LICEUL TEHNOLOGIC „CLISURA DUNĂRII

“MOLDOVA NOUĂ,
Jud. CARAŞ-SEVERIN

Nr... /...

TEMA proiectului:
GRADELE DE PROTECŢIE ALE
ECHIPAMENTELOR ELECTRICE ŞI
SEMNIFICAŢIA ACESTORA

EXAMEN
DE CALIFICARE
NIVEL IV

Îndrumător proiect Prof.

Clasa
Candidat Popov Ioţa Stanoe
Învăţământ zi
Profilul Tehnic
Calificarea profesională
Anul absolvirii 2018

1
 CUPRINS

Argument 3
capitolul i echipamente electrice 4
1.1 definiţia echipamentelor electrice 4
1.2 Clasificarea echipamentelor electrice 5
capitolul ii – gradele de protecţie ale echipamentelor electrice 6
2.1 clasificare ip 6
2.2 contactorul 7
2.3 întreruptorul automat 10
2.4 aplicaţii practice pentru contactoare şi întrerupătoare 12
capitolul iii măsuri de protecţia muncii la utilizarea instalaţiilor şi echipamentelor
15
electrice

Bibliografie 18

2
 ARGUMENT

Aparatele de protecţie, sunt destinate să asigure protecţia elementelor de circuit

împotriva suprasarcinilor, scurtcircuitelor sau lipsei de tensiune. Cele mai frecvente
deranjamente în instalaţiile electrice sunt cele provocate de supracurenţi.

 Supracurentul de scurtcircuit, apare în momentul punerii în contact direct a

doua conductoare cu potenţial diferit. Valoarea acestui curent poate fi de până
la 10 ori mai mare decât În al circuitului respectiv şi are o durată scurtă de
acţiune.

 Supracurentul de sarcină, apare la funcţionarea în regim anormal a unui

consumator şi poate avea valori de până la 20 ori În, având o durată
îndelungată de acţiune.

Echipamentele electrice de protecţie au rolul de a limita efectele regimurilor de avarie

pentru a proteja atât echipamentul electric cât şi consumatorii.

Cele mai importante echipamente de protecţie sunt: siguranţele fuzibile,

întreruptoarele automate, releele de protecţie, declanşatoarele şi descărcătoarele.

Aparatele de protecţie trebuie să sesizeze apariţia unui regim anormal de funcţionare

şi să izoleze zona defecta prin intermediul aparatelor de comutaţie.
Pentru a fi eficientă o protecţie trebuie să fie sensibilă, rapidă, selectiva şi cât mai
sigură în funcţionare

Proiectul meu: „Gradele de protecţie ale echipamentelor de protecţie şi semnificaţia

acestora „este structurat în 3 capitole.

În capitolul I am definit şi am clasificat echipamentele electrice.

În capitolul ÎI am dezbătut gradele de protecţie ale echipamentelor electrice. Tot în

acest capitol am clasificat aceste grade de protecţie precum am şi specificat şi semnificaţia
acestora. Tot în capitolul al II-lea am discutat despre contactoare şi întrerupătoare automate,
echipamente electrice de protecţie.

În capitolul al III-lea am văzut care sunt măsurile de protecţie a muncii la instalaţiile

electrice.

Cred că acest proiect va arăta într-un mod cât se poate de clar cât de utile sunt
echipamentele cu un grad ridicat de protecţie, atât în uz industrial cât şi în cazul instalaţiilor
de uz casnic.

3
 CAPITOLUL I ECHIPAMENTE ELECTRICE

1.1 DEFINIŢIA ECHIPAMENTELOR ELECTRICE

Echipamentele electrice şi electronice (EEE) sunt echipamente care funcţionează pe

bază de curent electric sau câmpuri electromagnetice, dar şi echipamentele de generare,
transport şi de măsurare a acestor curenţi şi câmpuri, şi care sunt destinate utilizării la o
tensiune mai mică sau egală cu 1000 volţi curent alternativ şi 1500 volţi curent continuu.

Ansamblul instalaţiilor care asigură procesul de producere, transformare, transport,

distribuţie şi consum de energie electrică constituie sistemul electroenergetic sau sistemul
electric. Conform acestei definiţii, sistemul electroenergetic cuprinde generatoarele,
transformatoarele, liniile şi consumatorii de energie electrică.

Instalaţia electrică defineşte un ansamblu de echipamente electrice interconectate într-

un spaţiu dat, formând un singur tot şi având un singur scop funcţional bine determinat.
Prin echipament electric se înţelege, în general, orice dispozitiv întrebuinţat pentru
producerea, transportul, distribuţia şi utilizarea energiei electrice.

Aparatele electrice reprezintă ansamblurile de dispozitive electrice şi mecanice,

precum şi o categorie de echipamente electrice, destinate pentru comanda, protecţia, reglajul
şi controlul automat sau neautomat al funcţionării instalaţiilor electrice. Ele au rolul de a
supraveghea şi de a asigura desfăşurarea normală a transportului de energie electrică de la
surse la consumatori.

Conexiunile între centralele electrice şi liniile de transfer de energie, între reţele

electrice şi între acestea şi consumatorii industriali sau se efectuează prin intermediul
aparatelor de comutaţie.

Prin aparat de comutaţie se înţelege un sistem electric sau electromecanic cu ajutorul

căruia se stabileşte sau se întrerupe un circuit electric.

Rolul funcţional al aparatelor de comutaţie este, pe de o parte de a dirija fluxul de

energie pe bare, linii electrice, reţele de distribuţie, de la sursele de energie la receptoare, iar
pe de altă parte, de a oferi protecţie împotriva suprasarcinilor, scurtcircuitelor şi
supratensiunilor. Nu toate aparatele de comutaţie oferă şi protecţie împotriva avariilor. Există
aparate destinate numai comutaţiei fără sarcină, altele destinate comutaţiei sub sarcină
nominală, altele destinate comutaţiei la curent de scurtcircuit, altele destinate protecţiei
împotriva supratensiunilor.

4
 1.2 CLASIFICAREA ECHIPAMENTELOR ELECTRICE

Aparatele electrice pot fi clasificate după criterii diferite ca: tensiunea nominală; felul
curentului; numărul de poli; regimul de funcţionare; locul de funcţionare; funcţiile pe care le
îndeplinesc etc.

Din punct de vedere al tensiunilor şi a curentului se deosebesc două mari categorii şi

anume:

 aparate de joasă tensiune;

 aparate de înaltă tensiune;

 aparate de curent alternativ;

 aparate de curent continuu.

Din punct de vedere al numărului de poli, aparatele electrice se împart în:

 monopolare;

 multipolare (bipolare, tripolare).

Din punct de vedere a regimului de funcţionare se disting aparate cu:

 regim de funcţionare de lungă durată;

 cu regim de funcţionare permanentă;

 cu regim de funcţionare intermitent;

 regim de funcţionare de scurtă durată.

Din punct de vedere al locului în care funcţionează se deosebesc:

 aparate electrice de interior;

 aparate electrice de exterior;

 aparate electrice capsulate.

Din punct de vedere al funcţiilor, aparatele electrice se clasifică în aparate de comutaţie şi

aparate de protecţie.
Aparatele de comutaţie, sunt acele aparate care permit punerea sau scoaterea din funcţiune a
unor echipamente ale sistemului electroenergetic, exemplu separatorul. În timp ce
întreruptorul îndeplineşte rolul de aparat de protecţie, realizând întreruperea rapidă a
curentului de scurtcircuit, care apare în regim de avarie.

5
 CAPITOLUL II – GRADELE DE PROTECŢIE ALE
ECHIPAMENTELOR ELECTRICE

Grad de protecție sau indice de protecție IP este un standard internațional ce clasifică și

evaluează gradul de etanșeitate pentru diferite carcase, dispozitive și aparate. În practică indicele de
protecție are forma IPXX, indicat prin diferențierea a două cifre (și/sau litere) care urmează prefixului
IP. De exemplu, IP69 (pronunțat „IP șase-nouă”).

2.1 CLASIFICARE IP

Cifrele care apar după IP au fiecare o anumită semnificație. Prima cifră indică gradul
de protecție umană față de piesele mobile, precum și protecția echipamentului de corpuri
străine. Al doilea număr indică gradul de protecție al echipamentului împotriva pătrunderii
apei sub diferite forme (vapori, picături, jet, etc).

 Primul număr (protecție împotriva intruziunilor)

o 0: Fără protecție

o 1: Protejat împotriva corpurilor solide străine cu diametrul ≥50 mm

o 2: Protejat împotriva corpurilor solide străine cu diametrul ≥12,5 mm

o 3: Protejat împotriva corpurilor solide străine cu diametrul ≥2,5 mm

o 4: Protejat împotriva corpurilor solide străine cu diametrul ≥1 mm

o 5: Protecție la praf și a altor reziduuri microscopice

o 6: Etanșare completă la praf

 Al doilea număr (protecție împotriva umidității)

o 0: Fără protecție

o 1: Protecție împotriva condensului

o 2: Protecție împotriva picăturilor de apă cu 15° înclinație

o 3: Protecție împotriva apei pulverizate cu 60° înclinație

o 4: Protecție împotriva apei pulverizate cu orice inclinație

o 5: Protecție împotriva jeturilor de apă cu orice inclinație

o 6: Protecție împotriva jeturilor de apă puternice și averse

6
 o 7: Protecție împotriva efectelor imersiei temporare, până la 1 m și timp de 30
de minute

o 8: Protecție împotriva scufundării permanente sub apă până la 4 m adâncime.

 Litere suplimentare

o f: rezistent la ulei

o H: dispozitiv de înaltă tensiune

o M: dispozitiv în mișcare în timpul testului de apă

o S: dispozitiv staționar în timpul testului de apă

o W: condiții de mediu

2.2 CONTACTORUL

Contactorul se poate defini ca un aparat de comutaţie cu o singură poziţie de repaus,

acţionat în alt mod decât manual, capabil de a închide, a suporta şi a întrerupe curenţii în
condiţii normale, inclusiv curenţii de serviciu şi de suprasarcină.

Contactoarele sunt cele mai răspândite aparate din instalaţiile de comandă şi

automatizare. Prezintă avantajele că pot fi acţionate de la distanţa la primirea unui impuls ce
poate fi dat manual sau automat, au o frecvenţă mare de conectare şi o rezistenţă mare de
uzură electrică şi mecanică.

Principalele elemente ale unui contactor sunt:

 elementul motor care asigura deplasarea contactelor mobile. Acest element poate fi
un electromagnet (contactoare electromagnetice), un piston acţionat cu aer
comprimat (contactoare pneumatice) sau un ax motor prevăzut cu came (contactoare
mecanice). Cele mai răspândite sunt contactoarele electromagnetice, mai ales cele ce
acţionează în circuite de curent alternativ (contactoare de curent
alternativ). Electromagnetul poate fi alimentat cu tensiune alternativa (în cea mai
mare parte a cazurilor) său continua;

 polii principali constituiţi din bornele de intrare şi ieşire, puntea conductoare care
asigura continuitatea circuitului principal, contactele şi camera de stingere. Numărul

7
 polilor principali este de trei, în cazul utilizării contactorului în curent alternativ
trifazat şi de doi în cazul utilizării în curent alternativ monofazat sau continuu;

 polii auxiliari care sunt de fapt contactele auxiliare care servesc la menţinerea sub
tensiune a bornei electromagnetului, la semnalizare sau blocare.

Contactorul poate fi realizat cu contacte normal închise sau normal

deschise. Contactul normal deschis este contactul care se afla deschis când aparatul se afla în
poziţie de repaus. Contactul normal închis este acel contact care se afla închis când aparatul
se afla în poziţie de repaus.

Contactorul cu contactele principale normal închise se numeşte ruptor.

Carcasa aparatului este formată din piese izolante şi metalice care asigura izolarea,
ghidajul pieselor la mişcare şi fixarea aparatului în poziţia de funcţionare.

Din punct de vedere al cinematicii, contactoarele se pot clasifica în:

 contactoare cu mişcare de rotaţie a contactelor mobile şi electromagnetului;

 contactoare cu mişcare de translaţie a contactelor şi electromagnetului; Mişcările

contactoarelor şi electromagnetului pot fi paralele şi contactorul are o mişcare de
translaţie simplă, sau perpendiculară una pe cealaltă, şi contactorul are o mişcare
combinată.

Contactoarele cu mişcare de translaţie sunt cele mai răspândite. În figura 1 este

reprezentată construcţia unui contactor cu mişcare de translaţie simplă. Soclul 1 permite
montarea aparatului pe suport şi pe el se fixează restul subansamblurilor. Pe miezul magnetic
fix 2 se montează bobina de acţionare. Contactele fixe se montează pe corpul izolante. În
partea de sus se afla echipajul mobil 4 ce conţine miezul magnetic mobil şi contactele mobile.
Tot în partea superioară se afla şi camerele de stingere 5 şi contactele auxiliare 6.

În figura 2 este reprezentat schiţat un contactor cu mişcare combinată. Contactele

fixe 5 se afla montate pe suportul 2. Contactele mobile 6 executa o mişcare de translaţie,
orizontală, perpendiculară pe mişcarea de translaţie executată de armatura magnetică
mobila 8, când este atrasă de miezul magnetic fix 7. Transformarea mişcării între cele două
elemente se face cu ajutorul braţului 9 ce se roteşte în jurul axului 10. Resortul 11 realizează
revenirea armaturii magnetice 8 atunci când încetează acţiunea miezului 7. Camera de
stingere a arcului 3 conţine plăcuţele 12 ce fragmentarea arcului şi stingerea sa pe
baza efectului de electrod (arcul scurt).

Contactoarele cu mişcare de translaţie se utilizează pentru instalaţiile de

curent alternativ cu tensiuni nominale până la 500 V şi curenţi nominali până la 30-60
A.Pentru curenţi mai mari, camerele de stingere folosesc principiul arcului scurt pentru
stingerea arcului electric.

8
 Fig.1. Construcţia unui contactor cu mişcare de translaţie simplă

Fig.2. Contactoare din seriile TCA

După felul sarcinii, contactoarelor se clasifica în următoarele tipuri:

 în curent alternativ:

o tip AC 1-utilizat la comanda diferitelor receptoare cu sarcini electrice ne

inductive sau slab inductive (cuptoare electrice cu rezistenţe);

o tip AC 2-utilizat la pornirea motoarelor cu inele de contact şi la frânarea în

contracurent;

9
 o tip AC 3 - utilizat la pornirea motoarelor cu rotorul în scurtcircuit şi la oprirea
motoarelor în plin mers;

o tip AC 4 - utilizat la pornirea motoarelor cu rotorul în scurtcircuit, la mersul cu

şocuri şi la inversarea sensului de rotaţie al motoarelor;

 în curent continuu:

o tip DC 1- utilizat la comanda diferitelor receptoare cu sarcini ne inductive sau

slab inductive (cuptoare cu rezistenţa);

o tip DC 2---utilizat la pornirea motoarelor cu excitaţie în derivaţie şi la oprirea

acestor motoare în plin mers;

o tip DC 3---utilizat la pornirea motoarelor cu excitaţie în derivaţie, la mersul cu

şocuri şi la inversarea sensului de rotaţie al motoarelor

o tip DC 4---utilizat la pornirea motoarelor cu excitaţie serie şi oprirea

motoarelor cu excitaţie serie în plin mers;

o tip DC 5---utilizat la pornirea motoarelor cu excitaţie serie, la mersul cu şocuri

şi la inversarea sensului de rotaţie al motoarelor.

2.3 ÎNTRERUPTORUL AUTOMAT

Întreruptoarele automate de joasă tensiune sunt aparate de comutaţie capabile să

închidă, şi să întrerupă curenţii atât în condiţii normale de funcţionare ale circuitului, cât şi în
condiţii anormale, cum ar fi cele de scurtcircuit.

Întreruptoarele automate deci, pe lângă funcţia de comutaţie a circuitelor în regim

normal, mai îndeplinesc şi funcţia de protecţia acestor circuite în condiţii anormale, cum ar fi
în cazul suprasarcinilor şi în special în cazul scurtcircuitelor.

După destinaţia lor întreruptoarele se pot clasifica în următoarele tipuri constructive:

 întreruptoare automate pentru instalaţii de interior, de curent alternativ, de tensiuni

120-220 V, curenţi nominali 6-25 A şi curenţi de rupere de circa 1500 A;

 întreruptoarele automate pentru instalaţii de forţă, de curenţi alternativi nominali

mari (25-2000 A), tensiuni 220-550 V şi curenţi de rupere de 10-50 kA;

 întreruptoare automate pentru linii electrice de curent alternativ cu curenţi de rupere

până la 100 kA;

 întreruptoare automate ultrarapide pentru instalaţii de curent continuu.

După construcţia lor întreruptoarele se pot clasifica în două mari categorii:

10
  întreruptoare automate în carcasa izolantă

 întreruptoare automate universale în execuţie deschisă

Din punct de vedere constructiv un întreruptor automat de joasă tensiune cuprinde

următoarele părţi principale:

 Mecanismul care realizează acţionarea întreruptorului care are următoarele funcţii:

menţine întreruptorul închis şi zăvoreşte forţa de declanşare; asigură declanşarea
întreruptorului; asigură declanşarea liberă; asigură vitezele de închidere şi deschidere
a contactelor. Aceste funcţii se realizează cu ajutorul mecanismelor cu clichet, cu
genunchi sau cu acumulare de energie în resort.

 Organul motor cu ajutorul căruia se produce energia

necesară acţionarii întreruptorului. Acesta poate fi manual, dispozitiv electromagnetic,
dispozitiv pneumatic, servomotor.

 Polii principali construiţi de căile de curent, contacte şi camere de stingere.

 Polii auxiliari sau contactele auxiliare se folosesc la circuitele secundare de comandă,

semnalizare şi blocaj ale întreruptorului.

 Dispozitivele de protecţie sunt construite din declanşatoare sau relee. Deosebirea

dintre declanşatoare şi relee este aceea că declanşatorul determina un proces mecanic
de dezavorare a unei forţe, în timp ce releul determina un proces electric de stabilire
sau întrerupere a unui contact electric. Ambele sunt organe sensibile la o mărime
electrică.

Întreruptoarele automate de joasă tensiune se construiesc într-o mare varietate de

tipuri constructive. Dintre tipurile de întreruptoare în carcasa izolantă la noi în ţara se fabrică
seria USOL.

Seria de întreruptoare automate USOL se fabrică pentru curenţi nominali de 100, 110,
250, 500, 630, 800 A, curent alternativ şi continuu.

Un întreruptor automat tip USOL este format din următoarele părţi principale:

 baza, întreruptorul propriu-zis,

 cutia cu declanşatoare termice şi electromagnetice

 carcasă.

La montarea unui întreruptor USOL trebuie verificate următoarele:

 corespondenta poziţiilor manetei de acţionare cu poziţia contactelor mobile;

 declanşarea automată a întreruptorului la extragerea din bază (cazul execuţiei

debroşările);

11
  funcţionarea corectă a declanşatoarelor de tensiune nulă sau de curent;

 anclanşarea în gol (fără tensiune la contactele principale) cu ajutorul motorului de

acţionare de la distanţă pentru verificarea funcţionarii acestuia.

Dintre tipurile de întreruptoare universale în construcţie deschisă, la noi în ţara se

construiesc tipurile OROMAX, DITA, AMT şi întreruptoare monopolare licenţa BBC-
STOTZ KONTAKT.

Seria de întreruptoare automate AMT fabricate de Electroaparataj se realizează pentru curenţi

nominali de 200 şi 400 A şi se utilizează la protecţia motoarelor şi a liniilor electrice.

În figura 3 este reprezentată schema electrică a unui întreruptor AMT în care EM este
electromagnetul de acţionare; RN declanşatorul de tensiune minimă; C-contactorul de
comandă; R şi r- rezistente de descărcare; k1-condensator de temporizare; k2-condensator de
descărcare; Rd-redresorul de alimentare; f siguranţă fuzibila.

Fig.3. Schema electrică a întreruptorului AMT

Aparatele din seria AMT sunt prevăzute cu declanşator termic şi electromagnetic pe

fiecare fază şi declanşator de tensiune nulă.

De asemenea, se pot prevedea şi cu un sistem de acţionare de la distanţă prin

electromagnet alimentat în curent continuu.

Întreruptoarele ATM se pot livra în execuţie neprotejată sau în execuţie capsulată. În

ultima variantă camerele de stingere sunt prevăzute cu un răcitor de gaze.

12
 2.4 APLICAŢII PRACTICE PENTRU CONTACTORI ŞI
ÎNTRERUPĂTORI

În imaginea 4 se poate analiza un întrerupător cu grad de protecţie IP 55W. Acest grad

de protecţie asigurat de producător este protejat împotriva prafului şi a altor reziduri
microscopice. De asemenea acest întrerupător aplicat are o protecţie ridicată împotriva
jeturilor de apă venite din orice unghi. Litera W ne arată ca el este rezistent şi la condiţiile
meteo.

Fig. 4 Întrerupător triplu aplicat IP55W

13
Fig. 5 Priza dublă cu împământare cu obturator 16 A IP44

Fig. 6 Contactor EATON cu grad de protecţie IP41

14
 CAPITOLUL III MĂSURI DE PROTECŢIA MUNCII LA
UTILIZAREA INSTALAŢIILOR ŞI ECHIPAMENTELOR
ELECTRICE

Pentru evitarea accidentelor prin electrocutare, este necesară eliminarea posibilităţii

de trecere a unui curent periculos prin corpul omului.

Măsurile, amenajările şi mijloacele de protecţie trebuie să fie cunoscute de către tot

personalul muncitor din toate domeniile de activitate.

Principalele măsuri de prevenire a electrocutării la locurile de muncă sunt:

 asigurarea inaccesibilităţii elementelor care fac parte din circuitele electrice şi care se
realizează prin:

o amplasarea conductelor electrice, chiar izolate, precum şi a unor echipamente

electrice, la o înălţime inaccesibilă pentru om. Astfel, normele prevăd ca
înălţimea minimă la care se pozează orice fel de conducto electric să fie de
4M, la traversarea părţilor carosabile de 6M, iar acolo unde se manipulează
materiale sau piese cu un gabarit mai mare, această înălţime se depăşească cu
2.25m gabaritele respective.

o Izolarea electrică a conductoarelor;

o Folosirea carcaselor de protecţie legate la pământ;

o Îngrădirea cu plase metalice sau cu tăblii perforate, respectându-se distanta

impusă până la elementele sub tensiune.

o Folosirea tensiunilor reduse (de 12, 24, 36V) pentru lămpile şi sculele
electrice portative. Sculele şi lămpile portative care funcţionează la tensiune
redusă se alimentează la un transformator coborâtor. Deoarece exista pericolul
inversării bornelor este bine că atât distanta picioruşelor fiselor de 12, 24 şi
36V, cât şi grosimea acestor picioruşe, să fie mai mari decât cele ale fiselor
obişnuite de 120, 220 şi 380 V, pentru a evita posibilitatea inversării lor.

 La utilizarea uneltelor şi lămpilor portative alimentate electric, sunt obligatorii:

o verificarea atentă a uneltei, a izolaţii ai a fixării sculei înainte de începerea

lucrului;

o evitarea răsucirii sau a încolăcirii cablului de alimentare în timpul lucrului şi a

deplasării muncitorului, pentru menţinerea bunei stări a izolaţiei;

o menajarea cablului de legătura în timpul mutării uneltei dintr-un loc de muncă

în altul, pentru a fi solicitat prin întindere sau răsucire; unealta nu va fi purtată
ţinându-se de acest cablu;

15
 o evitarea trecerii cablului de alimentare peste drumurile de acces şi în locurile
de depozitare a materialelor; dacă acest lucru nu poate fi evitat, cablul va fi
protejat prin îngropare, acoperire, cu scânduri sau suspendate;

o interzicerea reparării sau remedierii defectelor în timpul funcţionarii motorului

sau lăsarea fără supraveghere a uneltei conectate la reţeaua electrică.

Folosirea mijloacelor individuale de protecţie şi mijloacelor de avertizare. Mijloacele

de protecţie individuală se întrebuinţează de către electricieni pentru prevenirea electrocutării
prin atingere directă şi pot fi împărţite în două categorii: principale şi auxiliare.

 Mijloacele principale de protecţie constau din:

o tije electroizolante,

o cleşti izolanţi

o scule cu mânere izolante.

Izolaţia acestor mijloace suporta tensiunea de regim a instalaţiei în condiţii sigure; cu

ajutorul lor este permisă atingerea părţilor conductoare de curent aflate sub tensiune.

 Mijloacele auxiliare de protecţie constau din:

o echipament de protecţie (mănuşi, cizme, galoşi electroizolanţi),

o covoraşe de cauciuc,

o platforme şi grătare cu picioruşe electroizolante din porţelan etc.

Aceste mijloace nu pot realiza însă singure securitatea împotriva electrocutărilor.

Întotdeauna este necesară folosirea simultană cel puţin a unui mijloc principal şi a
unuia auxiliar.

Mijloacele de avertizare constau din plăci avertizoare, indicatoare de securitate

(stabilită prin standarde şi care conţin indicaţii de atenţionare), îngrădiri provizorii prevăzute
şi cu plăcute etc. Acestea nu izolează, ci folosesc numai pentru avertizarea muncitorilor sau a
persoanelor care se apropie de punctele de lucru periculoase.

· Deconectarea automată în cazul apariţiei unei tensiuni de atingere periculoase sau a

unor scurgeri de curent periculoase. Se aplica mai ales la instalaţiile electrice care
funcţionează cu punctul neutru al sursei de alimentare izolat faţă de pământ.

Menţionând faptul ca un curent de defect 300-500A poate deveni în anumite condiţii,

un factor provocator de incendii, aparatul prezentat asigura protecţia şi împotriva acestui
pericol.

Întreruptorul este prevăzut cu carcase izolante, şi este echipat cu declanşatoare

termice, electromagnetice şi releu de protecţie la curenţi de defect.

16
· Separarea de protecţie se realizează cu ajutorul unui transformator de separaţie. Prin
acesta, se urmăreşte crearea unui circuit izolat faţă de pământ, pentru alimentarea
echipamentelor electrice, la care trebuie înlăturat pericolul de electrocutare. În cazul uni
defect, intensitatea curentului care se închide prin om este foarte mică, deoarece trebuie să
treacă prin izolaţia care are o rezistenţă foarte mare.

Condiţiile principale care trebuie îndeplinite de o protecţie prin separare sunt:

 la un transformator de separaţie să nu se poată conecta decât un singur utilaj;

 izolaţia conductorului de alimentare să fie întotdeauna în stare bună, pentru a fi

exclusă posibilitatea apariţii unui curent de punere la pământ de valoare mare.

 Izolarea suplimentară de protecţie consta în executarea unei izolări suplimentare faţă

de izolarea obţinută de lucru, dar care nu trebuie să reducă calităţile mecanice şi
electrice impuse izolării de lucru.

Izolarea suplimentară de protecţie se poate realiza prin:

 aplicarea unei izolări suplimentare intre izolaţia obişnuită de lucru şi elementele bune
conducătoare de electricitate ale utilajului;

 aplicarea unei izolaţii exterioare pe carcasa utilajului electric;

 izolarea amplasamentului muncitorului faţă de pământ.

· Protecţia prin legarea la pământ este folosită pentru asigurarea personalului contra
electrocutării prin atingerea echipamentelor şi instalaţiilor care nu fac parte din circuitele de
lucru, dar care pot intra accidental sub tensiune, din cauza unui defect de izolaţie. Elementele
care se leagă la pământ şut următoarele: carcasele şi postamentele utilajelor, maşinilor şi ale
aparatelor electrice, scheletele metalice care susţin instalaţiile electrice de distribuţie,
carcasele tablourilor de distribuţie şi ale tablourilor de comandă, corpurile manşoanelor de
calibru şi mantalele electrice ale cablurilor, conductoarele de protecţie ale liniilor electrice de
transport etc. Instalaţia de legare la pământ consta din conductoarele de legare la pământ şi
priza de pământ, formată din electrozi. Prizele de pământ verticale sau orizontale se
realizează astfel încât diferenţa de potenţial la care ar putea fi expus muncitorul prin atingere
directă să nu fie mai mare de 40V.

17
 BIBLIOGRAFIE

1. Manualul electricianului de exploatare reţele electrice - Gabriel

Gorghiu, Horia Andrei, Diana Enescu, Mihail-Florin Stan, Elena
Otilia Virjoghe
2. Memoratorul instalatorului electrician - Taraba Istvan
3. Cartea instalatorului electrician - Gh. Chiriţă, C. Alexe
4. Manualul electricianului industrial – Gh. Istudor
5. www.Wikipedia.ro
6. www.regielive.ro

18