LOGISTICA ÎN FORȚELE NAVALE

Octombrie 2021

NOȚIUNI DE LOGISTICĂ INTEGRATĂ

 LOGISTICA
Definiție, evoluție, importanță

• Logistica - este definită oficial ca fiind procesul de planificare,

implementare şi controlare eficientă a costurilor şi a stocării de materii
prime, a procesului de inventariere, a proceselor finite şi a
informaţiilor legate de acestea, din punctul de origine, până în punctul
de consum cu scopul de a fi în conformitate cu cerinţele clienţilor.

• Logistica este ştiinţa şi arta de a asigura că produsele potrivite vor

ajunge la locul potrivit, în cantitatea şi calitatea stabiltă, la momentul
potrivit pentru a satisface cerinţele clienţilor.
Definiţii ale Logisticii:

• * Organizarea planificarea controlul și desfășurarea fluxurilor de bunuri de

la concepție, aprovizionare, până la producție și distribuție către clientul
final cu satisfacerea exigențelor pieței cu cost minim;

• * Ansamblul acțiunilor care are ca scop punerea la dispozitie cu cost minim

a unei cantități de produse în locul și la momentul în care există cerere.

• * Logistica are ca principală misiune gestionarea și optimizarea fluxurilor

fizice de la furnizor până la clienți. Se ocupă și se adresează tuturor tipurilor
de activități și intreprinderi atât industriale cât și de servicii. Orice
întreprindere are un obiect de activitate principal. Pentru a fi eficientă
intreprinderea trebuie să se concentreze asupra acestui obiect de activitate.
Serviciile și activitățile auxiliare trebuie reduse la minimul posibil.
•Activităţile de expediţii, transporturi şi asigurări internaţionale de mărfuri au
un rol deosebit de important, ele asigurând logistica internaţională a
mărfurilor prin realizarea legăturii între producător şi consumator în condiţii
sigure, rapide şi de calitate.

• Mutaţiile importante intervenite în domeniul comerţului exterior şi

cooperării economice internaţionale au determinat cu necesitate organizarea şi
efectuarea expediţiilor, transporturilor şi asigurărilor internaţionale de mărfuri
prin intermediari specializaţi ce funcţionează sub formă juridică de societăţi
de expediţie şi transport, societăţi de asigurări internaţionale de mărfuri.

• Putem diviza evoluţia logisticii în patru etape:

ETAPA 1
• Logistica a fost limitata la distribuţie. Practic ea fost afectata de tipul de
abordare comercială şi de marketing. Problemele legate de tranzacţionarea
produselor finite şi problemele referitoare la distribuţia fizică erau des
întâlnite.

• Problema inventarelor nu era importantă, mai mult decât altele, inventarele

aveau să fie ineficiente, structura şi locaţia lor neadecvate. Pentru a spori
eficienţa în procesele şi reorganizarea lor, companiile au început să
calculeze costurile totale. Această perioadă deschizătoare de drumuri a
culminat în anii ’’60 când această abordare nu a mai fost folosită.
ETAPA 2
 Din cauza crizei economice, a competiției internaţionale tot mai dure în
anii ”70 (Japonia apăruse pe piaţă) şi a interesului sporit pe pieţele de
capital, performanţele companiilor se înrăutăţeau.
• Strategia de reducere a costurilor a condus atenţia oamenilor către
stocuri, de aceasta dată sub o altă formă, fiind evident ca la vremea
respectivă companiile aveau prea multe resurse financiare blocate în
ele.
•Pentru a rezolva problema stocurilor supradimensionate au fost
folosite metode matematice de optimizare, metode matematico-statistice şi
algoritmi de anticipare. Logistica a fost extinsă gradual la aprovizionare
(aprovizionare şi procurare) şi la managementul producției, adică a
acoperit toate domeniile de activitate ale unei companii. Totuşi aplicarea
logisticii era independentă pentru fiecare activitate şi a unor scopuri şi
obiective specifice fiecărui departament.
•Iniţiativele adaptării logisticii în departamentele de distribuţie,
producţie şi furnizare erau limitate iar rezultatele erau numai parţiale.
• Sistemele de distribuţie şi comercializare aveau să ocupe chiar mai
mult timp decât producţia. Datorită acestor analize aspectul ”timp” a
devenit dominant în dezvoltarea logisticii. La sfarşitul anilor ”80 şi
începutul anilor ”90 a devenit evident că efecte mai bune decât cele
singulare, cele separate, ar putea fi atinse prin armonizarea tuturor
proceselor şi integrarea în activităţi comune.

• In aceeasi perioadă logistica s-a bucurat de un nou impuls – această

perioadă este adesea numită ca renaşterea logisticii sau începerea
revoluţiei logistice.

• Dupa studiul Bundesvereinigung Logistik (BVL) din 1986, 71% din

companiile germane aveau departamente independente de logistică,
iar in 1993 procentul a ajuns la 85%.
 ETAPA 3
• Integrarea activităţilor comune şi extinderea sistemelor de aprovizionare,
producţie şi distribuţie este de fapt materializată. Companiile au elaborat
lanţuri şi sisteme de logistică conectate cu furnizori şi consumatori - este o
logistică integrată.
• Autorii studiului BVL menţionat mai sus, estimau atunci ca pană în anul
2010, 99% din companiile germane vor avea departamente independente
de logistică, iar 70% din ele vor lucra în sisteme integrate de logistică.
ETAPA 4
• Sistemele integrate de logistică vor fi aplicate ca un tot unitar în viitorul
apropiat. Este o problemă complexă de sistem a întregii lumi. Pentru a
rezolva problema este necesar a se crea un număr de premise, inclusiv cele
din domeniul integrării informatice, ale programelor de stimulare a
proceselor suport în luarea deciziilor sau de fundamentare a structurii
proceselor, EDI (Electronic Data Interchange) - legătura dintre terminalele
clienţilor şi cele ale furnizorilor/prestatorilor de servici. De asemenea va fi
necesar să se reanalizeze modificările de structură ale companiilor.
 Evoluţia sistemului logistic integrat

STADIUL UNU: Linia de bază

FLUXUL S ERVICIU
MATERIALELOR LA CLIENT

CONTROLUL
ACHIZTII STOCURI FABRICATIE VÂNZĂRI DISTRIBUŢIE
 Evoluţia sistemului logistic integrat
• stadiul unu este tipic pentru societăţi în care activităţile
logistice sunt fragmentate

• Nevoia de stoc între diversele activităţi, pentru

acoperirea lipsei integrării
• Sisteme de control şi modalităţi de gestiune ale
activităţilor independente între ele (de ex. Depozite
centrale coordonate de Producţie, Transporturi şi
Depozite periferice coordonate de Vânzări)
• Bariere organizatorice între departamentele societăţii.
• Evoluţia sistemului logistic integrat

STADIUL DOI: INTEGRAREA FUNCŢIONALĂ:

FLUXUL SERVICIU

MATERIALELOR LA CLIENT
GESTIUNEA
APROVIZIONARE DISTRIBUŢIA
PRODUCŢIEI
• Evoluţia sistemului logistic integrat

 Stadiul doi implică integrarea între unele activităţi,

insistând pe:

• Elementele principale legate de fluxul de materii prime;

• Elementele principale legate de fluxul produselor finite;
• Unele activităţi sunt dezincorporate, asumând o mai mare
autoritate şi responsabilitate în structura organizaţiei.
• Evoluția sistemului logistic integrat

STADIUL TREI: INTEGRAREA INTERNA:

FLUXUL SERVICIU

MATERIALELOR LA CLIENT

APROVIZIONARE GESTIUNEA
PRODUCŢIEI DISTRIBUŢIA
• Evoluţia sistemului logistic integrat

 Stadiul trei cere integrarea tuturor activităţilor lanţului

logistic, situându-le sub o unică unitate de control.
Integrarea internă este realizată cu ajutorul sistemelor de
planificare şi control a activităţilor care sunt total integrate.
Stadiul trei este caracterizat de factorii următori:
• Vizibilitate amplă asupra întregului sistem;
• Distribuţia achiziţiilor;
• Utilizarea extinsă a suporturilor informatice;
• Reacţia promptă la cererea pieţei.
• Evoluţia sistemului logistic integrat

STADIUL PATRU: INTEGRAREA EXTERNA:

FLUXUL SERVICIU

MATERIALELOR LA CLIENT

APROVIZIONARE LOGISTICA INTERNA CLIENTI

INTEGRAREA LA NIVEL DE SUPPLY CHAIN SAU FILIERA

LOGISTICĂ
• Evoluţia sistemului logistic integrat

Integrarea cu furnizorii

Implicarea furnizorilor în proiectarea (şi în dezvoltarea) unui nou

produs

Schimbarea atitudinii şi a modului de abordare.

• Evoluţia sistemului logistic integrat
 Integrarea cu clientii

O atitudine diferită faţă de client

Punerea în practică a acţiunilor necesare pentru a garanta societăţii

informaţiile cu privire la exigenţele reale ale clientului in ceea ce priveşte
caracteristicile produsului şi a serviciilor.
Noul model: integrarea

Terța parte
Furnizori Producători producător Lanţuri
Distribuitori
/furnizor comerciale

Transportatori Transportatori Transportatori

• Supply Chain sau Filiera Logistica
Procese
Stoc
Fluxuri

Furnizori Furnizori intermediari

Primari
Asamblare Picking

Distribuţie

Coordonare inter societăți

 MODALITĂŢILE DE ABORDARE A LOGISTICII
• Dezvoltarea logisticii întreprinderii şi a caracteristicilor sale, în special
complexitatea activităţilor care trebuie îndeplinite, au făcut ca majoritatea
întreprinderilor moderne să considere şi să trateze ansamblul mişcării şi
stocajul materiilor prime, materialelor, pieselor de schimb şi produselor
finite ca un sistem, existând astfel două posibilităţi de abordare a
sistemului logistic:
•abordarea analitică, ce studiază în detaliu componentele unui sistem,
•abordarea sistemică, ce studiază finalitatea sistemului şi relaţia cu mediul.
Abordarea sistemică
• Dacă avem în vedere componentele unui sistem, trebuie să definim mai
întâi următoarele elemente: sistemul, obiectivele, indicatorii de
performanţă, variabile de acţiune, flux, resuse, activitate, proces.
VARIABILE DE
ACTIUNE
SISTEM INDICATOR
DE
FLUX INTERN PERFORMANTA
INTRARI IESIRI
RESURSE CAPTOR

TERMENE
OBIECTIV
VALOARE
 Sistemul – ansamblul de elemente în interacţiune, organizate în funcţie de un obiectiv şi în
relaţie cu mediul în care funcţionează. Dacă se are în vedere interacţiunea cu mediu, putem avea
sisteme deschise şi sisteme închise (fără schimb cu exteriorul). Exemple de sisteme: de
producţie, comercial, financiar, informaţional. Sistemul de producţie este ansamblul de resurse
(umane şi tehnice) a căror finalitate este de-a transforma un flux de elemente fizice pentru a
satisface cerinţele clienţilor, fiind format din subsisteme: decizional, informaţional şi fizic.
Obiectivul – reprezintă un scop precis, posibil de măsurat, ce trebuie atins într-un timp dat
permiţând orientarea sistemului şi reglarea sa. El poate fi exprimat sub formă de termen şi
valoare.
Indicatorii de performanţă – mărimi care măsoară eficacitatea unui sistem sau proces în
raport cu un obiectiv, o normă sau un plan.
Variabile de acţiune – parametrii asupra căruia pot acţiona actorii sistemului sau
procesului pentru a le face să evolueze pentru atingerea obiectivelor propuse.
Flux – deplasarea de elemente în timp şi spaţiu.
Activitate – ansamblu de sarcini elementare, realizate de persoane care produc elemente de
ieşire având ca punct de plecare elemente de intrare.
Proces – ansamblu de activităţi secvenţiale care au ca obiect tratarea elementelor fluxului;
complexitatea procesului depinde de numărul de activităţi din care este compus. Procesul este
caracterizat de un început şi un sfârşit şi este definit de 3 elemente sub forma de:
•entităţi (procesele leagă entităţile între ele prin relaţii: interorganizaţionale, interfuncţionale,
interpersonale, etc.),
•obiecte (procesele manipulează obiecte fizice, informaţii),
•activităţi (procesele pot acoperi două tipuri de activităţi: manageriale şi operaţionale).
Vom evidenţia finalitatea întreprinderii în relaţiile cu mediul său de evoluţie
 PIAŢA PIAŢA DE
MUNCII CAPITAL
INTREPRINDEREA

SINDICATE CONCURENTA
STRATEGIE
DEZVOLTARE
GESTIONARE
Produse
Interfeţe
Piete
PARTENERI Resurse materiale GUVERN
Aliante
Resurse umane
Retele logistice
Cunostinte
Gestiune
Fluxuri ( marfuri, informatii,
Resurse umane
monetare )

Procese (Activitati) Misiune

auxiliare Tehnologii
•CERERE
Know-how
•PRODUSE
•SERVICII
•PRET

Procese principale
INGINERIE /PROCESE
/PRODUSE

APROVIZIONARE PRODUCTIE DISTRIBUTIE CANALE DE DESFACERE

CANALE DE APROVIZIONARE

•LOGISTICA INTERNA
VANZARE&
SERVICE
SURSE MATERII PRIME

Relaţionarea intreprindere-mediu extern

 Comandă Comandă

Fabricaţie
Furnizor Aprovizionare Distribuţie Client
Asamblare

Facturare / Plată Facturare / Plată

Lanţul logistic – Suplly chaine

In această viziune lanţul logistic reprezintă :
•integrarea diferitelor procese care leagă clientul final de furnizor, procese
care furnizează bunuri, servicii şi informaţii şi care crează valoare (Ohio
State University - SCM Forum),
•totalitatea etapelor necesare pentru a satisface clientul,
•succesiunea de activităţi care adaugă valoare unui produs.
PROCESUL LOGISTIC – FUNCŢIILE DE BAZĂ
• Dacă avem în vedere elementele esenţiale ale procesului de realizare a
produselor necesare satisfacerii nevoilor clienţilor, pentru realizarea lor
întreprinderea va utiliza mai multe funcţii de bază ale logisticii prin gestionarea
a două tipuri de fluxuri (fizice – de materiale şi informaţionale) care au sensuri
inverse de circulaţie.
• Funcţiile de bază al logisticii sunt cele referitoare la:
•Previzionare
•Aprovizionare, cumpărare
•Gestionarea comenzilor
•Gestionarea stocurilor
•Gestionarea depozitelor
•Manipularea produselor
•Planificarea şi organizarea producţiei
•Implementarea geografică a uzinelor şi depozitelor
•Fluxul de informaţii
•Ambalare
•Distribuţia şi transportul de mărfuri
•Servicii către clientelă
• Regrupând aceste funcţii la latura de activitate ce priveşte activitatea firmei vom
putea să evidenţiem mai detaliat sistemul logistic global al firmei în subsisteme.
 FLUXURI FIZICE

APROVIZIONARE PRODUCŢIE DISTRIBUŢIE

CLIENŢI
FURNIZORI

FLUXURI INFORMATIONALE

Descompunerea procesului logistic global în subsisteme

logistice
Fluxul fizic al mărfurilor

Fluxul financiar

Fluxul de informaţii

Fluxurile în lanţul logistic

 Ca urmare domeniile logisticii pot fi studiate la trei niveluri:
- operaţiile sau misiunile elementare ale procesului logistic,
- subsistemele de organizare (aprovizionare, producţie, distribuţie, etc),
- sistemul logistic integrat, care propune o abordare unitară a
concepţiei de produs şi de service după vânzare.
Procesul logistic general
Fluxul de Fluxul de
informaţii Funcţii materiale
AVAL AVAL
• Previzionarea
• Tratarea comenzilor
• Livrarea din depozit la consumator
• Gestionarea stocurilor de produse finite
• Stocarea în depozite de distribuţie
• Transport uzină-depozit
• Condiţionare-ambalare
• Stocarea pieselor în uzină
• Programul de fabricaţie
• Gestionarea materilor prime
• Stocarea materilor prime
• Transportul materilor prime
AMONTE Cumpărarea materilor prime AMONTE
•
• Operaţiile elementare ale procesului logistic - sub acest aspect logistica este
divizată într-o succesiune de funcţii elementare, care contribuie la procesul de
susţinere a marketingului şi a producţiei. Aceste funcţii au fost împărţite în:
•operaţii de bază: transport, gestiunea stocurilor, tratarea comenzilor,
•operaţii de suport: urmărirea şi tratarea informaţiilor, depozitarea,
cumpărarea, ambalajul, manipularea şi administrarea, ordonarea producţiei,
toate acestea fiind îndreptate spre obiectivul central al servirii consumatorului.
• Subsistemele de organizare – reprezintă o abordare clasică prin care se
realizează o regrupare a operaţiilor logistice în trei zone de responsabilităţi ce
pot face obiectul unui pilotaj distinct:
a) zona amonte:
•programarea cumpărării – achiziţiei,
•aprovizionarea unităţilor de producţie, transportul şi stocajul.
b) zona întreprindere:
•planificarea şi ordonanţarea producţiei,
•aprovizionarea posturilor de lucru,
•circulaţia producţiei neterminate.
c) zona aval:
•distribuţia fizică,
•transportul,
•service-ul după vânzare.
• Plecându-se de la această divizare pe subsisteme a logisticii
întreprinderii s-a ajuns la definirea acesteia într-o viziune managerială: -
logistica este un instrument de pilotaj al fluxurilor fizice prin fluxurile
de informaţii, iar prin aplicarea raţionamentelor analizei sistemelor s-au
stabilit reguli de coordonare a fluxurilor de producţie şi de distribuţie.

• Subsistemul logistic global – are în vedere toate operaţiile logistice ce

se efectuează pe lungimea traseului ce porneşte de la previzionare
surselor de materii prime până la clientul final, cuprinzând
aprovizionarea – logistica amonte, producţia – logistica internă
(industrială) şi distribuţia – logistica aval (comercială).

• Dacă se are în vedere gradul de participare al responsabililor cu

logistica şi impactul deciziilor logistice asupra activităţii firmei, ca şi
natură a deciziei, acestea sunt sintetizate în tabelul de mai jos:
 Gradul de Gradul si
participare al durata
responsabililor Natura decizilor impactului
cu logistica deciziilor
logistice

MIC MARE

• Localizarea unei uzine noi

• Definirea standardelor de servire a clientelei
• Schimbarea preţurilor pe zone geografice
• Redistribuirea produselor pe uzine
• Redefinirea zonelor de vânzare
• Negocierea contractelor de cumpărare
• Introducerea unei noi linii de produse
• Reorganizarea procedurilor de gestionare a stocurilor
• Reorganizarea procedurilor de tratare a comenzilor
• Alegerea mijlocului de transport
• Localizarea unui depozit nou
MARE MIC

Gradul de participare şi impactul deciziilor logistice

PARTICULARITĂȚILE ȘI ORGANIZAREA
LOGISTICII MILITARE
 Cuprins
• Definiția logisticii
• Componentele logisticii
• Domeniile majore ale managementului logistic
• Organigrama logisticii militare
• Sprijinul logistic întrunit în operații
 Logistica
• Știința managerială care se ocupă cu planificarea, cooperarea,
coordonarea, operarea și controlul tuturor resurselor materiale
și serviciilor necesare sprijinului forțelor pentru executarea
acțiunilor militare pe timp de pace, în situații de criză și la
război.

• Puntea de legătură dintre producătorii acestora și consumatorul

final, forțele luptătoare angajate în acțiuni militare.
 Logistica Armatei României include
următoarele componente :

1.Logistica de producție;
2.Logistica de susținere sau logistica de bază;
3.Logistica de consum sau logistica operațională.
 Logistica de producție

• Componenta logisticii Armatei României care se ocupă cu

cercetarea, proiectarea, dezvoltarea, fabricarea și achiziția resurselor
materiale necesare structurii de forțe a Armatei pentru îndeplinirea
misiunilor încredințate.
• Aceasta este gestionată de către Departamentul pentru armamente,
pe baza cadrului juridic intern și a acordurilor internaționale
ratificate de România.
 Logistica de susținere

• Este acea componentă a logisticii care asigură legătura dintre logistica de producție și
logistica operațională. Domeniile principale de responsabilitate ale logisticii de
susținere sunt aprovizionarea, asigurarea mentenanței și distribuția resurselor materiale/
serviciilor către structurile logistice specifice logisticii operaționale.
Misiunile specifice logisticii de susținere :
• Achiziționarea centralizată a bunurilor și serviciilor comune categoriilor de
forțe și comandamentelor;
• Realizarea managementului rețelei naționale de depozitare pentru stocurile
strategice;
• Constituirea și gestionarea stocurilor strategice necesare categoriilor de forțe și
comandamentelor;
• Asigurarea sprijinului logistic întrunit.
Logistica de consum
• Este componenta logisticii Armatei României care se ocupă
cu managementul administrării bunurilor și a serviciilor
necesare asigurării sprijinului logistic nemijlocit al forțelor în
acțiuni militare.

• Este destinată să asigure, în cantitatea și de calitatea necesară,

la momentul și la locul oportun, bunurile și serviciile necesare
forțelor luptătoare pentru subzistență, instruire și pentru
participare la acțiuni militare.
 Domeniile majore ale managementului logistic

• Managementul echipamentelor pe ciclul de viață;

• Managementul lanțului de aprovizionare;
• Managementul stocurilor;
• Managementul sistemului informatic logistic;
• Managementul infrastructurii;
• Managementul costurilor totale;
• Managementul serviciilor de campanie.
 Organigrama logisticii militare
Șeful direcției
logistice
Locțiitor șef
direcție

Serviciul Secție
Serviciul management Serviciul planificare Birou evaluare domenii
management management
capabilități logistice logistică logistice și registratură
sprijin logistic NSIP

birou intendență, CL și Birou planificare Compartimentele fundamentare,

servicii de campanie logistică evaluare și control pentru implmentare
Birou HNS proiecte NSIP

birou management
resurse materiale Birou planificare ciclu Compartiment documentații și
Birou mișcare, de viață echipament autorizări proiecte NSIP
transport și RSOM
birou management
mentenanță

compartimentul
Birou domenii și Birou control Compartiment planificare fonduri
management sisteme
informatice logistice infrastructuri logistic NSIP
Serviciul management sprijin logistic
Birou intendență, CL și servicii de campanie
• Asigurarea de bunuri materiale, ținute și echipamente militare;
• Cartiruirea;
• Hrănirea și îmbăierea efectivelor;
• Spălarea lenjeriei și curățarea echipamentului;
• Dezinsecția, deratizarea, evacuarea deșeurilor menajere și a
resturilor menajere;
• Colectarea selective a deșeurilor;
• Serviciile poștale și de curierat;
• Activitățile de ridicare a moralului, sociale și recreative;
• Servicii funerare pentru personalul militar și civil.
 Serviciul management sprijin logistic
Birou management resurse materiale

• Managementul resurselor materiale cuprinde totalitatea activităților ce se

desfășoară pentru asigurarea bunurilor materiale care să permită realizarea
obiectivelor sprijinului logistic al structurilor militare.
• Aprovizionarea este parte componentă a managementului resurselor materiale
și acoperă toate categoriile de bunuri necesare pentru dotarea, asigurarea
sprijinului și susținerea forțelor în acțiuni militare.
Serviciul management sprijin logistic
Birou management mentenanță
• Coordonează funcționarea sistemului militar de mentenanță;
• Coordonează la nivel strategic activitatea de mentenanță ;
• Asigură reprezentarea MApN în relația cu autoritățile publice pentru reglementarea
integrată la nivelul problematicii referitoare circulației pe drumurile publice,
condițiile tehnice aplicabile și modul de gestionare a riscurilor aferente;
• Proiectează și actualizează baza de date privind sistemul de mentananță în Armata
României;
Serviciul management sprijin logistic
Compartimentul management sisteme informatice logistice

• Este destinat asigurării managementului principalelor resurse ale MApN , pe timp de pace,
criză și la război, în sprijinul desfășurării acțiunilor militare.
• Gestionarea în format electronic a datelor și fluxurilor de date specifice domeniului logistic;
• Permite schimbul de date cu alte sisteme/aplicații informatice de interes.
 Serviciul management capabilități logistice
Birou HNS

• Birou HNS (Sprijinul Națiunii Gazda) reprezintă totalitatea acțiunilor de

sprijin militar, economic, legislativ și procedural care definesc asistența
civilă și/sau militară acordată de România pe timp de pace, în situații de
urgență, criză și la război, forțelor armate străine care intră, staționează,
desfășoară operații sau se află în tranzit pe teritoriul național al României.
• Reprezintă o soluție de creștere a eficienței și reducere a costurilor în
asigurarea sprijinului logistic.
 Serviciul management capabilități logistice
Birou mișcare, transport și RSOM
• Este structura specializată a Direcției Logistice care asigură îndeplinirea atribuțiilor de
bază privind coordonarea activităților în cadrul sistemului militar de transport, asigurării
interoperabilității, cooperării acestuia cu sistemele similare din cadrul NATO, UE și
statelor membre și coordonarea implementării capabilităților RSOM la nivelul structurii de
forțe.
• RSOM ( Recepția, Staționarea și Continuarea Mișcării).

În situații de criză și la război, principalele obiective ale structurilor logistice pe linia

mișcării și transportului, sunt:
• coordonarea mișcării, pentru realizarea dispozitivului de acoperire strategică;
• realizarea transporturilor de aprovizionare a trupelor dislocate cu materuale de natura
stocurilor de luptă;
• sprijinul procesului RSOM al forțelor aliate cu capabilități specifice de mișcare și
transport, naționale.
 Serviciul management capabilități logistice
Birou domenii și infrastructuri
• Totalitatea terenurilor, construcțiilor fixe și instalații
permamente destinate sprijinului material al forțelor
militare care permit comandamentelor să funcționeze, iar
forțelor să acționeze eficient.
• Terenurile și construcțiile reprezintă proprietatea
imobiliară întâlnite în mediul militar sub denumirea de
cazărmi/baze/instalații militare.
 Serviciul planificare logistică
Biroul planificare logistică
• Are ca scop obiectivele programului Armata 2026 care sunt corelate cu obiectivele
strategice NATO în domeniul logistic.
Obiectivele majore ale logisticii fiind:
• Optimizarea structurii de comandă-control a sistemului logistic;
• Dezvoltarea capacității de dislocare a forțelor, concomitent cu creșterea vitezei de manevră;
• Îmbunătățirea capabilităților de sprijin logistic al forțelor, cu resursele la dispoziție;
• Creșterea interoperabilității în domeniul logistic cu forțele NATO;
• Realizarea caracterului integrat al sistemului logistic.
 Serviciul planificare logistică
Biroul de planificare a ciclului de viață a echipamentelor
• Totalitatea activităților și proceselor desfășurate pentru optimizarea capabilităților de
apărare ținând cont de performanța, costul, planificarea, calitatea, mediul operațional,
suportul logistic și uzura fizică respectiv morală asociate unor sisteme sau echipamente
militare, pe parcursul întregului ciclu de viață al acestora.
• Ciclul ce viață al unui echipament reprezintă evoluția echipamentului de la inițierea
programului de achiziție până la retragerea din serviciu.
 Serviciul planificare logistică
Birou control logistic

Principale obiective:
• Continuare procesului de operaționalizare a forțelor și capabilităților care vor fi puse la
dispoziția NATO/UE și menținerea nivelului capacității operaționale a celor
operaționalizate;
• Coordonarea activităților de control al gestionării patrimoniului la nivelul structurii de forțe;
• Participarea la asigurarea/ actualizarea/ dezvoltarea cadrului normativ în domeniul logistic.
 Managementul NSIP
• Reprezintă programul NATO de Investiții în Securitate este destinat
finanțării facilităților militare minimale necesare pentru sprijinirea
misiunilor Comandamentelor Strategice NATO recunoscute ca depășind
cererile în domeniul apărării ale fiecăre țări membre.
• Structura responsabilă pentru coordonarea activităților NSIP în MApN este
SMAp prin D.Log.
 Sprijinul logistic întrunit în operații

Acesta este relizat în cadrul liniilor de sprijin logistic (LSL) și asigură

respectarea principiilor logisticii prevăzute.
Sprijinul logistic întrunit al Armatei Române este organizat pe cinci linii de
sprijin logistic: operativ, tactic, strategic, național, integrat.
 Concluzie
• Logistica este un domeniu distinct de planificare a apărării, iar transformarea
continua a sistemului logistic al Armatei României reprezintă o adaptare permanentă
la scopurile și obiectivele strategiei militare
PRINCIPIILE LOGISTICE
ÎN FORȚELE NAVALE
ROMÂNE
 Logistica militară
știința planificării și executării mișcării și întreținerii forțelor;
are două componente principale:
 Logistica de producție se ocupă cu:
 Cercetarea;
 Proiectarea; Sistemelor de
 Testarea; echipamente
 Dezvoltarea; și a
 Fabricarea; serviciilor aferente
 Achiziția;

 Logistica de consum se ocupă cu:

Managementul materialelor;
Serviciile necesare sprijinului
forțelor.
 Logistica navală
• știința planificării, proiecției și realizării susținerii forțelor care
acționează pe mare și în NAVALĂ
LOGISTICA mediile aferente acesteia.

Mișcarea,
Proiectarea, dezvoltarea, Achiziția și Achiziția, construcția,
achiziția, stocarea, furnizarea mentenanța, operarea,
evacuarea,
retragerea, PROCESELOR
distribuția, mentenanța, scoaterea din funcțiune, asistența
scoaterea din funcțiune,  
casarea, valorificarea
casarea, valorificarea

Servicii și
Facilități,
Materiale pregătire
infrastructuri, Personal SUPORT*
personal
echipamente,  
sisteme de
armament și  
mijloace de
transport
 Misiunile logisticii navale (1)
• Misiunea principală este de a sprijini și susține nivelul de
operativitate al forței și de asigurare a suportului logistic
specific.

• Misiunile generale sunt:

 achiziția, depozitarea, mentenanța și aprovizionarea navelor;
 transportul materialelor și a personalului la nave, în mare sau în porturi;
 repararea, verificarea, pregătirea pentru utilizare a sistemelor de
armament de la bordul navelor sau de la uscat, repararea navelor și a
tehnicii de la bord;
 pregătirea preliminară a munițiilor și transportul lor la punctele de
ambarcare;
 Misiunile logisticii navale (2)
 demagnetizarea navelor;
 determinarea nevoilor logistice viitoare și planificarea acestora, înglobarea
tuturor elementelor de suport logistic integrat în suportul logistic efectiv;
 menținerea în starea operațională a danelor de acostare și a instalațiilor
portuare din porturile militare, precum și din celelalte porturi destionate
staționării, aprovizionării sau refacerii capacității de luptă a navelor;
 salvarea și evacuarea răniților și a bolnavilor;
 salvarea-evacuarea navelor.
 Principiile logisticii navale
 Principiile, funcțiile și elementele proceselor logistice sunt fundamentele pentru
misiunea de asigurare a suportului forțelor operative.
 Combinate, aceste principii, funcții și elemente definesc procesele logistice de
furnizare a produselor și a nivelului de suport, necesare Forțelor Navale.
 Principiile logisticii navale
(1) Reacția sau oportunitatea acțiunii
• furnizarea suportului logistic la timpul și în locul potrivit;
• cel mai important principiu al logisticii navale;
• Logisticienii care supraestimează cantitățile și prioritățile
cerințelor, riscă să încetinească capacitatea de răspuns a
sistemului logistic.
 Principiile logisticii navale
(2) Simplitatea sau claritatea în planificare
• evitarea complexității inutile în pregătirea, planificarea și
conducerea misiunilor logistice;
• Comandantul operațional trebuie să simplifice sarcinile logisticii
prin comunicarea clară a priorităților și a cerințelor, formulate pe
baza unor date reale și corecte.
 Principiile logisticii navale
(3) Flexibilitatea sau adaptarea
• adaptarea suportului logistic la condițiile schimbătoare ale
mediului operațional;
• Logistica trebuie să fie destul de flexibilă ca să suporte
schimbarea misiunilor, evoluția concepției operaționale și
situațiile dinamice care caracterizează operațiile navale.
 Principiile logisticii navale
(4) Economia sau alocarea limitată
• întrebuințarea cu economie a bunurilor suportului logistic;
• bunurile logistice sunt alocate în baza disponibilității acestora
și a obiectivelor comandantului;
• Utilizarea prudentă a resurselor logistice limitate dă siguranța
disponibilității suportului, când și unde este necesar. Fără
economia resurselor, flexibilitatea logisticii este compromisă.
 Principiile logisticii navale
(5) Accesibilitatea sau disponibilitatea asigurată
• asigurarea suportului logistic esențial minim pentru
începerea operațiilor combatante;
Riscul de suport este definit ca diferența dintre nivelul de
suport dorit de comandanți si minimul absolut necesar
pentru satisfacerea cerințelor misiunii.
 Principiile logisticii navale
(6) Continuitatea sau durata efortului
asigurarea suportului logistic pe toată durata operațiilor;
Susținerea logistică a forțelor angajate în campanii cu durate
incerte este cea mai mare provocare a unui logistician. Trebuie
luată orice măsură pentru menținerea nivelului minim al stocurilor
de materiale esențiale.
 Principiile logisticii navale
(7) Fiabilitatea sau supraviețuirea în condiții ostile
• garantarea funcționării infrastructurii chiar și în condiții de degradare și distrugeri;
• Unitățile de transport logistic și instalațiile, liniiile de comunicații, nodurile
transmodale de transport și centrele industriale sunt ținte de valoare care trebuiesc
protejate;
• Dispersarea stocurilor de rezervă, dezvoltarea de surse alternative de
aprovizionare și etapizarea suportului logistic, toate contribuie la fiabilitatea și
suprviețuirea suportului logistic.
 Elemente ale proceselor logistice
ELEMENTE ALE PROCESELOR
LOGISTICE
ACHIZIȚII DISTRIBUȚII SUSȚINERE DISPONIBILIZARE
- prin structuri administrative; - prin puncte avansate de
LOGISTICA DE BAZĂ sprijin logistic;
- în sistem centralizat; Responsabilitatea
- prin puncte înaintate de tuturor nivelurilor
- în sistem decentralizat; - prin elementele de sprijin logistic; sprijin logistic; de comandă
- prin structurile logistice ambarcate - baze logistice în teatru;
sau de la țărm;
LOGISTICA DE BAZĂ - structuri logistice proprii;
LOGISTICA OPERAȚIONALĂ
LOGISTICA
OPERAȚIONALĂ

*scoaterea din funcțiune,

*porturi și locurile de
* sisteme naționale de declasarea și retragerea
dislocare; materialelor și tehnicii;
suport pentru tehnică și *sistemul naval de *sistemul de
echipamente; aprovizionare; *respectarea cerințelor de
transport strategic;
mediu;
* utilități; *transport periodic *sistemul de
mentenanță; *disponibilizare resurse
* facilități și servicii; interteatru;
excedentare.
* muniții. *unități logistic.
 Elemente ale proceselor logistice –
(1) Achizițiile
Achizițiile de produse, servicii și lucrări în cadrul forțelor armate, se
efectuează astfel:
centralizat, pentru logistica de producție, sisteme de
armament/echipamente majore și suportul logistic aferent acestora, iar
pentru logistica de consum, echipamente și materiale, altele decât
sistemele de armament/echipamente majore, precum și serviciile
necesare desfășurării activităților curente ale armatei;
decentralizat, pentru logistica de consum, de către structurile logistice
din unitățile militare, pentru celelalte produse, servicii și lucrări care
nu sunt cuprinse în sistemul achiziției centralizate.
 Elemente ale proceselor logistice –
(2) Distribuția
Distribuția este metoda prin care suportul logistic , asigurat sub forma
materialelor, capabilităților serviciilor și personalului, se pune sub comanda
operațională și depinde de ce se mișcă, locul de unde și unde se mișcă,
capacitățile de transport și gradul de urgență desemnat.
Modalitățile de transport se stabilesc în funcție de:
• greutate;
• mărime;
• gradul de urgență cerut.
 Sistemul distribuțiilor cuprinde:
• depozitele;
• porturile;
• punctele de ambarcare/debarcare;
• transportul strategic naval;
• sistemul de transport interteatru
și intrateatru;
• managementul fluxului de materiale;
• suportul de servicii în teatrul de operații;
• operațiile de manipulare tip cargo;
• operațiile de gestiune.
 Elemente ale proceselor logistice –
(3) Susținerea
 Susținerea implică furnizarea de personal, sprijin logistic și a altor tipuri
de suport, cerute pentru menținerea ritmului operației;
 Proiecția și menținerea fluxurilor constante de materiale, resurse și servicii
de suport se realizează prin operarea și managementul eficient al
sistemului de aprovizionare, a capabilităților și resurselor de mentenanță și
a bazelor de staționare.
 Elemente ale proceselor logistice –
(4) Disponibilizarea
 Disponibilizarea constă în mânuirea, stocarea, scoaterea din funcțiune, retragerea de pe
locurile de folosință și punerea la dispoziție a materialelor și resurselor returnate sau
neutilizate.
 Principiile logistice ca economia, continuitatea și accesibilitatea sunt dependente de
utilizarea eficientă a resurselor limitate. În acest sens, procesarea și redistribuirea
materialelor și resurselor în exces către alte forțe reduce costurile de operare, prin
redisclocarea stocurilor neesențiale.
PRINCIPIILE LOGISTICII
ÎN FORȚELE NAVALE
ROMÂNE
 Introducere
Logistica armatei României reprezintă un ansamblu unitar de
domenii funcționale, activități și structuri militare specializate, care
asigură resursele materiale și serviciile necesare îndeplinirii misiunilor
specifice de către forțele armate.

Logistica navală asigură necesarul de suport pentru realizarea și

susținerea nivelului operațional al Forțelor Navale. Logistica navală
este stiința ”planificării, proiecției și mentenanței forțelor care
acționează pe mare și în mediile aferente acesteia”.

Logistica navală este axată pe susținerea nivelului operațional de

pregătire al forței și mai puțin pe pregătirile specifice pentru operații.
 Organizarea Logisticii Forțelor Navale

 Organizarea logisticii în Forțele Navale reflectă structura

administrativă a Forțelor Navale, existând structuri specifice la nivelul
fiecărui eșalon cu misiuni și componență specifice, astfel:

 Serviciul Logistic din Statul Major al Forțelor Navale;

 Baza Navală;

 Centru de întrețineri, reparații, construcții și exploatare cazărmi;

 Batalionul de Stat Major și Deservire al Statului Major al Forțelor

Navale;

 Structuri logistice proprii ale marilor unități și unități.

 Sistemul logistic de bază în Forțele Navale

•Acesta are următoarele principii grupate pe domenii:

•- managementul materialelor;
•- mentenanța de nivel intermediar și complex;
•- mișcarea și transportul;
•- recuperarea medicală;
•- asigurarea sprijinului în perioada de operaționalizarea forțelor participante
în operații;
•- gestionarea în format electronic a datelor și fluxurilor logistice;
•- codificarea materialelor;
•- protecția mediului;
•- valorificarea și casarea bunurilor materiale ;
•- dezactivarea munițiilor și distrugerea materialelor periculoase.
 Sistemul logistic de bază în Forțele Navale

•cuprinde următoarele componenete:

sistemul de aprovizionare;

sistemul de stocuri și depozitarea;

sistemul de mișcarea și transport;

sistemul de mentenanță;

sistemul medical și de recuperare;

sistemul de recuperare, disponibilizare și valorificare a

resurselor.
 Sistemul de aprovizionarea
în Forțele Navale
•Sistemul de aprovizionarea este format din:
sursele de aprovizionare;
structuri de conducere / execuție;
destinația sau beneficiarul aprovizionării.

Structurile cu atribuții și responsabilități în conducerea și

executarea activităților de aprovizionare a Forțelor Navale sunt:
Departamentul pentru Armamente, Comandamentul Logistic
Întrunit, Direcția Logistică/SMAp, Serviciul Logistic/ SMFN, Baza
Navală, structurile logistice ale MU și U din Forțele Navale.
 Sistemul de aprovizionarea
în Forțele Navale
Ordinea de aprovizionare a marilor unități și unități din Forțele
Navale este:
- începând cu marile unități și unități ce intră primele în operații;
- începând cu marile unități și unități ce vor acționa pe direcția
efortului principal;
- la ofensivă din sursele cele mai îndepărtate de inamic.

Conducerea sistemului de aprovizionare trebuie să fie: continuă,

fermă, suplă și oportună.
 Sistemul de stocuri și depozitare
în Forțele Navale

Stocurile reprezintă cantitățile de tehnică, produse și materiale

prevăzute să existe, conform eșalonării, în păstrare, la unități,
subunități, nave, etc. și în depozitele tuturor eșaloanelor, în vederea
susținerii misiunilor operaționale specifice ale Forțelor Navale.

În Forțele Navale se constituie mai multe tipuri de stocuri:

stocul trupelor;
stocul operativ;
stocul strategic.
 Sistemul de stocuri și depozitare
în Forțele Navale
Produsele și materialele constituite în stocuri, se stabilesc pe clase
similare cu cele folosite de NATO, astfel:
clasa I – elemente de subzistență (hrană, apă, etc);

clasa II – bunuri prevăzute în nomenclatorul de înzestrare

(echipament de resortul îmbrăcămitei, utilaje, piese de schimb, vehicule,
etc);

clasa III – carburanți, uleiuri, lubrefianți;

clasa IV – bunuri – elemente de construcții / fortificații, vehicule și

materiale din această categorie;

clasa V – armament și agenți chimici de toate tipurile.

 Sistemul de mișcare și transport
Mișcarea și transportul în Foțele
în Forțele Navale constituie
Navale unul din
domeniile funcționale de bază în sprijinul logisticii și cuprinde
ansamblul activităților, capabilităților, resurselor și funcțiunilor
necesare pentru schimbarea locației forțelor, echipamentelor,
tehnicii și materialelor militare.

Mișcarea/
deplasarea

Deplasarea Transportul
 Sistemul de mentenanță
în Forțele Navale

Sistemul de mentenanță reprezintă totalitatea principiilor, regulilor, resurselor

umane, materiale și financiare, interdependente între ele și care formează un tot
unitar, destinat desfășurării tuturor acțiunilor întreprinse pentru a menține și
restabili echipamentele tehnice la caracteristicile tehnice specifice de funcționare.

În funcție de starea tehnicii și momentul efectuării lucrărilor, conceptul de

mentenanță se redefinește prin două componente:
 mentenanță preventivă;
 mentenanță corectivă.

Sistemul de mentență al Forțelor Navale se organizează astfel:

 în țară;
 în teatrele de operații.
 Sistemul medical și de recuperare
în Forțele Navale
Sistemul medical în Forțele Navale cuprinde totalitatea structurilor
specializate, a relațiilor dintre acestea și a activităților care se execută pentru
păstrarea sănătății personalului, prevenirea apariției și răspândirea bolilor,
acordarea la timp a primului ajutor, a ajutorului medical specializat, evacuarea
răniților și a bolnavilor la formațiunile medicale, spitalizarea, tratamentul și
recuperarea acestora în scopul înapoierii în cel mai scurt timp la unități, precum
și protecția medicală a trupelor împotriva armelor nucleare, biologice și chimice.
Sistemul medical cuprinde:

asistență medicală specializată

asistența medicală primară
– prin actul medical ce se
execută la nivelul infirmeriilor
sau a cabinetelor medicale din
unitățile militare
– consultații și tratamente de
specialitate și expertiză medicală
pentru ambarcarea personalului
din Forțele Navale prin Centrul de
Medicină Navală
 Sistemul de recuperare, disponibilizare și valorificarea a
resurselor în Forțele Navale
Disponibilizarea implică activități de monitorizare a resurselor materiale, de
atribuire a utilizării lor, de urmărire a acoperirii necesităților de suport, de punere la
dispoziție, de evaluare operațională, de recuperare și de redirecționare spre alți
utilizatori sau alte scopuri.

Structurile logistice ale marilor unități și unități din Forțele Navale, a grupărilor/
grupurilor de forțe, au responsabilitatea de a urmări și monitoriza necesarul și
existentul de resurse, alocate pentru realizarea suportului logistic. Evaluarea
operațională a resurselor este o activitate continuă și ține de operarea și evidența
gestiunilor.

Valorificarea se realizează de către Baza Logistică sub conducerea și coordonarea

Structurilor de specialitate din cadrul Serviciului Logistic al SMFN și în cooperare cu
alte structuri din cadrul Departamentului pentru Armamente și Comandamentul
Logistic Întrunit.
 Concluzii

Susținerea logistică constă în anasamblu activităților executate de o

structură logistică pentru a menține nivelul suportului logistic al unei
structuri operaționale, necesar desfășurării activităților / misiunilor
acesteia, pe o durată determinată.

Susținerea implică furnizarea de personal, sprijin logistic și a altor

tipuri de suport cerute pentru menținerea ritmului misiunii.

În timp de criză, folosirea Forțelor Navale depinde inițial de gradul de

operativitate, capacitatea de reacție și putere efectivă a acestora. Forțele
Navale dislocate inițial dispun de stocuri suficiente pentru desfășurarea
operațiilor pe o anumită perioadă de timp, ulterior prin sistemul logistic se
organizează fluxurile de materiale și sprijin logistic constant, care asigură
suportul pentru desfășurarea și creșterea intensității operațiilor.
 MISIUNEA FORȚELOR
NAVALE
Componeneta Operațională Navală

Estimarea Estimarea Logistică

Statul Major al Forțelor Navale

Comandantului (concepția logistică)

Planificarea
Planificarea
Planul

Logistică
Operației
Planul Logistic
Comandantului al operației

Ordinul
Ordinul logistic
Comandantului

MISIUNEA
(revizuirea misiunii)
Concepția Acțiunii

Comandamentul Bazei
Militare Concepția de acțiune
Planul acțiunii
Comandament

Planificarea
Logistică

Navale
Planul Acțiunii Militare Plan de acțiune

Misiune
Misiune
(planul acțiunii)
Forțe luptătoare Forțe logistice
OPTIMIZAREA SISTEMULUI LOGISTIC INTEGRAT ÎN FORȚELE NAVALE ROMÂNE
 CUPRINS
 Logistica navală

Baza Logistică Navală

Sistemul logistic integrat al Forțelor Navale

Limitări, riscuri, vulnerabilități ale sistemului logistic naval

Metode de optimizare a sistemului logistic integrat pe timp de pace si de război

Concluzii
 Logistica navală
Logistica este știința planificării, realizării mișcării și întreținerii forțelor.
Logistica navală este știința ,,planificării, proiecției și mentenanței forțelor
care acționează pe mare și în mediile aferente acesteia’’. Logistica navală se
bazează pe susținerea nivelului operațional de pregătire a forței (,,readiness’’)
și mai puțin pe pregătirile specific pentru operații.

Logistica are două componente:

- de producție

- de consum
 Baza Logistică Navală
Baza (logistică) Navală reprezintă structura de execuție a SMFN,
destinată sprijinului logistic, la nivel operativ și tactic, al
acțiunilor militare derulate de structurile militare arondate .
 Sistemul logistic integrat al Forțelor Navale

Sisteml logistic integrat al Forțelor Navale Române cuprinde

structuri de conducere și de execuție, organizate pe niveluri
ierarhice, dimensionate și adaptate permanent la misiunile
forțelor pentru care asigură sprijinul specifică, precum și relațiile
funcționale stabilite între aceste structuri.

 PE TIMP DE PACE
 PE TIMP DE RĂZBOI
- STRUCTURI DE CONDUCERE
- STRUCTURI DE EXECUȚIE
Limitări, riscuri, vulnerabilități ale sistemului logistic naval
 Metode de optimizare a sistemului logistic integrat pe timp
de pace si de război

- Realizarea unui sistem logistic operațional.

- Demarcarea cu claritate a responsabilităților și misiunilor logistice.
- Conducerea unitară a efortului de sprijin logistic la pace, criză și război.

Având în vedere structura organizatorică a forțelor logistice, estimarea logistică

și documentele elaborate pot fi conform schemei:
 CONCLUZII
 Forțele Bazei Logistice sunt subdimensionate, organizarea nefiind corelată cu misiunile
specifice și complexitatea lor.

 Modernizarea forțelor navale trebuie făcută simultan cu modernizarea structurilor aflate la

dispoziția unităților logistice din Baza Logistică Navală.

 O logistică performantă presupune alocarea unor fonduri suficioente, dar și încadrarea cu

personal de înalt profesionalism.

 Planificarea logisticii în Forțele Navale este un proces complex, însumând priceperea

specialiștilor, măiestria comandanților, șefilor și posibilitățile de susținere cu resurse.
OPTIMIZAREA SISTEMULUI LOGISTIC INTEGRAT ÎN FORȚELE
NAVALE ROMÂNE
 CUPRINS
 Logistica navală

Baza Logistică Navală

Sistemul logistic integrat al Forțelor Navale

Limitări, riscuri, vulnerabilități ale sistemului logistic naval

Metode de optimizare a sistemului logistic integrat pe timp de pace si de război

Concluzii
 Logistica navală
Logistica este știința planificării, realizării mișcării și întreținerii forțelor.
Logistica navală este știința ,,planificării, proiecției și mentenanței forțelor
care acționează pe mare și în mediile aferente acesteia’’. Logistica navală se
bazează pe susținerea nivelului operațional de pregătire a forței (,,readiness’’)
și mai puțin pe pregătirile specific pentru operații.

Logistica are două componente:

- de producție

- de consum
 Baza Logistică Navală
Baza (logistică) Navală reprezintă structura de execuție a SMFN,
destinată sprijinului logistic, la nivel operativ și tactic, al
acțiunilor militare derulate de structurile militare arondate .
 Sistemul logistic integrat al Forțelor Navale

Sisteml logistic integrat al Forțelor Navale Române cuprinde

structuri de conducere și de execuție, organizate pe niveluri
ierarhice, dimensionate și adaptate permanent la misiunile
forțelor pentru care asigură sprijinul specifică, precum și relațiile
funcționale stabilite între aceste structuri.

 PE TIMP DE PACE
 PE TIMP DE RĂZBOI
- STRUCTURI DE CONDUCERE
- STRUCTURI DE EXECUȚIE
Limitări, riscuri, vulnerabilități ale sistemului logistic naval
 Metode de optimizare a sistemului logistic integrat pe timp
de pace si de război

- Realizarea unui sistem logistic operațional.

- Demarcarea cu claritate a responsabilităților și misiunilor logistice.
- Conducerea unitară a efortului de sprijin logistic la pace, criză și război.

Având în vedere structura organizatorică a forțelor logistice, estimarea logistică

și documentele elaborate pot fi conform schemei:
 CONCLUZII
 Forțele Bazei Logistice sunt subdimensionate, organizarea nefiind corelată cu misiunile
specifice și complexitatea lor.

 Modernizarea forțelor navale trebuie făcută simultan cu modernizarea structurilor aflate la

dispoziția unităților logistice din Baza Logistică Navală.

 O logistică performantă presupune alocarea unor fonduri suficioente, dar și încadrarea cu

personal de înalt profesionalism.

 Planificarea logisticii în Forțele Navale este un proces complex, însumând priceperea

specialiștilor, măiestria comandanților, șefilor și posibilitățile de susținere cu resurse.
 APROVIZIONAREA NAVELOR MILITARE

Aprovizionarea cuprinde totalitatea activităților ce se desfășoară

pentru stabilirea necesarului, cererea, primirea, evidența,
depozitarea, conservarea, repartiția și distribuția tehnicii,
produselor și materialelor.
Este o activitate complexă desfășurată de către structurile
logistice din Forțele Navale, parte componentă a logisticii
acțiunilor militare, desfășurate pe timp de pace, criză și război.
 Funcțiile aprovizionării sunt:
• stabilirea necesarului de aprovizionat;
• stabilirea furnizorilor;
• contractarea mărfurilor aprovizionate și lansarea comenzilor;
• primirea si recepția mărfurilor;

Pentru o bună aprovizionare , întreprinderea alege varianta care

răspunde cel mai bine următoarelor criterii:
• calitatea produselor;
• prețul produselor;
• termenele de livrare;
• costurile aprovizionării;
 Aprovizionarea se realizează pe clase de produse și feluri de
tehnică și materiale:
• rachete, muniții, armament și alte materiale de artilerie;
• mine, explozivi, tehnică și materiale de geniu;
• tehnică și materiale de protecția informațiilor;
• agregate, ansamble, subansamble, piese de schimb;
• carburanți și tehnică de resort;
• tehnică și materiale de intendență;
• hărți și materiale topogeodezice;
• materiale sanitare,farmaceutice;
 Realizarea completării stocurilor de tehnică, produse și materiale se realizează prin:
• primiri din depozitele Statului Major al Forțelor Navale sau ale Comandamentului
Logistic Întrunit;
• primiri de la agenți economici sau unități productive ale armatei;
• redistribuiri între unități și/sau subunități;
O navă pentru a putea realiza cu succes misiunile internaționale aceasta trebuie
încadrată în navele operative. Acest lucru presupune ambarcarea de personal, de CL-uri,
de alimente și materiale necesare în procentaj de 100%.
- pentru asigurarea de CL-uri unitatea înaintează un raport către Baza Logistică Navală:
Baza Navală care la rândul ei face apel la Unitatea de Deservire Logistică pentru a pune
la dispoziție tancul de motorină;
- alimentele sunt asigurate tot pe baza unui raport respectând regulamentele în vigoare
printre care:fiecărui militar îi este asigurat o cantitate minimă de calorii zilnic ;
 Pașii de urmat la o ambarcare de combustibil la cheu

- se consemnează în jurnalul de bord începerea activității și cantitatea de motorină ce urmează a fi ambarcată;

- se verifică calitatea motorinei și se întocmesc documentele justificative;

- se pregătesc materialele de vitalitate (stingătoare, furtune de stins incendiul) și se asigură cuplarea

furtunului la gura de ambarcare;

- se întocmesc actele de protecție a muncii;

- se interzice circulația pe punți dar și fumatul pe întreaga durată a transferului;

- se verifică în permanență nivelul din tancuri, se iau sonde și la ordin se execută schimbarea manevrei dintre
tancuri.
 Pașii de urmat la o ambarcare de apă dulce la cheu

- se consemnează în jurnalul de bord începerea activității și cantitatea de apă ce urmează a fi ambarcată;

- se verifică calitatea apei și se întocmesc documentele justificative;

- se pregătește și se cuplează furtunul de apă pe care este inscripționat ,,POTABILĂ”

- se verifică măsurile de igienă și siguranță;

- se interzice circulația pe punți;

- se verifică în permanență nivelul din tancuri,se iau sonde și la ordin se execută schimbarea manevrei
dintre tancuri.
 Pașii de urmat la o ambarcare de alimente și materiale la cheu

- se consemnează în jurnalul de bord începerea activității și cantitățile ce urmează a fi

ambarcate;

- se verifică calitatea și cantitatea acestora și se întocmesc documentele justificative;

- se iau în primire după nota de primire-distribuție cantitățile de alimente;

- se organizează transportul și ambarcarea la bord;

- se iau în primire după aspect, gust și termen de valabilitate;

- se ordonează în funcție de consum și loc de păstrare;

Conceptul de realimentare pe mare
• Tehnica de realimentare pe mare – RAS permite unei
flote sau formații de nave să rămână pe mare pentru
perioade îndelungate.

• RAS este realizată cu ajutorul uneia sau mai multor

instalații orientate orizontal care conectează nava
furnizoare cu nava receptoare.
 Procedurile de apropriere sunt următoarele:
• Când tancul (nava de livrare) este stabil pe drumul și viteza de
realimentare,acesta va ridica ROMEO la jumătate pe partea unde va fi
furtunul de realimentare.
• Nava care primește ocupă poziție la aproximativ 450m în pupa navei de
realimentare.
• Când este gata,va ridica ROMEO la jumătate.
• Tancul când este pregătit, va ridica la semn ROMEO.
• Nava receptoare ridică ROMEO tot la semn, urmând după aceasta
apropierea. Ea își va mări viteza cu 3-5 Nd și va ridica linia de plutire a
furtunului. Va agăța parâma furtunului și va aduce furtunul pe punte.
 Condițiile pentru reaprovizionare
• Cu o zi înainte, nava de luptă trasmite cererea de materiale și se
stabilesc condițiile în care se realizează reaprovizionarea.
• Cu aproximativ o oră înainte de începerea operațiunii se confirmă
cererea de materiale și se hotărăsc condițiile de manevră în funcție
de condițiile existente.

Măsurile de siguranță
 Evitarea pericolului de incendiu sau explozie.
 Nu se trece pe sub linia principală tensionată sau altă parâmă.
 Interzis accesul cu flacăra deschisă.
 Costume de protecție și echipament de stins incendiul să fie la
poziție.
Documente necesare pentru RAS
 Maritime Tactical Message System fostul document (EXTAC
1006)
 OPSTAT RASREQ: OPTASK RAS,OPSTAT RAS, OPSTAT
UNIT,OPSTAT
Factori CARGO executarea manevrei
care influențează
 Starea mării
 Condițiile de vânt
 Viteza relativă a vântului
 Viteza navelor
 CONCLUZII

Funcţia de aprovizionare reprezintă poate cea mai importantă verigă a logisticii.

Fără această operaţiune complexă nu se poate realiza transferul produsului de la

furnizor la client.
ÎNTREBĂRI!
Transporturi militare pe cale rutieră
 Generalități

Diversificarea misiunilor Armatei Române, rezultată din

statutul de membru cu drepturi depline al Organizației
Tratatului Atlanticului de Nord (North Atlantic Treaty
Organization - NATO) și din amenințările, de toate tipurile,
asupra stabilității naționale, regionale și internaționale, care
modifică și lărgesc continuu aria geografică de desfășurare a
operațiilor militare, impune o abordare corespunzătoare a
planificării, organizării și controlului mișcării și transportului.
 ● Drumul

Compunerea
Transportului

● Autovehiculul
Drumul reprezintă calea de
comunicație terestră, special
amenajată pentru circulația
autovehiculelor și a pietonilor.
 a. drumuri publice cu
interes vital
-autostrăzi
- drumuri naționale

Clasificarea b. drumuri publice cu

interes local
Drumurilor - drumuri judeţene
- drumuri comunale
- străzi

c. drumuri de exploatare
 Autovehiculul este principalul mijloc de transport
rutier, reprezentat de orice vehicul care se poate
deplasa pe un teren amenajat sau nu, prin propriile
mijloace, în care scop este înzestrat cu un motor cu
care produce sursa de energie pentru propulsie.
 Autovehicule sau Autospeciale
În aria militară autovehiculele ce servesc în activități de luptă, cercetare și sprijin au denumirea de
autospeciale deoarece sunt compuse din două părți:
- Partea auto;
- Partea specială.

Acestă parte specială poate fi constituită constituită pe un autovehicul în funcție de ștatul de încadrare al
unei unități militare cu un anumit specific. Spre exemplu pentru unitățile de cercetare la bordul
autovehiculului vor fi prezente echipamente și antene de radio-locație și bruiaj. Un alt exemplu ar putea fi o
autospecială de decontaminare tehnică și teren aparținând unei unități cu specific C.B.R.N.
Situația
Situația actuală a mediului
militar, determinată de
evoluția, nivelul de
dezvoltare şi schimbările
survenite în cadrul
societății, impune şi
diversificarea spectrului de
misiuni ce pot fi încredințate
Armatei, în general,
unităților şi marilor unități în
mod particular, în care se
evidențiază tot mai
 Diagrama
serialului de activități logice pentru executarea unei
misiuni pe cale terestră
 Capabilități
- este cel mai flexibil mod de transport într-un teren care
permite utilizarea acestuia;
- se execută în toate condițiile de vreme, timp şi anotimp
(terenul constituie un factor important);
- asigură şi facilitează flexibilitatea altor moduri de transport;
- pe distanțe mici se poate executa cu o mare varietate de
mijloace şi echipamente specifice.
Limitări
- mișcările pot fi afectate de interferențe şi obstacole
datorate de condițiile de vreme, teren sau de acțiunile
inamicului;
- pe distanțe mari nu este economic datorită capacității
reduse de transport raportată la costurile de execuție.
Concluzii
Având în vedere complexitatea activităților de planificare şi
organizare a mișcării şi transportului unităților care urmează să
fie dislocate din garnizoanele de reședință în teatrele de
operațiuni militarLanțul logistic din interiorul organismului
militar este încontinuu în schimbare și modernizare cu
echipamente, tehnică și platforme informatice.