LOGISTICA

INDUSTRIALA
curs 1
 Bibliografie

 Roman T., Logistică, Editura Junimea, Iași, 2006

 Ilieş, L., Logistica întreprinderii, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 1999

 Dornier, Ph., Feuder, M. La logistique globale, Ed. d’Organisation,

Paris, 2001
 USAID – Project deliver, Manuel de logistique , 2011
INTRODUCERE ÎN LOGISTICA INDUSTRIALĂ
Cap. 1. Concepte de bază în logistică
1.1. Originile logisticii

 In ultimii 3500 de ani au avut loc nu mai puţin de 8000 de războaie. Odată cu
războaiele, logistica a fost unul din elementele care au dat de gândit
conducătorilor armatelor. Filozoful Paul Virilio, a arătat că între logistică şi război
este o strânsă legătură, iar logistica a existat înaintea războiului şi poate fi
considerată un element fondator al acestuia.
Există mai multe păreri cu privire la apariţia termenului de logistică.
În limba greacă, “logistikos” – înseamnă a fi priceput, dibaci, în a face calcule.

În latină, “logista” însemna administrator.

În secolele XVIII-XIX in limba franceză se folosea termenul ”marechal-general

des logis”, tradus ca responsabil de campanie, cu atribuţii administrative. După

revoluţia franceză termenul militar a dispărut și a rămas în schimb cuvântul
”logistique”.
INTRODUCERE ÎN LOGISTICA INDUSTRIALĂ

 Primul autor care a utilizat termenul de logistică a fost elveţianul Antoine

Henry Jemini în cartea sa ”Sumar al artei războiului” în anul 1838. Având
experienţă în armata lui Napoleon, susţinea că logistica însemna a muta,
a poziţiona armatele şi toate materialele necesare acestora.
 Termenul a fost preluat de către americani în perioada Războiului Civil din
Statele Unite ale Americii.
 Primul studiu important care a vizat logistica militară este cel al maiorului
George C.Thorpe din anul 1916: „Pure Logistics-The Science of War
Preparation” (Logistica absolută–Ştiinţa Pregătirii Războiului).
 Cartea evidenţia teoria militară a logisticii (denumită „pure
logistics”) şi nu partea aplicată a logisticii (denumită de
către autor „applied logistics”). Thorpes a susţinut logistica
ca un întreg. Instituţia militară a utilizat acest termen
pentru a caracteriza o activitate care combină doi factori
esenţiali în gestiunea fluxurilor necesare manevrelor
militare: spaţiul şi timpul.
 Logistica Industrială constă în ansamblul modelelor,
procedeelor şi mijloacelor de manipulare, stocare,
depozitare, transport intern şi gestionare a semifabricatelor
şi a altor materii prime şi materiale, în cadrul unei
întreprinderi, necesare desfăşurării procesului de producţie.
1.2 Logistica – evoluție

Fragmentarea logisticii Spre integrare Integrarea

totală
1960 1980 2000

Planificarea cererii

Achiziţii

Planificarea necesa-
rului de materiale
Managementul
materialelor
Planificarea şi
gestiunea stocurilor
de produse finite

Depozitarea

Manipularea Managementul
materialelor integrat al logisticii
Ambalarea

Planificarea
distribuţiei
Procesarea Managementul
comenzilor distribuţiei
Transportul

Serviciul către
consumatori

Figura 1.1 Evoluţia logisticii în cadrul firmei

 Logistica a apărut în domeniul economic ca şi termen în anii 1960.
Activităţile logistice erau separate, cum se poate observa în figura de mai
sus. După introducerea conceptului de analiză a costului total al
activităţilor logistice, noi modele referitoare la distribuţia produselor sunt
introduse şi astfel apare conceptul de management al distribuţiei
 Anii 1970 au fost dominaţi de o stagnare a evoluţiei economiilor
occidentale. Creşterea costurilor activităţilor logistice determinate în
principal de creşterea preţului petrolului, creşterea costurilor de finanţare
a firmelor au determinat această evoluţie. Oricum, dezvoltarea
administrării fluxurilor de materiale cu ajutorul sistemelor bazate pe
utilizarea calculatorului a adus în prim plan în cadrul logisticii coordonarea
necesarului de materiale al activităţilor de producţie. Se pune accent pe
managementul materialelor, deşi în anii 1960 principalul scop al logisticii
era managementul distribuţiei produselor finite. Accentul se pune tot pe
costurile legate de activităţile logistice.
 Anii 1980 sunt caracterizaţi de o revoluţie majoră în ceea ce priveşte dezvoltarea
sistemelor de administrare bazate pe calculator.Schimbările majore erau
influenţate şi de noile sisteme japoneze de producţie. Apare în anul 1986 definiţia
dată de către Moller care înglobează practic tendinţele logisticii acelor ani:
“Logistica este procesul de planificare, implementare şi control al fluxurilor şi
depozitării eficiente şi eficace a materiilor prime, stocurilor în curs de producţie,
produselor finite, şi a informaţiilor referitoare la acestea, de la punctul de origine la
punctul de consum al acestora, cu scopul conformării cerinţelor consumatorilor.”
 Această definiţie pune accentul pe planificare, implementare și control, deci pe
activităţile de management desfăşurate în cadrul logisticii.
 
 În anii 1990 apare competiţia, iar logistica devine o puternică armă
concurenţială, conform C.L.Moller. Apar mai multe tendinţe:
globalizarea activităţii firmelor, parteneriatele dintre firme,
abordarea ecologică a activităţilor. Alte tendinte sunt cele de
creştere a cerinţelor consumatorilor apărând la nivelul industriei
producţia la comandă și scurtarea ciclurilor de viaţă ale produselor.
În logistică acestea tendințe presupun nevoia unui răspuns rapid
faţă de cerere și o flexibilitate mai mare a sistemului.
Se amintesc şi alte tendinţe:
 Specializarea activităţilor firmei;
 Externalizarea unor activităţi ale firmei;

 Creşterea numărului de parteneriate;

 Creşterea nivelului de informatizare al firmelor;

 Creşterea nivelului de specializare al angajaţilor;

Fig.1.2 Schema simplificată a unui sistem logistic
 Logistica internă este ansamblul modelelor,
procedeelor şi mijloacelor de manipulare, stocare
parţială, depozitare parţială, transport intern în
interiorul unui sistem de producţie.
 Logistica externă face legătura dintre logistica
internă şi furnizori, clienţi şi terţi: LE = LA + LD + LT
 Logistica industrială este specifică obiectului
manipulat, existând deci o logistică pentru obiecte
de manipulat de tip „semifabricat” (Sf) şi piese
finite (Pf), o alta pentru obiecte de manipulat de
tip „scule” (Sc), o alta pentru obiecte de manipulat
de tip „dispozitive” (D) ş.a.
 Într-un sistem de producţie, aceste „tipuri” de
logistici industriale sunt distincte și se execută pe
traiectorii neintersectabile şi nesuprapuse.
 Funcţiile complementare
logisticii industriale
1. ÎNMAGAZINARE. 3. TRANSPORTUL
a) complet ordonată a) rotaţia
b) parţial ordonată b) translaţia
c) dezordonată (în vrac) c) schimbarea direcţiei
2. MODIFICAREA DE CANTITĂŢI d) întoarcerea
a) separare, divizare, fragmentare, e) poziţionarea
fracţionare f) ordonare
b) reunire, regrupare g) ghidarea sau conducerea
c) dozarea 4. REŢINERI
d) sortarea a) acumulare
b) livrare
d) eliberare
5. CONTROLUL
a) verificări, control, identificare
b) măsurare – reglare – formă,
mărime, greutate, parametrii
procesului
 Planificarea logisticii
comerciale a firmei
 Logistica de distribuţie cuprinde toate activităţile care sunt
necesare pentru a aduce produsele din punctul lor de
finalizare, din întreprinderea producătoare, până la ultimul
punct din canalul de distribuţie.
 Activităţile logistice cuprind:
 proiectarea şi organizarea depozitelor;
 depozitarea;
 transportul;
 ambalarea;
 onorarea comenzilor;
 Alegerea sistemului de
planificare
Alegerea sistemului de planificare a logisticii
comerciale este condiţionată de un număr mare de
parametrii importanţi, cum ar fi:
 tipul de produs ce se comercializează;
 tipul clientelei căreia i se adresează produsul;
 concurenţa şi intensitatea acesteia ;
 obligaţiile ce revin vânzătorilor în comercializarea
produsului;
 complexitatea planurilor comerciale
 Principiile planificării
logisticii comerciale
 Principiul rapidităţii presupune întocmirea cât se poate
de repede a caietului de sarcini cu activitatea comercială
 Principiul viziunii globale şi analitice cere ca în
planificarea logistică comercială să se ţină cont de
necesitatea unei viziuni de ansamblu asupra activităţii
comerciale
 Principiul evoluţiei arată că trebuinţele şi satisfacerea
acestora sub aspectul tratării informaţiei sunt în continuă
schimbare
 Principiul progresivităţii asigură existenţa şi
funcţionarea lanţului de prelucrare a informaţiilor
înregistrate din conţinutul comenzilor