LUCRARE DE LICENȚĂ

Conducător științific:
Profesor dr. Xxxxx Xxxxxxxx

Absolvent:
Xxxxx Xxxxxx

BRAȘOV, 2020
Universitatea Transilvania din Brașov
Facultatea de Științe Economice și Administrarea Afacerilor
Program de studii: __________
 Analiza sistemului logistic pe piața
produselor cosmetice din România

Conducător științific:
Profesor dr. Bălășescu Simona

Absolvent:
Xxxxx Xxxxxx

BRAȘOV, 2020
 CUPRINS

Se va redacta structura lucrării pe capitole şi subcapitole

ATENȚIE!
Înainte de tipărire, salvați lucrarea în format .pdf pentru a evita decalarea textului la
imprimantă.
Lucrare de licență SEAA 2020 Prenume
NUME
INTRODUCERE

Lucrarea de față are ca principal obiectiv studierea și analiza sistemului logistic pe

piața produselor cosmetice bio din România, care presupune nu doar stabilirea obiectivelor de
logistică ci și corelarea activităților lanțului logistic.

Evoluția conceptuală și operațională a logisticii mărfurilor nu se rezumă la simpla

înlocuire a termenului distribuție, prin cel de logistică. În funcție de modul economic și de
afaceri specific pieței produselor cosmetice bio din România rolul și semnificația logisticii
sunt rezultatul unor serii de etape care s-au succedat de la începutul anilor 1950 ai secolului
XX până în prezent.

Comparativ cu viziunea tradițională asupra servirii clientului, care era focalizată pe

îndeplinirea standardelor operaționale interne, dezvoltarea unui lanț de aprovizionare-livrare
centrat pe aspectele relaționale are ca referință asigurarea succesului. Totuși, clienții diferă
substanțial în ceea ce privește așteptările lor referitoare la serviciul logistic. Succesul în
domeniul lanțului de aprovizionare-livrare depinde de capacitatea organizației de a dezvolta
relații strânse cu clienții cheie, pentru a oferii acestora soluții unice și de neuitat, pe care
concurenții nu le pot egala la un nivel de cost rezonabil.

Fiecare proces logistic presupune parcurgerea mai multor etape și necesită o analiza
atentă din partea mai multor subdiviziuni ale firmei, apelându-se la echipe
interdepartamentale pentru realizarea fiecărui proces.

În ziua de astăzi cumpărătorii se află în fața unei game variate de produse și aceștia
reacționează diferit față de prețul unui produs și vis-a-vis de calitatea acestuia.

Obținerea de avantaje competitive de către o firmă aflată pe piața produselor

cosmetice bio în aceste condițiile de piață actuale indică valoarea sa, precum și puterea de
adaptare a politicii de marketing pentru atingerea unuia dintre cele mai importante obiective
comerciale și anume crearea unei clientele fidele.

Prezenta lucrare are ca scop analiza conținutului logistic de pe piața produselor

cosmetice bio din România din punctul de vedere al pieței de desfacere, structurii
organizatorice și al eficienței activității de piaţă.

Această lucrare este structurată pe trei capitole, în primul capitol voi expune partea de
teorie referitoare la rolul și conținutul logisticii produselor cosmetice bio, iar în cel de al 2-lea
capitol voi expune o analiză detaliată a pieței produselor cosmetice bio din România având în
vedere atât cercetarea cantitativă de marketing cât și opiniile, atitudinile și comportamentele
consumatorilor brașoveni în utilizarea produselor mai sus menționate.

1
Lucrare de licență SEAA 2020 Prenume
NUME

CAPITOLUL 1
ASPECTE TEORETICE PRIVIND LOGISTICA MĂRFURILOR

1.1. Conceptul de logistică și relația dintre distribuția fizică și logistică

Logistica este o componentă importantă a activității economice, distribuția mărfurilor a
dobândit relativ recent statutul de funcție majoră a oricărei firme. Prin intermediu unei
strategii de servicii logistice pentru clienți, organizația poate satisface într-un grad mai înalt
așteptările partenerilor de afaceri sau exigentele segmentelor de piaţă vizate, in condițiile
diferențierii de oferta concurenților.

1.1.1. Conceptul de logistică

Referitor la noțiunea de logistică există numeroase definiții, unele dintre ele dovedind
interesul şi preocuparea unor instituții cu vocație internațională pentru această activitate.
Dicționarul Explicativ al Limbii Române definește logistica în două moduri:
1. „Ansamblu de operații de deplasare, de organizare, de aprovizionare care permit
funcționarea unei armate”.
2. „Metodele şi mijloacele de organizarea funcționării unui serviciu, a unei
întreprinderi etc.”.
Dicționarul explicativ al limbii franceze precizează următoarele sensuri pentru
cuvântul logistique:
I. Logică simbolică care utilizează un sistem de semne analog celui al algebrei.
II. 1) Parte a artei militare având legătură cu activitățile şi mijloacele care
permit unei forțe armate să-şi realizeze misiunea în cele mai bune condiții de eficacitate
(aprovizionarea cu hrană şi muniții, întreținerea echipamentelor etc.); 2) Organizare materială
(a unei întreprinderi, a unei colectivități etc.).
În limba engleză, cuvântul logistics desemnează arta şi știința conducerii şi controlului
fluxurilor de mărfuri, energie, informații şi alte resurse de la sursa producției până la piaţă. Ea
implică integrarea informațiilor, transportul, stocarea, depozitarea, manipularea materialelor şi
ambalarea.
Dicționarul englez Oxford definește logistica în modul următor: ”Ramură a științei
militare care are ca obiect procurarea, întreținerea şi transportul materialelor, personalului şi
facilităților”. O altă definiție din literatura engleză specifică faptul că Logistica „desemnează
timpul necesar pentru poziționarea resurselor”. În acest sens apar două forme fundamentale de
logistică: una care încearcă să optimizeze un flux continuu de materiale printr-o rețea de
legături de transport şi noduri de stocare şi alta care vizează coordonarea unei secvențe de
resurse pentru realizarea unei activități. În concluzie, logistica reprezintă o activitate de
prestare de servicii care are ca obiect gestiunea fluxurilor de materiale, punând la dispoziție şi
administrând resurse care corespund nevoilor, cerințelor economice şi calității cerute, în
condiții de siguranță şi securitate satisfăcătoare.
CEE/ONU şi CEMT (Conseil Européen des Ministres des Transports): „Logistica este
un proces de concepere şi management a lanțului de aprovizionare în sensul cel mai general.
Acest lanț poate cuprinde furnizarea de materii prime necesare producției, trecând prin

2
Lucrare de licență SEAA 2020 Prenume
NUME
gestiunea materialelor la locul de producție, livrarea către depozite şi centrele de distribuție,
trierea, manipularea, condiționarea şi distribuția finală la locul de consum.”
ASLOG (Association Français pour la Logistique): „ Logistica este o funcție care are
ca obiect punerea la dispoziție, la cel mai mic cost şi la o calitate cerută, a unui produs în locul
şi la momentul în care cererea există. Ea privește toate operațiile care determină mișcarea
produselor, ca şi localizarea uzinelor, depozitelor, aprovizionarea, gestiunea stocurilor,
manipularea şi pregătirea comenzilor, transportul şi rutele de livrare.”
AFNOR (Association Français de Normalisation) definește logistica „ca funcție a cărei
finalitate este satisfacerea nevoilor exprimate sau latente în cele mai bune condiții economice
pentru întreprindere la un nivel de serviciu determinat”.
Noțiunea de logistică cuprinde toate activitățile care urmăresc realizarea unei
armonizări a timpului şi spațiului cu bunurile şi persoanele, prin gruparea lor corespunzătoare.
Astfel, logistica se definește prin planificarea integrată, organizarea şi controlul tuturor
fluxurilor de mărfuri şi materiale, împreună cu fluxurile de informații legate de acestea,
începând de la furnizori, prin etapele de creare a valorii, până la livrarea produselor către
clienți, inclusiv reciclarea şi eliminarea deşeurilor.
Literatura de specialitate prezintă adesea şi definiții ale logisticii prin cei 6 sau 7 P,
respectiv logistica urmărește să pună cantitatea potrivită din bunurile potrivite, la timpul
potrivit, cu calitatea potrivită, la costul potrivit, la locul potrivit, cu informațiile potrivite
tuturor participanților la circulația lor. Acest din urmă aspect, referitor la informații nu este
întotdeauna exprimat explicit, însă rolul lor în circulația produselor nu este pus de nimeni la
îndoială.
În ultimele decenii, sub acoperirea termenului de logistică se regrupează un larg
evantai de activități. Mult timp, ea s-a limitat doar la fluxurile externe, adică transport şi
distribuție. O data cu dezvoltarea tehnologiilor informației, managementul logisticii
bulversează într-o manieră semnificativă modalitatea în care întreprinderile administrează
astăzi activitățile lor.
1.1.2. Sistemul logistic-componență
Sistemul logistic este compus dintr-un ansamblu de activități ocazionate de transferul
produselor între nivelurile canalelor de marketing, precum şi din infrastructura necesară
desfășurării acestor activități.
La nivelul unei întreprinderi producătoare, sistemul logistic include 3 componente
majore:
a. aprovizionarea;
b. activitățile de susținere ale producției;
c. distribuția fizică;

Aprovizionarea – Activitățile de cumpărare (achiziționare, procurare) a materiilor

prime, materialelor, componentelor sau produselor finite, necesare îndeplinirii obiectivelor
întreprinderii sunt operațiuni de natură logistică.
Componentă a sistemului logistic, aprovizionarea se referă la relațiile care se stabilesc între
întreprindere şi furnizorii ei, respectiv nivelurile situate în amonte fată de întreprindere.
Aprovizionarea presupune în afară de activitatea de cumpărare şi activități de transport,
gestiune a stocurilor, depozitare, manipulare, gestiunea informației.

3
Lucrare de licență SEAA 2020 Prenume
NUME
Activitățile de susținere a producției
În aria responsabilităților logistice nu este inclusă desfăşurarea efectivă a întregului
proces de producție. Activitățile de susținere a producției se referă numai la fluxurile
materiale din interiorul întreprinderii între diferite stadii ale procesului de producție.
Contribuția logisticii în domeniul producției constă în asigurarea materialelor, componentelor,
produselor în curs de prelucrare, în cantitățile necesare desfășurării activității de fabricație în
concordanță cu programul de producție stabilit.
Distribuția fizică- această componentă a sistemului logistic include activități care
oferă produsele în cantități la momentul şi locul unde sunt solicitate de către clienți, precum
transportul, depozitarea, gestiunea stocurilor, prelucrarea comenzilor clienților, ambalarea,
managementul informației.
Eficiența logisticii presupune corelarea aprovizionării, activităților de susținere a producției si
distribuției fizice, activități desfășurate atât în interiorul întreprinderii cât şi în relațiile cu
furnizorii și clienții.
Fiecare întreprindere are propriile sale metode pentru a sporii eficiența operațiilor sale
logistice.

1.2. Relația dintre distribuția fizică și logistică

Există autori care afirmă că logistica nu este sinonimă cu distribuția fizică. Printre
aceștia, M. Christopher definește logistica1 drept un proces de conducere strategică a mișcării
şi stocării materiilor prime, materialelor, subansamblelor şi produselor finite de la furnizori
către clienți. În această optică, logistica este deci, preocupată de managementul fluxului fizic
care începe cu sursele de aprovizionare ale unei întreprinderi producătoare şi se termină la
punctul de consum al unui produs. Distribuția fizică este privită ca un concept mai restrâns
decât logistica, fiind preocupată doar de fluxul produselor finite de la producători către
consumatori, nefiind implicată în fluxurile de materii prime, materiale, semifabricate etc.
Philip Kotler definește distribuția fizică ca pe un proces care „comportă planificarea,
implementarea şi controlul fluxurilor fizice de materiale şi de produse finite, de la punctele de
proveniență ale acestora la punctele de utilizare, astfel încât să fie satisfăcute cerințele
clienților şi să se obțină un profit” 2 . În această accepțiune, distribuția fizică apare ca o noțiune
care se suprapune peste logistică. Totuși, Kotler face distincție între distribuția fizică, pe care
o consideră ca fiind o activitate mai tradițională şi logistică, care este mai orientată către piaţă.
Astfel, conceperea distribuției fizice începe cu capătul liniei de producție şi cu produsul finit,
după care se încearcă găsirea unor soluții generatoare de costuri cât mai mici pentru a aduce
marfa spre client. Conceperea logisticii ia în considerare, ca punct de plecare, clientul cu
nevoile şi cerințele sale şi apoi urmează găsirea soluțiilor prin care să fie realizate produsele.
Prin urmare, putem afirma că dacă distribuția are o direcție din amonte către aval,
logistica pornește din aval, de la nevoia sau cerința unui client şi merge în amonte, dincolo de
producător, până la furnizorii de materii prime. Pe această logică s-a construit şi noțiunea de
lanț logistic (supply chain), ca noțiune care urmărește să-i unească pe toți participanții la
circuitul unui produs de la concepere şi până la consum. În acest mod, principiul fundamental

1
M. Christopher – The Strategy of Distribution Management, Ed. Heinemann, Londra, 1986
2
Ph. Kotler – Managementul marketingului, Ed. Teora, Bucureşti, 1997

4
Lucrare de licență SEAA 2020 Prenume
NUME
al oricărui lanț logistic este că cu cât ne depărtăm de consumatorul final către amonte, cu atât
variabilitatea comenzilor crește.
În mod concret, dacă survin mici modificări în cererea finală, comenzile detailiștilor
către angrosiști devin fluctuante, cele ale angrosiștilor către producători devin haotice şi unii
producători pot să treacă în șomaj tehnic, iar altora să li se solicite să producă mai mult decât
au capacitatea. Acest efect se numește „efectul biciului cu care se strunesc boii”, deoarece
curba care arată creșterea variabilității comenzilor urcă pe măsură ce înaintăm spre amontele
lanțului logistic. Soluția pentru a preîntâmpina o asemenea situație constă în schimbul de
informații şi colaborarea dintre participanții la lanțul logistic.
Prin urmare, logistica nu pune doar problema distribuției din aval, respectiv a
produselor care se deplasează de la producători către clienţi, ci şi a celei din amonte, adică a
materiilor prime de la furnizori la producători. În acest mod, putem privi relațiile dintre
distribuție şi logistică ca de la parte la întreg, respectiv distribuția reprezintă o parte a logisticii
care începe cu producătorul şi se încheie la client. În plus, dacă orientarea distribuției este din
amonte către aval, logistica are o direcție inversă, respectiv din aval către amonte.
1.2.1. Tipuri de logistică
Termenul logistică acoperă o mare diversitate de accepțiuni şi de domenii. Ca atare,
este greu de realizat o structurare corespunzătoare a sensurilor şi a implicațiilor pe care le
presupune logistica. În cele ce urmează se propune prezentarea unora dintre cele mai
frecvente accepțiuni pe care le are logistica în domeniul economic.
O împărțire tradițională a logisticii este aceea care împarte această activitate în două
forme fundamentale. Una optimizează un flux continuu de materii prime, materiale, produse
printr-o rețea de legături de transport şi noduri de stocare – formând ceea ce se numește
logistică globală. Cealaltă coordonează o parte a resurselor întreprinderii pentru a realiza o
anumită activitate – logistica diferitelor activități ale întreprinderii (logistica aprovizionării,
logistica depozitării, logistica transporturilor etc.). Dacă logistica unei activități este o
logistică internă întreprinderii, logistica globală a devenit un factor strategic, care oferă
avantaje concurențiale.
De fapt, competitivitatea unei întreprinderi constă din ce în ce mai mult în capacitatea
sa de a reduce durata tuturor activităților sale (comercială, achiziţii, producţie, transport,
livrare etc.). Reactivitatea a devenit astfel, cuvântul de ordine al întreprinderii. Ea este definită
ca fiind capacitatea de a păstra o adecvare între productivitatea întreprinderii şi adaptarea la
nevoile clienţilor.
Pentru atingerea acestui obiectiv este necesar să se realizeze o comunicare între toţi
membrii unui lanţ care traversează fluxurile fizice, financiare şi de informaţii, înainte de a
efectua orice acţiune care vizează optimizarea logisticii globale. Această viziune implică nu
doar o imagine coerentă a activităţilor întreprinderii, ci şi integrarea nevoilor clienţilor,
precum şi constrângerile furnizorilor. În acest mod, lanţul logistic este extins într-o manieră
globală, adică în afara întreprinderii, pornind de la ansamblul furnizorilor şi subcontractanţilor
şi până la client.
Funcţia logistică administrează direct fluxurile materiale şi indirect fluxurile asociate
imateriale: fluxurile informaţiilor şi cele financiare. În funcţie de sensurile fluxurilor
materiale, logistica poate fi divizată în logistică din amonte, logistică din aval şi logistică
inversă.

5
Lucrare de licență SEAA 2020 Prenume
NUME
Logistica din amonte cuprinde:
- dezvoltarea în interiorul sau exteriorul întreprinderii client (crearea de la zero
sau modificarea a ceva existent) şi căutarea surselor de aprovizionare (sourcing) prin relaţii cu
fabricanţi (producători, industriaşi, furnizori, subcontractori), prestatori de servicii, consultanţi
în domeniul logistic;
- aprovizionare (procurement), care implică noţiunea de contract;
- cumpărarea (purchasing) care induce noţiunea de comandă (deschisă sau
fermă);
- transportul în amonte şi operaţiunile de vamă pentru circulaţia mărfurilor către
un punct de stocare sau o platformă de pregătire a comenzii.
Logistica din aval cuprinde:
- stocarea mărfurilor în depozite;
- supraambalarea (copacking), constituirea loturilor, condiţionarea, marcarea,
etichetarea etc.;
- pregătirea comenzilor;
- transportul în aval.
Logistica inversă se referă la circulaţia mărfurilor de la consumatorul final la punctul
de reparare, reciclare sau distrugere definitivă. De asemenea, această logistică se referă şi la
returul mărfurilor de la client la vânzătorul lor.
Infrastructura logistică este constituită din depozite şi căi de comunicaţii şi are ca
obiect mişcarea fluxurilor materiale, pentru a le dirija de la locurile de producţie, până la
locurile de transformare, apoi de la acestea către locurile de consum. În general, aceste trei
componente sunt despărţite, ceea ce ridică problema fluxurilor care le unesc. În acest sens,
putem grupa logistica în următoarele categorii: logistica bazată pe fluxuri întinse sau pe
fluxuri stocate şi logistica bazată pe fluxuri împinse sau trase. Când produsul poate fi orientat
direct către locul de consum, fără a se constitui stocuri, fluxul se numeşte întins. În situaţia
inversă fluxul se numeşte stocat. Dacă producţia decide cantitatea mărfii transportate fluxul se
numeşte împins. Dimpotrivă, dacă consumatorul decide cantitatea mărfii transportate şi
produse fluxul se numeşte tras.
Extinderea funcţiei logistice determină diferenţierea activităţilor relevante „logisticii
produsului” de cele legate de „logistica de susţinere” (urmărirea logisticii produsului după
vânzare), conform figurii de mai jos:
Figura 1.1 Tipuri de logistică
Funcţia logistică
Logistica produsului

Logistica indus-trială
Funcţia logistică

Cumpărare, aprovizionare cu
materii prime
Transportul materiilor prime
Producţia şi gestiunea producţiei

Transportul produselor finite

Depozitarea produselor finite

6
Lucrare de licență SEAA 2020 Prenume
NUME

Logistica de distribuţie Logistica stocării de masă

Alimentarea platformelor de
redistribuire

Transportul comenzilor clienţilor

cu amănuntul
Depozitarea şi gestiunea
stocurilor în magazinele cu
amănuntul
Logistica Distribuţia cu amănuntul
de
susţinere
Post-vânzarea
Întreţinerea

Logistica produsului se referă la toate fazele ciclului de producţie, de la aprovizionarea

cu materii prime, până la stocarea în magazine. Logistica de susţinere intervine începând de la
vânzarea produselor şi include post-vânzarea şi întreţinerea.
În funcţie de rolul asumat de logistică, funcţia acesteia poate evolua de la nivel
strategic, la cel tactic şi operaţional. Ţinând cont de această evoluţie a funcţiei se poate vorbi
de logistica de pilotare (conducere), care are în vedere nivelul strategic şi cel tactic şi de
logistica operaţională, preocupată de realizarea în cadrul întreprinderii a mijloacelor necesare
activării fluxurilor: manipulare, ambalare, transport, stocare etc.

1.2.2. Funcția logistică și clasificarea acesteia

Funcția logistică reprezintă un ansamblu de clasificări care servesc misiunii logistice
în concordanță cu mediul logistic prin repartizarea funcțiilor de bază dintre participanții
lanțului logistic, iar realizarea funcției de dirijare a fluxului material se face prin conexiunea
logisticii cu marketingul.
Conexiunea logisticii cu marketingul presupune următoarele:
 necesitatea cooperării funcțiilor marketingului şi logisticii;
 particularitățile interferenței mixului de marketing şi mixului logistic;
 domeniile majore de interacțiune dintre marketing şi logistică.
Funcțiile logistice se împart în:
a) funcții de bază:
 asigurare;
 producție;
 distribuție;
b) funcții cheie:
 asigurare calitativă;
 deservirea consumatorului;

7
Lucrare de licență SEAA 2020 Prenume
NUME
 dirijarea cu stocurile;
 transportarea;
 dirijarea cu achizițiile;
 formarea prețurilor;
 distribuția fizică.
c) funcții suplimentare:
 depozitarea;
 prelucrarea încărcăturilor;
 ambalarea;
 restituirea mărfurilor;
 acordarea serviciilor;
 ajutorul internațional.
După criteriul conceptual avem următoarele funcții ale logisticii:
a) sistemică – se referă la sistemul de dirijare cu fluxurile de marfă, materiale,
informaționale.
b) Integrală – asigură sincronizarea procesului de distribuție, stocare şi livrare a
mărfurilor.
c) De reglare - este orientată spre economisirea resurselor materiale, reducerea
costurilor;
d) Rezultativă- este direcționată spre livrarea produselor de calitatea şi cantitatea
necesară la locul stabilit cu costuri minime.
Operațiunile logistice prevăd:
 încărcarea, selectarea şi expedierea informației despre descărcarea de marfă;
 expediția încărcăturilor, calculele efectuate cu furnizorii şi transportarea către
cumpărători;
 stocarea, transmiterea drepturilor de proprietate;
 achiziționarea mărfurilor și întocmirea documentelor aferente;
 sortarea și completarea stocurilor;
Operațiunile logistice se divizează în:
1. operații tehnologice – operațiile în care au loc transformarea calitativă a obiectului
muncii;
2. operații logistice –cuprind celelalte operații care asigură existența obiectului necesar;
Operațiile logistice reprezintă orice fel de operații efectuate cu materialele şi cu
produsele muncii, cât şi cu prelucrarea, păstrarea şi transmiterea informațiilor
corespunzătoare.
Operațiile logistice prezintă totalitatea acțiunilor asupra fluxului material şi/sau a
fluxului informațional.

Funcțiile şi operațiunile logistice depind de factorii.

a) Factorii de ramură: nomenclatorul, volumul şi masa mărfurilor, numărul furnizorilor
de resurse materiale, numărul cumpărătorilor de produse finite;
b) Factori regionali: sistemul de comunicații cu furnizorii, numărul de întreprinderi
specializate în transportul mărfurilor în regiunea dată.

8
Lucrare de licență SEAA 2020 Prenume
NUME
c) Factorii de producție – tipul de producție, suprafața clădirilor, sistemul de depozitare.

1.3. Misiunea logistică şi mediul logistic al întreprinderii

Misiunea întreprinderii reprezintă filosofia întreprinderii pe piața bunurilor şi
serviciilor. Managerii trebuie să găsească răspunsul la 2 întrebări: ce reprezintă întreprinderea
în prezent şi care sunt direcțiile de dezvoltare a întreprinderii.
Misiunea întreprinderii este acel fundament sau aceea temelie care determină scopurile
strategice şi tactice ale întreprinderii, precum şi deciziile luate în baza acestor scopuri.
Firmele se apreciază nu numai din punct de vedere al calității produselor şi serviciilor,
dar şi a capacității de livrare a produselor finite la timp, în partide mici la locul nemijlocit de
consum.
Pentru a înțelege mai bine misiunea logisticii în cadrul întreprinderii e necesar de
examinat mediul logistic care se împarte în:
a) mediul extern (macromediul)
b) mediul intern (micromediul)
Factorii mediul extern sunt: politici, economici, tehnici, tehnologici, legislativi, sociali
şi ecologici.
Factorii mediului intern sunt: producția, marketingul, finanțele, resursele de muncă,
managementul superior.
Managementul superior are 2 sensuri şi anume:
 totalitatea mijloacelor şi formelor dirijării cu producția şi desfacerii pentru
realizarea scopurilor şi sarcinilor întreprinderii;
 instrument de dirijare a relațiilor personalului întreprinderii cu partenerii
externi şi consumatorii.
1.4. Realizarea funcției de dirijare a fluxului material în structura
organizatorică a logisticii la întreprindere
Lipsa structurii logisticii la întreprinderi este rezultatul sistemelor de dirijare formate
istoric.
Neajunsul principal al structurii tradiționale constă în faptul că toate operațiile
logistice sunt conectate între după metoda clasică, dar nu prin o abordare sistemică, aceasta
înseamnă că funcția logistică este divizată între diferite servicii (o subdiviziune se ocupă cu
achiziționarea materialelor, alta cu dirijarea stocurilor, iar a treia cu desfacerea producției
finite). Scopurile acestor subdiviziuni pot uneori să nu coincidă.
Abordarea logistică presupune dirijarea tuturor operațiilor în complex dintr-un centru
unic. Pentru aceasta la întreprindere se creează un serviciu logistic cu funcția dirijării stocului
material, de la stabilirea relațiilor contractuale cu furnizorul şi până la livrarea producției
finite consumatorului.
Figura 1.2 Tipuri de logistică

9
Lucrare de licență SEAA 2020 Prenume
NUME

Logistica completează şi dezvoltă marketingul, unind consumatorul, transportatorul şi

furnizorul într-un sistem mobil, tehnologic şi economic. Marketingul urmărește şi determină
cererea apărută, adică dă răspuns la întrebările: ce marfă e necesară, unde, când, cât.
Marketingul pune sarcina abordării sistemice în procesul circulației mărfurilor, e orientat spre
studierea pieței, reclamei, influenței asupra consumatorilor. Logistica însă e orientată spre
crearea sistemelor tehnico–tehnologice de circulație a materialelor şi a sistemelor de control
asupra acesteia.

10
Lucrare de licență SEAA 2020 Prenume
NUME
CAPITOLUL 2
ANALIZA PIEȚEI/DOMENIULUI/SECTORULUI/FENOMENULUI
STUDIAT (se va scrie exact titlul, cu denumirea concretă a pieței etc.Textul
cu roșu va fi șters)

2.1. Un subcapitol
Aceasta va avea în vedere aplicarea instrumentelor teoretice în cadrul domeniului pe baza
unei analize concrete, documentate. Analiza implică și realizarea unor cercetări ştiințifice
de birou și de teren bazate pe metode studiate: observarea, ancheta prin sondaj, studiul
pieței, analiza statistică sau econometrică, analiza economico-financiară, analiza
comparativă, aplicarea unor modele economice consacrate etc.
Analiza pieței/domeniului/sectorului implică utilizarea unui mix de metode de cercetare. Este
interzisă utilizarea unei singure metode, cum ar fi ancheta prin sondaj sau altă metodă. Un
exemplu de abordare a capitolului pe subcapitole ar fi:
2.1. Analiza indicatorilor statistici de evoluție a domeniului.
2.2. Analiza cererii și a ofertei pe piața . . .
2.3. Observarea activităților prestate de principalii ofertanți pe piața . . .
2.4. Anchetă în rândul consumatorilor cu privire la . . . .
Structura de mai sus nu este obligatorie. Aceasta poate fi adaptată în funcție de specificul
temei de licență. Important este să folosiți o varietate de metode de analiză a domeniului
studiat.
2.2. Un alt subcapitol
Textul acesta este pus drept model și se va înlocui de către student cu textul specific
fiecărei lucrări.

Tabelul 2.1. Categorii de XYZ

Sursa: Beldeanu, 2017

Textul acesta este pus drept model și se va înlocui de către student cu textul specific
fiecărei lucrări. Textul acesta este pus drept model și se va înlocui de către student cu textul
specific fiecărei lucrări.

Fig. 2.1. Tipuri de YZX

Sursa: Saruman, 2013

Textul acesta este pus drept model și se va înlocui de către student cu textul specific
fiecărei lucrări. Textul acesta este pus drept model și se va înlocui de către student cu textul
specific fiecărei lucrări.

11
Lucrare de licență SEAA 2020 Prenume
NUME
Textul acesta este pus drept model și se va înlocui de către student cu textul specific
fiecărei lucrări. Textul acesta este pus drept model și se va înlocui de către student cu textul
specific fiecărei lucrări.
Textul acesta este pus drept model și se va înlocui de către student cu textul specific
fiecărei lucrări. Textul acesta este pus drept model și se va înlocui de către student cu textul
specific fiecărei lucrări.
Textul acesta este pus drept model și se va înlocui de către student cu textul specific
fiecărei lucrări. Textul acesta este pus drept model și se va înlocui de către student cu textul
specific fiecărei lucrări.

CAPITOLUL 3
CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Se vor include principalele concluzii desprinse din întreaga lucrare și din rezultatele
cercetărilor efectuate. Pornind de la acestea, se vor face propuneri concrete de îmbunătățiri în
domeniu sau pentru cazul particular al unei firme (unor firme) care activează în respectivul
domeniu.
Capitolul se va structura pe 2 subcapitole:

3.1. Concluzii
Textul acesta este pus drept model și se va înlocui de către student cu textul specific
fiecărei lucrări. Textul acesta este pus drept model și se va înlocui de către student cu textul
specific fiecărei lucrări.

3.2. Propuneri
Textul acesta este pus drept model și se va înlocui de către student cu textul specific
fiecărei lucrări. Textul acesta este pus drept model și se va înlocui de către student cu textul
specific fiecărei lucrări.

12
Lucrare de licență SEAA 2020 Prenume
NUME

BIBLIOGRAFIE

Va conține minim 20 surse distincte. Se vor indica numai acele surse care au fost
utilizate în lucrare. Sursele vor fi aranjate în ordine alfabetică; mai întâi autorii, ordonați după
numele de familie, fiind urmați de lucrările fără autor (rapoarte, statistici, documente
concepute de diferite instituții) şi de paginile web. Modul de scriere este inserat în modelul de
conținut.

Exemplu de bibliografie:
1. Băcanu, B. (2009), Practici de management strategic, Polirom, București.
2. Bronner, F., Hoog, R. (2011), Vacationers and eWOM: Who Posts, and Why, Where,
and What?, Journal of Travel Research, 50, 1, pp. 15-26.
3. Filip, R., Iamandi, E. (2012), Management internațional, Academia de Studii
Economice, București.
4. Jeannet, J., Hennessey, D. (1998), Global Marketing Strategies, Houghton Mifflin,
Boston.
5. Miraz, M.H., Habib, M. (2016), ICT Adoption in Small and Medium Enterprises: An
Empirical Evidence of Service Sectors in Bangladesh, Journal of Economics, Business
and Management, 4, 8, pp. 482-485.
6. Sahut, J.M. (2009), The impact of Internet on pricing strategies in the tourism
industry, Journal of Internet Banking and Commerce, 14, 1, pp. 1158-1162.
7. *** (2017), Bilanțul contabil şi contul de profit şi pierdere, SC Mara SRL.
8. *** (2016), European indicators on sustainability, Eurostat.
9. *** (2014), Sinteza datelor privind investițiile străine, Banca Națională a Romȃniei.
10. http://www.aippimm.ro/categorie/programe/proiecte-proceduri-implementare-2016/
11. http://dce.gov.ro/Materiale%20site/OUInternatioanliz.pdf
12. https://www.listafirme.ro/continental-logistics-srl-19005084/

13
Lucrare de licență SEAA 2020 Prenume
NUME
ANEXE

Nu se numerotează. Pot conține chestionare, tabele de dimensiuni mai mari, imagini,

documente preluate de la firmă etc.

14