LICEUL TEHNOLOGIC „CLISURA DUNĂRII

“MOLDOVA NOUĂ,
Jud. CARAŞ-SEVERIN

Nr... /...

TEMA PROIECTULUI:

STUDIUL ŞI ANALIZA
FUNCŢIONĂRII UNUI
REDRESOR MONOALTERNANTA
MONOFAZAT 220V/24V/1A

EXAMEN
DE CALIFICARE
NIVEL IV

Îndrumător proiect Prof.

Clasa
Candidat Istudor
Învăţământ zi
Profilul Tehnic
Calificarea profesională
Anul absolvirii 2020

1
 CUPRINS

ARGUMENT 3
CAPITOLUL I – REDRESORUL 4
1.1 DEFINIŢIE, GENERALITĂŢI 4
1.2 REDRESOARE CU TRANSFORMATOR 5
1.3 REDRESOARE HF ÎNALTĂ FRECVENŢĂ 6
CAPITOLUL II REDRESOR MONOFAZAT MONOALTERNANŢĂ 7
2.1 SCHEMA ELECTRICĂ 7
2.2 VARIAŢIA TENSIUNII 9
2.3 VARIAŢIA TENSIUNII IN SERIA FOURIER 10
CAPITOLUL III MĂSURI DE PROTECŢIA MUNCII LA UTILIZAREA LA
14
LUCRĂRI DE MONTARE ŞI ÎNTREŢINERE A REDRESOARELOR

BIBLIOGRAFIE 17

ARGUMENT

2
 O importantă parte a aparaturii electronice este alimentată cu energie de curent
continuu. Această energie se obţine în majoritatea cazurilor de la reţeaua de curent alternativ.

Schema bloc a unui circuit de alimentare este prezentată în figura 1.

Fig. 1 Schema bloc de alimentare în curent continuu pornind de la reţeaua de curent

alternativ

 Transformatorul are rolul de a modifica tensiunea reţelei conform tensiunii continue

necesare consumatorului, separând totodată reţeaua de circuitul electronic alimentat.
 Redresorul este un circuit care transformă tensiunea alternativă într-o tensiune
pulsatorie. Tensiunea de la ieşirea redresorului conţine în afara componentei continue
şi componente alternative.
 Filtrul micşorează influenţa componentelor alternative ale tensiunii de la ieşirea
redresorului asupra consumatorului. Funcţionarea se bazează pe acumularea de
energie în intervalul de timp în care tensiunea creşte şi cedarea de energie
consumatorului în intervalul de timp în care tensiunea scade.
 Stabilizatorul are rolul de a furniza consumatorului o tensiune şi un curent de o
anumită valoare ce trebuie menţinută între anumite limite, determinate de
funcţionarea corectă a consumatorului.
 RS este consumatorul (rezistenţa de sarcină).

Proiectul meu „Studiul şi analiza funcţionării unui redresor monoalternanta monofazat

220V/24V/1A „este structurat după cum urmează:

În capitolul I am adus în atenţia cititorului subiectul: Redresoare. Am dat definiţia

unui redresor, am clasificat redresoarele şi am prezentat câteva caracteristici ale redresoarelor
cu transformator dar şi a celor de înaltă frecvenţă

Capitolul II se axează pe prezentarea redresorului monofazat monoalternanta. În

cadrul acestui capitol am prezentat schema electrică, am discutat despre variaţia tensiunii dar
şi despre variaţia tensiunii în seria Fourier.

Capitolul III prezintă normele de sănătate şi securitate în muncă atunci când se

efectuează lucrări de întreţinere sau de montare a redresoarelor.

CAPITOLUL I – REDRESORUL

3
 1.1 DEFINIŢIE, GENERALITĂŢI

Redresorul este un dispozitiv care lasa să treacă curentul într-un singur sens,
transformând în acest mod c.a în c.c pulsatoriu. Caracteristica current-tensiune a unui element
redresor: la aplicarea unor tensiuni pozitive el. redresor lasa să treacă curentul electric, în
timp ce la aplicarea unor tensiuni negative intensitatea este mult mai mică(neglijabilă).

În majoritatea alimentatoarelor se foloseşte un transformator coborâtor de tensiune

pentru a obţine tensiunea corespunzătoare, tensiune care apoi este: redresată, filtrată şi
stabilizată conform cerinţelor impuse de instalaţia (aparatura) alimentată.

Circuite simple de redresare sunt prezentate în Fig 2:

1. redresor mono-alternanţă cu diodă redresoare

2. redresor dubla-alternanţă cu două diode

3. redresor dubla-alternanţă cu punte de diode

Pentru circuitul din Fig. 2 transformatorul coborâtor de tensiune prezintă o înfăşurare dublă
(cu priză mediană) astfel că tensiunile OA şi OB sunt întotdeauna defazate cu 180° (circuitul
se mai numeşte redresor bifază cu dublă alternanţă).

Fig.2 -Circuite simple de redresare

4
 1.2 REDRESOARE CU TRANSFORMATOR

Caracteristici:

Ø Tensiune de alimentare de la reţea monofazică sau trifazica

Ø Transformator cu înfăşurări de sârmă din cupru cu tripla izolaţie , impregnat în

răşini şi dotat cu protecţie termică

Ø Circuite de comandă la 24V

Ø Protecţie la scurtcircuit

Ø Control electronic cu microprocesor cu diagnosticare şi afişare automată

defecţiuni

Ø LED-uri de semnalizare a fazelor procesului de încărcare şi a defecţiunilor

Ø Display LCD cu 4 cifre şi 12 simboluri multifuncţionale cu posibilitatea

afişării sucesive a parametrilor încărcării efectuate prin acţionarea butonului
ON/OFF.

Ø Posibilitatea selectării curbelor de încărcare (WA ; WO-WA )

Ø Posibilitatea programării parametrilor încărcării (autostart,timp încărcare

finală,timer de siguranţă,încărcare egalizare)

Ø Decuplare automată la terminarea încărcării

Ø Uşurinţă în exploatare şi efort minim pentru întreţinere

Ø Carcasa metalică cu design modern

Ø Certificate de calitate UNI EN ISO 9002:94 şi TUV-GS

5
 1.3 REDRESOARE HF ÎNALTĂ FRECVENŢĂ

Caracteristici:

Ø Tensiune de alimentare de la reţea monofazică sau trifazica

Ø Tehnologie MOSFET de ultima generaţie

Ø Protecţie electronică la inversarea polarităţii

Ø Protecţie termică la supraîncălzire, ventilare forţată

Ø Control electronic cu microprocesor dotat cu pornire automată

Ø LED-uri de semnalizare a fazelor procesului de încărcare şi a defecţiunilor

Ø Posibilitatea selectării curbelor de încărcare (WA; WO-WA)

Ø Diagnosticare automată a defecţiunilor şi uşoara lor interpretare prin

intermediul LED

Ø Decuplare automată la terminarea încărcării

Ø Dimensiuni mici, posibilitatea montării pe perete

Ø Carcasa metalică cu design modern

Ø Certificate de calitate UNI EN ISO 9002:94 şi TUV-GSRedresoare cu

transformator.

6
 CAPITOLUL II REDRESOR MONOFAZAT
MONOALTERNANŢĂ

2.1 SCHEMA ELECTRICĂ

Schema electrică a unui redresor monofazat monoalternanţă este prezentată în figura 3.

Fig. 3 Schema electrică a unui redresor monofazat monoalternanţă

Expresia tensiunii de intrare are forma:

Prezenţa diodei redresoare D în circuit implică analiza funcţionării redresorului pentru

două cazuri. În ambele cazuri dioda este înlocuită prin rezistenţa ei echivalentă.

Dioda D conduce: În acest caz dioda este caracterizată de un circuit echivalent ce

constă în rezistenţa ei internă rd. Valoarea acestei rezistenţe directă se situează, ca valoare, în
jurul sutelor de ohmi.

Rezistenţa internă a sursei de alimentare se notează cu rg. Circuitul echivalent al

redresorului monoalternanţă, pe durata de conducţie a diodei este prezentat în figura 4.

7
 Fig.4 Schema echivalentă a unui redresor monofazat monoalternanţă, pe durata de
conducţie a diodei

Expresia curentului prin circuit este următoarea:

Expresia tensiunii pe sarcină este următoarea:

Dioda D este blocată:

În acest caz dioda este caracterizată de un circuit echivalent ce constă în rezistenţa ei

inversări.

Valoarea acestei rezistenţe inverse este foarte mare (de ordinul megaohmilor), astfel
încât se poate considera (fără a introduce o eroare semnificativă) că valoarea curentului prin
circuit este zero, iar în consecinţă :

8
 2.2 VARIAŢIA TENSIUNII

Variaţiile în timp a tensiunii de intrare ui(t), respectiv la bornele sarcinii us(t) sunt
prezentate în figura 5

Fig.5 - Variaţia tensiunilor din circuitul de redresare monoalternanţă

În concluzie semnalul pe sarcină (tensiune sau curent) obţinut în urma redresării este
periodic (cu perioada egală cu cea a tensiunii de alimentare) şi are expresia:

Dezvoltând în serie Fourier relaţia se obţine expresia curentului prin sarcină (în mod
analog se obţine expresia tensiunii redresate).

9
 2.3 VARIAŢIA TENSIUNII IN SERIA FOURIER

Dezvoltarea în serie Fourier pune în evidenţă faptul că semnalele (curentul din circuit
sau tensiunea de pe sarcină) pot fi înţelese ca o sumă dintre o componentă continuă (de
frecvenţă egală cu zero) şi o infinitate de armonici cu frecvenţe din ce în ce mai mari
(multiplii pulsaţiei sursei, 2n) şi amplitudini din ce în ce mai mici. Armonica de cea mai
mică frecvenţă (fundamentala), are expresia:

Valorile medii (componentele continue) ale tensiunii, respectiv curentului de pe

sarcină, oferă informaţii de c.c. asupra semnalelor redresate.

1) Tensiunea medie redresată (valoarea medie) se determină astfel:

2) Expresia curentului continuu redresat (valoarea medie) este următoarea:

Rezultă deci conversia tensiunii alternative ui(t) (de componentă medie nulă) într-o
tensiune unidirecţională cu componentă medie nenulă.

Prin intermediul relaţiilor de mai sus s-a pus în evidenţă fenomenul de redresare.
Observaţie:

 Valorile medii ale tensiunii (curentului) puteau fi deduse direct;

 Valorile efective ale tensiunii, respectiv curentului, oferă informaţiile necesare
calculului puterii totale (de c.a.) absorbite de la sursă.
1) Valoarea efectivă a tensiunii la bornele sarcinii se determină astfel:

10
 2) Valoarea efectivă a curentului din sarcină este următoarea:

Principalele caracteristici ale unui redresor sunt următoarele:

 Caracteristica externă Expresia caracteristicii externe se obţine din expresiile de mai

sus rezultând o dependenţă între mărimile medii ale tensiunii, respectiv curentului
independentă de valoarea rezistenţei de sarcină RS.

Caracteristica externă a redresorului monofazat monoalternanţă este prezentată în

figura 6:

Fig. 6 Caracteristica externă a redresorului monofazat monoalternanţă

Tensiunea medie redresată scade pe măsură ce creşte curentul de sarcină, datorită

pierderilor pe rezistenţa internă a sursei şi pe rezistenţa directă a diodei.

 Randamentul
o Randamentul redresării se defineşte ca raportul dintre puterea de c.c. în
sarcină şi puterea totală (puterea de c.a. absorbita de la sursa).

11
 o Valoarea maximă a randamentului este de 40%, valoare ce se obţine pentru
deci fie la pierderi mici, fie la curenţi de sarcină mici. Valoarea
scăzută a randamentului se datorează valorii mici a raportului

 Factorul de ondulaţie
o Forma de undă redresată este departe de a avea o valoare continuă, având mari
variaţii (între zero şi valoarea maximă), precum şi intervale când este nulă.
Acest lucru este pus în evidenţă cu ajutorul factorului de ondulaţie, parametru
ce caracterizează calitativ forma de undă.
o Factorul de ondulaţie este definit ca raportul dintre amplitudinea armonicei de
cea mai mică frecvenţă (fundamentala) şi valoarea medie a semnalului.

o Valoarea supraunitară a factorului de ondulaţie subliniază calitatea slabă a

redresării monoalternanţă. Se observă că în cazul unei tensiuni continue,
factorul de ondulaţie este egal cu zero.
 Valorile maxime ale curentului şi tensiunii pe diodă Formele de undă ale curentului şi
tensiunii pe diodă sunt prezentate în figura 7. Aceste valori nu trebuie să depăşească
valorile maxime ale diodei (specificate în catalog).
1) Curentul maxim prin diodă are valoarea IS şi se atinge pe durata de conducţie a
acesteia; trebuie îndeplinită condiţia

este dată de catalog (valoarea maximă a curentului direct prin diodă).

2) Tensiunea inversă maximă pe diodă are valoarea E1 şi se atinge pe durata de

blocare a acesteia; trebuie îndeplinită condiţia | E1 | | VRM |, unde VRM este dată de
catalog (valoarea maximă a tensiunii inverse aplicată diodei).

12
 Fig. .7 Circuitul de redresare monoalternanţă

Formele de undă şi calculele efectuate în cadrul analizei comportării redresorului

monofazat monoalternanţă au fost realizate în ipoteza (simplificatoare) în care dioda are o
caracteristică ideală (pe durata de blocare datorită rezistenţei foarte mari a diodei, curentul
prin circuit este nul, iar pe durata de conducţie a diodei rezistenţa ei internă este constantă)

În cazul în care s-ar ţine cont de caracteristica reală a diodei se obţine pentru curent o
formă de undă ce nu mai este sinusoidală în semialternanţa pozitivă şi diferită de zero
(negativă) în semialternanţa negativă.

13
 CAPITOLUL III MĂSURI DE PROTECŢIA MUNCII LA
UTILIZAREA LA LUCRĂRI DE MONTARE ŞI
ÎNTREŢINERE A REDRESOARELOR

            Pentru evitarea accidentelor prin electrocutare, este necesară eliminarea posibilităţii

de trecere a unui curent periculos prin corpul omului.

          Măsurile, amenajările şi mijloacele de protecţie trebuie să fie cunoscute de către tot

personalul muncitor din toate domeniile de activitate.

          Principalele măsuri de prevenire a electrocutării la locurile de muncă sunt:

· asigurarea inaccesibilităţii elementelor care fac parte din circuitele electrice şi care se
realizează prin:

o amplasarea conductelor electrice, chiar izolate, precum şi a unor echipamente

electrice, la o înălţime inaccesibilă pentru om. Astfel, normele prevăd ca
înălţimea minimă la care se pozează orice fel de conducto electric să fie de
4M, la traversarea părţilor carosabile de 6M, iar acolo unde se manipulează
materiale sau piese cu un gabarit mai mare, această înălţime se depăşească cu
2.25m gabaritele respective.

o   Izolarea electrică a conductoarelor;

o Folosirea carcaselor de protecţie legate la pământ;

o Îngrădirea cu plase metalice sau cu tăblii perforate, respectându-se distanta

impusă până la elementele sub tensiune.

o Folosirea tensiunilor reduse (de 12, 24, 36V) pentru lămpile şi sculele
    

electrice portative. Sculele şi lămpile portative care funcţionează la tensiune

redusă se alimentează la un transformator coborâtor. Deoarece exista pericolul
inversării bornelor este bine că atât distanta picioruşelor fiselor de 12, 24 şi
36V, cât şi grosimea acestor picioruşe, să fie mai mari decât cele ale fiselor
obişnuite de 120, 220 şi 380 V, pentru a evita posibilitatea inversării lor.

· La utilizarea uneltelor şi lămpilor portative alimentate electric, sunt obligatorii:

o verificarea atentă a uneltei, a izolaţii ai a fixării sculei înainte de începerea

lucrului;

o evitarea răsucirii sau a încolăcirii cablului de alimentare în timpul lucrului şi a

deplasării muncitorului, pentru menţinerea bunei stări a izolaţiei;

14
 o menajarea cablului de legătura în timpul mutării uneltei dintr-un loc de muncă
în altul, pentru a fi solicitat prin întindere sau răsucire; unealta nu va fi purtată
ţinându-se de acest cablu;

o evitarea trecerii cablului de alimentare peste drumurile de acces şi în locurile

de depozitare a materialelor; dacă acest lucru nu poate fi evitat, cablul va fi
protejat prin îngropare, acoperire, cu scânduri sau suspendate;

o interzicerea reparării sau remedierii defectelor în timpul funcţionarii motorului

sau lăsarea fără supraveghere a uneltei conectate la reţeaua electrică.

Folosirea mijloacelor individuale de protecţie şi mijloacelor de avertizare. Mijloacele

de protecţie individuală se întrebuinţează de către electricieni pentru prevenirea electrocutării
prin atingere directă şi pot fi împărţite în două categorii: principale şi auxiliare.

· Mijloacele principale de protecţie constau din:

o tije electroizolante,

o cleşti izolanţi

o scule cu mânere izolante.

Izolaţia acestor mijloace suporta tensiunea de regim a instalaţiei în condiţii sigure; cu

ajutorul lor este permisă atingerea părţilor conductoare de curent aflate sub tensiune.

· Mijloacele auxiliare de protecţie constau din:

o echipament de protecţie (mănuşi, cizme, galoşi electroizolanţi),

o covoraşe de cauciuc,

o platforme şi grătare cu picioruşe electroizolante din porţelan etc.

Aceste mijloace nu pot realiza însă singure securitatea împotriva electrocutărilor.

Întotdeauna este necesară folosirea simultană cel puţin a unui mijloc principal şi a
unuia auxiliar.

Mijloacele de avertizare constau din plăci avertizoare, indicatoare de securitate

(stabilită prin standarde şi care conţin indicaţii de atenţionare), îngrădiri provizorii prevăzute
şi cu plăcute etc. Acestea nu izolează, ci folosesc numai pentru avertizarea muncitorilor sau a
persoanelor care se apropie de punctele de lucru periculoase.

·   Deconectarea automată în cazul apariţiei unei tensiuni de atingere periculoase sau a

unor scurgeri de curent periculoase. Se aplica mai ales la instalaţiile electrice care
funcţionează cu punctul neutru al sursei de alimentare izolat faţă de pământ.

15
 Menţionând faptul ca un curent de defect 300-500A poate deveni în anumite condiţii,
un factor provocator de incendii, aparatul prezentat asigura protecţia şi împotriva acestui
pericol.

Întreruptorul este prevăzut cu carcase izolante, şi este echipat cu declanşatoare

termice, electromagnetice şi releu de protecţie la curenţi de defect.

·  Separarea de protecţie se realizează cu ajutorul unui transformator de separaţie. Prin

acesta, se urmăreşte crearea unui circuit izolat faţă de pământ, pentru alimentarea
echipamentelor electrice, la care trebuie înlăturat pericolul de electrocutare. În cazul uni
defect, intensitatea curentului care se închide prin om este foarte mică, deoarece trebuie să
treacă prin izolaţia care are o rezistenţă foarte mare.

Condiţiile principale care trebuie îndeplinite de o protecţie prin separare sunt:

· la un transformator de separaţie să nu se poată conecta decât un singur utilaj;

· izolaţia conductorului de alimentare să fie întotdeauna în stare bună, pentru a fi

exclusă posibilitatea apariţii unui curent de punere la pământ de valoare mare.

· Izolarea suplimentară de protecţie consta în executarea unei izolări suplimentare faţă

 

de izolarea obţinută de lucru, dar care nu trebuie să reducă calităţile mecanice şi

electrice impuse izolării de lucru.

Izolarea suplimentară de protecţie se poate realiza prin:

· aplicarea unei izolări suplimentare intre izolaţia obişnuită de lucru şi elementele bune
conducătoare de electricitate ale utilajului;

· aplicarea unei izolaţii exterioare pe carcasa utilajului electric;

· izolarea amplasamentului muncitorului faţă de pământ.

· Protecţia prin legarea la pământ este folosită pentru asigurarea personalului contra
electrocutării prin atingerea echipamentelor şi instalaţiilor care nu fac parte din circuitele de
lucru, dar care pot intra accidental sub tensiune, din cauza unui defect de izolaţie. Elementele
care se leagă la pământ şut următoarele: carcasele şi postamentele utilajelor, maşinilor şi ale
aparatelor electrice, scheletele metalice care susţin instalaţiile electrice de distribuţie,
carcasele tablourilor de distribuţie şi ale tablourilor de comandă, corpurile manşoanelor de
calibru şi mantalele electrice ale cablurilor, conductoarele de protecţie ale liniilor electrice de
transport etc. Instalaţia de legare la pământ consta din conductoarele de legare la pământ şi
priza de pământ, formată din electrozi. Prizele de pământ verticale sau orizontale se
realizează astfel încât diferenţa de potenţial la care ar putea fi expus muncitorul prin atingere
directă să nu fie mai mare de 40V.

16
 BIBLIOGRAFIE

1. Manualul electricianului de exploatare reţele electrice - Gabriel

Gorghiu, Horia Andrei, Diana Enescu, Mihail-Florin Stan, Elena
Otilia Virjoghe 
2. Memoratorul instalatorului electrician - Taraba Istvan 
3. Cartea instalatorului electrician - Gh. Chiriţă, C. Alexe 
4. Manualul electricianului industrial – Gh. Istudor
5. www.Wikipedia.ro
6. www.regielive.ro

17