ALEGEREA PUTERII

MOTOARELOR ELECTRICE
DE ACŢIONARE
 Alegerea motorului electric corespunzãtor unei anumite acţionãri se face
luând în considerare un numãr însemnat de criterii. În primul rând trebuie
ales felul curentului, continuu sau alternativ, apoi tensiunea, eventual
frecvenţele, puterea şi tipul constructiv al motorului.
 Alegerea puterii motorului de acţionare a unui mecanism naval se face
considerând cunoscutã variaţia în timp a cuplului de sarcinã , a
mecanismului respectiv.
 Alegerea corectã a puterii motoarelor electrice are mare importanţã, atât din
punct de vedere al funcţionãrii şi utilizãrii acestora, cât şi din cel al
pierderilor de energie în reţeaua de alimentare.
 Subdimensionarea motoarelor electrice determinã supraîncãlzirea şi
deteriorarea rapidã a izolaţiilor. În acelaşi timp, cuplul de pornire şi
capacitatea de supraîncãrcare devin mai mici şi conduc la reducerea
productivitãţii maşinilor de lucru, mai ales a acelora care necesitã porniri
frecvente.
 Supradimensionarea motoarelor creşte inutil cheltuielile de investiţie, reduce
randamentul şi în cazul motoarelor asincrone şi factorul de putere.
 În cele mai multe cazuri, puterea motorului electric se alege ţinându-se
seama de încãlzirea lui şi apoi se verificã la suprasarcinã. Sunt însã cazuri,
mai ales în acţionãrile electrice navale în care motorul electric se alege pe
baza puterii de vârf şi se verificã ca încãlzirea sã nu depãşeascã limita
impusã în regim permanent.
Încãlzirea şi rãcirea
motoarelor electrice
 Încãlzirea motorului electric este cauzatã de pierderile: în cupru (prin
efect Joule-Lenz), în fier şi mecanice, care iau naştere în el la
transformarea energiei electrice în energie mecanicã. Dintre aceste
pierderi, unele sunt constante fiind independente de gradul de încãrcare
al motorului, în timp ce altele sunt variabile, depinzând de gradul de
încãrcare al acestuia.
 Datoritã pierderilor care au loc în maşinã, având la pornire temperatura
mediului ambiant, aceasta va începe sã se încãlzeascã. La început, cea
mai mare parte din cãldurã este înmagazinatã în pãrţile componente ale
maşinii, ridicând temperatura acestora, restul fiind evacuatã în mediul
înconjurãtor.
 Pe mãsurã ce temperatura maşinii creşte, cãldura cedatã mediului
ambiant creşte, pentru o anumitã încãlzire, cãldura cedatã devenind
egalã cu cea produsã. În acest moment se atinge echilibrul termic şi
temperatura maşinii rãmâne staţionarã la o valoare numitã "temperatura
de regim“.
 Denumirea
Componenta pierderilor Proporţionale cu:
pierderilor

Pierderi constante Pierderi în fier Histerezis magnetic B^k;f k=1,6…..2

Curenţi turbionari (Foucault) B^2;I^2;f^2

Pierderi mecanice Ventilaţie n^x ; x=1…3

(prin frecare)
În lagãre -

Perii (colector sau inele de -

contact)

Pierderi variabile Pierderi în cupru Rezistenţa înfãşurãrilor R*I^2

(prin efect Joule- statorice şi rotorice
Lenz)

Rezistenţele de contact perii- U*I

colector, perii-inele
 Legendã:
 Bmax - amplitudinea inducţiei magnetice în
miezul feromagnetic;
 n - turaţia motorului;
 f - frecvenţa curentului;
 d - grosimea tolei;
 R - rezistenţa activã a înfãşurãrilor;
 I - valoarea efectivã a curentului de
sarcinã;
 - cãderea de tensiune perii–colector sau
perii–inele de contact.
Partea componentã Clasa de izolaţie
a maşinii

A E B F H

Înfãşurãrile de c.a. şi c.c. ale maşinilor cu puteri 50-60 55-75 70-90 85-110 105-135
nominale sub 5000kW sau 5000kVA

Înfãşurãri izolate, închise în mod continuu asupra 60 75 80 100 125

lor însele

Miez magnetic şi alte pãrţi în contact cu înfãşurãrile 60 75 80 100 125

Colectoare şi inele de contact protejate sau nu 60 70 60 90 100

 P2 P2
 
P1 P2   p

1 
p  
P2

p pierderile totale din maşinã;

P2 - puterea utilã la arbore;

 1 
Q   p  P2


Q - cantitatea de cãldurã care se degajã în maşinã în unitatea de timp, egalã

cu suma pierderilor din maşinã

În calculul încãlzirii maşinii electrice, vom considera cã acesta este un corp

omogen cu conductivitatea termicã perfectã, coeficientul de transmisie a cãldurii
având aceeaşi valoare în toate punctele prin care se evacueazã cãldura.
Cedarea de cãldurã în mediul înconjurãtor are loc prin: conducţie, convecţie şi
radiaţie, prima fiind proporţionalã cu supratemperatura (diferenţa dintre
temperatura maşinii şi cea a mediului ambiant), cea de-a doua cu
supratemperatura la puterea 1,25 şi ultima cu supratemperatura la puterea a
patra.
Totuşi la examinarea proceselor termice ale maşinii, pentru simplificare vom
considera cã cedarea de cãldurã este proporţionalã cu puterea întâi a
supratemperaturii, deoarece rolul principal îl are aici cedarea de cãldurã prin
conducţie şi convecţie.
 În aceste condiţii, ecuaţia diferenţialã a încãlzirii maşinii are forma:

Q  dt  A    dt  C  d
cantitatea de cãldurã degajatã de maşinã în intervalul de timp dt este egalã cu cantitatea de cãldurã cedatã
parţial de maşinã mediului înconjurãtor şi cantitatea de cãldurã absorbitã de maşinã,

A  J s  kg
- coeficientul de transmisie a cãldurii: cantitatea de cãldurã cedatã de
motor mediului înconjurãtor în
unitatea de timp în cazul unei diferenţe de 1°C între temperatura
motorului şi cea a mediului înconjurãtor;

C[J/kg] - capacitatea caloricã a maşinii: cantitatea de

cãldurãnecesarã maşinii pentru a-şi spori temperatura cu 1°C.
 C
C A
dt   d  d
Q  A Q

A


t
C  d
 dt 
0

A Q A
0

Q
 0
C
t  ln A
A Q

A
 Q  
t t
 
 1  e C A   a  e C A
A  


Q   
t t

  1  e T    0  e T
A 

T  C A  s reprezintã constanta de timp termicã

rezultã:

Q
pentru t  max 
A

Practic, echilibrul termic se considerã atins dupã t   3  4T

   
t

t
   max 1  e T    0  e T
 
Dacã în momentul pornirii temperatura maşinii era egalã cu cea a mediului înconjurãtor,
atunci supratemperatura iniţialã  0  0

ecuaţia încãlzirii devine:

  
t
   max 1  e T 
 
 1
pentru t = T rezultã:    max 1    0,632 max
 e
 Tipul constructiv al maşinii Constanta termicã de timp a
maşinii
T [min]

Maşini cu ventilaţie exterioarã, forţatã 35 – 95

Motoare asincrone în scurtcircuit cu autoventilaţie, cu diametrul 11 – 22

rotoric de 105–140mm

Motoare asincrone cu rotor bobinat de execuţie deschisã, cu 25 – 90

diametrul rotoric de 150–600mm

Maşini deschise cu autoventilaţie, cu diametrul rotoric de 90 – 150

600-2000mm

Maşini capsulate, cu diametrul rotoric de 400-600mm 210 – 300

Motoare de curent continuu, de execuţie deschisã, cu 25 – 90

diametrul rotoric de 400-600mm

Maşini electrice mici capsulate 30 - 120

Dacã dupã un timp de funcţionare se întrerupe alimentarea motorului electric,
acesta va începe sã se rãceascã. Fiind decuplat de la reţea, pierderile în
motor şi deci cantitatea de cãldurã degajatã în motor în unitatea de timp Q  0

A    dt  C  d  0
C d
dt   
A 

t
C  d
 dt  
0

A  
max

C 
t   ln
A   max

t

C A
   max  e
T   C A   s
reprezintã constanta de timp termicã a rãcirii.
Deoarece A’<A, constanta de timp termicã a rãcirii T’ este mai
mare decat constanta de timp termicã a încãlzirii T
 Servicii de funcţionare
 Regimul de funcţionare al unei maşini electrice constã din ansamblul
valorilor numerice ale mãrimilor electrice şi mecanice care caracterizeazã
funcţionarea sa la un moment dat.
 Serviciul de funcţionare al unei maşini electrice constã în precizarea
succesiunii şi duratei de menţinere a regimurilor care îl compun.
 Serviciul tip de funcţionare al unei maşini electrice reprezintã un serviciu
de funcţionare convenţionalã care este caracterizat printr-o succesiune
standardizatã a regimurilor sale componente.
 În sistemele electrice de acţionare, motoarele sunt obligate sã funcţioneze
în diferite servicii, impuse de procesul tehnologic şi de productivitatea
maşinilor de lucru.
 În practica construcţiei motoarelor electrice, acestea sunt proiectate pentru
un anumit serviciu nominal, care reprezintã un serviciu de funcţionare tip,
atribuit acestora, la care ele corespund integral.
 Dintre cele opt servicii tip, definite ca servicii nominale standard în STAS
1893-72, în cazul motoarelor de acţionare a mecanismelor navale se
întâlnesc mai frecvent urmãtoarele:
 continuu – S1; de scurtã duratã – S2 şi intermitent periodic – S3.
Serviciul continuu
 notat convenţional cu indicativul S1, se caracterizeazã prin aceea
cã motorul funcţioneazã aperiodic, cu o sarcinã constantã într-un
interval de timp , suficient pentru ca echilibrul termic sã fie atins. În
acest interval de timp diferitele pãrţi ale motorului ajung la
supratemperaturile lor de regim staţionar. Deşi la pornire pierderile
totale de putere sunt mai mari decât pierderile de duratã, influenţa
acestei majorãri asupra procesului termic al motorului este
neglijabilã, pornirile având loc la intervale mari de timp.
 Un astfel de serviciu corespunde motoarelor de acţionare a
pompelor ce deservesc motorul principal de marş şi motoarele
auxiliare, compresoarelor, ventilatoarelor etc.
Serviciul de scurtã duratã
 notat convenţional cu indicativul S2, se caracterizeazã
printr-o funcţionare aperiodicã a motorului cu sarcinã
constantã într-un interval de timp , inferior deci celui
necesar atingerii echilibrului termic.
 Motorul este deconectat apoi de la reţea, o perioadã de
timp suficientã ca el sã se rãceascã pânã la
temperatura mediului ambiant, o nouã funcţionare având
loc dupã rãcirea completã a sa. Duratele standardizate
pentru intervalul activ de timp ta sunt 10, 30, 60 şi 90
minute.
 Un astfel de serviciu corespunde motoarelor de
acţionare a vinciurilor de ancorã, vinciurilor traul etc.
Serviciul intermitent periodic
 notat convenţional cu indicativul S3, se caracterizeazã printr-o
funcţionare ciclicã a motorului electric, un ciclu de duratã tc fiind
compus dintr-un timp activ ta, în care motorul este încãrcat cu o
sarcinã constantã şi un timp de t0. Deoarece sunt îndeplinite
condiţiile şi , rezultã cã nu se atinge echilibrul termic în cursul unui
ciclu de funcţionare. Încãlzirea motorului nu este influenţatã de cãtre
porniri sau frânãri.
 Un astfel de serviciu corespunde motoarelor de acţionare a
vinciurilor de încãrcare-descãrcare.
 STAS 1893-72 mai precizeazã cã dacã frecvenţa de conectare este
mai mare decât şase se adoptã una din valorile 60, 90, 120, 240,
360, 480 sau 600 de conectãri pe orã.
 Alegerea puterii motoarelor
electrice funcţionând în serviciul
continuu
 Motoarele electrice ce funcţioneazã în serviciu continuu
pot fi încãrcate cu sarcini constante sau variabile în timp,
în funcţie de natura mecanismului de lucru acţionat.
 Motorul trebuie astfel ales încât sã funcţioneze o
perioadã oricât de îndelungatã, fãrã ca
supratemperatura pãrţilor lui componente sã depãşeascã
valorile admisibile. Alegerea motorului în acest serviciu
se face în funcţie de caracterul sarcinii: constantã sau
variabilã în timp.
 . Alegerea puterii motoarelor electrice
funcţionând în
serviciul continuu cu sarcini constante
 Pentru mecanismele care funcţioneazã cu o sarcinã constantã sau puţin
variabilã în timp, alegerea puterii motorului de acţionare este extrem de
simplã dacã este cunoscutã cu suficientã aproximaţie puterea constantã
cerutã de mecanism. În acest caz nu mai este necesar sã se verifice
motorul la încãlzire sau la suprasarcinã în timpul funcţionãrii. Alegând
motorul cu puterea arãtatã mai sus, este sigur cã aceasta este cea maximã
admisibilã din punct de vedere al încãlzirii, deoarece fabrica constructoare a
efectuat calculele şi încercãrile pornind de la considerentul utilizãrii la
maximum a materialelor la puterea nominalã a motorului.
 La pornire, pierderile din motor vor fi mai mari decât la sarcina nominalã.
Însã ele vor putea fi neglijate, deoarece în aceste condiţii pornirea se
efectueazã destul de rar şi deci nu poate avea o influenţã importantã asupra
încãlzirii motorului.
 Numai în anumite cazuri este necesar sã se verifice cuplul de pornire al
motorului, având în vedere cã unele mecanisme au o rezistenţã de frecare
mãritã şi uneori necesitã cupluri dinamice destul de mari.
 Practic, pentru alegerea puterii motorului,
funcţionând în serviciu continuu cu sarcinã
constantã se procedeazã astfel:
Ms
M sr   N  m
i
în care s-a notat cu i raportul de transmisie al
reductorului şi cu  randamentul transmisiei

Se determinã puterea de calcul Pc, corespunzãtoare cuplului Msr:

M sr  n c
Pc   kW
9550
 Din cataloagele de motoare electrice
destinate serviciului continuu S1 se alege
un motor ai cãrui parametri nominali sã
verifice relaţiile:

PN  Pc º i nN  nc
 Alegerea motoarelor electrice
funcţionând în serviciul
continuu cu sarcini variabile în timp
 Considerãm cazul când sarcina motorului
şi pierderile de putere variazã în trepte:
Metoda pierderilor medii
  t 
Q  1

   1  1  e T  ;   0
1   0
 A  

Q  t  t
  
2 2

  2  1  e T    e T

 2   1
A  




Q  
t
n  1  
t
n  1
  1 
  n  1
 e T   e T

 n  1   n  2
A  

  t  t
Q  n
 n

 1 
     
n
e T e T
n   n  1
 A  

 Q e  
t
 c
n  1  e T 
A  


Q e   Qn  
t t t
 c  n  n
1 e T      n 1e T
 A 1  e
T
A  
  

 t  t t t t
Q  c Q Q  n
Q  n
Q  n 1 n

e   
1 e T n 
e T  e T  
n 
n 1 
n 1
e T
 
A A A A A
 

t  t   t t  t   t
Q  2 3 n
Q  1 2 n

 1
e T  1
e T

A A
Q e  t c Q1  t 1 Q 2  t 2 Q n 1  t n 1 Q n  t n
    
AT AT AT AT AT

Q1  t 1  Q 2  t 2    Q n  t n
Qe 
t1  t 2    t n
Metoda curentului echivalent
 Aceastã metodã se aplicã în cazurile în care diagrama
de sarcinã este datã sub forma variaţiei în timp a
curentului (în trepte sau dupã o curbã oarecare). Ea
constã în înlocuirea diagramei de sarcinã reale, în care
curentul variazã în timp, cu una echivalentã în care
curentul (numit curent echivalent) este constant, egal cu
Ie. Curentul echivalent este acel curent constant care
produce într-un ciclu de funcţionare aceleaşi pierderi ca
şi curenţii din diagrama realã şi pentru care motorul,
funcţionând în serviciu continuu, nu va depãşi încãlzirea
maximã admisã .
 q c  q xv 
 q c  q 1v  t 1   q c  q 2 v  t 2     q c  q nv  t n
t1  t 2    t n

q xv  c  I 2x  R

q c  cRI 2

 q c     
 cRI 12  t 1  q c  cRI 22  t 2    q c  cRI 2n  t n
e
t1  t 2    t n

I t  I t   I t
2 2 2
Ie  1 1 2 2 n n

t1  t 2    t n
Curentul Ie calculat este echivalent în sensul cã, având valoarea constantã la funcţionarea
de duratã, produce aceeaşi încãlzire ca şi curenţii reali.
 considerãm diagrama de sarcinã din figura
 Din aceasta se observã cã în intervalele
de timp t1 şi t5, când are loc funcţionarea
cu o turaţie micã, respectiv t2 şi t4, când
produce o accelerare, respectiv frânarea
motorului, ventilaţia maşinii este mai slabã
decât în intervalul t3, când maşina
funcţioneazã cu turaţia nominalã.
Curentul echivalent va avea
expresia:
2 2
I 2 t 1  I 3 t 2  I 2 t 3  I 1t 4  I 2 t 5
2 2 2
Ie 
1t 1  1t 2  t 3   4 t 4  5 t 5

în care factorii de corecţie se considerã egali cu:

1=5=0,5 şi 2=4=0,75 în cazul motoarelor de c.c.
deschise sau autoventilate;
1=5=0,25 şi 2=4=0,5 în cazul motoarelor asincrone
  Dupã determinarea curentului echivalent Ie se alege din
catalogul de motoare electrice destinate serviciului
continuu S1, motorul al cãrui curent nominal satisface
relaţia:
Ie  IN
Dupã alegerea puterii motorului se verificã cuplul de pornire şi
capacitatea de supraîncãrcare. În cazul motoarelor de c.c. se
va face verificarea la suprasarcina de curent
I MAX
 i
IN
în care IMAX reprezintã valoarea maximã a curentului din diagrama
de sarcinã, iar i=(23) este suprasarcina relativã de curent a
motorului ales din catalog
Dacã condiţia I MAX   i nu este verificatã, se alege din catalog un motor de putere
IN

mai mare, ţinându-se seama de capacitatea de supraîncãrcare a motorului şi nu

de condiţiile de încãlzire
 Sunt mecanisme de lucru a cãror diagramã de sarcinã
 I= f(t) se prezintã sub forma unei curbe neregulate:

entru o astfel de diagramã, curentul echivalent se determinã cu relaţia:

1 tc
Ie 
tc 
0
I 2 dt
Pentru a putea utiliza relaţia anterioara, suprafeţele triunghiulare şi cele
trapezoidale din diagramã se înlocuiesc cu suprafeţe dreptunghiulare
echivalente. Pentru suprafeţele triunghiulare curentul echivalent Ie, se
calculeazã cu relaţia: 1 t 2
t c 0
Ie 
c
I dt

În intervalul de timp t1 curentul variazã liniar conform relaţiei:

I1
I= a * t ; în care: a   ct.
t1

3
1 t1 1 2 t1 I1
Rezultã: I e1 
t1 
0
a 2  t 2 dt 
t1
a 
3

3
 Pentru suprafeţele trapezoidale(intervalul de timp t5)
curentul variazã conform expresiei:
în care constantele b şi c se determinã din condiţiile:

t  0; I  I 4

t  t 5 ; I  I 5

Rezultã: b=I4 ; respectiv: c 

I5  I4
t5

1 1
 
t5
0
2
Se obţine Ie5: I e5  b  ct dt  b 2  b  c  t 5  c 2  t 25
t5 3

I 24  I 4  I 5  I 25
I e5 
3
 Prin calcularea curenţilor, curba oarecare
de variaţie a curentului în timp se poate
înlocui printr-o variaţie în trepte.
În aceste condiţii se obţine:

I 2e1 t 1  I12 t 2  I 22 t 3  I 32 t 4  I 2e5 t 5

Ie 
t1  t 2  t 3  t 4  t 5
 Metoda cuplului şi puterii
echivalente
 În cazurile practice diagrama de sarcinã
se prezintã sub forma variaţiei în timp a
cuplului M= f(t), nu a curentului.
 Este mai comod a înlocui metoda
curentului echivalent cu metoda
cuplului echivalent
 Se stie cã pentru orice tip de motor electric este
valabilã relatia:
M=km**I
Pentru motoarele de c.c. cu excitaţie în derivaţie, asincrone, în
regim normal de funcţionare, motoarele de c.a. cu colector şi
pentru motoarele sincrone, deci pentru motoarele cu
caracteristicã mecanicã rigidã, fluxul inductor  poate fi
considerat practic constant; în acest caz relaţia devine:
M= C·I
 În aceastã situaţie se obtine:

M12 t 1  M 22 t 2    M 2n t n
Me 
t1  t 2    t n
În cazul în care diagrama de sarcinã M= f(t) se prezintã sub
forma unei curbe oarecare, cuplul echivalent se va calcula, cu
relatia:
1 t
Me  
c
M 2 dt
tc 0

Dupã calcularea cuplului echivalent Me se alege din

catalogul de motoare electrice destinate serviciului
continuu, motorul al cãrui cuplu nominal satisface relaţia:

Me  MN
  Motorul astfel ales se verificã apoi la suprasarcinã cu
ajutorul relaţiei: M MAX

MN

în care MMAX este cuplul maxim din diagrama de sarcinã, iar 

este coeficientul de supraîncãrcare al motorului ales din catalog
Dacã, cuplul nominal MN ales nu satisface condiţiile de
pornire sau de supraîncãrcare, atunci se alege un motor
cu o putere majoratã corespunzãtor
 METODA PUTERII
ECHIVALENTE
 Ţinându-se seama cã : P= M· ;
 în ipoteza cã puterea motorului pentru
diferite încãrcãri este aproape constantã
(ceea ce practic se poate admite în cazul
motoarelor de c.c., cu excitaţie în
derivaţie, motoarelor asincrone şi
îndeosebi în cazul motoarelor sincrone);
 rezultã : P12 t 1  P22 t 2    Pn2 t n
Pe 
t1  t 2    t n
 Alegerea puterii motoarelor electrice de
acţionare
funcţionând în serviciul de scurtã duratã
 Serviciul de scurtã duratã se caracterizeazã prin faptul cã în
timpul funcţionãrii temperatura motorului nu poate atinge
valoarea staţionarã, durata acţionãrii fiind micã (ta<3T), iar
pauza este suficient de mare (t0>3T’), asigurându-se astfel
rãcirea motorului pânã la temperatura mediului înconjurãtor.
 La alegerea puterii motorului de acţionare trebuie sã se aibã
în vedere faptul cã nu este recomandabilã folosirea unui
motor construit pentru funcţionare în serviciul continuu S1 în
serviciul de scurtã duratã S2.
 Pentru a demonstra acest lucru, considerãm cã un motor de
putere nominalã PN destinat funcţionãrii de duratã este pus sã
funcţioneze în serviciul de scurtã duratã, un timp ta, fãrã ca
încãlzirea maxim admisã Qmax sã fie depãşitã .
 În cazul funcţionãrii motorului în serviciu continuu,
supratemperatura maximã, atinsã dupã un timp teoretic
infinit, va fi:
QN  
  Q
 max  1  e T   N
A   A
 
În serviciul de scurtã duratã, încãrcând motorul cu sarcinã
la arbore PS>PN, supratemperatura va atinge valoarea de
regim staţionar Qmax dupã un timp ta:
Q s  
t
 a
 max  1  e T 
A  

   a 
t
 Rezultã: Q N  Q s 1  e T 
 
Qs
de unde: t a  T ln
Qs  Q N

Notând cu pt=QS/QN raportul între pierderile în serviciul

de scurtã duratã, respectiv lungã duratã şi pierderile în
serviciul continuu, denumit suprasarcinã relativã termicã,
relaţia devine
pt
t a  T ln
pt 1
  Cunoscând suprasarcina termicã pt se poate determina
suprasarcina relativã mecanicã pM :
ps
pM 
pN
unde pS şi pN reprezintã puterile în serviciul de
scurtã, respectiv lungã duratã.
Prin alegerea unor motoare destinate serviciului continuu,
pentru funcţionarea în serviciul de scurtã duratã, coeficientul de
suprasarcinã (suprasarcina electricã) s-ar reduce mult ceea ce
ar reprezenta dificultãţi în exploatare
Astfel, se constatã cã un motor cu =2,2 în serviciu continuu, pus
sã funcţioneze în serviciul de scurtã duratã cu suprasarcina
relativã termicã pt=2, îşi va produce suprasarcina electricã la
valoarea =1,1.
 Din acest motiv, motoarele destinate sã lucreze în
serviciu de scurtã duratã au o construcţie specialã,
asigurând o capacitate de supraîncãrcare electricã mai
mare(=1,52), înfãşurãrile lor fiind executate potrivit
acestor solicitãri.
 Ele trebuie deci alese dupã un catalog special, al seriei
de motoare destinate serviciului de scurtã duratã S2.
 Din aceastã categorie fac parte motoarele de acţionare
a vinciurilor de ancorã, cabestanelor, vinciurilor de traul
etc.
Cazul motorului de acţionare a vinciului de ancorã
  se procedeazã astfel:

1.Se determinã cuplul nominal de calcul:

M s MAX
Mc   N  m


în care =1.52 este coeficientul de suprasarcinã,

iar MSMAX este cuplul de sarcinã maxim.
Solicitarea maximã a motorului poate sã aparã:
la smulgerea ancorei de pe fundul apei;
MSMAX=MSM=MIII;
cuplul necesar smulgerii ancorei de pe fundul apei
calculându-se cu relaţia:
 Fsm  R b
M sm   Nm
mec  m  i
 în care:
 Rb m - raza barbotinei;
 mec=(0,650,8) - randamentul transmisiei mecanice;
 n =(0,650,75) - randamentul narei de ancorã;
 i - raportul de transmisie al vinciului de ancorã;
 Fsm - forţa necesarã smulgerii ancorei de pe fundul apei, care se
calculeazã cu formula empiricã:

Fsm  q  H  k a  G  N
 unde: ka=(34) - coeficientul de ţinere al ancorei;
 qN/m - greutatea liniarã a unui metru de lanţ în aer;
 Hm - adâncimea în locul de staţionare;
 GN - greutatea ancorei în aer;
  b) la virarea (ridicarea) ancorei de la o adâncime egalã
cu lungimea totalã a lanţului, în care caz:

M S MAX  M L 
 G  q  L Rb
 Nm
mec  n  i
unde Lm este lungimea totalã a lanţului de ancorã;
 c) la ridicarea simultanã a douã ancore suspendate liber,
de la jumãtatea adâncimii convenţionale a apei, în care
caz:

2 G  q  H  R b
M S MAX   Nm 
mec   n  i
 Se determinã turaţia nominalã de calcul:

nc = nmed rot/min
i  VI med
n med  9,6  rot min 
Rb
VI med m/min - vitezã medie impusã de
virare a ancorei

sn- valoare estimatã a alunecãrii nominale dupã

catalogul din care se alege motorul electric
.
 3.Se determinã puterea nominalã de
calcul:
Mc  nc
Pc   kW
9550
 Se alege din catalogul de motoare
destinate funcţionãrii în serviciu de scurtã
duratã – S2 pentru durata de funcţionare
ta=30 min., motorul ai cãrui parametri
nominali satisfac relaţiile

PNPC şi nNnC
  Se verificã dacã cuplul maxim al motorului ales,
la turaţia micã în cazul motorului cu trei trepte de
vitezã este mai mic decât 1/3 din valoarea la
care lanţul de ancorã se poate rupe

Fr  R b
M MAX CATALOG 
3  i  n  mec

unde Fr N este forţa de rupere a lanţului de ancorã

  Se verificã posibilitatea pornirii motorului la turaţia
medie, când ancora este suspendatã la o adâncime
egalã cu lungimea totalã a lanţului:
MP CATALOG  1,5 ML

în care ML=Msmax a fost calculat anterior;

coeficientul 1,5 ia in considerare posibilitatea micşorãrii
tensiunii de alimentare şi creşterea frecãrilor în acest caz;
 Se determinã valorile cuplului de sarcinã în fiecare din
cele patru etape de virare a ancorei şi duratele
respective şi în baza lor se construieşte diagrama de
sarcinã:
  Se face verificarea la încãlzire a motorului ales utilizându-se metoda
cuplului echivalent. În acest scop, se împarte diagrama de sarcinã
într-o serie de porţiuni elementare şi se poate scrie ( MIII=MS )

M t 
t II
2
I I
3
2
 2

M I  M I M sm  M sm  M sm t III 
2 t IV
3

M 2IVi  M IVi M IVf  M 2IVf 
Me 
t I  t II  t III  t IV
  Cuplul echivalent calculat cu relaţia trebuie sã
satisfacã condiţia:

MeMN

în acest caz motorul ales corespunde şi din punct de

vedere al încãlzirii maxim admise !

Dacã una din condiţiile de verificare nu este îndeplinitã, se alege

un alt motor de putere nominalã imediat superioarã şi se reface
calculul descris !
 Alegerea puterii motoarelor electrice de
acţionare
funcţionând în serviciul intermitent
 Serviciul intermitent se caracterizeazã prin aceea cã
motorul este conectat la reţea şi funcţioneazã un timp ta,
dupã care este deconectat urmând o perioadã de pauzã
t0 când motorul este oprit.
 În diagramã de sarcinã specifică S3 intervalele de
funcţionare alterneazã cu intervalele de pauzã.
 În timpul funcţionãrii temperatura motorului nu atinge
valoarea staţionarã, deci ta<(34)T, iar în timpul
pauzelor motorul nu se poate rãci pânã la temperatura
mediului ambiant, adicã t0<(34)T’.
 Durata unui ciclu, pânã la care funcţionarea se considerã
intermitentã, este standardizatã la valoarea tc=10 min.
  O mãrime importantã ce caracterizeazã funcţionarea
motoarelor în serviciu intermitent este durata relativã de
acţionare:
ta
DA 
ta  t0
ta
sau în procente: DA %  100
ta  t0

Pentru DA s-au fixat urmãtoarele valori standardizate:

15%, 25%, 40% şi 60%.
  Se consideră diagrama de sarcinã din figură:

În acest caz:

t1  t 2  t 3  t 4  t 5 ta ta
DA   
t1  t 2  t 3  t 4  t 5  t 0 t a  t 0 t c
 Alegerea puterii motorului de acţionare
funcţionând în serviciul intermitent se face pe
baza puterii de calcul, rezultatã din procesul
tehnologic de producţie ce trebuie executat.
 Utilizând datele de proiectare, motorul fiind în
prealabil ales, se construieşte diagrama de
sarcinã M=f(t) sau I=f(t) şi se verificã la încãlzire
prin metoda cuplului sau curentului echivalent.
 Se pot întâlni trei cazuri:
a)dupã un catalog de motoare destinate
funcţionãrii în serviciul continuu –
S1
 Se aplicã atunci când DA>0,6 deoarece în
acest caz capacitatea de supraîncãrcare a
motorului este aproape egalã cu unitatea.
 Verificarea la încãlzire a motorului, ales pe
baza puterii necesare în regim staţionar,
se face prin metoda cuplului sau curentului
echivalent, ţinându-se seama de întreg
ciclul de funcţionare .
  Aplicând metoda cuplului echivalent
pentru diagrama de sarcinã din figura
anterioară se poate scrie:
M12 t 1  M 22 t 2  M 32 t 3  M 24 t 4  M 25 t 5
Me 
t1  t 2  t 3  t 4  t 5  t 0

pe durata pauzei M 02 t 0  0

Dacã cuplul echivalent calculat satisface condiţia: M e  M N

motorul ales corespunde din punct de vedere al încãlzirii maxime
admise. Dacã condiţia nu se îndeplineşte, atunci se alege un
motor de putere imediat superioarã şi se reface calculul.
b)dupã un catalog de motoare destinate
funcţionãrii în serviciul intermitent –
S3

 Se aplicã atunci când:

0,1<DA<0,6
 c)pentru DA<0,1 se aleg motoare destinate
funcţionãrii în serviciul de scurtã duratã – S2.
 Pentru îmbunãtãţirea condiţiilor de funcţionare, în cazul
serviciului intermitent, se fabricã motoare speciale, cu
cuplu de pornire şi cuplu maxim mãrite, pentru care se
specificã în catalog durata relativã de acţionare.
 Se precizeazã cã aceste motoare nu se pot încãrca la
puterea nominalã decât într-un interval de timp
corespunzãtor duratei relative de acţionare indicate.
 Astfel, de exemplu, un motor de 10kW construit pentru
DA=40% se va putea încãrca la puterea nominalã timp
de maximum 4min., dupã care urmeazã o pauzã de
6min.
 Deoarece constanta de timp termicã în perioada
funcţionãrii (la încãlzire) T este diferitã de
constantã de timp termicã T’, pentru a utiliza
metoda mãrimilor echivalente, care presupune T
invariabil pe întreg ciclul, se corecteazã timpul
de repaus şi se introduce noţiunea de duratã
relativã de acţionare raportatã (corectatã) DAr.
 Pentru diagrama de sarcinã anterioară, durata
relativã de acţionare raportatã va fi:
t1  t 2  t 3  t 4  t 5 ta
DA r  
t 1  t 2  t 3  t 4  t 5   t 0 t a  t 0
t 0   t 0
în care:
 = T/T’<1
 La proiectarea motoarelor speciale pentru funcţionarea cu
o anumitã duratã de acţionare standardizatã se ţine cont
de durata de acţionare corectatã DAr şi implicit deci de
timpul de pauzã corectat .
 Din acest motiv, la verificarea la încãlzire prin metoda
cuplului (curentului) echivalent al motoarelor alese dupã
cataloage de motoare destinate funcţionãrii în serviciu
intermitent nu se va mai lua în considerare timpul de
pauzã (oprire).
Tipul motoarelor 
Închise, fãrã ventilaţie 0,95-0,98
Închise, cu rãcire independentã 0,95-1
Închise, cu ventilaţie exterioarã proprie 0,45-0,55
Protejate, cu ventilaţie interioarã proprie 0,25-0,35
  Aplicând metoda cuplului echivalent se
poate scrie
M12 t 1  M 22 t 2  M 32 t 3  M 24 t 4  M 25 t 5
Me   Nm
t1  t 2  t 3  t 4  t 5

Me  n N
şi respectiv Pe   kW
9550

Puterea echivalentã calculatã trebuie sã satisfacã condiţia:

Pe  PN
 În practicã de cele mai multe ori, durata relativã
de acţionare realã, calculatã dupã graficul de
sarcinã, nu coincide cu cea standardizatã.
 În asemenea situaţii se determinã puterea
motorului luând în considerare durata de
acţionare standardizatã cea mai apropiatã de
cea realã şi se recalculeazã aceastã putere
pentru durata de acţionare realã.
 Recalcularea puterii pentru DAr se face ţinând
cont cã, la trecerea de la o duratã de funcţionare
la alta, puterea echivalentã pentru care se alege
motorul trebuie sã rãmânã constantã.
 Notând cu PNr şi DAr puterea şi durata de acţionare
realã, respectiv cu PNS şi DAN, puterea şi durata de
funcţionare standardizate, puterea echivalentã în cele
douã cazuri va fi:

PNr2 t ar 2
PNS t aN
Pe  
t ar  t 0 r t aN  t 0 N

în care:
t ar t aN
DA r  º i DA N 
t ar  t 0 r t aN  t 0 N

se obţine: PNr DA r  PNS DA N

DA N
PNr  PNS
DA r
 Deoarece utilizarea relaţiei care presupune pierderile constante
neglijabile, duce la erori destul de mari, este necesar să se folosescă
un coeficient de corecţie , stabilit pe cale experimentalã, care sã
multiplice valoarea puterii PNr corespunzãtoare duratei de acţionare
reale.
DA N
PNC  PNS
DA r
Tipul DAr [%]
Motorului
15 20 25 30 35 40

Asincro Închis 1,04 1,03 1 0,99 0,95 0,93

n Deschis 1,01 1,01 1 0,98 0,97 0,96
Curent Închis 1,01 1,05 1 0,99 0,96 0,94
contin Deschis 0,85 0,95 1 1,05 1,11 1,15
uu
  Din puterea nominalã corectatã se calculeazã cuplul ce-l
poate dezvolta motorul în noile condiţii:

PNC
M NC  9550  Nm 
nN

Pentru verificare este necesar sã fie satisfãcutã relaţia:

M e  M NC
 Din categoria motoarelor electrice destinate funcţionãrii
în serviciu intermitent fac parte şi cele de acţionare a
vinciurilor de încãrcare – descãrcare cu bigi de marfã şi
a cranicelor.
 Alegerea puterii motoarelor de acţionare a mecanismelor
navale cu sarcini intermitente se face pe baza puterii
staţionare rezultate din procesul tehnologic, verificarea la
încãlzire fãcându-se prin metoda cuplului sau curentului
echivalent.
 În cazul verificãrii la încãlzire a motorului asincron cu
rotorul în scurt circuit, este necesar sã se treacã de la
cupluri la curenţi şi sã se determine curentul echivalent.
 Calculul funcţiei I1=f(s), presupunând cunoscutã
caracteristica mecanicã naturalã n=f(M) sau M=f(s), se
face cu ajutorul relaţiilor:
2
s 
1   k 
I 1  I 1N  sN 
2
 sk 
1  
 s 

1
I 1  I 1p
2
 sk 
1  
 s 
 În cazul motoarelor asincrone cu alunecare mãritã, la
determinarea funcţiei I1=f(s) se poate utiliza urmãtoarea
expresie:
1  s 2k
I 1  I 1p
2
 sk 
1  
 s 
 Exemplu de calcul

 se consideră cazul motorului de acţionare a vinciului de

încãrcare – descãrcare cu bigi de marfã, diagrama de sarcinã
M=f(t) fiind prezentatã în figura:
 Pe baza datelor tehnice ale mecanismului se
determinã puterea staticã de ridicare a sarcinii
nominale, funcţie de care se face alegerea
preliminarã a motorului de acţionare din catalogul
de motoare destinate serviciului intermitent,
corespunzãtor unei durate relative de acţionare
DA=40% în cazul unui regim de lucru intens,
respectiv DA=25% în cazul unui regim de lucru
uşor;
 Pentru motorul electric ales se scoate din catalog,
sau se calculeazã caracteristica mecanicã naturalã
n=f(M);
 Se calculeazã sub formã tabelarã şi se
construieşte diagrama exactã de sarcinã a
motorului luându-se în considerare şi
procesele tranzitorii;
 Se verificã motorul electric ales din punct
de vedere al productivitãţii impuse;
 Se verificã motorul electric ales la încãlzire
prin metoda cuplului sau curentului
echivalent