselor finite
catre clienti precum si service-ul post-vanzare
 2. Funcţiile logisticii

A.Prelucrarea comenzilor
B. Depozitarea
C. Stocarea
D. Transportul

Procesul logistic – se regăsesc in mixul logistic

A. Prelucrarea comenzilor

Activitatea logistică începe cu primirea unei comenzi din partea

clientului.

 Comenzile pot fi trimise în mai multe moduri: prin postă sau

telefon, prin agenți de vânzări sau prin intermediul calculatorului si
al schimburilor electronice de date.
O dată primite, comenzile trebuie prelucrate rapid si corect. Sistemul
de procesare a comenzii pregăteste facturile si trimite informații
referitoare la comandă către cei care au nevoie de ele.

 Depozitele vor primi instrucțiuni legate de ambalarea si

expedierea mărfurilor solicitate. Produsele care lipsesc din stocuri
vor fi resolicitate. Mărfurile expediate sunt însoțite de documente
de transport si de facturi, iar copii ale acestor documente vor fi
trimise mai multor departamente ale firmei.
B. Depozitarea
 Daca se doreste o livrabilitate ridicată, este indicată o bază bună
de depozitare, dar aceasta înseamnă pe de altă parte, atât costuri
ridicate la depozitare, cât si de angajare a capitalului.
 De câțiva ani, în cadrul gândirii producției „Just in time”, se
discută si despre efectele acesteia asupra depozitării, ca si
despre logistică. Scopul este de a se livra materia primă,
materialele ajutătoare si utilajele necesare pentru producție exact
în acel moment si acestea să fie chiar atunci utilizate, astfel încât
costurile de depozitare să fie minimizate.
 Modul de gândire din domeniul producției poate fi transpus, în
acelasi mod, asupra problemelor transportului si a logisticii.
C. Stocarea

 Deciziile legate de stocuri presupun cunoasterea momentului în care se

va face comanda si a cantității care va fi comandată.

 Cantități mai mari comandate implică comenzi mai puține, costuri

reduse legate de comandarea mărfii dar si costuri sporite impuse de
stocuri mai mari.

 În ultima perioadă, multe firme si-au redus semnificativ stocurile si

implicit, cheltuielile legate de aceste stocuri apelând la sistemul logistic
„just-in time”. Prin acest sistem, producătorii si detailistii îsi asigură
stocuri mici de produse care le ajung pentru câteva zile de operare.

 Aceste sisteme contribuie la semnificative economii de cheltuieli legate

de stocarea si manipularea produselor. Prin menținerea unui flux
corespunzător de materii prime, semifabricate si produse finite,
producătorii si furnizorii pot spori eficiența activității de logistică, în
paralel cu satisfacerea nevoilor clienților.
D. Transportul

 Deciziile asupra transportului trebuie luate pentru a se asigura

aprovizionarea depozitelor, intermediarilor de desfacere si beneficiarilor
finali, cu produse ale întreprinderii; în miezul problemelor se află deciziile
asupra mijloacelor de transport si asupra celor care efectuează
transportul.
 Cei care realizează transportul pot fi proprii angajați ai întreprinderii
sau străini. Decizia asupra apartenenței celor care efectuează transportul
se ia în corelație cu investițiile necesare, cu costurile curente, cu
acoperirea pieței si punerea la dispoziție a serviciilor, a imaginii
transportatorilor, cu posibilitățile de control etc.
 Se au în vedere diferite mijloace de transport, cum ar fi autovehiculele,
avioanele, vapoarele, etc. Alegerea formelor de transport (via autostradă,
sine, apă, aer) trebuie privită ca o decizie strategică a politicii de
distribuție. De regulă sunt introduse tipuri de transport combinate.
 Decizia asupra mijloacelor de transport se ia prin metoda de
comparație costuri-performanțe. Costurile relevante (totale sau parțiale)
trebuie comparate cu criteriile de performanță (de exemplu, timp de
transport, siguranța livrării, flexibilitatea mijlocului de transport, adecvare
calitativă si cantitativă a mijlocului de transport pentru performanța
programată a întreprinderii, distanța geografică).
 Principalele elementele componente ale logisticii

locația depozitului
proceduri de control tipul de depozitare
organizare echipamente de manipulare
prognoză
Depozitare
și manipulare ambalare
manipulare

Informații și Ambalare
control

Transport Evidență
unde
mod de transport cât
planificarea încărcării ce anume
stabilire rute
3. Conexiunile logisticii cu producţia

Pentru întreprinderile producătoare cele două

probleme de bază sunt:

- Menţinerea sau sporirea receptivităţii la modificările cerinţelor pieţei;

- Menţinerea sau sporirea sau sporirea profitabilităţii

În etapa de elaborare a strategiei, organizaţia trebuie să ia în

considerare următoarele :

- factorii esenţiali de succes pentru ramura respectivă;

- resursele de care dispune pentru a concura pe segmentele de piaţă
alese;
- elementele principale pentru servirea clienţilor.

Aceste abordări impun câteva aspecte privind interfaţa dintre

producţie/logistică:
 4. Conexiunile logisticii cu marketingul

Domeniile principale de interacţiune dintre logistică şi marketing

sunt:

Proiectarea produsului

- Poate avea un efect major asupra depozitării şi transportului şi prin

urmare asupra costurilor aferente

Stabilirea preţului

- Este modalitatea prin care cererea serviciilor de logistică influenţează

costul total al produsului şi prin urmare şi politicile de preţ ale companiei

Prognozarea pieţei şi a vânzărilor

- Prognozele de marketing vor dicta nivelul resurselor logistice necesare

livrării produselor la clienţi
Domeniile principale de interacţiune dintre logistică şi marketing
sunt (continuare):

Strategiile de servire a clientului

- Dacă departamentul de marketing optează pentru un nivel înalt de servire,

resursele logistice (adică echipamentele şi stocul) vor trebui să fie
considerabile

Numărul şi localizarea depozitelor

- Acesta este unul din domeniile de divergenţă şi poate soluţionat

satisfăcător satisfăcător numai dacă marketingul şi logistica elaborează o
strategie comună. s

Strategiile privind stocul

- Deciziile au o strânsă legătură cu costurile operaţionale şi cu măsura în

care sunt realizate nivelurile dorite de servire a clienţilor.
Domeniile principale de interacţiune dintre logistică şi marketing
sunt:continuare

Procesarea comenzilor

- Responsabilitatea pentru cine primeşte comenzile clienţilor, viteza şi

eficienţa procesării, are o influenţă majoră asupra costurilor operaţionale şi
asupra imaginii clienţilor despre nivelul serviciului.

Canale de distribuţie

- Decizia de furnizare direct către client sau prin intermediari va

influenţa puternic nivelul resurselor logistice necesare. În cazul
schimbării canalului, se schimbă şi resursele logistice necesare.
Concluzii:

Clienţii:

- sunt interesaţi de promptitudinea cu care furnizorii satisfac comenzile la

un nivel de servire dat;
- firmele capabile să se diferenţieze de concurenţi prin satisfacerea acestor
niveluri de servire, vor câştiga încrederea clienţilor, devenind chiar
partweneri pe termen lung ai acestora într-o relaţie reciproc avantajoasă.

Firmele:

- sunt interesate ca nivelul de servire să aducă profit;

-- logistica şi marketingul au prin urmare roluri vitale în realizarea
performanţei cu costuri avantajoase.
 NIvelul de servire al clienților

Nivelul de servicii așteptat

Clienți
Nivelul perceput de servicii

Servicii acordate

Standarde și specificații Comunicarea cu

privind calitatea seviciilor clienții

Percepția managerilor
privind așteptările clienților Furnizori
 Nivelul de servire al clienților se poate determina cu relația:

Performante percepute
Nivelul de servire 
Performate dorite
Pentru a crește nivelul de servire:
Identificarea principalelor elemente ale serviciului şi segmentarea
adecvată a pieței

Determinarea importanţei relative a fiecărui element de serviciu

Evaluarea competitivităţii la nivelul serviciilor oferite

Identificarea cerinţelor de servicii distincte pentru diferite segmente

de piaţă

Dezvoltarea de pachete specifice de servicii și relații cu clienţii

Stabilirea procedurilor de monitorizare şi control

Obiectivele şi deciziile din domeniul logistic şi cele de marketing sunt legate

prin prisma satisfacerii necesităţilor clienţilor şi din perspectiva profitabilităţii

Etapele evoluţiei raporturilor dintre logistică şi marketing:

Conceptualizării
Intergării
Separării
Reintegrării

→ 1900 → 1950 → 1980 1980 →

-Cererea era mai -Costurile în
- Problemele
mare decât oferta; de logistică domeniul logisticii; - Apariţia
- Distribuţia - relaţiile logisticii cu MRC
erau rezolvate
mărfurilor avea de specialiştii alte domenii;
rolul principal în marketing - orientarea
marketingului spre
consumator
Pentru logistică eficienţa nu pote fi unica măsură a tuturor lucrurilor.

Prioritatea acordată eficienţei s-a concretizat în:

• mai buna utilizare a mijloacelor de transport;

• reducerea duratei de păstrare a produselor în stoc;
• procedee noi de manipulare a materialelor etc.

Eficacitatea operaţiunilor logistice trebuie să fie evaluată în raport cu

obiectivele care stabilesc performaţa de marketing a firmei

Activităţile de interfaţă dintre logistică şi marketing sunt rezultatul

separării activităţilor din cadrul firmei în diviziuni organizatorice.
 Logistica Activităţi de interfaţă Marketing
Manipularea Aprovizionare Stabilerea Cercetări de
materialelor obiectivelor de marketing
marketing
Localizarea Proiectarea
depozitelor produsului
Depozitarea Managementul Stabilirea Managementul
produselor stocurilor preţurilor forţei de vânzare
Onorarea Proiectarea
comenzilor campaniilor de
promovare
Controlul Ambalarea de Alegerea canalelor Stabilirea mixului
stocurilor protecţie de marketing de produse
etc Transportul etc
5. Sistemul logistic al firmei

Scop: furnizarea bunurilor şi serviciilor la locul, timpul şi în condiţiile

cerute de client
Componente majore:
1. Aprovizionarea.
- activităţi de achiziţie (achiziţionare, procurare, cumpărare) a bunurilor şi serviciilor
necesare îndeplinirii obiectivelor firmei.
- relaţiile ce se stabilesc între firmă şi furnizorii ei, respectiv nivelurile situate în
amonte, în lanţul de aprovizionare-livrare.
- activităţi de transport, gestiune a stocurilor, depozitare, manipulare, gestiune a
informaţiei
2. Activităţile de susţinere a vânzărilor.
- se referă numai la fluxurile de materiale din interiorul firmei, între diferitele stadii
ale procesului de vânzare.
- asigurarea materialelor, componentelor, produselor în curs de prelucrare, în
cantităţile necesare desfăşurării activităţilor de fabricaţie, în concordanţă cu programul
de producţie stabilit.
3. Distribuţia fizică.
- asigură disponibilitatea produselor pentru clienţi.
- Îndeplinște obiectivele de marketing ale angrosiştilor şi detailiştilor sau
aşteptările
consumatorului /utilizatorului final prin oferirea de utilităţi de formă, cantitate, timp
şi loc;
- include activităţi de transport, depozitare, gestiune a stocurilor, prelucrare a
comenzilor clienţilor, ambalare, management al informaţiei etc.
 Sistemul logistic al firmei contribuie la procesul de creare a valorii şi
operaţiunile sale includ două categorii de activităţi:

Logistica internă

Producţia
Activități primare
Logistica externă

Marketingul şi vânzările

Serviciile postvânzare

Achiziţia

Dezvoltarea tehnologică
Activităţile de susţinere
Managementul resurselor
umane

Infrastructura firmei
 Conceptul de canal logistic

Canalul logistic este format din sistemele logistice care alcătuiesc traseul
de circulaţie a bunurilor de la origine la utilizatorul/consumatorul final.

Are la bază conceptul de circuit al valorii- un instrument destinat

dezvoltării unui avantaj competitiv pe piaţă.

Scopul principal al unui canal logistic este livrarea la timp a bunurilor şi

administrarea corespunzătoare a circulaţiei acestora. El asigură
disponibilitatea spaţială şi temporală a produselor şi serviciilor, constituind
sistemul principal de asigurare a servirii clienţilor.

Rolul canalului logistic în cadrul circuitului valoric este îndeplinit numai

atunci când sortimentul de bunuri este poziţionat fizic şi temporal şi are
configuraţia corespunzătoare transferului de proprietate. Numai în cazul
în care tranzacţiile desfăşurate în cadrul canalului întrunesc aprecierea,
acceptarea şi satisfacţia clientului, este adăugată o valoare substanţială
produsului prin procesul logistic.
 MIXUL LOGISTIC

Mixul logistic reprezintă un ansamblu de acţiuni

intercorelate necesar îndeplinirii misiunii logisticii adică
asigurarea bunurilor sau serviciilor solicitate la momentul şi
locul potrivit, în condiţiile solicitate de client şi cu cea mai
mare contribuţie la profitul firmei.

Este principalul instrument utilizat pentru coordonarea

practică a operaţiunilor primare şi de susţinere ale sistemului
logistic, în cadrul activităţii firmei.

Mixul logistic nu are o importanţă şi un conţinut identic pentru

orice firmă. Acestea sunt determinate de o serie de factori
interni și externi.
 MIXUL LOGISTIC

Activități de bază Activități de susținere

Asigurarea standardelor de
Depozitarea
servicii pentru clienți
– nivelul de servire la
clienților Manipularea produselor

Cumpărarea – Achiziția Ambalarea

Transportul
Activitățile legate de fluxurile
Gestiunea stocurilor informaționale logistice

Prelucrarea comenzilor
Factori de influenţă ai mixul logistic

Obiectul de activitate al firmei

Gradul de implicare în activităţi logistice

Tipul şi gama sortimentală a produselor oferite

Aria teritorială vizată

Tendinţele privind comerţul electronic

6. Managementul logistic
Componentele managementului logisticii
Intrări logistice Deplasare şi Eficienţă Ieșiri
depozitare Cost efectiv
 Resurse Managerial function Marketing
naturale orientation
 Facilităţi Plan Control Implementare (competitive
 Echipamente Advantage)
Point of origin Point of consumption
Resurse umane (Customers) Time and place
(Vendors)
utility

Resurse The efficient

financiare Materii prime Procese Produse finite movement to
customers
Informaţii
Proprietary asset
Logistics activities (goodwill)
Key Activities Support Activities
Servireaclienţilor Depozitarea

Cumpărare - achiziţie Manipularea

Transport Ambalarea

Gestiunea stocurilor Informatii

Forecasting
Planificarea strategică a firmei
Conceptul de strategie
Termenul “strategie” are o istorie multimilenară. Utilizat pentru
prima dată pentru a defini “arta războiului” în China antică, în urmă cu circa
2500 de ani de către Sun-Tzu.

A. Chandler (1962) în lucrarea Stratégie, structure, décision, identité, în

STRATEGOR, Paris, Dunod, 1993, p. 63 defineşte strategia ca fiind
“determinarea pe termen lung a scopurilor şi obiectivelor unei întreprinderi,
adoptarea cursului de acţiune şi alocarea resurselor necesare pentru
realizarea obiectivelor”.

K. Andrews (1971) consideră strategia ca fiind “sistemul de

scopuri şi obiective, de politici şi de planuri pentru atingerea acestor
obiective, exprimate într-o manieră care să contribuie la definirea
sectorului de activitate în care se află firma sau în care acceptă să intre, ca
şi a tipului de firmă care doreşte să devină“.

O. Nicolescu în lucrarea Management (1999) consideră că strategia poate fi

definită ca “ansamblul obiectivelor majore ale organizaţiei pe termen lung,
principalele modalităţi de realizare împreună cu resursele alocate, în
vederea obţinerii avantajului competitiv potrivit misiunii organizaţiei”.
Strategia reprezinta conceptia de ansamblu potrivit careia conducerea
unui sistem economic sau de alta natura stabileste, pe baza unor
studii, obiectivele principale pe termen lung, actiunile ce urmeaza a se
desfasura, precum si repartizarea resurselor necesare pentru
realizarea obiectivelor propuse.
Strategia are drept obiect elaborarea unor programe cuprinzatoare, de
esenta, privind viitorul, continuându-se cu o planificare si programare
mai detaliata si specifica.

Politica reprezintă modul prin care firma concepe dezvoltarea activităţii

sale, direcţiile de perspectivă şi acţiunile practicate, concrete, care
vizează valorificarea potenţialului său în concordanţă cu cerinţele
mediului. Politica firmei se deosebeşte de strategia acesteia prin:
- orizont: mai redus, limitat de regulă la perioade cuprinse între 6-18 luni;
- grad de detaliere: mai pronunţat, cu numeroase elemente suplimentare,
îndeosebi cu caracter opţional.

Se concretizează prin plan

Criterii pentru elaborarea unei bune strategii a lantului logistic

Elementele de configurare (strategia operatiunilor, strategia

distributiei, strategia de externalizare, strategia serviciilor oferite
clientilor si strategia activelor) constituie caramizile care stau la baza
construirii strategiei lantului logistic. Totusi, pentru a îndeplini
obiectivele strategice si pentru a obtine cu adevarat un avantaj
competitiv, aceste elemente si deciziile pe care se sprijina trebuie sa
fie:
• sincronizate cu strategia întreprinderii;
• sincronizate cu nevoile clientilor;
• sincronizate cu puterea întreprinderii;
• adaptabile, deoarece un avantaj concurential este temporar si piata
evolueaza.
Alegerea modului de obtinere a produselor determina strategia operatiunilor.

• productia pe stoc.
Este considerata o strategie ideala pentru produsele standardizate, vândute în
cantitati mari. Productia de loturi mari permite mentinerea unor costuri de
productie scazute, iar detinerea acestor produse în stoc ofera posibilitatea de a
raspunde rapid la cererea clientilor;
• productia pe comanda.
Aceasta strategie se aplica produselor personalizate sau cu o cerere mai
redusa, dar cu valoare mare. Întreprinderile care o utilizeaza fabrica produse
finite doar dupa primirea unei comenzi. Aceasta permite sa nu se pastreze
decât un stoc redus si sa se propuna numeroase optiuni diferite;
• configurarea comenzii.
Este vorba despre o strategie hibrida în care producatorul realizeaza mai întâi
partea generica a produsului, pentru a-l finaliza dupa primirea comenzii.
Aceastastrategie se aplica produselor propuse în multiple variante, când se
urmareste limitarea stocului de produse finite si livrarea mai rapida cu o
„productie la comanda”;
• conceptia comenzii.
Foarte apropiata de productia la comanda, aceasta strategie se adreseaza
întreprinderilor care concep si fabrica produse pe masura fiecarui client.
Strategiile de distributie se bazeaza pe o retea de distributie care poate
fi:
• extensiva sau deschisa, când vânzarea produsului poate fi acordata
unui numar mare de intermediari, urmarindu-se o difuzare larga a
produsului pe piata;
•selectiva, când sunt utilizati câtiva intermediari, atent alesi, de regula
specializati în vânzarea anumitor produse;
• exclusiva, când se recurge la un singur distribuitor cu care se încheie un
contract de exclusivitate asupra vânzarilor într-un teritoriu dat sau pentru
o clientela determinata.

Deciziile de externalizare se sprijina pe analiza cunostintelor si a competentelor

existente.
Externalizarea trebuie sa priveasca doar activitatile de slaba importanta
strategica sau pe acelea pentru care un tert poate furniza un rezultat superior,
mai rapid sau la un cost mai mic.
Externalizarea permite întreprinderilor sa creasca sau sa reduca rapid nivelul
lor de productie, de creare a noilor produse sau de repozitionare pe piata,
profitând de cunostintele si capacitatile altei întreprinderi.
În contextul actual de globalizare, cresterea flexibilitatii si agilitatii pot
determina diferentierea puternica fata de concurenti.
 STRATEGII ALE LANTULUI LOGISTIC

Strategia activelor regrupeaza deciziile privind uzinele, echipamentele

de productie, serviciile de gestiune a comenzilor, centrele de prestari
servicii etc. care constituie pivotul activitatii întreprinderii.
Amplasarea, marimea si misiunea acestor active au un impact major
asupra performantei lantului logistic.
- modelul mondial. O linie de produse data este fabricata într-un
anumit loc pentru ansamblul pietei mondiale.

-modelul regional. Produsele sunt, în principal, fabricate în

regiunea unde sunt vândute, chiar daca pot exista fluxuri între
diferite regiuni care urmeaza o specializare a centrelor de
productie.

- modelul national. Produsele sunt, în principal, fabricate în tara

unde se vând. Acest model se potriveste, în particular,
marfurilor al caror cost de transport este prohibitiv.
 Structura logisticii firmei

Strategia firmei

Strategia de
distribuție

Proiectarea Proiectarea Proiectarea Structura

proceselor rețelei sistemului organizitorică a
logistice logistice informatic de logisticii
logistică
 Managerul

Producție/prelucrare Marketing/vânzare Administrare/Financiar

- producție - rețeaua de - analiza de cost

depozite
- depozitare - activități de
- operații cercetare
- transport specifice
semifabricate depozitării - prelucrarea
comenzilor
- utilaje - distribuție
manipulare - proceduri de
- canale de control
- depozitare distribuție

Structură clasică pentru logistică

 Manager general

Managerul responsabil cu distribuția

Planificare și Operațiuni Managementul

control stocurilor

-rețeaua de -managementul -evaluarea cererii

depozite depozitelor
- controlul
- serviciile pentru - managementul stocurilor
clienți transportului
- managementul
- control financiar - operațiunile de materialelor
livrare
- sistemul de - unități de
informații - prelucrarea manitulare
comenzilor
- ambalarea