MOLDCOOP

COLEGIUL COOPERATIST DIN MOLDOVA

CATEDRA ECONOMIE ȘI COMERȚ

PORTOFOLIUL
„Protectia Civila”

Realizat în cadrul Colegiul Cooperatist din Moldova

Elev (a) gr.1CM-21,Ursu D

Coordon
Nume, prenume:Aliona Mile
 Cuprins:

1. Mijloace si procedee de prevenire a incendiilor.

Clasificarea unor mijloace

2. Scurtcircuitul in retelele electronice. Risc de

declansare a incendiilor

3. Acordarea primului ajutor in caz de situatii

exceptionale. Principiile de acordare a primului
ajutor medical

4. Primul ajutor medical in caz de luxatii si fracture.

Regulile de aplicare a garoului
 5. Reguli de comportare si masuri de protectie in caz de
dezastre: cutremur, alunecari d teren, inundatii,
inzapezire, incendii de padure

Mijloace si procedee de prevenire a incendiilor.

Clasificarea unor mijloace

Protecția împotriva incendiilor se realizează prin

îndeplinirea cerințelor esențiale securitate
la incendiu.Protecția împotriva incendiilor este studiul și
practica de atenuare a efectelor nedorite ale incendiilor
care poate afecta viața oamenilor, animalelor, sănătatea și
proprietatea.. Aceste cerințe se asigură prin măsuri și
reguli specifice privind amplasarea, proiectarea, execuția
și exploatarea construcțiilor, instalațiilor și amenajărilor,
precum și privind performanțele și nivelurile de
performanță în condiții de incendiu ale structurilor de
construcții, produselor pentru construcții, instalațiilor
aferente construcțiilor și ale instalațiilor de protecție la
incendiu.
Instituțiile, agenții economici, care execute lucrări de
construcții la clădiri civile sau industriale indiferent de
formă, de stat sau private, nave maritime sau chiar
terestre, conducătorii de instituții și proprietarii sunt
responsabili pentru a menține instalațiile de semnalizare,
detectare si stingere a incendiilor la clădirile lor, în
 conformitate cu reglementările tehnice și legislația în
vigoare stabilite de către autoritatea competentă
Cum poate fi prevenit un incendiu:
 Nu lăsați aragazul fără supraveghere.

 Verificați în mod regulat cablurile electrice, aparatele și sistemele de încălzire.

 Nu lăsați brichetele și chibriturile în locurile, unde acestea pot fi găsite de copii.

 Nu utilizați aparate de încălzire cu gaz sau șemineuri în încăperile cu ventilare proastă.

 Îndepărtați toate obiectele ușor inflamabile – revistele vechi, cutiile cu vopsea, diluanții,
mobilierul vechi, hainele și alte lucruri, care se păstrează în pivniță, garaj, mansardă etc.

 Curățați în mod regulat și nu blocați scările de incendiu și ieșirile de urgență, deoarece

deseori acestea sunt unica cale de salvare pentru dvs. și familia dvs.

 Instruiți copiii ca în caz de incendiu să sune la numărul de telefon 901.

 Învățați-vă să utilizați extinctorul și învățați membrii familiei dvs. să facă acest lucru,
deoarece în timpul incendiului nu veți avea timp să citiți instrucțiunile.

Scurtcircuitul in retelele electronice. Risc de

declansare a incendiilor
lncendiile de natură electrică reprezintă o ameninţare
ascunsă dar însemnată, însa doar recent au început să fie
abordate.
Defectele de arc electric ce apar în instalații prezintă un
pericol ridicat de incendiu și pot produce pagube enorme.
Statisticile arată că sursa a peste 25% din incendii este de
natură electrică.
In instalaţia electrică se utilizează un număr mare de
aparate electrice care din punct de vedere al funcţiunilor
pe care le îndeplinesc se clasifică în:
 aparate de conectare (întrerupătoare, comutatoare,
etc)
 aparate pentru pornirea motoarelor (reostate,
autotransformatoare de pornire, etc)
  aparate de semnalizare (relee, lămpi, etc)
 aparate de masură (ampermetre, voltmetre, etc)
 aparate de protecţie (relee, siguranţe, etc)
Aparatele de protecție sunt aparate care sesizează
situaţiile anormale în funcţionarea unor instalaţii electrice
(suprasarcini, scurtcircuit, etc), protejând-o fie printr-o
comandă pentru deconectarea automată, fie prin
semnalizarea apariţiei situaţiei anormale (când nu există
un pericol imediat).
Ele pot fi:
 siguranţe fuzibile
 contactoare cu relee
 întrerupătoare automate
Siguranţele fuzibile au rolul de a întrerupe circuitul, în care
sunt montate în serie, prin topirea unui element conceput
şi calibrat în acest scop, atunci când curentul care le
parcurge depăşeşte o anumită valoare. In funcţionare
normală, fuzibilul nu trebuie să se topească şi nici să-şi
schimbe caracteristica de protecţie. Cel mai mare curent
care poate trece prin fuzibil, timp nelimitat, fără ca acesta
să se topească sau să-şi schimbe caracteristica se
numeşte curent nominal al fuzibilului. Acest curent este cu
20-30% mai mic decât curentul minim de topire.
Releele de protecţie şi semnalizare sunt utilizate în
instalaţiile electrice mai complexe pentru protejarea
acestora contra diferitelor situaţii anormale de funcţionare
(supracurenţi, tensiune minimă, etc) prin comanda
deconectării instalaţiei.
Intrerupătoarele automate asigură protecţia împotriva
suprasarcinilor, a curenţilor de scurtcircuit de valori medii
şi a lipsei tensiunii de alimentare, acţionând printr-un
impuls mecanic direct de declanşare a întrerupătorului.
Cauze de incendiu de natură electrică pot fi:
Regimurile anormale de funcţionare care apar în instalaţia
electrică pot pune în pericol atât viaţa personalului de
exploatare cât şi instalaţia. Cele mai frecvente regimuri
anormale care pot apare în funcţionarea unei instalaţii
electrice de joasă tensiune (utilizată în gospodării) şi care
constituie cauze principale de incendiu de natură electrică
sunt:
 supracurenţii
 supratensiunile
 scăderea tensiunii sub anumite limite
 apariţia tensiunii pe piese care în mod normal nu sunt
sub tensiune
Principalele surse de aprindere de natură electrică,
rezultate în urma funcţionării în regim anormal a unei
instalaţii sunt:
 creşterea temperaturii datorită suprasarcinii sau
curenţilor de scurtcircuit în conductoare şi aparate
 producerea anormală de căldură în izolaţii
 producerea locală de căldură ca urmare a contactelor
defectuoase
 arcuri amorsate între conductori sau între conductori
şi masă
Supracurenții constau în depăşiri ale intensităţii
curentului nominal în instalaţii şi aparate electrice. In
practică, un caz particular îl constituie contactele
imperfecte, care determină creşterea intensităţii curentului
electric şi încălzirea contactelor peste limitele admise.
Când fenomenul durează o perioadă lungă se poate
ajunge la topirea şi sudarea contactelor, fiind posibilă
producerea incendiilor. Contacte imperfecte pot apare de
exemplu la tabloul electric (siguranţe nefixate
corespunzător) sau la aparate de conectare
(întrerupătoare uzate).
O altă categorie de defecte ce nu trebuie neglijată o
reprezintă curenţii de defect care iau naştere ca urmare a
unui defect de izolaţie a aparatului electric. Curentul care
se stabileşte prin izolaţie între un conductor şi masa
metalică pusă la pământ poate provoca scurtcircuit dacă
nu există aparate de protecţie.
SUPRATENSIUNILE reprezintă depăşirea tensiunii în
regim permanent. La materialele izolante solide, chiar
dacă are loc la valori mici, are ca efect îmbătrânirea
izolaţiei, reducându-se durata de viaţă a acestora.
SCĂDEREA TENSIUNII DE ALIMENTARE poate crea
pericole în exploatarea aparatelor electrice (exemplu:
pentru un motor cu putere constantă, scăderea tensiunii
duce la creşterea intensităţii curentului, care provoacă
supraîncălziri).
Prin apariţia TENSIUNILOR PE PIESE care în mod
normal nu sunt sub tensiune, se produc supraîncălziri
locale periculoase.
În afara regimurilor anormale de mai sus, în funcţionarea
instalaţiilor şi echipamentelor electrice pot apare
evenimente ce se pot transforma în incendii în urma:
 suprasolicitărilor mecanice
 poluării şi coroziunii
 acţiunii greşite a utilizatorului
Arcul electric este o descărcare disruptivă continuă, între
doi electrozi sub tensiune. Arcul electric apare în
instalaţiile electrice şi în condiţii normale de funcţionare, în
momentul deschiderii şi închiderii circuitelor electrice prin
intermediul contactelor mobile ale întrerupătoarelor. Cu
cât contactele sunt mai uzate, din cauza numărului mare
de conectări, apar încălziri locale. Efectele periculoase ale
arcului electric ca sursă de aprindere şi de iniţiere a
incendiilor rezultă din temperatura mare ce se produce
(3000-5000 °C) şi cantităţii relativ mari de energie disipată
în timp foarte scurt. Datorită temperaturilor mari, arcul
electric poate provoca topirea elementelor metalice ale
instalaţiei şi aprinderea materialelor izolante combustibile
(uleiuri, hârtie, carton, cauciuc, etc)
Arcul electric poate apare ca sursă de aprindere în
incendii de lanuri sau păduri ca urmare a ruperii şi căderii
la sol pe timp de vânt puternic a unui conductor de linie de
înaltă tensiune. Aparatele de protecţie automate ale reţelei
asigură deconectarea rapidă, dar, mai ales în perioada
secetoasă, arcul produs este suficient pentru a aprinde
materialele celulozice din apropiere.
Scânteile electrice sunt descărcări disruptive în aer sau
alt dielectric. Comparativ cu arcul electric care poate
aprinde materiale combustibile din apropierea locului unde
s-a produs, o scânteie electrică poate aprinde doar
amestecuri explozive sau inflamabile.
Scurtcircuitul este contactul accidental, fără rezistenţă
sau printr-o rezistenţă de valoare mică a două sau mai
multe conductoare aflate sub tensiune. Scurtcircuitul
apare când izolaţia dintre două conductoare ale unei
instalaţii electrice, ale unei reţele sau ale unui aparat se
degradează şi cele două conductoare, între care există o
diferenţă de potenţial, ajung în contact.
Curentul care trece prin circuitul astfel închis se numeşte
curent de scurtcircuit şi este foarte mare în comparaţie cu
curentul nominal al instalaţiei.

Acordarea primului ajutor in caz de situatii

exceptionale. Principiile de acordare a primului ajutor
medical
Intervenția în cazul în care o persoană este lipsită de
cunoștință
În această situaţie, viteza cu care se acţionează este de cea
mai mare importanţă. Examinarea şi tratamentul trebuie să fie
efectuate rapid. Pentru ca ajutorul acordat să fie eficient, în
primul rând trebuie efectuată o evaluare a semnelor, a
indiciilor clare care demonstrează lipsa de cunoştinţă. Acest
lucru se realizează numai prin studiu şi pregătire.
Ameliorarea durerii
Durerile pot fi ameliorate prin aplicarea de bandaje, prin
imobilizare şi printr-o transportare corespunzătoare.
Măsuri de autoprotecție
Cei care acordă primul ajutor vin în contact direct cu persoane
rănite, intoxicate sau care pot suferi de o boală transmisibilă.
Ca atare, sunt necesare măsuri de autoprotecţie pentru cel
care intervine. De aceea:
– La persoanele otrăvite cu substanţe toxice pulverizate: se va
spăla bine cu apă curată faţa acestora, înainte de a
executa manevrele de respiraţie artificială.
– La persoanele intoxicate cu gaze într-o încăpere închisă:
înainte de a se acorda primul ajutor, vom chema
personalul de specialitate, pentru a scoate victimele din
mediul toxic. Prevenirea contaminări cu boli transmisibile
prin sânge (ex. hepatita B şi SIDA):
– La manevra de respiraţie artificială: teoretic, singurul risc
poate să îl constituie sângele din gura victimei. Se
aplică un material filtrant pe faţa accidentatului.
– La oprirea hemoragiei: teoretic, singurul risc este numai
dacă cel care acordă primul ajutor are răni.
În acest caz:
– îşi va pansa rănile;
– dacă accidentatul sângerează şi este inconştinet, se va
apăsa pe zona hemoragică, utilizând un strat gros de
ţesătură sau se va face compresie cu mâna acoperită de un
material impermeabil, pentru a se evita contactul cu
sângele victimei;
– după îngrijirea unui accidentat, spălaţi-vă cu grijă mâinile cu
apă şi săpun!
Resuscitarea cardio-pulmonară
Resuscitarea trebuie să fie efectuată numai pe indivizii care
sunt în stare de inconştienţă, nu respiră şi prezintă o posibilă
întrerupere a circulaţiei sângelui (nu au puls). O persoană în
această situaţie se află în stare de comă. Scopul resuscitării
este de a scoate pacientul din această situaţie şi de a preveni
decesul.
Acționați rapid
Este extrem de important pentru creier să aibă un flux
continuu de oxigen. Celulele
creierului pot tolera numai o scurtă întrerupere a fluxului de
oxigen, de obicei între 3-5 minute.
Examinarea și Tratamentul
Scuturaţi umărul accidentatului şi strigaţi: „Sunteţi treaz?”
Dacă nu există nici o reacţie:
– strigaţi după ajutor; deschideţi căile de acces ale aerului,
vedeţi dacă pacientul respiră (pentru aceasta, folosiţi
numai 5 secunde!).
Dacă pacientul nu respiră: palpaţi-i pulsul (pentru aceasta,
folosiţi doar 5 secunde).
Dacă nu respiră, dar are puls: – începeţi respiraţia artificială.
Dacă nu respiră şi nu are puls: – începeţi manevrele de
resuscitare cardio-pulmonară. Pulsul este examinat la gât,
prin palparea cu degetul arătător şi cel mijlociu pe partea
laterală a Mărului lui Adam, în scobitura dintre trahee şi
muşchiul gâtului (artera carotidă).
Deschiderea căilor de acces al aerului
Când persoana care acordă primul ajutor asigură deschiderea
căilor de acces al aerului, unei persoane în stare de
inconştienţă, în primul rînd trebuie să înlăture toţi corpii străini
vizibili, care obturează gura şi gâtul. Apoi, înclină spre spate
capul accidentatului: aşează o mână pe frunte şi cu două
degete de la cealaltă mână ridică mandibula, fără a închide
gura accidentatului.
Respirația artificială (metoda „gură la gură”)
– După ce aţi deschis căile de acces al aerului, verificaţi dacă
pacientul respiră. –
Verificaţi dacă pacientul are puls.
– Blocaţi nările pacientului între două degete; insuflaţi aer şi
verificaţi dacă se ridică cutia toracică. Folosiţi două
secunde pentru fiecare insuflare.
– Lăsaţi aerul să iasă afară şi verificaţi dacă se
decompresează toracele. Menţineţi capul accidentatului în
aceeaşi
poziţie.
2
RESUSCITAREA CARDIACĂ (incercati numai in situatii de
maxima urgenta..maneva poate fi periculoasa
pentru ranit daca nu e efectuata corespunzator)
– Găsiţi locul de apăsare corespunzător.
– Localizaţi sternul.
– Punctul de apăsare va fi situat deasupra limitei inferioare a
sternului, la o distanţă de 2 degete.
– Aşezaţi palma mâinii peste punctul de presare şi cealaltă
palmă peste prima. Ridicaţi degetele de pe cavitatea
toracică.
– Apăsaţi drept în jos, de 80-100 ori/min.
– Apăsaţi de sus în jos cca. 4-5 cm la o persoană adultă.
Dacă pacientul nu respiră şi nu are puls, executaţi 15
compresiuni externe ale pieptului la două insuflaţii
(resuscitarea cardio-respiratorie).

Primul ajutor medical in caz de luxatii si fracture.

Regulile de aplicare a garoului

FRACTURI
În majoritatea covârșitoare a cazurilor, fracturile sunt
foarte dureroase, împiedicând mișcarea corectă a zonei
afectate. Alte simptome includ inflamația zonei, apariția
vanatailor (echimoze) sau schimbarea aspectului unui
membru (diformitate).
Primul ajutor în caz de fracturi

Nu muta trupul persoanei dacă ai constatat o fractură la

nivelul gâtului sau al coloanei, deoarece mișcarea poate
cauza leziuni ale nervilor. În acest caz sau dacă ai constat
o fractură deschisă (osul trece prin piele), sună de urgență
la 112. Dacă persoana trebuie mutată, asigura-te că atât
capul, cât și spatele sunt complet imobilizate. Cere
ajutorul unei alte persoane astfel încât corpul să poată fi
cărat cu totul, păstrând capul, gâtul și spatele aliniate. În
cazul unei sângerări puternice, aplică presiune în acea
zona cu o compresă sterilă sau un material curat. Nu
încerca să speli rana și nici să redresezi membrele
fracturate.
În cazul unui membru fracturat, asigura-te că acesta este
imobilizat înainte de mutare. Folosește atele, aplicate de-o
parte și de altă a membrului, păstrând poziția. Poți
confecționa o atelă din orice material, precum o coadă de
matură, scânduri, cartoane pliate sau alte obiecte ferme.
Acoperă zona afectată cu o pernă sau un material textil
pentru a evita accidentările. Asigura-te că atelele sunt
suficient de lungi pentru a acoperi articulațiile de deasupra
și dedesubtul fracturii. Aplică comprese reci sau cu gheață
învelită într-un material pe regiunea afectată. În cazul în
care crezi că persoana își pierde cunoștința, așază corpul
cu picioarele mai sus decât pieptul și capul.

ENTORSE ȘI LUXAȚII
Entorsa apare atunci când un mușchi sau un tendon este
prea întins sau rupt. Luxatiile apar atunci când ligamentele
care conectează oasele sunt întinse sau rupte parțial.
Simptomele sunt similare în ambele cazuri, precum durere
urmată de umflarea regiunii afectate, flexibilitate limitată,
vânătăi. Majoritatea entorselor și luxațiilor pot fi tratate la
domiciliu, după stabilirea unui diagnostic medical.
Primul ajutor în caz de entorse și luxații

În unele cazuri, atât entorsele, cât și fracturile pot avea

simptome asemănătoare. Pentru un diagnostic corect, va
fi nevoie să faci o radiografie. În cazul entorselor și
luxațiilor, se poate aplică metodă RICE (repaus, gheață,
compresii și ridicare).
 R - Repaus: Regiunea afectată va trebui ținută în repaus
timp de minimum 24 de ore sau până când durerea
încetează.
 I - Ice (Gheață) - Se aplică în zona afectată comprese reci
sau gheață timp de un sfert de ora la fiecare două ore, în
primele două zile. Gheață nu trebuie aplicată direct pe
piele, ci păstrată într-un recipient precum un prosop sau o
pungă specială.
 C - Compresii - Folosește un bandaj elastic de compresie
pentru zona afectată. Poți găși astfel de bandaje direct la
farmacii.
 E - Elevation (Ridicare) - Zona afectată trebuie să fie
poziționată deasupra inimii, când persoană stă întinsă.
Acest lucru va reduce umflătură și va accelera
însănătoșirea.
În cele mai multe cazuri, medicul va recomandă ibuprofen
sau paracetamol pentru combaterea durerii.

SOLICITĂ SPRIJIN MEDICAL ÎN URMĂTOARELE

CAZURI:

 Dacă durerea nu dispare sau nu se ameliorează simțitor

după aproximativ o săptămâna;
 Dacă membrul afectat are o poziție ciudată sau pare rupt;
 Dacă zona este foarte dureroasă la atingere, cu
incapacitatea de folosire a membrului;
 Dacă zona pare infectată (este caldă la atingere, umflată,
roșie și dureroasă);
 Dacă se simt furnicături în zona afectată.
Reguli de comportare si masuri de protectie in caz de
dezastre: cutremur, alunecari d teren, inundatii,
inzapezire, incendii de padure

1. Reguli de comportare şi măsuri de protecţie în caz

de cutremur a) Pentru protecţia înainte de cutremur
este necesar să se realizeze măsuri de protecţie a
locuinţei şi în afara acesteia. În măsurile de protecţie
a locuinţei este necesar : - recunoaşterea locurilor în
care ne putem proteja : grinda, tocul uşii, birou sau
sub masa rezistentă etc.; - identificarea şi
consolidarea unor obiecte care pot cădea sau
deplasa în timpul seismului; - asigurarea măsurilor de
înlăturare a pericolelor de incendiu : protecţia şi
evitarea distrugerilor la instalaţiile de alimentare cu
electricitate, apă şi gaze; - cunoaşterea locurilor de
întrerupere a alimentării cu aceste surse; - asigurarea
stării de rezistenţă a locuinţei. La nevoie se consultă
organele de protecţie civilă locale sau alţi specialişti; -
asigurarea, în locuri cunoscute şi uşor accesibile, a
îmbrăcămintei pentru timp rece, a unei rezerve de
alimente uscate şi conserve, a unor materiale şi
obiecte necesare realizării unei truse de prim ajutor
familial; - asigurarea unei lanterne, a unui aparat radio
cu tranzistoare şi a bateriilor necesare; În măsurile de
protecţie în afara locuinţei este necesar: -
cunoaşterea locurilor celor mai apropiate unităţi
medicale, sediilor inspectoratelor pentru situaţii de
urgenţă, de poliţie, de cruce roşie, precum şi alte
adrese utile; - buna cunoaştere a drumului pe care vă
deplasaţi zilnic la şcoală, cumpărături având în
vedere pericolele care pot apărea (spargeri de
geamuri, căderea unor obiecte de pe balcoane,
conducte de gaze, abur, apă etc.; b) Pentru protecţia
în timpul producerii unui cutremur puternic se iau
următoarele măsuri: - păstrarea calmului, să nu se
intre în panică şi să liniştiţi pe ceilalţi membri ai
familiei: copii, femei, bătrâni; - prevenirea tendinţelor
de a părăsi locuinţa: putem fi surprinşi de faza
puternică a mişcării seismice în holuri, scări, etc. Nu
se foloseşte în nici un caz ascensorul; - dacă suntem
în interiorul unei locuinţe – rămânem acolo, departe
de ferestre care se pot sparge, să se stea înspre
centrul locuinţei (clădirii), lângă un perete. Protejarea
se face sub o grindă, toc de uşă solidă, birou masă
sau bancă din clasă suficient de rezistente spre a ne
feri de căderea unor lămpi, obiecte mobile suprapuse,
tencuieli ornamentale etc.; - dacă suntem surprinşi în
afara unei locuinţe (clădiri) rămânem departe de
aceasta, ne ferim de tencuieli, cărămizi, coşuri,
parapete, cornişe, geamuri şi care de obicei se pot
prăbuşi pe stradă; - dacă suntem la şcoală (serviciu)
nu fugim pe uşi, nu sărim pe fereastră, nu se aleargă
pe scări, nu se utilizează liftul, nu alergaţi pe stradă.
Deplasarea se realizează cu calm spre un loc deschis
şi sigur; - dacă a trecut şocul puternic al seismului, se
închid imediat sursele de foc cât se poate de repede,
iar dacă a luat foc ceva se intervine imediat; - dacă
seismul ne surprinde în autoturism, ne oprim cât se
poate de repede într-un loc deschis, se evită clădirile
prea aproape de stradă, dincolo de poduri, pasaje,
linii electrice aeriene şi ne ferim de firele de curent
electric căzute; - dacă suntem într-un mijloc de
transport în comun sau în tren, staţi pe locul
dumneavoastră până ce se termină mişcarea
seismică. Conducătorul trebuie să oprească şi să
deschidă uşile, dar nu este indicat să vă îmbulziţi la
coborâre sau să spargeţi ferestrele; - dacă vă aflaţi
într-un loc public cu aglomerări de persoane nu
alergaţi către ieşire, îmbulzeala produce mai multe
victime decât cutremurul. Staţi calm şi liniştiţi-vă
vecinii pe rând. c) După producerea unui cutremur
puternic este necesar să luăm următoarele măsuri: -
nu plecaţi imediat din locuinţă. Acordaţi mai întâi
primul ajutor celor afectaţi de seism. Calmaţi
persoanele speriate şi copiii; - ajutaţi-i pe cei râniţi
sau prinşi sub mobilier, obiecte sau elemente uşoare
de construcţii căzute, să se degajeze; ATENŢIE ! Nu
mişcaţi răniţii grav (dacă nu sunt în pericol imediat de
a fi răniţi suplimentar din alte cauze), până la
acordarea unui ajutor sanitar – medical calificat.
Ajutaţi-i pe loc. Curăţaţi traseele de circulaţie de
cioburi sau substanţe toxice, chimicale vărsate,
alimente, etc. - îngrijiţi-vă de siguranţa copiilor,
bolnavilor, bătrânilor, liniştiţi-i asigurându-le
îmbrăcăminte şi încălţăminte corespunzătoare
sezonului în care ne aflăm; - ascultaţi anunţurile
posturilor de radio şi televiziune şi recomandările
acestora; - verificaţi preliminar starea instalaţiilor de
electricitate, gaz, apă, canal din locuinţă; - părăsiţi
calm locuinţa după seism, fără a lua cu
dumneavoastră lucruri inutile. Verificaţi mai întâi scara
şi drumul de ieşire; - dacă la ieşire întâlniţi uşi blocate,
acţionaţi fără panică pentru deblocare. Dacă nu
reuşiţi, procedaţi cu calm la spargerea geamurilor şi
curăţaţi bine mâna şi zona de cioburi, utilizând un
scaun, o vază metalică (lemn) etc. Deplasaţi-vă într-
un loc deschis şi sigur; - fiţi pregătiţi psihic şi fizic
pentru eventualitatea unor şocuri (replici) ulterioare
primei mişcări seismice, care de regulă este mai
redus decât cel iniţial. Nu daţi crezare zvonurilor
privind eventualele replici seismice şi urmările lor,
utilizaţi numai informaţiile şi recomandările oficiale,
recepţionate direct de dumneavoastră şi nu din
auzite; - nu ascultaţi sfaturile unor aşa-zişi specialişti
necunoscuţi de dvs. care în asemenea situaţii apar
ad-hoc. 2. Alunecările de teren. Măsuri de protecţie.
Măsurile planificate pentru prevenire, protecţie şi
intervenţie în cazul alunecărilor de teren sunt similare
cu cele aplicate în caz de cutremur. O particularitate o
constituie faptul că evenimentul, cu rare excepţii, nu
se desfăşoară chiar prin surprindere. Alunecările de
teren se pot desfăşura cu viteze de 1,5 – 3 m/s, iar în
unele situaţii şi peste 3 m/s, oferind astfel posibilitatea
pentru realizarea unor măsuri în astfel de situaţii. În
aceste condiţii, un rol important revine acţiunilor de
observare a condiţiilor de favorizare a alunecărilor de
teren şi alarmării, (avertizării) populaţiei în timp util
realizării protecţiei. Concluzii : - alunecările de teren
pot fi preîntâmpinate dacă sunt făcute din timp
investigaţiile necesare stabilirii condiţiilor de apariţie şi
de dezvoltare a lor; se pot preîntâmpina asemenea
evenimente dacă se aplică procedeele adecvate de
ţinere sub control pericolul inundaţiilor; - organizarea
şi desfăşurarea acţiunilor de salvare; - asigurarea
asistenţei medicale şi aplicarea măsurilor de evitare a
apariţiei unor epidemii; - asigurarea condiţiilor
necesare pentru sinistraţi cu privire la cazare, apă,
hrană, asistenţă medicală, transport, etc. 4.
Înzăpezirile. Măsurile de protecţie Înzăpezirile, de
regulă au un caracter aparte privind măsurile de
protecţie, în sensul că acest gen de calamităţi cu rare
excepţii, se formează într-un timp mai îndelungat şi
există posibilitatea de a lua unele măsuri, astfel încât
mare parte din efectele acestora să fie reduse. În
aceste împrejurări se recomandă tuturor cetăţenilor
aflaţi în zonă să se informeze permanent asupra
condiţiilor meteorologice şi să rămână în locuinţe,
asigurându-şi necesarul de hrană, apă, combustibil
pentru încălzit, iluminat, lopată, etc