LICEUL TEHNOLOGIC „CLISURA DUNĂRII

“MOLDOVA NOUĂ,
Jud. CARAŞ-SEVERIN

Nr... /...

TEMA PROIECTULUI:

FUNCŢIONAREA MAŞINII DE
CURENT CONTINUU CĂ MOTOR

EXAMEN
DE CALIFICARE
NIVEL IV

Îndrumător proiect Prof.

Clasa
Candidat Georgiana
Învăţământ zi
Profilul Tehnic
Calificarea profesională
Anul absolvirii 2020

1
 CUPRINS

ARGUMENT 3

CAPITOLUL I – MAŞINA DE CURENT CONTINUU – CONSTRUCŢIE ŞI

4
GENERALITĂŢI

NOŢIUNI INTRODUCTIVE 4

1.2 ELEMENTE CONSTRUCTIVE DE BAZĂ 4

CAPITOLUL II FUNCŢIONAREA MAŞINII DE CURENT CONTINUU CĂ

10
MOTOR

2.1 PORNIREA MOTOARELOR 10

2.2 CARACTERISTICILE MOTOARELOR DE C.C. 11

2.3 REGLAREA TURAŢIEI MOTOARELOR DE C.C. 11

2.4 DEFECTELE ŞI REGIMURILE ANORMALE ÎN FUNCŢIONAREA

12
MOTORULUI DE C.C.

CAPITOLUL III MĂSURI DE PROTECŢIA MUNCII LA UTILIZAREA LA

13
LUCRĂRI DE MONTARE ŞI ÎNTREŢINERE A REDRESOARELOR

BIBLIOGRAFIE 16

2
 ARGUMENT

Odată cu apariţia şi dezvoltarea producerii, transportului şi distribuţiei energiei

electrice în curent alternativ,rolul şi ponderea fabricaţiei maşinii de curent continuu a început
să scadă, construcţia şi exploatarea să fiind mai dificilă în raport cu maşinile de curent de
curent alternativ şi în special în comparaţie cu motoarele asincrone.
Se pare că însuşirea de bază a maşinii de curent continuu, funcţionând că motor,
respectiv posibilitatea reglării comode şi în limite largi a turaţiei, poate fi suplinita de
maşinile de curent alternativ sau prin comanda turaţiei motoarelor asincrone cu variatoare de
frecvenţă.
În ultimul timp însă maşina de curent continuu, având în vedere - motoarele de curent
continuu perfecţionate – capăta din nou o deosebită importanţă în acţionările cu reglaj de
viteză, începând cu tracţiunea electrică urbana şi feroviară şi cuprinzând toate domeniile de
acţionare electrică din metalurgie, maşini unelte, instalaţii de transport şi ridicat, etc.
Mașinile de curent continuu au un caracter reversibil putând fi utilizate în două
regimuri de funcționare:

 Regimul de generator;
 Regimul de motor.

În cazul regimului de generator, puterea generată de acesta (de natură electrică)

esteobținută la bornele mașinii, fiind exprimată în W, kW sau MW, iar pentru regimul de
moto rputerea rezultată este putere mecanică la arbore și se exprimă în W, kW sau MW.
Specificațiileși regimul de funcționare se pot identifica de la plăcuța indicatoare a mașinii.

Proiectul meu :” Funcţionarea maşinii de curent continuu că motor” este structurat pe

trei capitole după cum urmează:

· În capitolul I am adus în atenţia cititorului noţiuni introductive despre maşina de

curent continuu. Tot în acest capitol am analizat elementele componente ale maşinii
de curent continuu, dar şi anumite caracteristici nominale precum şi câteva detalii care
trebuie luate în considerare atunci când se constituie un circuit cu o astfel de maşină.

· Capitolul ÎI prezintă efectiv studiul şi analiza regimului de motor a maşinii de curent

continuu. În acest capitol am dezbătut următoarele subiecte:

o Pornirea maşinii de curent continuu în regim de motor

o Caracteristicile maşinii de curent continuu în regim de motor

o Modul în care se reglează turaţia la aceste maşini , precum şi

o Defectele şi regimurile anormale de lucru la un motor de curent continuu

· Capitolul al III-lea prezintă normativul de protecţie şi siguranţă a muncii atunci când

se lucrează cu maşini de curent continuu.

3
 · Lucrarea mea se încheie cu bibliografia de unde m-am inspirat.

CAPITOLUL I – MAŞINA DE CURENT CONTINUU –

CONSTRUCŢIE ŞI GENERALITĂŢI

1.1 NOŢIUNI INTRODUCTIVE

Maşina de curent continuu este o maşină electrică rotativă, reversibilă (poate

funcţiona atât în regim de motor cât şi în regim de generator) cu o utilizare destul de mare în
prezent, dar mai restrânsă decât a maşinii asincrone sau sincrone.

Generatoarele se folosesc pentru alimentarea unor instalaţii de electrochimie, ca

generatoare de sudură, ca generatoare principale şi pentru încărcarea bateriilor de
acumulatoare pe nave etc.

Motoarele de curent continuu se folosesc în acţionările electrice ce necesită variaţia

turaţiei într-o plajă foarte largă şi în tracţiunea electrică.

1.2 ELEMENTE CONSTRUCTIVE DE BAZĂ

Maşina de curent continuu se compune din stator (inductor) şi din rotor (indus).

Statorul este constituit din:

 carcasă în formă de coajă cilindrică din fontă sau oţel (obligatoriu material
feromagnetic, deoarece face parte din circuitul magnetic), prevăzută cu cutie
de borne, tălpi de prindere, cârlig de ridicare;
 scuturi care închid la capete carcasa, prevăzute cu lagăre (cu rulmenţi) în care
se roteşte axul rotorului, scuturi realizate din acelaşi material cu carcasa;
 polii principali realizaţi din oţel (în număr de 2p - unde p este numărul de
perechi de poli ai maşinii) şi polii auxiliari (tot în număr de 2p) împreună cu
înfăşurările lor;
 portperii în care sunt dispuse periile colectoare (în număr de 2p) realizate din
cărbune, cupru, bronz grafitat sau materiale speciale conţinând obligatoriu
cupru şi cărbune, realizate prin sinterizare.

La unele maşini de puteri mici, poli inductori sunt realizaţi cu magneţi permanenţi,
deci nu mai au înfăşurări inductoare. Descoperirea în ultimele două decenii a materialelor
magnetice cu pământuri rare, care au condus la realizarea de magnet permanenţi performanţi,
au permis creşterea puterii maşinilor fără înfăşurări de excitaţie.

4
 Fig.1 Secţiune prin maşina de curent continuu cu o pereche de poli p=1

Rotorul este format din:

 axul sau arborele maşinii pe care este dispus un ventilator necesar pentru
răcirea maşinii;

 circuitul magnetic de formă cilindrică solidar cu axul, format din tole de oţel
electrotehnic, cu crestături periferice longitudinale în care sunt introduse laturile
active ale bobinelor înfăşurării rotorice numite secţii;

 colectorul este realizat din lamele de cupru având formă de pană în secţiune,
izolate între ele cu plăcuţe de mică, fixate într-un butuc din material izolant printr-un
sistem de coadă de rândunică.

Extremităţile secţiilor sunt conectate la lamelele colectorului (prin intermediul unor

prelungiri radiale ale acestora numite steguleţe). Pe lamelele de colector calcă tot timpul
rotirii periile colectoare. Periile colectoare sunt astfel plasate încât secţiile legate la lamelele
de colector pe care acestea calcă să se găsească cu laturile active în axele neutre ale maşinii
(bisectoarele unghiurilor formate de axele polare unde câmpul magnetic este nul şi deci în
aceste secţii să nu se inducă tensiuni electromotoare şi să nu fie parcurse de curenţi.

Înfăşurările maşinii de curent continuu

a) Înfăşurările inductoare sau de excitaţie sunt bobine plasate pe polii principali ai

maşinii. Maşina de curent continuu poate fi prevăzută şi cu poli auxiliari ale căror bobine sunt
înseriate cu înfăşurarea rotorică (indusul) şi au rolul de a compensa fluxul magnetic de reacţie
al indusului în axele neutre.

5
 La maşinile cu o construcţie mai pretenţioasă, în tălpile polare (partea polilor dinspre
rotor) sunt practicate crestături în care sunt introduse bobine înseriate cu rotorul, parcurse
deci de curentul rotoric dar în sens contrar sensului din bobinele rotorice aflate sub acea talpă
polară. Această construcţie permite compensarea fluxului magnetic de reacţie al indusului în
axele polare care tinde să micşoreze fluxul magnetic inductor (având sens opus acestuia sub
talpa polară).

Fig. 2 Secţiune în colectorul maşinii de curent continuu

b) Înfăşurările rotorice (ale indusului) alcătuiesc circuite închise, simetrice, compuse

din bobine numite secţii cu laturile active situate în crestături. În fiecare crestătură sunt doua
laturi active de la două secţii diferite una la fundul crestăturii (jos) şi alta la suprafaţă (sus).
Fiecare secţie are o latură activă într-o crestătură plasată sus şi o a doua latură în altă
crestătură plasată jos. Deschiderea (distanţa între laturile active) y a unei bobine, în număr de
crestături sau centimetri, se numeşte pasul bobinei şi poate fi egal cu pasul polar τ (distanţa în
număr de crestături sau centimetri la periferia rotorului între doi poli) sau mai mic ca pasul
polar, în care caz se numeşte pas scurtat y   .

Înfăşurările indusului pot fi de două tipuri: bobinaj buclat şi bobinaj ondulat. Capetele
unei secţii la bobinajul buclat sunt legate la două lamele de colector vecine, iar la bobinajul
ondulat se află conectate la lamele de colector distanţate cu aproape dublul unui pas polar.

Numărul de perii este egal cu numărul de poli 2p. Periile sunt legate între ele din două
în două, jumătate dintre ele fiind conectate la borna "+" a indusului şi jumătate la borna "-".
Fiecare perie este astfel plasată încât lamelele de colector vecine pe care calcă să fie
conectate la o secţie care are laturile active plasate în axele neutre ale maşinii în care câmpul
magnetic este nul (sau aproape nul datorită fluxului de reacţie al indusului). Astfel în secţia
scurtcircuitată de perie nu se induc tensiuni electromotoare, nu apar curenţi care la întrerupere
să conducă la apariţia scânteilor la colector. Se spune (inexact) ca periile sunt plasate în axele
neutre, dar datorită rotirii capetelor de bobină faţă de crestăturile din care acestea au ieşit,
periile sunt fizic plasate decalat faţă de aceste axe.

Între periile de polarităţi diferite se vor înseria un număr de secţii care vor forma o
cale de curent, toate secţiile formând un număr de cai de curent în paralel, întotdeauna par,

6
maşina caracterizându-se prin numărul de perechi de căi de curent a. Rotorul maşinii are un
număr de căi de curent 2a care, în funcţie de tipul înfăşurării, este egal sau mai mare ca
numărul de perechi de poli 2p ai maşinii.

Căile de curent sunt (constructiv) practic identice şi deci fiecare are o rezistenţă ra,
este parcursă de curentul Ia şi este sediul unei tensiuni electromotoare induse Ea. Dipolul
echivalent al indusului va fi caracterizat de rezistenţa indusului ri = ra / 2a, curentul prin
indus Ii = 2a Ia şi tensiunea electromotoare echivalentă E = Ea ( fig. 3 )

Fig. 3 Schiţa înfăşurării rotorului şi schema electrică echivalentă

Tipuri de circuite magnetice

Circuitul magnetic al unei maşini de curent continuu de uz general este format din:

 carcasa cilindrică executată din oţel masiv

 polii principali (de excitaţie), executaţi în general lamelaţi
 polii auxiliari (de comutaţie), executaţi din oţel masiv sau lamelat;
 miezul rotund cu crestături la exterior, executat lamelat.

La maşinile de curent continuu destinate a fi alimentate cu curent redresat, miezul

statorului se execută complet lamelat, polii având înspre interior crestăturile pentru
înfăşurarea de compensaţie, iar polii de comutaţie se execută numai lamelat.

Miezurile magnetice ale maşinilor electrice de curent continuu În general, la o maşină

electrică circuitul magnetic este format din miezul statorului, pe care este dispusă înfăşurarea
rotorului.

Pentru execuţia miezurilor magnetice se folosesc materiale feromagnetice, în special

aliaje ale fierului, care au proprietăţi de magnetizare foarte bun. Miezurile magnetice pentru

7
maşinile de curent continuu se execută din oţel masiv, mai rar fontă (numite miezuri masive)
sau din tablă de oţel groasă de 1-2mm (numite miezuri lamelate).

Răcirea maşinilor electrice

Datorită pierderilor de energie în înfăşurări şi miezuri magnetice acestea se încălzesc.

Pentru a se limita ridicarea temperaturii la valori care să permită buna lor funcţionare,
maşinile se răcesc cu ajutorul unui fluid de răcire, care preia căldura în afara unor cazuri
speciale (răcire cu hidrogen, azot, apă, etc.)

De cele mai multe ori, pentru intensificarea schimbului de căldură, carcasa este
prevăzută cu nervuri la exterior, iar pe arborele maşinii este fixat un ventilator în interiorul
carcasei şi unul în exterior.

Caracteristici nominale

O maşină electrică rotativă se caracterizează prin:

 serviciul nominal de funcţionare pentru care a fost construită maşina.

 mărime nominală.

Serviciul de funcţionare este dat de succesiunea şi durata perioadelor de încărcare,

mers în gol, sau repaus; în tot acest timp, diversele părţi ale maşinii nu trebuie să se
încălzească peste temperatura admisă. Principalele mărimi nominale care caracterizează
funcţionarea unei maşini electrice sunt:

 puterea nominală
 curentul nominal - turaţia nominală
 randamentul nominal

Pe plăcuţa indicatoare se mai specifică:

 tipul maşinii
 protecţia maşinii
 clasa de izolaţie
 întreprinderea producătoare

În ţara noastră se execută un sortiment foarte larg de maşini electrice rotative, de la

micromotoare cu puteri de la 0,25 KW până la maşini de câteva sute de mii de Kilowaţi,
acoperind necesităţile în cele mai diferite domenii industriale, cum sunt:

 motoare de curent continuu de uz general pentru maşini unelte,

 pentru acţionări de utilaje tehnologice şi în metalurgie,
 pentru tracţiunea minieră, urbană şi feroviară
 generatoare de curent continuu de uz general pentru sudare electrică, e.t.c

Schemele de conexiuni ale maşinii de curent continuu.

8
 Maşina de curent continuu cunoaşte o mare răspândire în sistemele de acţionare
electrică ca motor electric datorită caracteristicilor electromecanice avantajoase pe care le
prezintă. Principala utilizare este în sistemele care necesită un reglaj de viteză în limite largi.

Înfăşurarea de excitaţie a maşinii pentru a crea poli inductori este necesar să fie
alimentată cu curent continuu. Alimentarea ei se poate face în diferite moduri:

 de la o sursă de curent continuu exterioară maşinii-când se spune că maşina are

excitaţie separată;
 de la bornele înfăşurării indusului-când se spune că maşina are excitaţie proprie sau
autoexcitaţie;

După modul de conectare a înfăşurării de excitaţie cu înfăşurarea indusului (prin

intermediul periilor şi a colectorului), maşinile cu autoexcitaţie pot fi cu:

 excitaţie în paralel sau derivaţie;

 excitaţie serie;
 excitaţie mixtă sau compusă
 care au două înfăşurări de excitaţie, una în derivaţie şi una în serie cu înfăşurarea
indusului.

CAPITOLUL II FUNCŢIONAREA MAŞINII DE CURENT

CONTINUU CĂ MOTOR

9
 În regim de motor, maşina excită şi cuplată la o reţea de tensiune U absoarbe un
curent I şi dezvoltă la bornele unui cuplu mecanic M la o turaţie n. Motoarele pot avea toate
tipurile de excitaţie.

2.1 PORNIREA MOTOARELOR

Maşina poate dezvolta un cuplu la arbore dacă este excitată, adică există un flux
inductor şi indusul este parcurs de curent, adică maşina este alimentată de la o sursă. Sensul
de rotaţie este impus de sensul cuplului care se poate schimba. Maşinile de mică putere la
care RIn >0,15Un iar Ip <6 l n şi timpul de pornire este de sub o secundă, se pot porni prin
conectare directă la reţea. Restul maşinilor trebuie pornite prin alimentarea la început cu o
tensiune redusă de la o sursă sau prin introducere în serie cu indusul a unui reostat de pornire
de rezistenţă R pentru a limita curentul iniţial de pornire la valori lp<1,5-2ln. Pentru un curent I
p dat tensiunea la borne trebuie să fie U=I p R, iar în cazul folosirii reostatului de pornire

rezistenţa acestuia trebuie să îndeplinească relaţia :

Curentul Ip fiind limitat şi ştiind că   k ie , cuplul iniţial de mărire nu mai poate fi

pornit decât prin creşterea curentului de excitaţia ie . La motorul serie la care ie=Ia , este
asigurat un cuplu bun de pornire. La motoarele cu excitaţie separată reostatele de câmp se dă
pe poziţia de rezistenţă minimă pentru un curent e i maxim admis, iar la motoarele cu
excitaţie derivaţie, în afara reostatului de câmp care se pune pe poziţia R c =0, trebuie ca
excitaţia să fie legată la reţea, înaintea reostatului de pornire pentru a nu micşora tensiunea de
excitaţie la pornirea cu valoarea Rp Ip. Din aceleaşi motive, motoarele derivaţie nu pot fi
pornite prin alimentare de la sursă cu tensiune variabilă. Pentru un cuplu mai bun de pornire
se folosesc motoare cu excitaţie mixtă sau compound, la care înfăşurarea serie este conectată
adiţional.

Schimbarea sensului turaţiei se face prin schimbarea polarităţii tensiunii la bornele

indusului sau a tensiunii de excitaţie, dar şi prin schimbarea polarităţii la amândouă.

2.2 CARACTERISTICILE MOTOARELOR DE C.C.

10
 La motoarele cu excitaţie, separată sau derivaţie, la care  =constant şi U = constant,
n(I) şi n(M) reprezintă ecuaţiile a două drepte la care ordonata n0 depinde de tensiunea U
aplicată la borne şi de fluxul   k ie , iar panta depinde de rezistenţa internă R şi de flux. La
motoarele cu excitaţie serie la care ie=I şi   k I, n(I) şi n(M):

Motoarele cu excitare mixtă sau compound, cu înfăşurarea serie conectată adiţional, în afara
avantajelor arătate la pornire, au o caracteristică mai căzătoare deoarece, odată cu creşterea
sarcinii, creşte fluxul, scade n pentru aceeaşi sarcină fiind o combinaţie a caracteristicilor
motoarelor cu excitaţie separată şi acelor cu excitaţie serie. În relaţiile de mai sus se dau în
afara caracteristicilor naturale pentru valori nominale ale parametrilor menţinuţi constanţi, şi
caracteristici artificiale care dau o imagine mai clară asupra posibilităţilor de a obţine la
acelaşi cuplu turaţii diferite.

2.3 REGLAREA TURAŢIEI MOTOARELOR DE C.C.

Reducerea turaţiei la motorul serie se face şuntând înfăşurarea de excitaţie cu o

rezistenţă Rd. O altă metodă mai neeconomică este cea a modificării pantei drepte înseriind cu
indusul o rezistenţă Rs şi atunci rezultă:

Împreunarea excitaţiei în timpul funcţionării motorului cu excitaţie separată sau

derivaţie conduce la   0 deci E  0 şi la U=ct; dacă cuplul rezistent la arbore
Mr>M = km r I ,din cauza fluxului remanent, maşina se opreşte, iar curentul Ia=Ip conduce la
încălziri periculoase. De aceea circuitul de excitaţie este prevăzut cu siguranţe fuzibile sau alt
tip de protecţie. Motorul serie, se ambalează la funcţionarea în gol când M 0 ; de aceea se
foloseşte numai cuplat cu mecanismul de antrenat, cum este folosit în: în tracţiune, în
instalaţiile de ridicat şi la motoarele serie de mică putere alimentate în c.a. şi încorporate în
aspiratoare de praf , roboţi de bucătărie, râşniţe de cafea, maşini de găurit, etc.

11
2.4 DEFECTELE ŞI REGIMURILE ANORMALE ÎN FUNCŢIONAREA
MOTORULUI DE C.C.

Se analizează defectele mai frecvent în funcţionarea motorului de c.c.

 Motorul nu porneşte. Defecţiunea poate apărea în următoarele cazuri:

o s-au topit fuzibilul siguranţelor. Se vor înlocui siguranţele arse - s-a întrerupt
circuitul de pornire sau conductoarele de alimentare. Se va controla cu
voltmetrul prezenţa tensiunii la bornele motorului. Se va remedia
întreruperea.
o Înfăşurarea rotorului este întreruptă, de obicei lipiturile la colector. Se va
examina colectorul (locul întreruperii este marcat prin înnegrirea lamelelor
alăturate celor la care este legată bobina întreruptă). Se vor reface lipiturile
defecte.
 Motorul nu porneşte în sarcină. Defecţiunea se datorează lipsei sau slăbirii câmpului
de excitaţie care poate apărea în următoarele cazuri:
o înfăşurarea de excitaţie este scurtcircuitată. În acest caz se încălzeşte
rezistenţa din circuitul de excitaţie (dacă există). Se verifică bobinele de
excitaţie şi conexiunile lor şi izolaţia faţă de masă. Se izolează firul defect.
o Înfăşurarea de excitaţie derivaţie este legată greşit, fie în paralel cu rotorul, fie
în paralel cu reostatul de pornire.
 Motorul are turaţia mai mare sau mai mică decât cea normală. În următoarele cazuri:
o periile sunt deplasate din axa neutră. Contrasensul de rotaţie (turaţia mai
mare) sau în sensuri de rotaţie(turaţia mai mică)
o reostatul de câmp are valoarea prea mare (turaţia mai mare) sau prea mică
(turaţia mai mică).
o Scurtcircuitul între spire la una sau mai multe din bobinele de excitaţie
derivaţie. Se verifică bobinele şi se schimbă acele defecte.

12
 CAPITOLUL III MĂSURI DE PROTECŢIA MUNCII LA
UTILIZAREA LA LUCRĂRI DE MONTARE ŞI
ÎNTREŢINERE A REDRESOARELOR

            Pentru evitarea accidentelor prin electrocutare, este necesară eliminarea posibilităţii

de trecere a unui curent periculos prin corpul omului.

          Măsurile, amenajările şi mijloacele de protecţie trebuie să fie cunoscute de către tot

personalul muncitor din toate domeniile de activitate.

          Principalele măsuri de prevenire a electrocutării la locurile de muncă sunt:

· asigurarea inaccesibilităţii elementelor care fac parte din circuitele electrice şi care se
realizează prin:

o amplasarea conductelor electrice, chiar izolate, precum şi a unor echipamente

electrice, la o înălţime inaccesibilă pentru om. Astfel, normele prevăd ca
înălţimea minimă la care se pozează orice fel de conducto electric să fie de
4M, la traversarea părţilor carosabile de 6M, iar acolo unde se manipulează
materiale sau piese cu un gabarit mai mare, această înălţime se depăşească cu
2.25m gabaritele respective.

o   Izolarea electrică a conductoarelor;

o Folosirea carcaselor de protecţie legate la pământ;

o Îngrădirea cu plase metalice sau cu tăblii perforate, respectându-se distanta

impusă până la elementele sub tensiune.

o Folosirea tensiunilor reduse (de 12, 24, 36V) pentru lămpile şi sculele
    

electrice portative. Sculele şi lămpile portative care funcţionează la tensiune

redusă se alimentează la un transformator coborâtor. Deoarece exista pericolul
inversării bornelor este bine că atât distanta picioruşelor fiselor de 12, 24 şi
36V, cât şi grosimea acestor picioruşe, să fie mai mari decât cele ale fiselor
obişnuite de 120, 220 şi 380 V, pentru a evita posibilitatea inversării lor.

· La utilizarea uneltelor şi lămpilor portative alimentate electric, sunt obligatorii:

o verificarea atentă a uneltei, a izolaţii ai a fixării sculei înainte de începerea

lucrului;

o evitarea răsucirii sau a încolăcirii cablului de alimentare în timpul lucrului şi a

deplasării muncitorului, pentru menţinerea bunei stări a izolaţiei;

13
 o menajarea cablului de legătura în timpul mutării uneltei dintr-un loc de muncă
în altul, pentru a fi solicitat prin întindere sau răsucire; unealta nu va fi purtată
ţinându-se de acest cablu;

o evitarea trecerii cablului de alimentare peste drumurile de acces şi în locurile

de depozitare a materialelor; dacă acest lucru nu poate fi evitat, cablul va fi
protejat prin îngropare, acoperire, cu scânduri sau suspendate;

o interzicerea reparării sau remedierii defectelor în timpul funcţionarii motorului

sau lăsarea fără supraveghere a uneltei conectate la reţeaua electrică.

Folosirea mijloacelor individuale de protecţie şi mijloacelor de avertizare. Mijloacele

de protecţie individuală se întrebuinţează de către electricieni pentru prevenirea electrocutării
prin atingere directă şi pot fi împărţite în două categorii: principale şi auxiliare.

· Mijloacele principale de protecţie constau din:

o tije electroizolante,

o cleşti izolanţi

o scule cu mânere izolante.

Izolaţia acestor mijloace suporta tensiunea de regim a instalaţiei în condiţii sigure; cu

ajutorul lor este permisă atingerea părţilor conductoare de curent aflate sub tensiune.

· Mijloacele auxiliare de protecţie constau din:

o echipament de protecţie (mănuşi, cizme, galoşi electroizolanţi),

o covoraşe de cauciuc,

o platforme şi grătare cu picioruşe electroizolante din porţelan etc.

Aceste mijloace nu pot realiza însă singure securitatea împotriva electrocutărilor.

Întotdeauna este necesară folosirea simultană cel puţin a unui mijloc principal şi a
unuia auxiliar.

Mijloacele de avertizare constau din plăci avertizoare, indicatoare de securitate

(stabilită prin standarde şi care conţin indicaţii de atenţionare), îngrădiri provizorii prevăzute
şi cu plăcute etc. Acestea nu izolează, ci folosesc numai pentru avertizarea muncitorilor sau a
persoanelor care se apropie de punctele de lucru periculoase.

·   Deconectarea automată în cazul apariţiei unei tensiuni de atingere periculoase sau a

unor scurgeri de curent periculoase. Se aplica mai ales la instalaţiile electrice care
funcţionează cu punctul neutru al sursei de alimentare izolat faţă de pământ.

14
 Menţionând faptul ca un curent de defect 300-500A poate deveni în anumite condiţii,
un factor provocator de incendii, aparatul prezentat asigura protecţia şi împotriva acestui
pericol.

Întreruptorul este prevăzut cu carcase izolante, şi este echipat cu declanşatoare

termice, electromagnetice şi releu de protecţie la curenţi de defect.

·  Separarea de protecţie se realizează cu ajutorul unui transformator de separaţie. Prin

acesta, se urmăreşte crearea unui circuit izolat faţă de pământ, pentru alimentarea
echipamentelor electrice, la care trebuie înlăturat pericolul de electrocutare. În cazul uni
defect, intensitatea curentului care se închide prin om este foarte mică, deoarece trebuie să
treacă prin izolaţia care are o rezistenţă foarte mare.

Condiţiile principale care trebuie îndeplinite de o protecţie prin separare sunt:

· la un transformator de separaţie să nu se poată conecta decât un singur utilaj;

· izolaţia conductorului de alimentare să fie întotdeauna în stare bună, pentru a fi

exclusă posibilitatea apariţii unui curent de punere la pământ de valoare mare.

· Izolarea suplimentară de protecţie consta în executarea unei izolări suplimentare faţă

 

de izolarea obţinută de lucru, dar care nu trebuie să reducă calităţile mecanice şi

electrice impuse izolării de lucru.

Izolarea suplimentară de protecţie se poate realiza prin:

· aplicarea unei izolări suplimentare intre izolaţia obişnuită de lucru şi elementele bune
conducătoare de electricitate ale utilajului;

· aplicarea unei izolaţii exterioare pe carcasa utilajului electric;

· izolarea amplasamentului muncitorului faţă de pământ.

· Protecţia prin legarea la pământ este folosită pentru asigurarea personalului contra
electrocutării prin atingerea echipamentelor şi instalaţiilor care nu fac parte din circuitele de
lucru, dar care pot intra accidental sub tensiune, din cauza unui defect de izolaţie. Elementele
care se leagă la pământ şut următoarele: carcasele şi postamentele utilajelor, maşinilor şi ale
aparatelor electrice, scheletele metalice care susţin instalaţiile electrice de distribuţie,
carcasele tablourilor de distribuţie şi ale tablourilor de comandă, corpurile manşoanelor de
calibru şi mantalele electrice ale cablurilor, conductoarele de protecţie ale liniilor electrice de
transport etc. Instalaţia de legare la pământ consta din conductoarele de legare la pământ şi
priza de pământ, formată din electrozi. Prizele de pământ verticale sau orizontale se
realizează astfel încât diferenţa de potenţial la care ar putea fi expus muncitorul prin atingere
directă să nu fie mai mare de 40V.

15
 BIBLIOGRAFIE

1. Manualul de “MAŞINI , APARATE, ACŢIONĂRI ŞI AUTOMATIZĂRI” pentru

clasele XI – XII , licee industriale şi şcoli profesionale / Prof. dr. ing. Năstase Bichir;
Prof. dr. ing. Dan Mihoc; Conf. dr. ing. Corneliu Boţan; ing. Dragoş Simulescu.
Manualul de “

2. APARATE, ECHIPAMENTE ŞI INSTALAŢIE ELECTRICĂ INDUSTRIALĂ”

pentru clasele IX – X \ Prof. Alexandru Iulian Stan; Traian Cănescu; Constantin
popescu; Dragoş Simulescu. Manualul “

3. UTILAJUL ŞI TEHNOLOGIA INSTALAŢIILOR ELECTRICE INDUSTRIALE“

pentru clasele XI – XII cu profil electrotehnică. \prof. Sanda Cănescu; Traian Cănescu

4. Manualul electricianului industrial – Gh. Istudor

5. www.Wikipedia.ro

6. www.regielive.ro

16