PRINCIPIILE LOGISTICII

INTEGRATE

Prof.univ. dr.ing. ALI BEAZIT

CONSTANȚA 2014

1
 Istoric
Logisteo = administrare = gestionarea fluxurilor necesrae reusitei militare
Logista = ofiter insarcinat cu organizarea componentelor legiunilor romane.
Definitie: transportul si manipularea marfurilor de la punctul de productie la punctul de consum.

Definitii ale Logisticii:

* Organizarea planificarea controlul si desfasurarea fluxurilor de bunuri de la conceptie,
aprovizionare, pana la productie si distributie catre clientul final cu satisfacerea exigentelor pietei
cu cost minim
* Ansamblul actiunilor care are ca scop punerea la dispozitie cu cost minim a unei calitati de
produse in locul si la momentul in care exista cerere.
* Logistica are ca principala misiune gestionarea si optimizarea fluxurilor fizice de la furnizor pana
la clienti. Se ocupa si se adreseaza tuturor tipurilor de activitati si intreprinderi atat industriale cat si
de servicii. Orice intreprindere are un obiect de activitate principal. Pentru a fi eficienta
intreprinderea trebuie sa se concentreze asupra acestui obiect de activitate. Serviciile si activitatile
auxiliare trebuie reduse la minimul posibil.

TERMINOLOGiE
Sistem = ansamblu de elem in interactiune, organizate in functie de un obiectiv si in relatie cu
mediul in care functioneaza. Poate fi:
- inchis - nu are relatii cu mediul inconjurator ci lucreaza intr-un circuit inchis;
- deschis - o intreprindere care are relatii cu mediul in care lucreaza
Obiectiv = un scop precis posibil de masurat ce trebiue atins intr-un timp dat
Indicator de performanta = marime care masoara eficacitatea unui sistem sau proces in rapot cu un
obiectiv o norma sau un plan
Sistem de productie = ansamblu de resurse umane si tehnice a caror finalitate este de a transforma
un flux de elem fizice pentru a stisface cerintele clientilor
Activitate = ansamblu de sarcini elementare realizate de persoane care produc elemente de iesire
plecand de la elemente de intrare
Proces = ansamblu de activitati secventiale care au ca obiect tratarea elementelor fluxului.
Exista 2 tipuri de sisteme care functioneaza:
1. pe baza de activitate - sisteme continue;
2. pe baza de proiect – sisteme discontinue

2
Flux = deplasarea de elemente in timp si spatiu
Caracteristicile unui proiect:
1. are un obiectiv masurabil;
2. are un termen de realizare;
3. are resurse alocate umane si materiale;
Sistemul intreprindere e divizat in mai multe sub-sisteme:
a) subsistemul de decizie;
b) subsistemul de informatii;
c) subsistemul fizic;
Definitie: Logostica este considerata ca o stiinta ce se ocupa de materiale. Este considerata drept un
proces. Procesul este caracterizat de un inceput si un sfarsit.
Un proces este definit de 3 elemente:
1. entitati - procesele leaga aceste entitati si ele pot fi interorganizationale( furnizor-client),
interfunctionale (cumparator - productie-vanzare), interpersonale - proces pe verticala( procesele
ierarhice: manager si subordonatii si invers)
2. de obiecte - procesele manipuleaza obiecte fizice sau informationale
3. activitati - procesele pot acoperi doua tipuri de activitati manageriale si operationale

Sistemul de productie
Tendinta actuala este de a ingloba toate aceste tipuri de logistica intr-un sistem de conducere globala
denumit logistica globala sau integrata. Acest lucru e posibil prin dezvoltarea de programe integrate
de calculator care prin modulele lor sa acopere si operatiile lor aferente. Aceste programe = ERP.
Orice sistem economic este dependent de vanzari. Nimic nu este mai important intr-o intreprindere
decat sa vanda.

Domeniul logisticii are 3 nivele:

- operatiile sau misiunile elementare ale procesului logistic;
- subsistemele de organizare (aprovizionare, prodctie, distributie);
- sistem logistic integrat care propune o conceptie unitara a conceptiei de produs si de servicii dupa
vanzare.

Operatiile de baza ale logisticii:

 aprovizionare, cumparari;

3
 gestionarea stocurilor si a depozitelor;
 manipulare;
 gestionarea comenzilor;
 fluxul de informatii;
 previzionare;
 servicii catre clientela;
 implementarea geografica a uzinelor si depozitelor;
 ambalarea;
 distributia si transportul de marfuri;
 planificarea productiei.

Functiile lantului logistic

 previziuni;
 tratarea comenzilor;
 livrarea din depozit la consumator;
 gestionarea stocurilor de produse finite;
 stocarea in produse de distributie;
 transport uzina-depozit;
 conditionare-ambalare;
 program de fabricatie;
 stocare in uzina;
 controlul materiilor prime;
 stocare materiilor prime;
 transportul materiilor prime;
 gestionarea materiilor prime;
 cumpararea.
Din punct de vedere al informatiilor intr-o uzina se pleaca de previziuni. Ele determina structura
activitatii intreprinderii pe un timp previzibil de asteptare. Se fac pe baza datelor din anii trecuti de
activitate si pe baza unor metode previzionale. Previziunile se concretizeza in planuri strategice si
planuri de activitate care sunt planuri tactice. Tactica reprezinta aplicarea ideilor startegice in
termeni de executie pe termeni medii si scurti.

4
 Din punct de vedere al fluxului de informatii, primul pas este tratarea comenzilor urmat de
partea de aprovizionare cu materii prime. Partea de aprovizionare presupune un plan care se bazeaza
pe tipul productiei din intreprindere. Un alt element il reprezinta cumpararea care necesita un proces
de cunoastere a pietei si unul de negociere. Urmatorul pas – stocarea materiilor prime in cadrul
depozitelor din uzine, urmeaza apoi lansarea in fabricatie a stocurilor; functie de tipul productiei
produsele semifinite sunt stocate in depozite intermediare. Produsele finite sunt controlate. Controlul
se face la locul de productie pe linia de fabricatie si la sfarsitul acesteia de catre controlori
specializati. In functie de tipul productiei controlul se face statistic si in prezent exista tendinta sa se
dezvolta intr-o masura mai mare autocontrolul care e facut de fiecare operator la locul lui de lucru
prin controlul pieselor care vin din amonte si a celor executate de catre el catre aval. Din ce in ce
mai mult se folosesc tehnici simple de a impiedica aparitia de defecte in special datorita pozitionarii
si manipularii pieselor = POKA-YOKE ce se dezvolta in cadrul cercului de calitate. Cercurile de
calitate au ca obiect propunerea solutiilor concrete de ameliorare a productiei, cele aplicate fiind
remunerate. Controlul are ca scop asigurarea calitatii ce reprezinta puctul cel mai simplu si
elementar pe o scara referitoare la calitate. Urmatoarele trepte o reprezinta certificarea calitatii
conform ISO 9000/2000 care se face pe baza unui plan de calitate intern al intreprinderii care este
sintetizat in ceea ce se numeste un “Manual al Calitatii”. El cuprinde angajamentul conducerii
intreprinderii de a respecta aceste norme si proceduri in ceea ce priveste aprovizionarea de la
furnizori, productia interna, satisfacerea clientului. Intreg sistemul intreprinderii pe plan mondial se
bazeaza pe acest principiu. In afara de el mai prevede 2 elem fata de standardele precedente de la
9001-9004 si anume:
- angajamentul conducerii,
- elaborarea normelor pe baza de proces nu de organizare.
Urmatoarea treapta o reprezinta Managementul Total al Calitatii (TQM) = integrarea tuturor
intreprinderilor intr-un sistem bazat pe calitate. Calitatea ISO 9000 este acordata de catre insitutii
abilitate pe baza unui audit extern de calitate in urma careia se acorda certificarea ISO 9000 de catre
una din aceste societatile de calitate romanesti: SRAC, RAR-OCS, SINTEX, ALIANZ, MODY.
Din logistica interna un pas urmator il reprezinta gestionarea produselor finite. Aceste produse
finite sunt repartizate catre depozite regionale, catre en-gross-isti si apoi catre magazine de vanzare
cu amanuntul. Service-ul pentru produsele respective face parte din lantul logistic si incepe sa
reprezinte o veriga foarte importanta. Ciclul de viata al unui produs cuprinde pe langa fabricatie,
intretinere si distrugerea si recuperarea elementelor refolosibile din ce in ce mai mult si aceste

5
elemente cad in preocuparea intreprinderii uneori devenind un element promotional pt vanzarea de
noi produse.

Deciziile logisticii
Natura deciziilor:
 localizarea unei uzine noi;
 definirea standardelor de servire a clientului;
 schimbarea pretului pe zone geografice;
 redistribuirea produselor pe uzine;
 redefinirea zonelor de vanzare;
 negocierea contractelor de cumparare;
 introducerea unei noi linii de productie;
 reorganizarea procedurilor de gestionare a stocurilor;
 rapiditatea de tratare a comenzilor;
 alegerea mijlocului de transport;
 localizarea unui depozit nou.
Intr-o intreprindere deciziile privesc soarta ei pe termen lung si scurt. Deciziile sunt luate in
cadrul S.A.-urilor prin votul consiliului de administratie si sunt puse in aplicare de catre directorul
executiv al firmei.

LANTUL LOGISTIC
Principalul scop al intreprinderii fiind creearea de beneficii, lantul valorii cuprinde doua tipuri de
activitati:
- activitati principale: activitati creatoare de idei;
- activitati auxiliare: activitati care ajuta la creearea valorii.
Dezvoltarea tehnologica in sec XXI decretat ca secol al cunoasterii, constituie si va constitui
principala sursa de creare de valori. Tarile cele mai dezvoltate, la fel ca si companiile cele mai
profitabile sunt cele care dezvolta tehnologii avansate si isi repun mereu in cauza tehnologiile
existente.
In cazul unui lant al valorii, exista 3 factori principali:
- actionarii
- intreprinderea
- clientul.

6
Pentru un actionar beneficiul apare in momentul in care raportul dintre beneficiu si suma investita
este superior costului resurselor financiare utilizate.
Pentru intreprindere valoarea nu este numai financiara, ea are si alte tipuri de conotatii; ea apare
atunci cand raportul dintre calitate si resurse creste.
Pentru client valoarea o reprezinta pretul pe care acesta este gata sa-l plateasca penntru produsul si
serviciul aferent acestuia care-i sunt oferite.

PROBLEMELE LANTULUI LOGISTIC (Suplly Chain)

Problemele actuale constau in urmatoarele elemente:
1) Nivelul de performanta:
Acesta esta caracterizat de ansamblul produselor, serviciilor si muncii depuse pentru satisfacerea
clientelei. Acest nivel de performanta poate creste printr-o noua viziune a ceea ce inseamna
intreprindera si anume:
 Trecerea de la o intreprindere de tip inchis la una de tip deschis
 Trecerea de la organizarea pe fluxuri dirijate (prod de tip push) la o productie pe fluxuri
comandate (prod de tip pull)
Viziunea conduce la noi modele care presupun trecerea de la oferta de produs la cea de produs +
service. Un element de baza al unui model il reprezinta rapiditatea servirii.
In functie de asteptarile clientilor, tendinta este ca sa creasca diversitatea produselor. In prezent,
tendinta este pentru scurtarea ciclului de viata al produselor. Aceasta scurtare este deliberata, pe de o
parte, iar pe de alta se datoreaza utilizarii de materiale si tehnologii si a unui programe de fiabilitate
care sa faca o durata de viata foarte precisa in care prin defectarea sau uzarea, invechirea
componentelor acestea sa nu mai poata fi reparat in conditii de rentabilitate.
2) Oferta sa fie din ce in ce mai complexa: trecerea de la un produs standard la un produs
personalizat.
Pe plan mondial, exista o tendinta de concentrare in mari monopoluri a diferitelor domenii de
activ facand ca pe un mare domeniu sa existe numai cativa operatori foarte mari, care acapareaza
marea majoritate a pietei si care lasa un loc de activitate mai mic, numai pentru firmele cu activitate
mondiala.
 Trecerea de la o logica “produs standard” la o logica “produs de masura/produs inovant”
 Consecinte asupra stocurilor.

7
Produs standard
Caracteristicile produsului:
 Profilul cererii stabil
 Ciclu de viata mare
 Diferenta mica intre produse
Productia:
 Make the stock
 A fabrica pentru a stoca
Obiectivele lantului logistic
 Stocuri mici
Produs pe masura
Caracteristicile produsului:
 Cerere medie previzibila
 Ciclu de viata scazut
 Diferenta mare intre produse
Productia:
 Make the assembly
 A fabrica pentru a asambla
Obiectivele lantului logistic
 Reactivitate / flexibilitate
Produs inovant
Caracteristicile produsului:
 Cerere imprevizibila
 Ciclu de viata scazut
 Diferenta mare intre produse
Productia:
 Make the order
 A fabrica la comanda
Obiectivele lantului logistic
 Reactivitate / flexibilitate

8
3) Schimbarea viziunii asupra intreprinderii: este aceea ca se cere trecerea de la o viziune functie la
o viziune proces printr-un singur flux fizic.
Trecerea de la o logica a fluxurilor dirijate – push
FABRICANT
 Previzionarea vanzarii
 Plan de productie
 Plan de aprovizionare (stoc de siguranta prestabilit)
 Comenzi catre furnizori
DISTRIBUITOR
 Comanda pe baza stocului existent
 Comenzi catre fabricant
PUNCT DE VANZARE
 Comanda pe baza stocului existent
 Comenzi catre distribuitor
Clientul cumpara produsele
……… catre o logica pull
Clientul cumpara produsele
PUNCT DE VANZARE
 Inregistrarea de date la punctul de vanzare
 Control permanent al stocului
 Reaprovizionare continua
DISTRIBUITOR
 reaprovizionare continua
 cross docking
FABRICANT
 Previzionarea cererii (date la punctul de vanzare)
 Reducerea ciclului de fabricatie

In prezent, in multe situatii scena devine mondiala in sensul ca elementele aflate in lantul logistic
se pot afla la distante foarte mari in aceeasi tara sau in tari diferite. Exista urmatoarele tendinte si
conditii:
 sunt doua conditii esentiale aparent antagoniste:

9
 cresterea de integrare si coordonare
 cresterea necesitatii de delegare a autoritatii si de autonomie locala.
 Dezvoltarea Internetului;
 Noi metode de vanzare;
 Retele logistice complexe;
 Necesitatea integrarii puternice.

TIPURI DE PRODUCTIE
Lean – principiile si aplicarea conceptelor privind eliminarea risipei si realizarea de valoare.
Acest concept are mai multe elemente componente, dintre care “just in time” este unul dintre ele.
Acest concept Lean este denumit si intreprindere deschisa.
Lean este un concept de management al intreprinderii care cuprinde tot ce se numeste factori interni
si externi ai intreprinderii, indiferent daca ei sunt beneficiari sau sunt cei afectati de rezultatele
activitatii respective.
Ideea e ca partile sa fie optimizate prin integrarea intr-un ansamblu, prin care toate
activitatile intreprinderii sa fie gestionate unitar avand grija sa fie respectati oamenii care lucreaza.
Just in time (JIT)
Are ca elemente principale:
- a produce doar ce e nevoie, cand e nevoie;
- e un sist de manag care cauta sa valideze tot ceea ce merge.
Obiectivul sistemului: cresterea profitului si rentabilitatii.
Scopul sistemului: eliminarea risipei.
POSTULATE JIT:
-eliminarea risipei;
-stocurile de materii prime si de piese in curs de fabricatie nu sunt considerate ca active ale
intreprinderii;
-flexibilitate mare la cerere atat in productie cat si la produse;
-nivelul calitatii e stabilit de client;
-relatia de parteneriat si incredere intre intreprindere, salariati, clienti si furnizori;
-utilizarea creierului salariatilor nu numai a fortei de munca.
Implementarea JIT este un proces continuu fara sfarsit.

JIT – RISIPA

10
Risipa 7: Non calitate
6: Supraproductie
5: Procese
4: Miscare
3: Transporturi
2: Asteptare
1: Stocaj

Cele 8 pierderi:
- supraproductia
- asteptarea
- transport
- procese
- inventar
- miscarea
- defecte
- comportamente
JIT – CEI 5 ZERO
- zero stoc
- zero timp de asteptare
- zero defecte
- zero pene
- zero hartii
JIT este un sist de elem intercorelate:
- fiecare elem sprijina si faciliteaza multe dintre celelalte elemente;
- daca se implementeaza doar partial sistemul, se vor obtine partial (sau chiar deloc beneficiile
potentiale ale sistemului);
Exemple de risipa si pierderi:
-masini mergand in gol;
-asteptarea componentelor;
-numararea componentelor;
-supraproductie;

11
-depozitarea stocului;
-cautarea de unelte;
-stricarea masinilor;
-refacerea unei operatii;

Beneficiile potentiale ale sistemului JIT:

-stocuri reduse;
-calitatea crescuta;
-costuri reduse;
-spatiu necesar mai mic;
-timp mai scurt de aprovizionare;
-productivitate mare;
-flexibilitate mare;
-relatii mai bune cu furnizorii;
-activitati simplificate de planificare si control;
-cresterea capacitatii de productie;
-folosirea mai buna a resurselor umane;
-varietatea crescuta a produselor.

Elemente de baza ale sistemului JIT:

-sistemul Kanban de control al productiei;
-loturi mai mici de productie;
-pregatire rapida pentru productie;
-resurse flexibile;
-organizare celulara;
-productie uniforma;
-calitate la sursa;
-intretinere eficienta;
-retele de furnizori.

Reducerea timpului de pregatire (Principiile SMED):

-separarea pregatirii interne de cea externe;
-transformarea pregatirii din interna in externa;

12
-organizarea in flux a tuturor aspectelor pregatirii;
-realizarea activitatii de pregatire in paralel sau sa fie eliminate.

Reducerea costului pregatirii:

-prestabilirea parametrilor doriti;
-folosreai metodelor rapide de prindere si impachetare;
-folosirea indicatoarelor precise;
-prevenirea nealinierilor;
-eliminarea uneltelor si materialelor;
-facilitatea miscarii usoare.

Resurse flexibile:
1. Muncitori multifunctionali:
-capabili de sarcini de prod multiple;
-care inteleg TPM, SQC;
2. Folosirea de masini cu functii universale si multiple:
-au flexibilitate;
-mai putin capital investit.

Productie uniforma:
-se obtine prin standardizarea cererii productiei;
-sistemele Kanban permit o toleranta de 10% de schimbare a cerintelor;
-cerinte uniforme pe intervalul de planificare;
-asamblarea de modele diferite stabilizeaza productia de componente.

Calitatea la sursa:
-Jidoka = puterea de a opri linia de productie;
-luminile “Ardon” semnalizeaza problemele de calitate – reprez sist electromecanice instalate pe
linia de fabricare, destinate sa semnalizeze atunci cand se produc defecte de calitate;
-semnalele vizuale de control al productiei fac problema vizibila pentru toti;
-Poka-Yoke (dovedirea greselii, nu a persoanei care a gresit) = previne defectele – e un sistem
utilizat de intreprinderi constructoare de masini, prin instalarea unor dispozitive simple,
electomecanice care sa nu permita gesturi sau pozitionarea gresita a piesei pe masini.

13
Intretinerea total productiva (TPM):
In cadrul acestui sistem exista un plan unic de prevenire si de combatere a defectarii masinilor.
Obiectivul acestui sistem: ZERO PENE ale utilajelor si operarea acestora timp de 24 h din 24.
Acest sistem necesita ca:
-produsele proiectate sa fie usor produse pe masinile existente fara suprasolicitarea lor;
-masinile sa permita intretinerea si repararea fara oprirea acestora;
-existenta unui plan de reparatii si intretinere preventiva;
-alocarea de sarcini privind intretinerea muncitorilor operativi nu numai echipelor de intretinere.

Implementarea sistemului JIT in servicii:

In domeniul serviciilor, elementele cele mai importante sunt viteza in asigurarea serviciului si
calitatea acestora. Elementele de baza in servicii il reprezinta:
- salariati cu competente multiple;
- sisteme de training direct in firma;
- utilizarea de salariati cu timp redus de munca sau part-time pentru functii simple, acestia avand o
salarizare minima.

Planificare si previziune
Planificarea acopera ansamblul deciziilor luate de o intreprindere care definesc obiective cifrate in
toate domeniile care tin de activitatea intreprinderii
Mereu la planificare trebuie avut in vedere orizontul de timp pe care aceasta se face.
De obicei exista planuri pe termen lung (tl), mediu (tm) si scurt (ts). Fiecare intreprindere are
propria sa conceptie care depinde de natura activitatii si de marimea intreprinderii:
- in general exista un plan pe termen lung care se numeste plan de productie care acopera termene
intre 12 si 18 luni. Acest. plan tine seama de stocurile de materii prime si de productia in curs de
realizare si stabileste doua elemente:
- produsele complexe. sau care vor fi realizate;
- capacitatile de productie necesare.
- un plan pe termen scurt il reprezinta programul de productie, obiectivele lui sunt de a planifica
productia la nivelul de repere necesare fiecarui familii de produse. Planificarea se bazeaza pe
previziune care reprezinta preludiul fiecarei planificari. Majoritatea firmelor care fac astfel de
previziuni indiferent daca este vorba de firme care produc pe stoc sau firme care produc la cerere.

14
Previziunile depind de o serie intreaga de factori.

Cererea care va fi previzionata poate avea urmatoarele carecteristici:

- tendinta (T) reprezinta directia pe termen lung a cererii; aceasta tendinta poate avea 3 tipuri de
comportament: constanta, crescatoare si descendenta. (urmeaza desenul cu graficul)
Tendinta poate ramane constanta sau varia functie de o serie de factori (conjunctura, piata..)
- ciclul (C) reprezinta variatia ciclica a cererii pe o perioada de cativa ani si in general ciclurile sunt
influentate de factorii macroeconomic. Ciclul influenteaza tendinta.
- sezonabilitatea (S) sunt factori ciclici a caror perioada este de un an;
Fluctuatia cererii functie de sezon se bazeaza pe evenimente specifice unei anumite perioade
(evenimente sezoniere). Exista si sezonabilitate saptamanala sau zilnica.
- variatia aleatoare (A) reprezinta influenta unor factori neidentificabili aprioric si care pot interveni
intamplator sau sporadic afectand cererea pentru un produs;
Schimbarile dinamice pot afecta tendinta si sezonabilitatea si cu cat cererea este mai stabila cu atat
este mai usor sa faci o previziune.
Exista mai multe tipuri de cereri:
* independenta = cererea pentru un produs sau un articol care nu depinde de cererea pentru alt
articol
*dependenta = deriva din cea pentru un alt articol.
Doar articolele cu cerere independenta trebuie prevazute, celelalte derivand din ele (se refera la
aceeasi companie)

PRINCIPIILE PREVIZIUNII
Au 4 mari carecteristici:
- previziunile sunt de obicei gresite (mai mult sau mai putin);
- avand in vedere ca erorile sunt inevitabile trebuie ca fiecare previziune sa includa si o estimare a
erorii care sa includa si un procentaj prin studiul variatiei cererii fata de cererea medie;
- previziunea se poate face mai usor pe grupe de elemente decat pe elemente individuale;
- previziunile sunt mai corecte pentru perioade de timp mai apropiate
Colectarea si pregatirea datelor
Previziunile se bazeaza de obicei pe date cronologice.
Trebuie sa indeplineasca 3 conditii:

15
- inregistrarea datelor se face in aceeasi termeni si anume: in cazul productiei sunt date necesare pe
cereri legate de produs si nu pe expedieri, pentru ca acestea nu arata exact datele la care clientul a
cerut produsele. La fel perioada la care ne referim trebuie sa fie aceeasi.
- inregistrarea circumstantelor referitoare la date: cererea este influentata de anumite evenimente.
Aceste evenimente trebuie mentionate odata cu cererea.
- inregistrarea cererii trebuie sa fie facuta separat pentru grupe diferite de clienti. Unele firme vand
sau au exrimacereri pe canale cunoscute de distribuitori si pot vinde en-gros si en-detail.
Trebuie evidentiata diferenta dintre cele doua tipuri de cereri pt a evidentia tendinta.

TEHNICI DE PREVIZIUNE
Sunt de mai multe feluri:
- Metode calitative. Aceste metode de previziune se bazeaza pe ratiune intuitie si opinie, sunt
subiective prin natura lor. De obicei aceste metode sunt folosite pt tendinte globale pe perioade lungi
si sunt utile sau facute de catre management. In general nu se folosesc tehnici calitative privind
cererea pt un produs nou. In acest caz se utilizeaza metode de cercetare a pietei si de analogie
istorica
- Metode extrinseci -se bazeaza pe indicatori externi, se pleaca de la subpozitia ca cererea pt un
grup de produse este direct proportionala sau se coreleaza cu activitatea intr-un domeniu conex de
activitate.(prod de caramizi este dependenta cu productia de case. Casele sunt indicatori economici.)
Acesti indicatori economici descriu conditiile economice existente pe o perioada de timp data
(indicatori econmici: PNB, venitul pe cap de locuitor..)
La utilizarea acestor metode problema consta in gasirea unui indicator colerat care conditioneaza
cererea si de preferinta sa fie un indicator premergator aparitiei cererii (exemplu: numarul de
contracte de construire de locuinte)
Metodele extrinseci sunt utile pentru previziunea cererii globale si pe termen mai lung decat in
previziunea pe termen mai scurt.
[Populatia unei tari X/Nr.de pers.pe un Mc Donald’s in USA(25.000)]*[Venitul pe cap de loc in
tara X/Venitul pe cap de loc. In USA($ 23.120)]=Potentialul de penetrare a Mc Donald’s in tara X
- Metodele intrinseci - metodele care folosesc date istorice pt. a face previziuni. Ele se bazeaza pe
supozitia ca ceea ce s-a intimplat in trecut se va intimpla si in viitor.(Met. de previziune prin „a privi
in retrovizor”). In general, aceasta metoda se bazeaza pe seriile cronologice care reprezinta un
ansamblu de operatii asupra unei anumite variabile functie de timp.
Functia unei astfel de serii este:

16
 YC=T*C*S*A T-tendinta
1) Tendinta se poate face cu ajutorul cererii medii(CM) CM=Σx/2
CM este cea mai simpla dintre elemente.
2) Mediile glisante (MG)
MG=Σx/nr.de perioade MG - de obicei se obtine facand media unui numar dat de perioade
consecutive si inlocuind datele celei mai vechi perioade cu datele celei mai recente perioade.
Mediile glisante atenueaza fluctuatiile, pastrand totodata forma generala a curbelor de tendinta. Cu
cat perioada pe care se face media este mai lunga, cu atat atenuarea este mai mare. Mediile glisante
(mobile) sunt mai bine utilizate pentru previziunea produselor cu cerere stabila (constante) si cu
sezonabilitate scazuta.
3) Media ponderata glisanta (MGPD)
MGPD =Σ (pd)X/Σpd
La aceasta medie se pune accent pe datele cele mai recente si se atribuie ponderi valorilor in functie
de indepartarea in timp fata de momentul avut in vedere la analiza.
4) Metoda celor mai mici patrate - este o metoda care permite determinarea unei tendinte sub
forma unei drepte. Dreapta rezultanta este cea care indeplineste urmatoarele conditii:
a) suma tuturor erorilor pe verticala este nula Σx=0
b) suma patratelor acestor erori este minima Σy=na
c) dreapta trece printr-un punct mediu Σy=na+bΣx
Reprezentarea (calculul) se face prin alegerea originii timpului in mijlocul seriei, adica existand un
numar egal de perioade de fiecare parte a originii.
a=Σy/n
b=Σxy/x2
Nivelarea exponentiala
Este o metoda de previziune care utilizeza o medie glisanta a caror date sunt ponderate exponential
astfel ca datele cele mai recente sa aiba ponderea cea mai mare.
Se utilizeaza 2 tipuri de nivelare:
1. Nivelarea exp simpla la care previziunea la data. Pt se face plecand de la per. Precedenta Pt-s
Pt=Pt-s+α(Dt-1-Pt-1)
α –constanta de nivelare, α=(0,2)
Cu cat acest coeficient se apropie de valoarea 2, cu atat se tine seama de datele cele mai recente.
Astfel se utilizeaza o serie de coeficienti:

17
- α=0,1 – da o pondere mai mare previziunilor vechi tendintele mai recente nu vor fi luate
suficient in calcul;
- α>0,4 in cazul in care previziunea trebuie sa raspunda rapid la modificarile cererii.
α depinde si de caracteristicile cererii.
- mai aproape de 1 - cerere fluctuanta
- < 1 – cerere stabila
Nivelarea exponentiala constituie o metoda de rutina pentru a actualiza regulat previziunile in
special pt. articole, repere. Ea este considerata satisfacatoare pt. seriile scurte lansate in productie.
Aceasta metoda nu da rezultate bune daca cererea este scazuta sau intermitenta.
Metoda nivelarii exponentiale detecteaza tendintele, dar previziunea va ramane in urma cererii.
Obtinerea unui coeficient corect α este de a face o simulare pe calculator.
Sezonabilitatea – este o parte a previziunii care tine seama de perioada de cerere a produselor.
Sezonabilitatea poate fi caracterizata prin indice de sezon (Is). Acest indice tine seama de raportul
dintre cererea pe o perioada si cererea pe toate perioadele avute in vedere.
Is = (cererea pe o perioada) / (cererea pe toata perioada)
Is poate fi exprimat si ca o cerere medie pe o perioada impartit la cererea medie pe toate perioadele.
Aceasta cerere medie pe toate perioadele se mai numeste si cerere desezonalizata.
In mod normal cererea de sezon (Cs) se face inmultind cererea desezonalizata cu un coeficient k-
coeficient de sezon.
Cs=Cds*K
Cererea desezonalizata se face pe baza cererii medii (Cds)
Trasare previziunii. Se face pe baza tuturor elementelor prezentate pana cum si trebuie sa se tina
seama si de eroarea de previziune.
Eroarea de previziune este data de diferenta dintre cererea efectiva si previziunea cererii. Ea poate
avea loc in doua moduri: a) poate sa fie prin descriere sau b) inclinare ceea ce reprezinta o eroare
sistematica sau poate sa fie o eroare aleatoare.
Nivelarea exponentiala complexa
Capacitatea de aprovizionarea
Reprezinta procesul de cumparare de materii prime, semifabricate sau produse finite.
In medie 50% din totalul cheltuielilor unei firme producatoare sunt facute pe cumpararea de materii
prime si semifabricate. In mod normal acestea sunt facute de serviciul de aprovizionare, dar in mod
normal in procesul de aprovizionare trebuie sa se implice absolut toate sectiile din intreprindere.

18
Ex: Reducerea cu 2% a cheltuielilor cu aprovizionarea au acelasi efect asupra profitului ca si
crestere cu 10% a profitului.
Obiectivele aprovizionarii
-obtinerea de bunuri si servicii in cantitatea si calitatea ceruta;
-obtinerea de bunuri si servicii la cel mai scazut pret;
-asigurarea unui service bun si a unor livrari prompte din partea furnizorului;
-dezvoltarea si mentinerea unor raporturi bune cu furnizorii si dezvoltarea altora noi;
Etapele aprovizionarii
-Determinarea calitatii, cantitatii, a lotului si a termenului de livrare.
-Alegerea furnizorului.
-Negocierea conditiilor de aprovizionare.
-Emiterea si administrarea comenzilor.
Ciclul aprovizionarii
1. Receptionarea si analiza conditiilor aprovizionarii
In ultima vreme tendinta generala in conducerea proceselor interne in cadrul intreprinderilor este
aceea bazata pe relatia furnizor-client si in interiorul intreprinderii. (intre serviciile intreprinderii si
chiar intre posturile de lucru).
Aceasta tendinta s-a dezvoltat pentru a asigura calitatea proceselor si a produselor pe baza unor
sisteme de autocontrol. O sectie sau un post de lucru nu primeste produsele de la sectia din amonte
daca ele nu sunt corespunzatoare sau conforme calitatii.
2. Alegerea furnizorului (Controlul calitatii reprezinta detectarea unei boli)
3. Determinarea pretului
4. Emiterea ordinului de aprovizionare
5. Urmarirea termenelor de livrare
6. Primirea si acceptarea marfurilor
7. Aprobarea facturii furnizorului
Serviciul aprovizionare primeste date de la celelalte servicii. Seviciul aprovizionare are datoria de a
analiza cererile si de a analiza conditiile in care aprovizionarea se poate face. Ca in toate domeniilor
exista 2 tipuri de planuri de aprovizionare:
-planuri strategice pe termen lung
-planuri curente de aprovizionare pe termen scurt
Toate aceste planuri urmeaza acelasi ciclu.
2.In functie de complexitatea produselor exista 2 optiuni.

19
-de a realiza piesele componente in propria intreprindere;
-de a subcontracta realizarea lor de catre un furnizor;
Acum, prin furnizor care livreaza subansamblul se numeste furnizor de gradul I iar acesta la randul
lui poate avea furnizori de gradul II, III, etc. Ansamblul furnizorilor reprezinta panelul de furnizori
al intrprinderii.
Identificarea furnizorilor
Se face pe baza ofertei facute de catre agentii comerciali, din cataloage, publicatii, informatii
obtinute de la proprii reprezentanti comerciali.
Selectia furnizorilor
Se face pe baza pretului care i se ofera cat si pe baza capacitatii de a oferi produsele necesare.
Metoda de ierarhizare a furnizorilor
1.Trebuie sa se faca o alegere a factorilor care urmeaza a fi luati in considerare in procesul de
evaluare a furnizorilor, si se da o pondere a acestor factori.
2.Atribuirea unei valori fiecarui factor luat in considerare – Scara de la unu la zece.
3.Evaluarea furnizorilor tinand cont de fiecare factor – Scara de la unu la zece
4.Clasificarea furnizorilor
Alegerea furnizorului
Sursa unica- reprezinta faptul ca aprovizionarea se face de la un singur furnizor
Sursa multipla- aprovizionarea se face de la mai multi furnizori.
Sursa unica prezinta avantajul unei colaborari stranse si a unui parteneriat de lunga durata si
prezinta dezavantajul unei dependente totale si a riscului de oprire totala a fabricatiei in caz de
probleme la furnizor.
Sursa multipla permite asigurarea unei aprovizionari relativ sigure pe perioade lungi de timp si a
obtinnerii unor preturi avantajoase bazandu-ne pe concurenta dintre furnizori.
In multe cazuri cum ar fi intreprinderile, regiile si institutiile de stat, tot ce depinde de programe de
finantare europene sau de la banca mondiala, alegerea furnizorului se face pe 2 criterii:
-pe baza de comparare de oferta de la 3-5 furnizori pentru sume cuprinse intre 5000-20000 euro
functie de program.
-pentru sume mai mare se organizeaza licitatii. Marile intreprinderi au ca politica generala de a avea
sume multiple de aprovizionare.
Criterii de alegere
-Pretul
-Capacitatea tehnica (tehnologica)

20
-Capacitatea de fabricare
-Bonitatea-aspectele financiare ale firmei cu care lucrezi
-Asigurarea depanarii
-Amplasarea
-Alti factori
Caietul cu sarcini
Cerinte cantitative
Cerinte de pret
Cerinte functionale foarte importante:
-calitatea si planificarea produsului
-calitatea si designul
-calitatea si utilizarea
In unele cazuri exista o serie de constrangeri care fac sa se limiteze alegerea furnizorului.
Aceste constrangeri sunt de 2 feluri:interne si externe = se pot imparti in constrangeri de ordin –
tehnic, comercial.
Pentru alegerea solutiilor optime de aprovizionare se propun sisteme care sa tina seama de aceste
constrangeri.
Constrangeri interne care influenteaza aprovizionarea:
Comerciale
-Furnizor impus,
-Politica de aprovizionare impusa,
-Termene prea scurte
- Lipsa de putere de cumparare
- Lipsa de grupare a achizitiilor
- Pret de cumparare impus
- Perimetru de cumparare restrans
- Rezistenta la schimbare
Tehnice
- Necunoasterea furnizorilor
- Caiet de sarcini foarte sever
-Asigurarea calitatii
-Lipsa de analiza a valorii
-Dificultati de omologare

21
Constrangeri externe care influenteaza aprovizionarea
Comerciale
-Monopol
-Intelegeri pe piata
-Piata restransa de aprovizionare
-Legislatie restrictiva
-Sistem de distributie rigid
Tehnice
-Tehnologii cu evolutie rapida
-Monosursa (Monpol tehnologic)
-Multiple solutii tehnologice
-Durata de viata scurta a produselor
-Serie minima la cumparare
-Reglementari
Gruparea achizitiilor inseamna cumpararea grupata printr-un singur ordin de comanda a mai multor
produse sau al aceluiasi produs de mai multe persoane sau firme. Este un procedeu deosebit de
utilizat in prezent in tot ceea ce inseamna tranzactie pe e-buying sau e-commerce.

Adversari (conflicte) - Parteneri

1.Durata: scurta - termen lung, stabila
2.Tipul de intelegere: ordine de cumparare sporadica - contracte exclusive, cel putin pe un an.
3.Nr de surse de aprovizionare: mai multe surse pe produs pt protectie contra riscurilor - unul sau
mai multi furnizori pentru fiecare produs sau grupe de produse
4.Preturi/Costuri: Mari in medie - Mici
5.Calitatea: nesigura - calitatea la sursa; furnizorul foloseste controlul statistic in procesul de control
si managementul total al calitatii
6.Frecventa lucrarilor/marimea comenzilor: aleatoare, loturi mari - frecventa (uneori mai multe pe
zi), loturi mici in fit
7.Primirea comenzii: posta= termen lung - contracte termen scurt= Kanban,telefon,fax sau mobil
8.Documente: liste, facturi, control - uneori fara control si facturi lunare
9.Transport: intarzieri, bunuri lipsa sau deteriorate - la timp si produse intacte
10.Locul de livrare: primire la depozit - direct la locul de utilizare

22
Pentru a avea semifabricate sau repere pentru un produs complex exista 2 posibilitati:
-de a le fabrica in propria intreprindere
-de a subcontracta fabricarea lor
Exista o mare confuzie intre ceea ce se numeste un subcontractant si un furnizor.
Un subcontractant de obicei este cel care livreaza un produs aproape finit care intra in componenta
unui ansamblu sau a unui produs mai complex. Subcontractantul este denumit si furnizor in marea
majoritate a cazurilor.
Un furnizor de materii prime cum ar fi scanduri, bare de otel nu este denumit si subcontractant.
Tehnica moderna de lucru dezvoltata in special in industria automobilelor este aceea de a alege
subcontractanti pe baza unui pret impus pe subansamblu.
Costul total al subansamblelor reprezinta costul de pruductie, nu de vanzare al ansamblului.
Un subcontractant nu trebuie sa-si lege activitatea de o singura intreprindere si in general nu se trece
de o limita de 70% de in contractanta.
Exista 2 idei: - sa fac in propria intreprindere
- sa subcontractez
Criterii pentru a face
-Este mai ieftin sa produci in interiorul companiei decat sa cumperi din exterior.
-Increderea in furnizori in privinta timpului de livrare, calitatea si pretul sunt scazute.
-Controlul calitatii este mai bun, ceea ce nu ofera furnizorii .
-Exista un sistem de forta de munca si productie proprie contribuie la costurile fixe.
-Piesa respectiva este startegica pt. Companie.
-Cumpararea ar duce la concedieri in interiorul organizatiei ceea ce ar avea un impact negativ asupra
fortei de munca.
-Exista suspiciuni despre intelegeri intre furnizori (desi ilegale) privind pretul, specificatiile, livrarea
produsului.
-Cumpararea produsului ar implica eliminarea personalului specializat, insemnand pe termen lung
pierdere a compatibilitatii.
-Exista o preocupare asupra problemelor legale daca articolul furnizat nu este conform
specificatiilor.
Criterii pt a cumpara
-Costul total este mai mic la cumparare decat la productia proprie.
-Exista o mare incredere in furnizori.
-Nu este productia proprie deoarece produsul este protejat de patent.

23
-Productia proprie ar necesita o capacitate aditionala de forta de munca, utilaje si suprafata si acestea
sunt nesigure pe termen lung.
-Prin cumparare, investitia in inventar este redusa si politica firmei este ca furnizorul sa se ocupe de
stocuri pana cand este nevoie de ele.
-Operatiunile de productie au o mai mare flexibilitate atunci cand specificatiile produsului nu sunt
bine definite. Flexibilitatea este marita daca exista mai multi furnizori adecvati.
-Materia prima necesara fabricarii articolului nu este usor disponibila.
-Cumpararea imbunatateste starea financiara a campaniei permitand sa initieze alte strategii,
precum: achizitii, imbunatatiri ale capitalului si marirea platilor prin dividente.
-Produsul este relativ simplu, fabricarea lui de catre companie are implica cheltuieli mici la
productie.

STOCURILE
Stocurile sunt materiale si semifabricate pe care o firma sau o intreprindere le poseda pt a le vinde
sau a le introduce in procesul de productie cu materii prime sau semifabricate. Ele reprezinta o parte
importanta a activelor unei firme intre 20%-60% din activul total.
Managementul stocurilor presupune planificarea acestora si controlul lor din momentul in care
intra in intrprindere sub forma de materii prime si pana ajung la client sub forma de produse finite.
Planificare productiei se ocupa cu planificarea stocurilor pe baza de produse finite si planificarea
necesitatilor de materii prime.
Managementul stocului total implica gestiunea mai multor factori: gestionarea fluxului si tipurilor
de stocuri necesare; gestionarea mostrelor de provizii si a cererilor; gestionarea fuctiilor pe care le
realizeaza aceste stocuri; gestionarea obictivelor managementului stocurilor; gestionarea costurilor
asocietate cu stocurile.
Managementul stocurilor de reper implica niste reguli prin care articolele individuale ale
stocurilor sunt mai importante; cum urmeaza sa fie controlate reperele individuale; cat de mult sa se
comande o data; cand sa plasezi o comanda.
Stocul si fluxul de material
O clasificare des folosita care se refera la fluxul de matateriale in timpul si la iesirea din organizatia
de productie.
Mat prime sunt repere aduse pt a intra in procesul de productie. Ele iinclude materialele prelucrate,
parti componente, subansamble.

24
Produse neterminate = materii prime care au intrat in procesul de fabricatie si care sunt prelucrate
sau asteapta sa fie prelucarte.
Produse finite sunt cele care sunt gata sa fie vandute ca repere complete. Ele pot fi pastrate la fabrica
sau la depozitele centrale ori la diferite puncte ale sistemului de distributie.
Stocuri de distributie = produsele finite localizate in sistemul de distributie.
Stocuri pt intrtinere, reparatii si provizii operationale = reperele utilizate in productie si care nu
devin parte a produsului. Acestea include sculele de mana, piesele de schimb, lubrifianti si produse
de curatire.
Modelele aprovizionarii si cererii-fluxul liniar
Daca aprovizionarea acopera cererea exact, atunci stocul va fi f putin necesar. Adica bunurile pot fi
facute in aceeasi cadenta cu cererea si nu vor fi tinute in nici un stoc. Pentru aceasts cererea trebuie
sa fie previzibila, stabila - relativ constanta pe o perioada de timp lunga. Acesta este cazul producerii
de bunuri intr-un flux liniar de baza, care va face sa coincida productia cu cererea
Folosind acest sistem, materiile prime sunt introduse in productie dupa nevoi si deci fluxul muncii
de la o sectie la alta este echilibrat astfel incat este necesar un stoc mic de produse neterminate in
proces si bunurile sunt livrate clientilor in ritmul in care clientii au nevoie de ele. Din cauza
varietatii de produse care este asa de limitata, cererea trebuie sa fie destul de mare.
Concluzii:
1)In realitate cererea pt cele mai multe produse nu este suficienta si nici constanta pt a garanta
folosirea unui sistem cu flux liniar, din aceasta cauza produsele sunt realizate pe loturi;
2)De aceea in realitate majoritatea sectiilor sunt organizate dupa utilitatea lor;
3)Munca este distribuita pe loturi intr-o sectie de cerintele fluxului tehnologic.

Functiile stocurilor
In productia de serie, scopul de baza al stocurilor este de a separa aprovizionarea si cererea.
Stocurile servesc ca o rezerva intre: -aprovizionare si cerere;-cererea clientilor si produsele finite;-
intre produsele finite si disponibilitatea componentelor;-cererea pentru o operatie si iesirea din
operatie precedenta;-materialele si componentele pentru a incepe productia si pentru furnizorii de
materiale.
Stocul de anticipatie = realizat pe baza anticiparii cererilor viitoare.
Stocul de fluctuatie = este pastrat pt a acoperi fluctuatiile aleatoare imprevizibile in aprovizionarea
si cerere sau timp de realizare. Scopul sau este de a preveni discontinuitatile intre producere si
livrarea catre clienti.

25
Stocul marimii lotului = reperele procurate sau produse in cantitati mai mari decat este nevoie
creeaza stocul marimii lotului. Din punct de vedere al marimii acestuia, el descreste gradat odata cu
comenzile clientilor si se reface ciclic prin aprovizionare de la furnizori.
Stocul de transport = apare datorita timpului necesar pe a transporta bunuri dintr-un loc in altul.
Marimea medie a stocului este: I= t*A/365,unde: a-necesarul annual; t-timpul in zile; I-stocul anual
mediu de tranzit.
Stocul de asigurare = cazul in care avem o comercializare pe piata mondiala.
Stocurile pentru intretinere, reparatii si provizii operationale
Se refera la articole folosite pentru a sprijini opratiile generale si intretinerea dar nu devin parte
componenta a procesului. Este vorba din proviziile de intretinere, piese de schimb si consumabile.
Obiectivele managementului stocurilor
Necesitatea de maximizare a profitului va avea cel putin urmatoarele obiective:
-service maxim catre clienti;
-operatii de fabricare cu costuri reduse;
-investitii minime in stocuri.
Serviciile prestate clientilor.
Prin serviciile prestate clientilor se intelege abilitatea unei companii de a satisface nevoile clientilor
sai. Din punc de vedere al managementului stocurilor se foloseste acest termen pentru a descrie
disponibilitatea unor articole atunci cand acestea sunt necesare si in consecinta avem de-a face cu
efectivitatea managerului stocurilor. Caile de a masura serviciile aduse clientilor sunt:
-procentele de scoatere din stoc;
-% din comenzile trimise in timp;
-% din reperele liniare trimise in timp.
Stocurile in acest caz ajuta la maximizarea serviciului adus clientilor prin protejarea impotriva
incertitudinii.
Eficienta operationala
Stocurile fac o operatie de productie mult mai productiva in 4 feluri:
1) stocurile permit operatii cu diferite rate de productie pentru a opera separat si economic. Daca
doua sau mai multe operatii intr-o secventa au diferite rate de iesire si trebuie folosite eficient,
trebuie create stocuri intre ele.
2) Pentru cazul planificarii productiei pentru produse sezoniere cu cerinta neuniforma in timpul
anului. O strategie trateaza nivelul productiei si creearea de stocuri anticipate de vanzare cu sezonul
de vfarf. Acesta ar trebui sa rezulte in urmatoarele moduri:c osturi de depasire a timpului maai

26
scazute; costuri inchiriere si concediere mai mici; costuri instructie mai mici; costuri subcontractare
mai mici.
3) Stocurile permit productiei sa decurga pe perioade mai mari de timp din care:
a) costuri mai mici pe unitate;
b) o crestere a capacitatii de productie datorata resurselor de productie duce la o crestere a timpului
de procesare opus al organizarii.
4) Stocurile permit productiei sa lucreze in cantitati mai mari care rezulta in costuri mai mici pe
unitate si discount-uri cantitative.
Costrile de stocare = costuri de emitere a comenzii pana la primirea materialului comandat.
Costuri de gestionare = cele legate de existenta stocurilor in intreprindere.
Costuri lipsa = ceea ce costa intrprinderea daca in procesul de fabricare nu mai sunt stocuri.
Costurile de reglare = pregatirea si reglarea echipamentelor si a dispozitivelor de lucru pentru a
produce un anumit produs.
Motivele traditionale pentru a avea sttocuri:
1. pentru a echilibra costurile de reglaj si de gestionare:
- stocuri de semifabricate sau repere cumparate;
- stocuri de produse in curs de fabricatie;
- stocuri de produse finite;
Tendinta este de a se reduce stocurile pe baza unor tehnici de evitare a risipei si implementarea
conceptului furnizor-client pe intreg lantul logistic si mai ales intre posturile de lucru in interiorul
intreprinderii. Fiecare post aval sau sectie este clientul postului amonte.
2. pentru a evita intreruperea fabricatiei datorita defectiunii masinilor, cand avem multe piese
rebutate, intarzieri si lipsa de materie prima.
3. Pentru a te proteja impotriva cresterilor de preturi.
Metoda latului economic
Aceasta metoda are rolul de a minimiza costul total de comanda si stocaj in cazul unor ipoteze
simplificatoare.
Ipotezele modelului:
-cererea este constanta si cunoscuta;
-nu sunt restrictii privind valoarea si cantitatea de comandat;
-valoarea fixa a costului produsului.
-timpul de livrare (timpul dintre momentul eliberarii comenzii si momentul in care marfa este in
depozit) este nul;

27
-articolul este tratat independent de celelalte articole
-intreaga cantitate este livrata toata.
Metoda Kanban
Principiul de baza este ca un furnizor, fabrica livreaza clientului sau, numai produsele care i-au fost
comandate anterior de catre client prin intermediul unui sistem fizic de informare. Sist Kanban este
o aplicatie clasica a sistemului PULL bazat numai pe cerinta clientului.
Acesta presupune:
-se lanseaza in fabricatie repere care sunt continute in containere. La containerul respectiv se
ataseaza o eticheta Kanban in care sunt mantionate date referitoare la numarul de repere. Aceste
containere intr-o sectie de fabricatie parcurg toate posturile de lucru. La terminarea pieselor eticheta
de pe container este luata si pusa pe un tablou la intrarea in sectie, ea reprezentand ordinul de
comanda catre depozit sau sectia amonte pentru aprovizionarea cu un numar de semifabricate.
Avantaje ale sistemului Kanban:
-reducerea costurilor;
-se simplifica fluxul de productie warkflow;
-sincronizarea proceselor de fabricatie;
-reduce acumularea de stocuri de piese neterminate in toate stadiile procesului de productie,
-imbunatateste comunicarea intre procesele de productie;
-reduce numarul de defecte si permite un control total.
Limitele sistemului Kanban:
-este ideal pentru serii mari si de masa cu o varietate mica de repere;
-vulnerabil la fluctuatiile cererii;
-ineficient in cazul comenzilor neregulate sau la realizarea unor comenzi speciale;
-vulnerabil la lipsa de stocuri de materii prime si la schimbarea timpului de livrare a acestora.
Kanbanul are 3 zone:
-zona cea mai de jos este zona verde;
-zona intermediara este zona galbena;
-zona cea mai de sus este zona rosie.
In general mai exista o clasificare a Kanbanelor in 3 categorii: K de aprovizionare, de productie sau
fabricatie, de vanzare.
Functia Kanbanului de fabricare:
Are rol in:

28
- Dimensionarea fluxului cu analiza actuala a fluxului si urmarirea fluxului-modul in care fluxul
se desfasoara;
- Gestionarea etichetelor cu: crearea etichetelor, gestionarea acestora, particularizarea etichetelor,
redimensionarea numarului lor in caz de nevoie;
- Implementarea pe linie cu: reguli de munca, vizualizarea pe tablou, identificarea si circulatia in
containere, returul etichetelor, urmarirea in functiune.
Alocarea Kanbanurilor
Se face in numar egal in cazul sistemelor echilibrate.
Se aloca mai multe Kanbanuri in procesele lente sau cu un volum de lucru mai mare.
Trebuie evitate blocarea in proces.
Se porneste cu valorile medii.
Treptat se reduce numarul Kanbanurilor la posturile de lucru care sunt totdeauna incarcate la maxim.
Se creste numarul de Kambanuri la posturile de lucru care sunt neincarcate la capacit lor.
Alegerea numarului de Kanbanuri
Prea multe Kanbanuri => prea multe piese neterminate si cicluri de fabricatie prea lungi
Prea putine Kanbanuri =>productie scazuta si vulnerabilitate la variatiile cererii.
Determinarea numarului de Kanbanuri:
N(d*L+Ss)/c, unde: N-nr de K sau containere; C - capacit containerului; L - timpul de fab; S - stocul
de siguranta; d - cererea medie pe o perioada.

Logistica aval. Sistemele de transport si distributie

Lantul logistic care se ocupa de distributia fizica a produselor finite e cuprins din: fabricant,
sistemele de depozitare (care pot fi depozite sau platforme de distributie) si clientul final.
Distributia clasica presupune existenta unor intermediari intre producator si client. Sistemele
moderne care cauta sa se implementeze de genul e-business sunt sisteme care incearca sa inlature
intermediarii din lantul logistic.
Distributia marfurilor in logistica aval se face prin canale. Acestea sunt de 2 tipuri:
1. Canalul de tranzactii prin care se face transferul de proprietate intre vanzator si client prin
negociere, vanzare si incheiere de contract.
Canalul de tranzactii cuprinde urmatoarele verigi:
-departamentul de vanzari al producatorului,
-departamentul de cumparari si vanzari a centrelor regionale de distributie,
-distribuitorul (engrosistul),

29
-vanzatorul cu amanuntul,
-clientul.
Aceste canale pot fi canale clasice la care tranzactiile si deciziile se fac pe baza de hartii, sau canale
informatice la care tranzactiile se realizeaza prin sisteme EDI (electronical data interchange) si care
au avantajul unei reactivitati si viteze mult sporite.
2.Canalul de distributie. Respecta structura prin care se face transferul fizic de produse de la
vanzator pana la clientul final. Ele cuprind: sisteme de depozitare sau consolidare si transfer ale
marfurilor, tipurile de transp utilizate, intermediarii pana la clientul final. Canalele de distributie pot
fi clasificate dupa: tipurile pietei deservite; zona geografica; tipuri de consumatori; dupa
caracteristicile produsului (tipuri de produse, marime, volum, perisabilitate, fragilitate);
 dupa mijlocul de transport utilizat (terestre –auto, tren, conducte-, navale –fluviale maritime-,
aeriene).
Exista combinatii intre aceste tipuri de transport. Deosebit de importante sunt costurile de transport
si ele dicteaza alegerea mijlocului de transport. Exista mai multe tipuri de expediere a produselor:
-livrare directa (furnizorii isi aprovizioneaza fiecare dintre clientii lor);
-livrare din depozite locale si regionale ale firmei producatoare sau ale angrosistului.
La acestea se aplica legile generale referitoare la stocare si depozitare.
Platforma de distributie = zona in care se executa toate operatiile referitoare la transport,
gestionarea informatiilor, incarcarea si distributia lor. De obiicei platformele de distributie nu
apartin unei intreprinderi ci apartin unei societati specializata in operatiuni logistice. In general o
platforma e conceputa pentru a lucra multimodal, adica sa existe posibilitatea ca la ea sa aiba acces
cat mai multe din sistemele de transport mentionate. In prezent marea majoritate a transporturilor
nationale se fac cu ajutorul transporturilor rutiere. Exista tendinta ca transporturile nationale pe
distante medii cu incarcaturi pana la 40 tone sa fie facute pe sosele, de aici importanta autostrazilor.

Optimizarea distributiei
Poate fi facuta dupa 2 principii sau dupa o combinatie a lor si anume:
- minimalizarea costurilor de transport;
- minimizarea timpilor de transport.
Caracteristicile transp rutier il reprezinta flexibilitate si faptul ca acest tip de transport poate fi
combinat cu alte tipuri de transport:
-pe distante lungi de peste 500 km sau in zone dificile de acces este incarcarea pe platforme de cale
ferata si transportul pâna in zona de destinatie, furnizarea finala facandu-se tot cu camionul;

30
-camion - feribot = transp terestru + maritim;
-transport in containere – pot fi usor tranferate pe orice tip de platforma de transport;
-cross-docking = incarcare incrucisata catre clientul final;
INCOTERMS
- EXW (Ex-works) = pretul si ridicarea marfii la poarta uzinei;
- FOB (free on board)
- CFR (cost and freight) = marfa intra in posesia clientului din momentul ce ajuns in docuri sau la
gara
- FAS (Free along side ship)
Un contract de acest tip prevede: costul marfurilor, conditiile de transport, receptia, asigurarea, si
stipuleaza responsabilitatile. Toti acesti termeni se scriu in contractul dintre vanzator si cumparator.
Cele mai folosite sunt CIF(cost insurance freight) si CIP(carriage insurance paid to)

ERP (Enterprise Resources Planning)

ERP-urile sunt programe integrate de conducere a intreprinderilor si a operatiilor din intreprindere.
Ele regrupeaza programe informatice individuale intr-o conceptie unitara mai mult sau mai putin
dezvoltata. In general aceste programe s-au dezvoltat incepand cu anii ’80, primul program aparut
fiind SAP.
Pentru a vedea ce cuprinde un astfel de program, se vor prezenta modulele aplicative ale SAP: -
Gestiunea intreprinderii sau managementul intreprinderii;
-Conceptele de management ale proceselor economice si inmagazinarea de date;
-Contabilitatea manageriala;
-Contabilitatea financiara;
-Raportare reglementatoare;
-Gestiunea relatiei cu clientii (o serie de operatiuni logistice);
-Productia (stabilirea stocurilor, ordonantarea si lansarea productiei, urmarirea realizarii productiei
neterminate);
-Transmisie si distributie (in general se analizeaza tot ce inseamna aspectele informatice legate de
distributia marfurilor);
-Service energie si comercializare energie;
-Modul de gestionare de venituri;
-Gestionarea resurselor umane, si a proprietatilor.

31
Aceste module sunt disponibile, ele pot fi cumparate pe bucati atat cat este necesar pentru
intreprindere. Aceste programe presupun inante de implementarea lor, ca intreprinderea sa fie adusa
la un grad de informatizare adecvat, iar personalul instruit. Un astfel de program poate dura ani de
zile, iar din momentul instalarii lui intreaga activitate se desfasoara nummai cu ajutorul lui.
Economiile in bani si personal sunt semnificative.
ERP = o gestionare in timp real care iti ofera un avantaj deosebit: arhitectura tehnica si
infrastructura, gestiunea comerciala, gestiunea financiara, gestiunea resurselor umane si productia.
CRM - Mangem. relatiilor cu clientii
ERP intervine in:
-automatizarea vanzarilor (“Sales Force Automation”)
-“eCommerce” (Vanzari electronice)
-“Calk Center” (Sistem de chemare)
-“Help Desk” (Sistem de depanare prin telefon sau internet)
PO (Plant & Operation), contine:
-Manufacturing Execution Sistems (MES)= sisteme de executie a fabricatiei
-Gestion du process = gestiunea proceselor (TCM)
-Laboratory Information Management System (LIMS) = Sistemul informatic al proceselor de
prelucrare
-QMS = Quality Management Systems

BIBLIOGRAFIE
1. Magee, J.F., Industrial logistics, analysis and management of phisical supply and distribution system, McGraw Hill,
New York, 1968.
2. Ratliff H.D., Nulty W.G., Logistics composite modeling, în The planning and scheduling of production systems,
methodologies and applications, Chapman & Hall,1997, pp. 10-53.
3. Mohammad Reza AKBARI JOKAR, Yannick FREIN, Lionel DUPONT Sur l’evolution du concept de logistique,
Les Troisièmes Rencontres Internationales de la Recherche en Logistique, RIRL 2000, Trois-Rivières, 9-11 mai 2000.
4. Mohammad Reza AKBARI JOKAR, Sur la conception d’une chaîne logistique, teză de doctorat, Institut National
Polytechnique de Grenoble, 2001.
5. Harrington, H. J., Harrington, J.S. Management total în firma secolului XXI, Ed. Teora, Bucureşti, 2000.
6. Popa, Virgil - ECR (Efficient Consumer Response) – Răspuns eficient pentru consumator. Strategii, politici, tehnici,
instrumente, Editura Economică, Bucureşti, 2000.
7. *** Guide de l’excellence logistique, Le référentiel de l’ASLOG, édition nr. 4, 2005.

32