CURS Baze Electrotehnicii

Bazele electrotehnicii Lectii de curs
UNIVERSITATEA ION SLAVICI TIMIŞOARA
Buta Adrian Opincariu Daniel
LECŢII DE CURS
Timişoara,
1 2003
PREFAŢĂ
Prezenta lucrare se adresează studenţilor de la Universitatea „Ion Slavici” din

Timişoara, Facultatea de Calculatoare şi îşi propune iniţierea în domeniul electricităţii.
Progresele societăţii moderne unt legate fără îndoială de performanţele tehnologiilor
informatice, de creşterea randamentelor tuturor activităţilor ce concură la asigurarea vieţii pe
Pământ. În acest sens, trebuie remarcat că suportul informaţiei este energia şi în mod deosebit,
energia electrică. Electricitatea stă la baza tuturor aplicaţiilor din viaţa de fiecare zi. Chiar dacă
forma primară de manifestare a energiei se va schimba pe viitor, chiar dacă vor apare surse şi
purtători noi de energie, forma finală, aceea de utilizare va rămâne încă multă vreme energia
electrică. Pe de altă parte, sistemul electroenergetic este cea mai complexă aplicaţie a
tehnicilor informatice după domeniul militar.
În acest sens am considerat că orice inginer, chiar şi specializat în domeniul
calculatoarelor trebuie să cunoască anumite elemente de bază care privesc legile şi aplicaţiile
mai importante ce marchează desfăşurarea fenomenelor electrice şi în mod deosebit cele
electromagnetice. Tehnica de calcul poate perturba calitatea energiei electrice, dar, pe de altă
parte, poate fi şi un element perturbator al energiei electrice. Cunoaşterea acestor aspecte este
legată intrinsec de fenomenele electrice.
Lucrarea cuprinde cinci capitole: Electrostatica, Electrocinetica, Electromagnetism,
Curent alternativ şi Teoria cuadripolului. Prezentările sunt simple, plecând de la experimente
fundamentale şi se completează cu formule matematice care asigură suportul ştiinţific al
raţionamentelor.
În încheierea fiecărui capitol sunt formulate un set de întrebări şi se rezolvă câteva
aplicaţii semnificative pentru cele prezentate în cadrul capitolului.
Autorii îşi cer scuze cititorilor pentru unele omisiuni sau prezentări simplificate ale
unor probleme mult mai complexe. Acestea s-au efectuat cu scopul de a asigura fluenţa
necesară tratării, iar pe de altă parte, un nivel mediu al lucrării.
De asemenea autorii mulţumesc cititorilor şi pentru observaţiile şi sugestiile pe care le
vor aduce materialului de faţă în scopul creşterii procesului de pregătire al studenţilor.
Autorii
CUPRINS
CAP 1. ELECTROSTATICA..................................................................................................5
1.1. Sarcina electrică....................................................................................................................5
1.2. Legea lui Coulomb................................................................................................................5
1.3. Câmpul electrostatic..............................................................................................................6
1.4. Inducţie şi flux electric..........................................................................................................8
1.5. Potenţialul electric.................................................................................................................9
1.6. Capacitatea electrică............................................................................................................11
1.7. Legarea (conectarea) condensatoarelor...............................................................................12
1.8. Polarizarea dielectricilor......................................................................................................13
1.9. Energia câmpului electric dintre armăturile unui condensator............................................14
1.10. Aplicaţii.............................................................................................................................15
CAP 2. ELECTROCINETICĂ. CURENTUL CONTINUU.........................................18
2.1. Curentul continuu................................................................................................................18
2.2 Efectele curentului electric...................................................................................................19
2.3. Legea lui Ohm. Rezistenţa electrică....................................................................................19
2.4. Energia şi puterea electrică. Legea lui Joule-Lenz..............................................................20
2.5. Teorema transferului maxim de energie..............................................................................21
2.6. Teoremele lui Kirchhoff......................................................................................................21
2.7. Gruparea rezistoarelor.........................................................................................................23
2.8. Legarea surselor..................................................................................................................24
2.9. Teorema suprapunerii efectelor (superpoziţiei)..................................................................25
2.10. Teorema generatorului echivalent de tensiune (Thévenin)...............................................26
2.11. Teorema generatorului echivalent de curent (Norton)......................................................27
2.12. Circuite neliniare de curent continuu................................................................................27
2.13. Aplicaţii.............................................................................................................................26
CAP 3. ELECTROMAGNETISM........................................................................................29
3.1. Fenomene magnetice...........................................................................................................30
3.2. Câmpul magnetic. Forţe în câmpul magnetic......................................................................30
3.2.1. Forţa Lorenz.....................................................................................................................31
3.2.2. Forţa Laplace....................................................................................................................31
3.2.3. Forţa Ampère....................................................................................................................31
3.3. Inducţia magnetică, intensitatea câmpului magnetic, flux magnetic...................................32
3.4. Circuite magnetice...............................................................................................................34
3.4.1. Materiale magnetice.........................................................................................................34
3.4.2. Magnetizarea materialelor feromagnetice........................................................................34
3.4.3. Legea circuitului magnetic...............................................................................................35
3.5. Inducţia electromagnetică....................................................................................................36
3.5.1. Fenomene de inducţie electromagnetică..........................................................................36
3.5.2. Legea inducţiei electromagnetice.....................................................................................37
3.5. Inductanţa proprie şi inductanţa mutuală............................................................................38
3.5.4. Tensiune electromotoare de autoinducţie.........................................................................40
3.5.5. Energia câmpului magnetic..............................................................................................40
3.6. Aplicaţii...............................................................................................................................40
CAP 4. CURENTUL ALTERNATIV.................................................................................43
4.1. Curentul alternativ monofazat. Producerea curentului (tensiunii) alternativ......................43
4.2. Mărimi caracteristice ale curentului (tensiune) alternativ...................................................44
4.3. Operaţii cu mărimi sinusoidale............................................................................................46
4.4. Reprezentarea simbolică a mărimilor sinusoidale...............................................................47
4.4.1. Reprezentarea geometrică (prin fazori)............................................................................47
4.4.2. Reprezentarea analitică (în complex)...............................................................................49
4.5 Circuite de curent alternativ în regim permanent.................................................................50
4.5.1 Circuitul serie R, L............................................................................................................50
4.5.2 Circuitul serie R, C............................................................................................................51
4.5.3. Circuitul serie R, L, C......................................................................................................52
4.6. Puteri în regim sinusoidal....................................................................................................53
4.6.1. Puterea instantanee...........................................................................................................53
4.6.2. Puterea activă...................................................................................................................54
4.6.3. Puterea reactivă................................................................................................................54
4.6.4. Puterea aparentă...............................................................................................................54
4.6.5. Puterea complexă.............................................................................................................54
4.7. Rezonanţa în circuite de curent alternativ...........................................................................55
4.7.1. Rezonanţa serie (rezonanţa de tensiune)..........................................................................55
4.7.2. Rezonanţa paralel (rezonanţa de curent)..........................................................................56
4.8 Aplicaţii:...............................................................................................................................58
CAP 5. CUADRIPOLI ELECTRICI....................................................................................60
5.1. Ecuaţiile cuadripolului........................................................................................................60
5.2. Scheme echivalente.............................................................................................................60
5.3. Determinarea constantelor cuadripolului din încercări particulare: mers în gol şi
scurtcircuit..................................................................................................................................61
5.4. Impedanţa caracteristică şi constanta de propagare a cuadripolului...................................61
5.5. Aplicaţii...............................................................................................................................62
Introducere. Obiectul cursului.
Dezvoltarea societăţii contemporane nu poate fi concepută fără energie în general şi energie

electrică în particular.
Dacă Egiptul antic a fost un dar al Nilului, fără îndoială că societatea modernă este un dar al
electricităţii, cel puţin sub două din aspectele ei esenţiale: energie şi informaţie. Trebuie remarcat şi
cu această ocazie că suportul informaţiei este energia.
Lucrarea de faţă îşi propune să treacă în revistă principalele aspecte pe care le cuprinde
electricitatea, evidenţiind legile principale şi felul în care acestea sunt aplicate în studiul concret al
câmpului electromagnetic şi al circuitelor electrice.
CAP 1. ELECTROSTATICA
1.1. Sarcina electrică
Electrostatica este acea parte din Electrotehnică, care studiază fenomenele produse de sarcinile
electrice aflate în repaus. Aceste sarcini electrice pot fi puse în evidenţă prin electrizarea corpurilor,
stare ce poate fi produsă pe unele corpuri prin frecare, contact sau prin inducţie.
Prin aceste procedee se constată că, corpurile sunt aduse într-o stare astfel încât între ele se
manifestă acţiuni, forţe de respingere sau de atracţie. De aici şi concluzia că există două feluri de
sarcină electrică: negativă şi pozitivă. Corpurile cu sarcină electrică de acelaşi semn se resping iar
cele cu sarcini electrice de semne contrare se atrag.
Prin urmare se poate afirma că sarcina electrică este o mărime scalară ce caracterizează starea
de electrizare a unui corp. Ea poate fi notată cu Q şi calculată cu relaţia Q = I · t, unde I este
curentul printr-un conductor, iar t este timpul în care acest curent parcurge conductorul. Unitatea de
măsură a sarcinii electrice în sistemul internaţional (SI) este coulombul; se notează cu C şi se
defineşte cu relaţia:
1 C=[ Q ] SI =[ I ] SI⋅[ t ] SI = A⋅s
Coulombul – reprezintă sarcina electrică transportată prin secţiunea transversală a unui
conductor, de un curent staţionar cu intensitatea de un amper în timp de o secundă.
Prin numeroase experienţe s-a constatat că cea mai mică sarcină elementară este sarcina
electronului e, iar o sarcină Q a unui corp poate fi exprimată ca multiplu al sarcinii elementare,
adică:
Q = n · e, unde n Є Z
Dacă se consideră un sistem izolat din punct de vedere electric, adică un sistem care nu
schimbă sarcină electrică cu exteriorul, se constată că în cursul interacţiunilor care decurg în sistem
între corpurile ce-l alcătuiesc, sarcina electrică nu-şi schimbă valoarea, adică se conservă, fapt ce
exprimă legea conservării sarcinii electrice.
1.2. Legea lui Coulomb

Interacţiunea dintre corpurile încărcate cu sarcini electrice este guvernată de legea lui Coulomb.
Acesta a stabilit că forţa F de interacţiune dintre două corpuri punctiforme încărcate cu sarcinile q1
şi q2 aflate la distanţa r unul de celălalt este:
- proporţională cu produsul sarcinilor, adică q1 · q2;
- invers proporţională cu pătratul distanţei dintre sarcini, r2;
Se exprimă sub forma:
q 1⋅q2 q 1⋅q 2⋅r
F= F=
4⋅π⋅ε⋅r 2 [N] sau 4⋅π⋅ε⋅r 3 [N] (1.1)
3
Enunţ: Două corpuri punctiforme încărcate cu sarcinile electrice q1 şi q2 se resping sau se

atrag cu o forţă F a cărei mărime este proporţională cu sarcinile q1 şi q2 şi invers proporţională cu
pătratul distanţei r dintre cele două corpuri.
Constanta ε este o mărime caracteristică mediului în care decurge interacţiunea şi se numeşte
constantă dielectrică a mediului.
În SI permitivitatea vidului este practic egală cu aceea a aerului şi are valoarea:
ε = ε0 = 1
4⋅π⋅9⋅109 [ ]
F
m
În relaţia ce exprimă pe F , mărimea r este vectorul de poziţie al sarcinii q2 în raport cu q1 (fig.1.1)
Fig. 1.1. Orientarea forţelor

electrostatice.
Cu ajutorul relaţiei (1.1) se poate defini unitatea de măsură a sarcinii electrice. Astfel:
1C⋅1 C
1 N=
1 2 1 1C  1C
4⋅π⋅ 9
⋅1 m N
4⋅π⋅9⋅10 sau 9  10 9
1m 2
adică coulombul este sarcina care stabilită pe două corpuri punctiforme situate în vid la o distanţă
1
9
N
de 1m între ele, determină apariţia unei forţe de 9⋅10 .
Dacă mediul în care se manifestă forţele de interacţiune între sarcinile electrice nu este vidul,
ci un mediu oarecare (mică, petrol, parafină), lege lui Coulomb rămâne valabilă cu observaţia că
ε = ε 0 ¿ ε r , unde ε este permitivitatea dielectrică a mediului respectiv. De regulă ε ≥ 1.
0 r
1.3. Câmpul electrostatic.

Un câmp electric produs de un corp cu sarcină electrică aflată în repaus, este constant în timp
şi se numeşte câmp electrostatic.
Dacă se are în vedere legea lui Coulomb, într-un punct la distanţa r de corp, forţa electrostatică
va depinde atât de sarcina generatoare de câmp Q, cât şi de sarcina corpului de probă q, adică:
Q⋅q F Q
F= =
4⋅π⋅ε⋅r 2 , iar raportul q 4⋅π⋅ε⋅r 2 ; (1.2)
nu depinde de sarcina corpului de probă, ci numai de sarcina Q şi de poziţia punctului în câmpul
generat de ea.
Prin urmare într-un punct oarecare, câmpul electric poate fi caracterizat printr-o mărime
vectorială E numită intensitatea câmpului electric în punctul respectiv, egală cu raportul dintre forţa
4
F cu care acţionează câmpul asupra unui corp de probă aflat în acel punct şi sarcina electrică q a
corpului de probă, adică:
F
E=
q (1.3)
Conform acestei relaţii, sensul vectorului E coincide cu sensul forţei cu care câmpul electric
acţionează asupra unui corp de probă cu sarcină pozitivă.
Deci, intensitatea câmpului electric generat de un corp punctiform, cu sarcina Q, la distanţa r
are expresia:
Q Q
E= ⋅r E=
4⋅π⋅ε⋅r 3
[V/m] , iar mărimea 4⋅π⋅ε⋅r 2 (1.4)
scade invers proporţional cu pătratul distanţei r.
Sensul vectorului E depinde de semnul sarcinii Q, de la corp spre exterior, pentru sarcina
pozitivă şi invers, de la exterior spre corp pentru sarcina negativă. Deci, se poate afirma că, câmpul
electric al unei sarcini punctiforme are o simetrie sferică.
Dacă există mai multe corpuri punctiforme încărcate, acestea generează un câmp electric a
cărui intensitate E într-un punct este suma vectorială a intensităţilor 1
E , E
2 produse separat de
fiecare corp. Această situaţie a fost confirmată experimental şi ea corespunde legii suprapunerii
efectelor sau principiului suprapunerii efectelor.
Fig. 1.2. Orientarea vectorilor

intensitate a câmpului electric generat
de un corp punctiform ce prezintă
sarcini: a) pozitive, b) negative
a) b)
În fig. 1.3 se prezintă aplicarea acestui principiu pentru trei sarcini electrice. Intensitatea
câmpului rezultant este:
E=E1 + E 2 + E 3
Fig. 1.3. Intensitatea câmpului electric

produs în punctul P de trei corpuri
punctiforme încărcate cu sarcini
electrice.
Linia tangentă la vectorul intensitate a câmpului electric se numeşte linie de câmp electric. În
fig. 1.4. sunt prezentate liniile de câmp electric formate la două corpuri punctiforme încărcate cu
sarcini de acelaşi semn, respectiv de semne contrare.
5
Fig. 1.4. Liniile de câmp electric determinate de două corpuri punctiforme încărcate cu
sarcini: a) de acelaşi semn; b) de semne contrare
Dacă liniile de câmp sunt paralele, atunci câmpul este uniform (fig. 1.5.)
Fig. 1.5. Liniile de câmp electric ale unui

câmp electric uniform
1.4. Inducţie şi flux electric

De multe ori în studiul câmpului electric este mai util a se utiliza nu intensitatea câmpului
electric, ci o altă mărime numită inducţie electrică şi notată cu D, mărime care are expresia
D= ε⋅E . Considerând un corp încărcat cu sarcina Q, inducţia electrică la distanţa r va fi:
q
D=
4⋅π⋅r 2 [C/m2] (1.5)
Prin urmare în cazul unor dielectrici omogeni (dielectrici ce prezintă câmpuri electrice
uniforme), valoarea inducţiei electrice nu depinde de permitivitatea dielectrică a mediului.
O noţiune des întâlnită în electrotehnică este aceea de flux.
De obicei fluxul unui câmp de vectori poate fi definit ca fiind totalitatea liniilor de forţă
(câmp) cuprinse într-un contur închis sau care străbat suprafaţa mărginită de acest contur.
Spre exemplu, într-o conductă de fluid, de secţiune S, fiecare particulă are o viteză v paralelă
cu axa conductei, deci vectorul viteză formează în acest caz un câmp de viteze. Fluxul vectorului v
care străbate secţiunea S este:
∫ (v d S )=v ∫ dS=v⋅S
S S
Acest produs nu reprezintă altceva decât debitul de fluid Q (fluxul), adică:
Q=v
[ ] m
s
⋅S [ m2 ] =[ m 3 /s ]
În mod analog, dacă se consideră un câmp electric omogen de inducţie D şi o suprafaţă plană
S oarecare, perpendiculară pe liniile de forţă (fig. 1.6.a) fluxul electric Ψ este definit de relaţia:
ψ =D⋅S , iar dacă liniile de câmp fac cu normala N la suprafaţa S un unghi α (fig. 1.6.b), atunci
ψ =D⋅S⋅cos α
6
Fig. 1.6. Fluxul electric prin

suprafeţe plane: a)
rectangular, b) oblic.
Legat de fluxul electric, se poate menţiona legea fluxului electric.

Printr-o suprafaţă închisă S (de exemplu una sferică) numărul liniilor de forţă care intră este egal
cu numărul celor care ies, adică Ψi = Ψe, prin urmare fluxul de intrare este egal cu fluxul de ieşire.
Legea se poate scrie şi sub altă formă evidenţiind fluxul total, astfel: Ψt = Ψi – Ψe = 0.
Enunţ: Dacă în interiorul unei suprafeţe S situate într-un câmp electric se găsesc sarcini
electrice, atunci fluxul este egal tocmai cu sarcina conţinută în interiorul suprafeţei, adică:
∫ ( D d S )=q
S .
Pentru validare, se consideră o sarcină punctiformă q în interiorul suprafeţei sferice S, de rază r
(fig. 1.7).
q
D=
Evident că în orice punct al suprafeţei, inducţia electrică D are expresia: 4⋅π⋅r 2 şi ea
este constantă iar vectorul inducţie electrică este perpendiculară pe suprafaţa sferei.
Fig. 1.7. Sarcină punctiformă în interiorul

suprafeţei sferice S de rază r.
Deci se poate scrie că:

q
Ψ =∫ ( D d S )=D ∫ dS= 2
⋅4⋅π⋅r 2 =q
S S 4⋅π⋅r (1.6)
Dacă în interiorul suprafeţei S există mai multe sarcini se poate afirma că Ψ = Σ q.
1.5. Potenţialul electric

Câmpul electric poate fi descris şi cu ajutorul unor mărimi scalare, una dintre acestea fiind
potenţialul electric.
Pentru definirea lui trebuie introdusă noţiunea de lucru mecanic efectuat pentru deplasarea
unui corp de probă încărcat între două puncte ale câmpului electric.
Pentru simplificare vom considera o sarcină punctiformă q prezentă în câmpul electric produs
de o sarcină punctiformă Q.
7
Fig. 1.8. Definirea lucrului mecanic în câmp

electrostatic
Lucrul mecanic efectuat de forţa electrostatică ce acţionează asupra corpului punctiform de

sarcină q (fig. 1.8) este:
N
L MN =∫ ( F d r )=F medie (ON −OM )=F m⋅(r N −r M )
M (1.7)
Întrebarea se pune este cum calculăm, fireşte forţa medie ? Se ştie că:
Q⋅q Q⋅q
FM = 2
FN =
4⋅π⋅ε⋅r M iar 4⋅π⋅ε⋅r 2N
Este firesc ca forţa medie să fie media geometrică a celor două forţe, adică:
Q⋅q
F med= √ F M⋅F N =
4⋅π⋅ε⋅r M⋅r N (1.8)
Ca urmare expresia lucrului mecanic devine:
L=F med ( r N −r M )=
Q⋅q
4⋅π⋅ε⋅r M⋅r N
⋅( r N −r M ) =
(
Q⋅q 1 1
⋅ −
4⋅π⋅ε r M r N ) (1.9)
Aceeaşi relaţie (1.9) se poate obţine şi considerând forţa ca o funcţie de distanţa x, adică:
Q⋅q
F=
4⋅π⋅ε⋅x 2 iar elementul de linie dr = dx
xN
L=∫
Q⋅q Q⋅q Q⋅q 1
(
1
)
x
dx= |x NM = ⋅ −
x M 4⋅π⋅ε⋅x 4⋅π⋅ε⋅x 4⋅π⋅ε x M x N
2
sau revenind la relaţia cu r, relaţia (1.9).

Din expresia lucrului mecanic se constată că mărimea acestuia depinde de mărimea sarcinii
care produce câmpul electric Q, de sarcina câmpului de probă q şi de poziţiile finală rN, respectiv
iniţială rM. Tot din expresia lucrului mecanic se constată că mărimea lucrului mecanic nu depinde
de drumul pe care-l parcurge sarcina q între punctele M şi N.
Raportul L/q este o mărime caracteristică pentru fiecare pereche de puncte M, N şi se numeşte
diferenţă de potenţial dintre punctele M, N adică VM - VN sau tensiunea U. Deci, tensiunea electrică
dintre punctele M şi N este egală cu câtul dintre lucrul mecanic efectuat de câmp la deplasarea unui
corp încărcat între cele două puncte şi sarcina electrică a corpului, adică:
L
U =V M −V N =
q (1.10)
Dacă se consideră punctul N, ca referinţă, de exemplu un punct foarte îndepărtat de sarcina Q,
unde potenţialul este zero, raportul L/q = VM, va avea pentru punctul M o valoare unică, adică va fi
o mărime caracteristică numită potenţial electric VM.
Prin urmare, potenţialul electric într-un punct este o mărime fizică egală cu raportul dintre
lucrul mecanic efectuat de câmp la deplasarea unui corp punctiform încărcat cu sarcină electrică din
acel punct la infinit şi sarcina electrică, adică:
V M =L/ q sau V M =Q / 4 π ε⋅r M (1.11)
În cazul unui câmp electric uniform, deoarece E este constant, şi forţa electrică ce acţionează
asupra corpului de sarcină q pe o distanţă d (de exemplu distanţa dintre armăturile unui
condensator) este constantă: F = q · E. Tensiunea electrică, adică diferenţa de potenţial dintre
armăturile unui condensator are expresia: U = F · d / q = E · d. (1.12)
8
Unitatea de măsură în SI pentru diferenţa de potenţial se numeşte volt:
[ L] 1 J
[ V ]= = =1 V
[ Q ] 1C
Prin urmare, un volt este diferenţa de potenţial dintre două puncte ale unui câmp electric,
între care se efectuează un lucru mecanic de 1J pentru a deplasa o sarcină electrică de 1C.
Cu ajutorul relaţiei (1.11) se poate defini şi unitatea de măsură pentru intensitatea câmpului
electric, astfel:
[U ]
[ E ]=
[d]
Observaţie: Intensitatea câmpului electric, reprezintă de fapt derivata (cu semn schimbat) a
potenţialului în punctul considerat.
Un conductor electrizat a cărui sarcină electrică liberă este în repaus se află în echilibru
electrostatic. Acest echilibru este posibil numai dacă sarcina electrică nu se deplasează în interiorul
conductorului. Dacă sarcina nu se deplasează în interiorul conductorului , rezultă că în interiorul
conductorului intensitatea câmpului electrostatic este nulă.
Ce se întâmplă dacă conductorul se electrizează ? Unde se va repartiza sarcina electrică ?
Desigur nu în interiorul conductorului, ci pe suprafaţa acestuia. Această situaţie permite în practică
realizarea unor ecrane electrostatice.
Acestea sunt corpuri metalice goale în interior şi legate la pământ.
1.6. Capacitatea electrică

Capacitatea electrică C a unui conductor izolat şi depărtat de alte corpuri este o mărime fizică
egală cu raportul dintre sarcina Q a conductorului şi potenţialul său V, adică:
C=Q/V [C] = 1 F
şi reprezintă capacitatea unui conductor izolat, care fiind încărcat cu sarcina electrică de 1C are
potenţialul 1V, adică:
[ Q ] 1C
[ C ]= = =1 F
[V ] 1V
Potenţialul unui conductor încărcat se modifică, dacă în apropierea conductorului se aduc alte
corpuri conductoare, chiar dacă acestea nu au fost încărcate cu sarcini electrice în prealabil.
Un astfel de sistem se numeşte condensator electric şi el este format dintr-un ansamblu de
două conductoare, numite armături şi separate între ele printr-un mediu dielectric.
Sarcinile cu care se încarcă armăturile condensatorului sunt egale şi de semne contrare.
Capacitatea unui condensator se defineşte ca fiind raportul dintre sarcina Q de pe armături şi
diferenţa de potenţial dintre cele două armături, V1 – V2, adică:
C = Q / (V1 – V2) (1.13)
În schemele electrice condensatorul se reprezintă ┤├ sau dacă capacitatea sa este variabilă
prin ┤├ .
În cazul particular al unui condensator plan (fig. 1.9), capacitatea acestuia se calculează cu
relaţia C = ε · S / d.
Des întâlnite în practică sunt şi condensatoarele cilindrice, care principial sunt realizate din
două armături metalice de formă cilindrică coaxiale, având un dielectric între ele.
Capacitatea unui astfel de condensator este dată de relaţia (fig. 1.10)
2⋅π⋅ε
C=
r1
ln
r2 (1.14)
9
Fig. 1.9. Condensator plan Fig. 1.10. Condensator cilindric
1.7. Legarea (conectarea) condensatoarelor

Pentru obţinerea unor capacităţi diferite de cele ale condensatoarelor disponibile, în practică se
foloseşte de multe ori gruparea condensatoarelor în baterii prin legarea lor în serie, paralel sau mixt.
Legarea în serie se realizează atunci când o anumită armătură a primului condensator este
legată de armătura celui care urmează ş.a.m.d. (fig. 1.11)
Fig. 1.11 Legarea în serie a condensatoarelor
De menţionat că sarcina electrică de pe fiecare armătură a condensatoarelor legate în serie

este aceeaşi, alternând ca valoare pozitivă şi negativă. Diferenţa de potenţial dintre armăturile
fiecărui condensator este dată de relaţiile:
Q Q Q
V A −V B= V B −V C = V C −V D=
C1 C2 C3
Q Q Q
V A −V D =V A −V B +V B −V C +V C −V D= + +
C1 C 2 C 3 sau
Q Q Q Q 1 1 1 1
= + + = + +
C S C 1 C 2 C 3 deci CS C1 C2 C3 ,
n
1 1
=∑
sau generalizat C S i=1 C i (1.15)
Prin urmare inversa capacităţii mai multor baterii de condensatoare legate în serie este egal
cu suma inverselor capacităţilor componente.
Legarea în paralel a condensatoarelor se efectuează unind într-un punct câte o armătură a
fiecărui condensator şi într-un alt punct celelalte armături (fig. 1.12).
Fig. 1.12. Legarea în paralel a

condensatoarelor
Prin această grupare fiecăruia dintre condensatoare se va aplica aceeaşi tensiune, adică:
Q Q Q
V A −V B = 1 V A −V B = 2 V A −V B = 3
C1 , C3 , C3 sau
Q 1 =C1⋅( V A −V B ) Q 2 =C 2⋅( V A −V B ) Q 3 =C 3⋅( V A −V B )
; ;
Sarcina totală este:
10
Q = Q1 + Q2 + Q3 = C1 · (VA – VB) + C2 · (VA – VB) + C3 · (VA – VB) =
= (C1 + C2 + C3) · (VA – VB)
Dar Q = (VA - VB) · Cp. Rezultă Cp = C1 + C2 + C3 sau Cp = Σ Ci (1.16)
Deci, capacitatea unei baterii de condensatoare grupate în paralel este egală cu suma
capacităţilor condensatoarelor componente.
1.8. Polarizarea dielectricilor

Mediile în care nu apare curent electric în prezenţa unui câmp electric extern, dar care se
modifică sub acţiunea câmpurilor electrice se numesc medii dielectrice sau dielectrici. Prezenţa
unui dielectric între armăturile unui condensator face ca intensitatea câmpului electric să scadă. De
exemplu pentru un condensator plan de capacitate C0, având sarcinile Q pe armături, diferenţa de
potenţial U0, suprafaţa comună a armăturilor S, distanţa dintre armături d, iar între armături vid, se
poate scrie relaţia:
ε ¿S Q Q
C 0= 0 = =
d U 0 E 0⋅d (1.17)
unde E0 este intensitatea câmpului electric dintre armături, în vid, adică:
E0 =Q / ε 0 ¿ S
Prin introducerea între armături a unui dielectric de grosime d şi permitivitate ε, sarcina Q
rămâne neschimbată, se modifică diferenţa de potenţial U, deci şi capacitatea C. Se poate scrie deci
relaţia:
C=
ε⋅S = Q = Q
d U E⋅d (1.18)
de unde fireşte rezultă intensitatea câmpului în dielectric:
Q
E=
ε⋅S (1.19)
Q
ε 0 ¿ E0=¿ ε⋅E= ¿
Avându-se în vedere relaţiile de mai sus, rezultă S
Slăbirea câmpului electric de către un dielectric, poate fi explicată prin structura dielectricilor.
Unii dielectrici au molecule nesimetrice din punct de vedere electric, fiecare astfel de moleculă
putând fi considerată ca un dipol. Dipolul este un sistem de două sarcini egale şi de semne contrare.
Axa dipolului este dreapta ce uneşte centrele celor două sarcini. În lipsa unui câmp electric extern,
axele dipolilor sunt orientate dezordonat, în toate direcţiile datorită agitaţiei termice.
a) b)
Fig. 1.14. Schema polarizării unui dielectric: a) în absenţa
Fig. 1.13. Dipol electric
câmpului; b) în prezenţa câmpului.
Dacă dielectricul este introdus într-un câmp electric, axele dipolilor se orientează în lungul
liniilor de câmp (fig. 1.14). Sarcina pozitivă a dipolului este deplasată în sensul câmpului aplicat iar
cea negativă invers. Alinierea axelor nu va fi perfectă, datorită agitaţiei termice, ea poate însă creşte
prin scăderea temperaturii. Datorită alinierii dipolilor în câmp, la cele două capete ale dielectricului
rămân sarcini electrice necompensate, astfel încât un capăt al dielectricului se electrizează pozitiv
iar celălalt negativ. Fenomenul de separaţie al sarcinilor la capetelor dielectricului, atunci când
11
acesta este introdus într-un câmp electric se numeşte polarizarea dielectricului. Prin polarizare ia
naştere un câmp interior propriu dielectricului numit Ep, de polarizaţie, care se opune câmpului
extern, adică
E=E + E <E
0 p .
Dacă polarizarea dielectricilor devine prea mare, materialele devin conductoare iar în
dielectric apare o deplasare de electroni, adică un curent electric, care încălzeşte (poate arde)
dielectricul. Se face afirmaţia că dielectricul a străpuns. Odată străpuns, dielectricul nu-şi poate
recăpăta proprietăţile izolante.
Fig. 1.15. Situaţia câmpului electric într-un

dielectric situat între armăturile unui
condensator
1.9. Energia câmpului electric dintre armăturile unui condensator

Pentru a încărca un condensator este necesar ca pe armăturile lui să fie aduse sarcini electrice.
Cu această ocazie se efectuează un lucru mecanic de către o sursă de energie exterioară, deoarece
sarcinile electrice existente pe fiecare armătură exercită forţe de respingere asupra sarcinilor de
acelaşi semn care sunt aduse în continuare pe fiecare armătură.
Prin urmare se poate afirma că, condensatorul reprezintă un sistem electric, caracterizat printr-o
energie W, egală cu lucrul mecanic L necesar a fi efectuat pentru încărcarea lui, adică W=L. Pentru
a stabili expresia acestui lucru mecanic este necesar a evalua lucrul mecanic necesar pentru
deplasarea sarcinii electrice Q de pe o armătură pe alta, astfel încât diferenţa de potenţial să crească
de la O la U. Dar, deoarece în cursul încărcării condensatorului tensiunea electrică dintre armături
nu este constantă ci creşte de la O la U, în expresia lucrului mecanic se introduce media aritmetică a
tensiunii dintre armături, adică:
O +U 1 1 1
L=Q⋅ = ⋅Q⋅U L= ⋅C⋅U 2 W = ⋅C⋅U 2
2 2 , dar Q = C · U de unde 2 , deci 2 .
Dacă armăturile condensatorului se unesc cu un fir conductor, condensatorul se descarcă,
producând o scânteie electrică. Pe durata descărcării energia primită la încărcarea condensatorului
se transformă în alte forme de energie, termică sau a undelor sonore.
În cazul unui condensator plan, tensiunea dintre armături poate fi exprimată în funcţie de
intensitatea E a câmpului uniform, adică U = E · d, iar capacitatea prin formula C = ε · S / d.
Înlocuind U şi C în relaţia de mai sus se obţine energia câmpului electric între armăturile
condensatorului plan, adică:
1 ε⋅S 2 2 1 ε
W= ⋅ ⋅E ⋅d = ⋅ε⋅S⋅d⋅E 2= ⋅v⋅E 2
2 d 2 2 (1.20)
ε
W = ⋅v⋅E 2
Relaţia 2 deşi demonstrată în cazul condensatorului plan, rămâne valabilă pentru
orice câmp electrostatic.
12
1.10. Aplicaţii
1. Ce este sarcina electrică ?

2. Care este unitatea de măsură a sarcinii electrice în Sistemul Internaţional ?
3. Enunţaţi legea lui Coulomb.
4. Cum definiţi potenţialul electric, într-un punct, dar tensiunea dintre două puncte?
5. Ce este un ecran electrostatic şi la ce deserveşte el?
6. De cine depinde capacitatea unui condensator plan?
7. Prin introducerea unui material dielectric în spaţiul dintre armăturile unui condensator plan
încărcat iniţial, capacitatea creşte sau scade, dar sarcinile de pe armăturile lui?
8. Prin introducerea unui material dielectric în spaţiul dintre armăturile unui condensator plan
conectat la o sursă, capacitatea condensatorului creşte sau scade, dar sarcinile de pe
armăturile condensatorului?
9. Cum se calculează capacitatea echivalentă a mai multor condensatoare grupate în paralel,
dar în serie?
10. Ce înţelegeţi prin polarizarea unui dielectric?
11. Se consideră două corpuri punctiforme de sarcină Q1 >0, respectiv Q2 >0 situate în vid la
distanţele r1 şi r2 de un punct de referinţă. Se cere să se stabilească punctul în care
intensitatea câmpului rezultant este nulă, respectiv potenţialul câmpului electric în acel
punct. Sarcinile sunt de acelaşi semn.
Rezolvare
Q1 Q2
E 1= E 2=
E=E1 + E 2 pentru punctul M (fig. 1.16), unde 4⋅π⋅ε 0 ¿ x 2 iar 4⋅π⋅ε 0 ¿ ( d −x )2 ,
Q1 Q2
x=
√ Q1 ⋅d
=
deci x
2
( d−x )2 sau √ Q1⋅( d−x )=√ Q2⋅x de unde √Q 1 + √ Q2
Fig. 1.16. Sistem electrostatic format din

două sarcini electrice.
Expresia potenţialului în acest punct este:

Q Q
U =U 1 +U 2= 1 + 2 =
√
(
√
)
Q1 Q1
4⋅π⋅ε 0 ¿ ⋅d 4⋅π⋅ε 0 ¿ d− ⋅d
√ 1 √ 2
Q + Q √ Q1 + √ Q2
2
( √Q1 + √Q2 )
¿
4⋅π⋅ε 0 ¿ d
13
12. Două corpuri punctiforme cu sarcinile Q1 şi Q2 pozitive se găsesc în aer la distanţa d unul
de altul. La ce distanţă de primul corp, pe linia ce uneşte cele două corpuri trebuie să se
afle un al treilea corp cu sarcina q negativă pentru a se afla în echilibru ?
Rezolvare
Fig. 1.17. Sistem de trei sarcini

punctiforme
Q 1⋅q Q 2⋅q Q 1⋅q Q 2⋅q

F 1= F2= =
4⋅π⋅ε⋅( d−x ) sau 4⋅π⋅ε⋅x
2 2 2
F1 = F2, 4⋅π⋅ε⋅x 2 ; 4⋅π⋅ε⋅( d−x )
Q1 Q2
x=
√ Q1 ⋅d
=
va rezulta: x 2
( d−x )2 sau √ Q1⋅( d−x )=√ Q2⋅x deci √Q 1 + √ Q2 sau
d
x=
1+ √Q 2 /Q1
13. Un condensator plan conţine între armături două materiale dielectrice (fig. 1.18) cu
permitivităţile dielectrice relative εr1 şi εr2. În ce caz capacitatea condensatorului este mai
mare, în cazul a) sau b) ?
Rezolvare
Fig. 1.18. Dispunerea plăcilor

dielectrice între armăturile
unui condensator plan: a)
transversal; b) longitudinal.
a) b)
În cazul a) avem două conductoare legate în paralel, deci:

ε ¿ S/ 2 ε 2 ¿ S / 2 S
C a =C p=C 1 +C 2 = 1 + = ⋅¿ ¿
d d 2⋅d
În cazul b) avem două condensatoare legate în serie, deci se poate scrie:
ε1¿S ε2¿S
C ⋅C ⋅ ε ¿ ε 2 ¿ S2 d /2
d/2 d /2
C b =C S = 1 2 = = 1 ⋅ ¿¿
C 1 +C 2 ε1 ¿ S ε2 ¿ S ( d / 2 )2 S⋅¿ ¿
+
d /2 d/2
14
Ca S
= ⋅¿ ¿ ¿ ¿
Cb 2⋅d evident ¿ ¿ sau ¿ ¿
Deci Ca > Cb.
14. Între armăturile unui condensator plan este dispusă o foiţă de aluminiu de grosime
neglijabilă (fig. 1.19) . Ce efect are foiţa asupra capacităţii condensatorului, dacă: a) este
izolată electric; b) este legată de placa superioară.
Fig. 1.19. Dispunerea unei foiţe metalice între armăturile

unui condensator plan
Rezolvare
a) Nici un efect
b) Micşorând distanţa dintre armături la d/2 se măreşte de 2 ori capacitatea condensatorului
obţinut?
15
CAP 2. ELECTROCINETICĂ. CURENTUL CONTINUU.
2.1. Curentul continuu

Aşa cum s-a prezentat în capitolul precedent „un material dielectric” (izolant) supus unui
câmp electric staţionar (continuu) nu este străbătut de curent electric, datorită faptului că nu dispune
de o deplasare ordonată de electroni liberi. Curentul electric poate circula în mod normal numai prin
conductoare datorită existenţei de electroni liberi în structura acestor materiale. De menţionat că
între armăturile unui condensator există o ordonare a sarcinilor dipolare pe durata încărcării
acestuia, dar acest lucru nu constituie un curent de conducţie, ci unul de deplasare. Ca urmare în
curent continuu condensatorul este un întrerupător.
Dacă se consideră o porţiune de conductor A-B (fig.2.1) între capetele căruia se aplică o
tensiune U=VA-VB, se constată că electronii se vor deplasa de la punctul B cu potenţial scăzut, spre
punctul A cu potenţial mai ridicat sub forma unui curent de electroni I. Acest curent circulă prin
sursă, de la borna + (cu sarcini pozitive) spre borna – (cu sarcini negative).
Această deplasare de sarcini electrice prin conductoare formează curentul electric sau mai
precis curentul electric de conducţie.
Fig. 2.1. Curentul electric printr-un

conductor
Curentul electric este caracterizat prin intensitatea sa I, care reprezintă de fapt raportul dintre
cantitatea de electricitate Q şi timpul t în care aceasta trece prin conductorul considerat, adică:
Q [Q]
I= [ I ]=
t , respectiv unitatea de măsură [ t ] , sau 1A = 1C / 1s (2.1)
De fapt se poate afirma că intensitatea curentului electric este numeric egală cu cantitatea de
electricitate exprimată în coulombi, care trece prin conductor într-o secundă.
Dacă ne referim la o cantitate de electricitate infinit mică dQ, ce străbate conductorul într-un
interval de timp dt, relaţia de mai sus devine:
I = dQ / dt (2.2)
Deoarece numărul de electroni (corespunzător sarcinii Q), care trece prin conductor este
acelaşi în orice secţiune a conductorului, rezultă că, intensitatea curentului electric este aceeaşi în
toate punctele conductorului.
Raportul j dintre intensitatea curentului I (A) şi secţiunea conductorului S (m2) se numeşte
densitate de curent, adică:
I
j= [ A /m2 ]
S
De regulă, în practică se foloseşte un submultiplu al acestuia, A/mm2.
Relaţiile dintre cele două unităţi de măsură este:
16
A 1A A
1 2
= 2
=10 6 2
mm ( 10 m )
−3 m
De menţionat că viteza de deplasare a electronilor nu corespunde cu viteza de deplasare a
curentului electric. Dacă prima este de ordinul a 10-5 m/s, viteza curentului corespunde cu viteza
undei electromagnetice, adică 3·108 m/s.
Curentul electric staţionar corespunde deplasării electronilor în metale cu o viteză constantă
independentă de timp.
Conductoarele de legătură dintre sursă şi consumatori ghidează câmpul electric şi ele
alcătuiesc împreună cu acestea din urmă aşa numitul circuit electric.
Pentru producerea câmpului electric avem nevoie de surse numite, generatoare de curent continuu.
Acestea pot fi:
- elemente galvanice şi acumulatoare, care transformă energia chimică în energie electrică;
- dinamuri şi alternatoare, care transformă energia mecanică în energie electrică,
- fotoelemente, care transformă energia luminoasă în energie electrică.
2.2 Efectele curentului electric.

Trecerea curentului electric printr-un conductor poate fi pusă în evidenţă prin următoarele efecte:
- efectul termic; conductoarele parcurse de curent electric se încălzesc degajând o anumită
cantitate de căldură în mediul exterior;
- efectul luminos; când densitatea de curent este foarte mare, încălzirea este atât de puternică
încât conductorul ajunge la incandescenţă;
- efectul chimic; dacă curentul electric traversează o soluţie de apă cu acid sulfuric, apa se
descompune în elementele sale componente şi anume: oxigen la borna minus şi hidrogen la
borna plus. De menţionat că în soluţiile chimice, curentul electric se datorează nu numai
deplasării electronilor, ca şi la metale ci şi datorită deplasării ionilor pozitivi. Datorită
acestei diferenţe, metalele se numesc conductoare de speţa întâi iar soluţiile chimice
conductoare de speţa a doua;
- efectul magnetic; dacă se apropie acul magnetic al unei busole de un conductor parcurs de
curentul electric, acesta nu mai arată nordul, ci se deplasează perpendicular pe direcţia
conductorului.
2.3. Legea lui Ohm. Rezistenţa electrică.

Experimental s-a constat că, curentul electric printr-un conductor este direct proporţional cu
tensiunea U aplicată, adică:
I=G·U (2.3)
unde G este un factor de proporţionalitate numit conductanţă electrică.
De regulă se foloseşte o mărime inversă conductanţei numită rezistenţă electrică R, adică:
1 1
R= sau G=
G R (2.4)
Relaţia (2.3) se scrie sub forma: I = U / R şi este cunoscută sub denumirea de legea lui Ohm
pentru o porţiune de circuit. Ea poate fi extinsă şi pentru un circuit care conţine un generator de
tensiune electromotoare E, rezistenţă internă r; înseriat cu un receptor de rezistenţă R, adică:
I = E / (R + r) (2.5)
Ea se exprimă astfel: intensitatea curentului electric printr-un circuit este direct
proporţională cu tensiunea electromotoare din circuit şi invers proporţională cu rezistenţa
totală a circuitului.
Legea lui Ohm are şi o formă diferenţială, care poate fi obţinută apelând la cele
prezentate în fig. 2.1. Astfel:
17
U U l
I=∫ ( j dS )= j⋅S ; E= = iar R= ρ⋅
S
d l S
Înlocuind aceste expresii în relaţia I = U / R se obţine:
E⋅l E l E
j⋅S= = ⋅ ⋅S sau j= , adică E=ρ⋅j
ρ⋅l/S ρ l ρ (2.6)
În relaţia (2.6) E este intensitatea câmpului electric, dar acest câmp este unul imprimat de
sursa electrică.
Revenind la rezistenţa electrică, trebuie menţionat faptul că expresia ei este:
l
R=ρ⋅ [Ω]
S
unde:
ρ – este rezistivitatea materialului conductor, se măsoară în Ω mm2/m şi se modifică cu
temperatura conform relaţiei:
ρθ =ρ 0⋅[ 1+α⋅( θ−θ0 ) + β⋅( θ−θ 0 )2 ]
, α şi β fiind constante sau coeficienţi de variaţie a
0 0 2
rezistivităţii cu temperatura: α [1/ C]; β [1/ C ]
Rezistivităţile unor materiale cunoscute au valorile:
ρAg = 0,0164 Ωmm2/m; ρCu = 0,0176 Ωmm2/m; ρCr = 1,2 Ωmm2/m; ρCn = 0,5 Ωmm2/m
Materialele cu rezistivitate mare: constantan, manganină şi crom sunt folosite pentru

realizarea rezistoarelor şi ele pot fi fixe sau reglabile, ultimele fiind numite obişnuit reostate.
Pot fi realizate în două variante şi anume: cu ploturi sau cu cursor. Reostatele cu ploturi
permit variaţia discontinuă în trepte a rezistenţei, pe când cele cu cursor asigură variaţia continuă a
rezistenţei.
a) b)
Fig.2.2. Rezistoare reglabile (variabile): a) cu ploturi, b) cu cursor.
În categoria rezistoarelor reglabile se încadrează şi potenţiometrele folosite în circuitele
electronice. În ceea ce priveşte simbolurile folosite pentru rezistoare acestea sunt prezentate în
fig.2.3.
Fig. 2.3. Simbolizarea rezistoarelor
2.4. Energia şi puterea electrică. Legea lui Joule-Lenz

În activitatea de toate zilele venim în contact cu efectele curentului electric prin aplicaţiile
multiple ale acestuia. Efectele curentului electric (termic, electrochimic şi magnetic) au la origine
aceeaşi cauză şi anume câmpul electric, care prin intermediul unor ghidaje, ghiduri de câmp,
18
transmit energia surselor spre consumatori. Ajunsă aici, această energie se transformă în lucru
mecanic (energia mecanică), energie termică sau energie chimică.
Să considerăm conductorul din fig. 2.1. Lucrul mecanic efectuat pentru a deplasa purtătorii de
sarcină între punctele (secţiunile) A şi B este:
L = q · UAB = q · (VA – VB)
iar energia necesară pentru efectuarea lucrului mecanic este preluată de câmpul electric.
Corespunzător acestui lucru mecanic se dezvoltă o energie cinetică de forma:

W=U·I·t (2.7)
Energia potenţială a purtătorilor de sarcină se transformă în energie cinetică de vibraţie a
reţelei cristaline a metalului. Aceasta conduce la creşterea energiei interne a reţelei şi deci la
creşterea temperaturii acestuia.
Acest efect termodinamic, ireversibil se numeşte efect Joule sau Joule-Lenz. El se poate
exprima şi sub forma:
T
U2 W =∫ P(t ) dt=P⋅t
W = ⋅t =I 2⋅R⋅t
R . Dar 0 unde P = I2 · R este
puterea dezvoltată în circuit. Pentru un circuit întreg P = E · I = I2 · (R + r) (2.8)
Enunţ: energia dezvoltată de un circuit parcurs de curentul I pe durata t este proporţională cu
pătratul intensităţii curentului I2 cu durata t şi rezistenţa circuitului R.
2.5. Teorema transferului maxim de energie.

Pentru circuitul din fig. 2.1, curentul are expresia:
I = E · (R + r).
Puterea transmisă rezistorului R este:
R
P2 =R⋅I 2 = 2
⋅E2
( R+ r )
∂ P2
=0
Puterea maximă se obţine din condiţia ca: ∂ R , care conduce la relaţia R = r,
adică sursa transmite puterea maximă când rezistenţa de sarcină este egală cu rezistenţa interioară a
sursei. În acest caz puterea transmisă are valoarea:
E2
P1 =E⋅I =
4⋅r
iar randamentul transferului de putere este:
P 1
η= 2 = =50 %
P1 2 .
2.6. Teoremele lui Kirchhoff

Necesitatea realizării unor circuite electrice mai complicate, cu mai multe ramificaţii impune
realizarea unor reţele electrice mai complexe ce prezintă noduri, laturi şi bucle (ochiuri) (fig. 2.4)
19
Fig. 2.4. Reţea electrică buclată.
Nodul este orice punct al reţelei în care se întâlnesc cel puţin trei ramuri.
Latura – porţiunea cuprinsă între două noduri.
Ochiul (bucla) – conturul poligonal închis, alcătuit din succesiunea mai multor laturi, surse sau
consumatori)
Kirchhoff a demonstrat în 1847 două teoreme pentru reţelele (circuitele) electrice şi anume:
Teorema 1
Suma algebrică a intensităţilor curenţilor electrici care se întâlnesc (converg) într-un nod
este egală cu zero.
Pentru a demonstra această afirmaţie se consideră conturul închis din fig. 2.5. Legea
conservării sarcinii ne permite să scriem că:
Q1 = Q2 + Q3 + Q4 şi raportând-o la intervalul t rezultă:

Q1 Q2 Q3 Q4
= + +
t t t t sau I1 = I2 + I3 + I4
Fig. 2.5. Nod de reţea electrică. Aplicarea

primei teoreme a lui Kirchhoff.
Adoptând convenţia că, curentul I este pozitiv (adică I > 0) dacă intră în nod şi negativ
(adică I < 0), dacă iasă din nod, se poate scrie.
n
∑ I i =0
i=1
De fapt această teoremă nu este altceva decât o altă formă a legii conservării sarcinii
electrice. La aplicarea acestei legi pentru cele n noduri de reţea se obţin n ecuaţii dintre care numai
n-1 sunt independente.
Teorema 2
Pentru o reţea, se alege pentru fiecare ramură câte un sens al curentului electric. Pentru
fiecare buclă (ochi), se adoptă un sens arbitrar de parcurs. Dacă sensul coincide cu sensul
curentului, atunci produsul I·R se ia cu semnul pozitiv, dacă nu se ia cu semnul negativ.
20
Tensiunea electromotoare este pozitivă, dacă sensul de parcurs pentru ochi (buclă) intră
borna negativă (-) şi iasă din borna pozitivă (+).
Enunţ: De-a lungul unui contur de reţea (ochi), suma algebrică a tensiunilor electromotoare
este egală cu suma algebrică a produselor dintre intensitatea curenţilor şi rezistenţele laturilor,
adică:
n m
∑ E i= ∑ I j⋅R j
i=1 j=1
Cu ajutorul acestei teoreme se pot obţine ecuaţii numai pentru ochiurile (buclele)
independente. Numărul de bucle independente este dat de relaţia:
b = l – n + 1,
unde:
b este numărul buclelor independente,
n – numărul de noduri,
l – numărul de laturi.
De exemplu, aplicând teoremele lui Kirchhoff se pot rezolva anumite circuite electrice
foarte comod (fig. 2.6).
Fig. 2.6. Aplicarea teoremelor lui Kirchhoff.
b = 3 –2 + 1 = 2, deci avem două bucle independente

I1 + I2 = I3 prin aplicarea primei teoreme
E1 = I1 · R1 + I3 · R3 = I1 · R1 + (I1 + I2) · R3
E2 = I2 · R2 + I3 · R3 = I2 · R2 + (I3 + I2) · R3
sau E1 = I1 · (R1 + R3) + I2 · R3, E2 = I1 · R3 + (R2 + R3) · I2
Δ Δ
I 1= 1 I 2= 2
Rezultă: Δ şi Δ unde:
E1 R3 R + R E1 R +R R3
Δ 1=| | ; Δ2 =| 1 3 | ; Δ=| 1 3 |
E2 R 2 +R3 R3 E2 R3 R 2 +R3
Teoremele lui Kirchhoff permit soluţionarea a două probleme importante în circuitele
electrice şi anume: gruparea rezistoarelor şi gruparea surselor.
2.7. Gruparea rezistoarelor.

Se poate efectua în serie sau în paralel.
Problema care se pune este aceea de a găsi un rezistor echivalent din punct de vedere al
rezistenţei electrice cu rezistenţa grupării date.
Acest rezistor montat între aceleaşi două puncte ca şi gruparea înlocuită va determina aceeaşi
cădere de tensiune U.
a) Conexiunea serie a rezistoarelor (fig. 2.7)
Fig. 2.7. Conexiunea serie a rezistoarelor
Conform legii lui Ohm, pentru fiecare rezistor se poate scrie:

21
U1 = I · R1; U2 = I · R2; U3 = I · R3 şi respectiv U = I·RS sau.
Generalizând această relaţie pentru n rezistoare se obţine relaţia următoare:

n
R S =∑ Ri
i=1
b) Conexiunea paralel (derivaţie) a rezistoarelor (fig. 2.8). Se efectuează conform celor

prezentate în fig. 2.8.
Fig. 2.8. Conexiunea paralel a

rezistoarelor.
U U U U
I 1= ; I 2= ; I3= iar I =
R1 R2 R3 Rp
Aplicând prima teoremă a lui Kirchhoff se poate scrie că: I = I1 + I2 + I3 sau
n
U U U U 1 1
= + + =∑
R P R1 R 2 R3 sau generalizând R P i =1 Ri
Pe baza celor două tipuri de legări: serie, paralel se poate efectua şi legarea mixtă a
rezistoarelor.
Dacă se conectează în paralel rezistoarele R; 2R; 3R se obţine rezistenţa echivalentă Rech de
valoare:
1 1 1 1 6+3+2 11 6
= + + = = adică Rech= ⋅R
R ech R 2 R 3 R 6R 6R 11
Deci, prin legarea în paralel a mai multor rezistoare rezistenţa echivalentă este mai mică decât
cea mai mică dintre rezistoarele care participă la grupare.
2.8. Legarea surselor.

În cazul când se doreşte realizarea unor surse de tensiuni sau puteri mai mari, acestea se leagă
în serie sau în paralel (fig. 2.9).
Fig. 2.9. Legarea surselor: a) în serie, b)

în paralel
a) b)
Corespunzător celor două montaje se pot scrie relaţiile:

Ee = E1 + E2 + ..... + En Ee = E
re = r + r +r + ...... + r re = r / n
22
E
I=
n⋅E r
I= R+
R +n⋅r n
De menţionat că dacă la legarea în serie se pot considera surse de tensiuni diferite, la legarea
în paralel ele trebuie să fie aceeaşi tensiune.
Desigur se poate considera şi un montaj mixt: serie – paralel în cazul general (fig. 2.10).
Astfel cum trebuie dispuse cele N surse identice, astfel încât puterea disipată pe o rezistenţă
exterioară R să fie maximă?
N=mxn
Fig. 2.10. Legarea mixtă a

surselor
Pentru curentul I se poate scrie relaţia:

2 2
m ⋅E ⋅R
I=
m⋅E P=I 2⋅R= =max
R+
m⋅r
n iar
R+ (
m⋅r 2
n )
Eliminându-l pe n = N / m şi apoi efectuând derivata lui P în raport cu m rezultă:
( ) ( ) (
2
m2 m2
2⋅m⋅ R+ 2⋅r −2⋅ R + ⋅r ⋅m2⋅
N N
2⋅m
N
⋅r =0 )
m2
N
2⋅m2
R+ 2⋅r − 2 ⋅r=0 ; R= 2⋅r
N
m2
N de unde
m= ⋅N
R
r √ .
Pe de altă parte, numărul de surse legate în serie m şi numărul de surse legate în paralel n, se
poate determina pe baza teoremei transferului maxim de energie:
R=
m⋅r
n
, N=m⋅n, ⇒ m=
√ R
r
⋅N
2.9. Teorema suprapunerii efectelor (superpoziţiei)

Curentul electric dintr-o latură a unui circuit în care există mai multe surse, este egal cu suma
algebrică a curenţilor produşi în acea latură de fiecare sursă în parte, dacă ar acţiona singură în
circuit, restul surselor fiind pasivizate (adică înlocuite numai cu rezistenţa lor interioară).
Această teoremă este valabilă numai pentru circuitele liniare.
23
Fig. 2.11. Reţea electrică. Aplicarea teoremei superpoziţiei.
În fig. 2.11. se prezintă aplicarea teoremei suprapunerii efectelor pentru un circuit cu două
surse. Pentru curentul din latura 5, se poate scrie:
I5 =I’5 – I”5
2.10. Teorema generatorului echivalent de tensiune (Thévenin)

Curentul I debitat de o reţea activă şi liniară pe o rezistenţă R, legată la borna AB, este egal cu
tensiunea între punctele AB la mersul în gol (când ramura cu rezistenţa R este întreruptă) raportată
la suma dintre aceea rezistenţă şi rezistenţa interioară a reţelei pasivizate.
Deci dacă se consideră reţeaua din fig. 2.12, pentru calculul curentului ce străbate latura AB se
poate scrie relaţia:
U ABo
I AB=
R+ R ABo
Fig. 2.12. Determinarea curentului IAB folosind

teorema generatorului echivalent de tensiune
Pentru demonstraţie se consideră circuitul în care s-au introdus pe latura AB două surse
egale cu UABo şi de sensuri contrare, care de altfel, nu modifică funcţionarea circuitului. Circuitul
astfel obţinut poate fi descompus în alte două circuite în care acţionează doar câte o sursă (fig.
2.13). Pentru fiecare din acest circuit se poate aplica teorema a doua a lui Kirchhoff obţinându-se
relaţiile de mai jos.
24
Fig. 2.13. Aplicarea teoremei generatorului echivalent de tensiune la calculul curentului în

latura AB.
Se adoptă: E’ = E” = UABo
E’ = UAB – I’AB · R E” = -UAB + I”AB · R
UAB = E’ + I’AB · R UAB = I’AB · R – E” sau UAB + E’ = R · I”AB
dar I’AB = 0 UAB = -I”AB · RABo
deci E’ – I”AB · RABo = R · I”AB sau

I rSub{size8{italAB} =IrSub{size8{ital AB} ={ UrSub{size8{ital ABo} over {R+ rSub{size8{ital ABo} } {¿ (2.7)
2.11. Teorema generatorului echivalent de curent (Norton)

Această teoremă este una duală celei lui Thévenin şi ea poate fi stabilită formal, dacă se ţine
seama de dualitatea:
IAB → UAB
UABo → IABsc
R→G
I ABsc
U AB =
Relaţia (2.7) poate fi scrisă sub forma: G +G ABo şi ea reprezintă teorema lui
Norton care se enunţă astfel: tensiunea la bornele unei laturi AB, a unei reţele active, este gală cu
raportul dintre curentul de scurtcircuit al laturii AB şi suma dintre conductanţa laturii şi conductanţa
reţelei pasivizate, calculată la mersul în gol al reţelei faţă de punctele A şi B. (fig. 2.14)
Fig. 2.14. Aplicarea teoremei generatorului de curent la

calculul tensiunii la bornele laturii AB.
Pentru exemplificare se consideră circuitul din fig. 2.15 şi se cere să se determine curentul
IAB utilizând teorema lui Thévenin şi tensiunea UAB folosind teorema lui Norton.
Fig. 2.15. Circuit electric.
25
Astfel aplicând teorema lui Thévenin se obţine pentru curentul IAB expresia:
U ABo E R ⋅R
I AB= U ABo = ⋅R2 R ABo = 1 2
R+ R ABo , unde R1 + R 2 ; R1 + R 2
E⋅R 2 / ( R 1 + R2 ) E⋅R 2
I AB= =
R 1⋅R2 R⋅R1 + R⋅R 2 + R1⋅R2
R+
deci, R 1 + R2
Aplicând teorema lui Norton se obţine pentru tensiunea UAB expresia:
I ABsc E R 1 + R2 1
U AB = I ABsc = G AB = ; G=
G AB +G , unde R1 ; R 1⋅R2 R
E/ R1 E⋅R⋅R2
U AB = =
R1 + R2 1 R1⋅R 2 + R⋅R 1 + R⋅R 2
+
adică: R1⋅R2 R
Se constată că legea lui Ohm se verifică imediat UAB = R · IAB.
2.12. Circuite neliniare de curent continuu.

Circuitele neliniare conţin rezistenţele neliniare. Rezistoarele neliniare sunt elemente de circuit
care au rezistenţă electrică dependentă de curentul care trece prin ele sau de tensiunea aplicată la
bornele lor. Caracteristica curent – tensiune I = f (U) a rezistorului neliniar nu este o dreaptă ce
trece prin origine, deci ea este neliniară.
Rezistenţele neliniare se simbolizează prin simbolurile din fig. 2.16.
Fig. 2.16. Simbolizarea rezistenţelor neliniare.
Comportarea rezistorului neliniar este cunoscută dacă se cunoaşte caracteristica sa I = f (U)

fie grafic, fie analitic sau tabelar.
Rezistenţele neliniare se caracterizează prin rezistenţa statică RS şi prin rezistenţa dinamică
(sau diferenţială) Rd definite de relaţiile:
U dU
R S= şi Rd =
I dI (2.8)
respectiv mărimile inverse, conductanţă statică GS şi respectiv conductanţă dinamică Gd.
Rezistenţa statică şi rezistenţa dinamică depind de punctul de funcţionare, adică de curentul
prin rezistor sau de tensiunea aplicată rezistorului. În circuitele liniare, rezistenţa statică se confundă
cu rezistenţa dinamică (RS = Rd = R) şi ea este o mărime constantă.
Dacă considerăm caracteristica rezistorului sub forma grafică (fig. 2.17) relaţiile de definiţie
ale celor două rezistenţe devin:
RS = k · tg α şi Rd = k · tg β (2.9)
26
Fig. 2.17. Definirea rezistenţei statice şi dinamice.
De menţionat că rezistenţa statică a rezistoarelor neliniare este o mărime pozitivă

(nenegativă) pe când rezistenţa dinamică poate fi uneori şi o mărime negativă. În circuitele electrice
care conţin rezistoare cu rezistenţă dinamică negativă se pot produce oscilaţii autoîntreţinute.
Dependent de forma caracteristicii curent – tensiune, rezistoarele neliniare se clasifică în: simetrice
şi nesimetrice. Cele simetrice au caracteristica I = f(U) simetrică faţă de origine, adică rezistenţa lor
depinde de curent în mod identic pentru ambele sensuri ale curentului prin rezistor. Aceste
rezistoare nu au bornele polarizate. Rezistoarele nesimetrice (diode semiconductoare, tuburi
electronice, etc.) au caracteristica I = f(U) nesimetrică, adică rezistenţa lor depinde atât de valoarea
curentului cât şi de sensul curentului prin rezistor; aceste rezistoare au bornele polarizate.
În încheierea acestui paragraf sunt prezentate caracteristicile unor rezistoare neliniare folosite
în tehnică (tabelul 2.1).
Tabel 2.1. Caracteristicile unor rezistoare neliniare

Nr. Crt. Caracteristici Forma caracteristicii
Rezistor
Lampă cu filament metalic

1
incandescenţă I = aU – bU3; b>0
semiconductor de tip oxid de

2 Termistor
fier, nichel, mangan
amestec de cărbune, de siliciu

3 Varistor
şi grafit I=aUn (n=3,5÷7)
tub stabilovolt; Ua – tensiunea

4 Tub cu neon de aprindere; US – tensiunea
stabilizată
27
5 Arcul electric Caracteristică cu histerezis
Diodă Caracteristică nesimetrică

6
electronică I= kU3/2
Diodă
Si, Ge, Se
7 semiconductoar
I=k/2 ·(U+|U|)
e
8 Diodă Zener Stabilizează tensiunea
9 Diodă Tunel Porţiunea A-B; Rd <0
2.13. Aplicaţii
1. Enumeraţi efectele curentului electric.
2. Enumeraţi legea lui Ohm pentru o porţiune de circuit şi scrieţi corespunzător relaţia
matematică specificând semnificaţia fizică a mărimilor care intervin.
3. Enunţaţi legea lui Ohm pentru un circuit întreg şi scrieţi corespunzător relaţia matematică
specificând semnificaţia fizică a mărimilor ce intervin.
4. De cine depinde rezistenţa electrică a unui conductor ?
5. Care este forma diferenţială a legii lui Ohm. ?
6. Enunţaţi legea lui Joule – Lenz scrieţi expresia ei matematică precizând semnificaţia fizică
a mărimilor care intervin.
7. Enunţaţi teoremele lui Kirchhoff pentru un circuit electric.
8. Prezentaţi legarea în serie şi paralele a rezistoarelor.
9. Cum trebuie legate 40 de acumulatoare de aceeaşi rezistenţă internă 0,5Ω ca să debiteze pe
o rezistenţă de sarcină de 0,05Ω un curent maxim.
28
Soluţie:
Dacă se are în vedere expresia care ne dă numărul de elemente (surse) ce trebuie legate în
serie, se poate scrie:
m=
√ √
R
r
⋅N =
0 ,05
0 ,5
n = 40/2 = 20.
⋅40= √ 4=2
, iar în paralele, numărul de ramuri va fi:
10. Pentru a mări domeniul de măsură al unui ampermetru se foloseşte şuntul ampermetric
(fig. 2.18). Să se stabilească expresia rezistenţei şuntului ampermetric RS ştiind că
ampermetru are rezistenţa RA, curentul maxim IA, iar curentul ce urmează să fie măsurat
este I:
Fig. 2.18. Şuntul ampermetric.
Aplicând teoremele lui Kirchhoff pentru nodul reţelei, respectiv pentru bucla formată, se
poate scrie:
I = I A + IS şi IA · RA = IS · RS
R ⋅I
n⋅I A =I A + A A
Fie n = I / IA rezultă n · IA = IA + IS sau RS , de unde:
R
R S= A
N = 1 + R A / RS sau RS · (n-1) = RA, de unde rezultă n−1
150
R S= =15 ,15 Ω
Dacă RA = 150Ω; IA = 10mA şi I = 1A se obţine: 100−1
11. Pentru a mări domeniul de măsură a unui voltmetru în serie cu acesta se dispune o
rezistenţă adiţională (fig. 2.19). Să se stabilească expresia rezistenţei adiţionale Ra ştiind că
voltmetrul are rezistenţa RV, tensiunea maximă UV, iar tensiunea ce urmează să fie
măsurată este U.
Fig. 2.19. Rezistenţa adiţională.
Soluţie:
Teorema a doua a lui Kirchhoff ne permite să scriem în buclă formată relaţiile:
U = UV + Ua sau IR · R = I · RV + I · Ra; U = n · UV deci n · UV = UV + Ua
UV · (n-1) = Ua sau I · RV · (n-1) = I · Ra, de unde rezultă: Ra = RV · (n-1)
(2.11)
Dacă RV = 1000Ω; UV = 1V iar U = 10V, se obţine Ra = 103 · (n-1) = 9000Ω.
Se consideră circuitul din fig. 2.20. Să se stabilească intensităţile curenţilor prin laturile circuitului
cunoscând: E1 = 40V; E2 = 20V; R1 = 2Ω; R2 = 2Ω; R3 = 1Ω; R4 = 8Ω; R5 = 4Ω;
R6 = 6Ω.
Soluţie:
În circuit avem: n = 4, l = 6, iar b = l – n + 1 = 6 – 4 + 1 = 3
29
Cele trei bucle independente (b1, b2, b3) s-au figurat pe figură, iar sensul de parcurs s-a adoptat
conform celor prezentate.
Aplicând teorema I a lui Kirchhoff pentru nodurile A, B, C, D se obţin relaţiile:
I3 = I1 + I2
I3 = I4 + I5 (2.12)
I4 = I1 + I6
I2 = I5 + I6
Cele patru relaţii (2.12) ne permit eliminarea a doi curenţi, de exemplu exprimarea lui I5 şi I6
în funcţie de I1, I2, I3 şi I4.
Rezultă: I6 = I4 – I1 iar I5 = I2 – I6 = I1 + I2 – I4
A
R R3 R2
1 b1 b2
B I
E E
1 2
I1 R R I2
4 b4 5
I4 I5
Fig. 220. Circuit electric complex.
R
6
C I6 D
Pentru buclele b1, b2 şi b4 se aplică teorema II a lui Kirchhoff, astfel:

E1 = I1R1 + I4R4 + I3R3 E1 = I1R1 + I1R3 + I2R3 + I4R4
E2 = I2R2 + I5R5 + I3R3 sau E2 = I1R3 + I2R2 + I2R3 + I1R5 + I2R5 – I4R5 (2.13)
0 = I4R4 + I6R6 – I5R5 0 = I4R4 + I4R6 – I1R6 –I1R5 – I2R5 + I4R5
Ordonând ecuaţiile (2.13) după I1, I2, I4 se obţine sistemul:
{I1⋅(R1+R3)+I2⋅R3+I4⋅R4=E1¿{I1⋅(R3+R5)+I2⋅(R2+R3+R5)−I4⋅R5=E2¿¿¿¿ de unde
I 1=
D1
D
; I2=
D2
D
; I 4=
D4
D
R1 + R 3 R3 R4 3 1 8
D=| R3 + R 5 R 2 + R3 + R 5 −R5 |=| 5 7 −4 |=−680
R5 + R 6 R5 −( R4 + R5 + R 6 ) 10 4 −18
E1 R3 R4 40 1 8
D 2 =|E 2 R2 + R 3 + R5 −R 5 |=|20 7 −4 |=−3400 D1
0 R5 −( R 4 + R 5 + R6 ) 0 4 −18 I1= =5 A
 D
R 1 + R3 E1 R4 3 40 8
D 2 =|R 3 + R5 E2 −R5 |=| 5 20 −4 |=−680 D2
R 5 + R6 0 −( R 4 + R 5 + R6 ) 10 0 −18 I1= =1 A
 D
I3 = I1 + I2 = 1 + 5 = 6 A
I4 + I5 = 6 A; I5 = 6 – I4; I5 + I6 = 1A; I6 = 1 – I5 =1 – 6 + I4 = I4 – 5
Înlocuim în ultima ecuaţie:
30
0 = I4  8 + (I4 – 5)  6 – (6 – I4)  4
0 = 8  I4 + 6  I4 – 30 – 24 + 4  I4 rezultă I4 = 3A
iar I5 = 3A; I6 = – 2A (sens invers celui adoptat).
CAP 3. ELECTROMAGNETISM
Electromagnetismul studiază câmpurile magnetice produse de curenţii electrici ce străbat
circuitele electrice.
3.1. Fenomene magnetice

Sunt cunoscute proprietăţile unor bucăţi de metal (numiţi magneţi permanenţi), realizaţi pe
cale naturală sau artificială, de a atrage obiecte de fier sau de a orienta în diverse moduri acul unei
busole. Se poate afirma că aceşti magneţi permanenţi dispun de un câmp magnetic, care acţionează
prin forţe de-a lungul unor linii de forţă (linii de câmp) de la un capăt al său (polul nord – N) şi se
închid la celălalt capăt al său (polul sud – S). Traseul acestor linii de forţă poate fi pus, de exemplu,
în evidenţă prin plimbarea unui ac magnetic – busolă, în jurul magnetului, acesta plasându-se
întotdeauna în lungul liniilor de câmp magnetic, polul nord al acului indicând sensul câmpului.
Fig. 3.1. Liniile de câmp magnetic la un magnet permanent.
31
Iniţial proprietatea magneţilor a fost pusă pe seama unor sarcini magnetice, făcându-se astfel o
analogie între cauza câmpului magnetic şi cel electric; ulterior însă s-a constatat că nu există aceste
sarcini magnetice. S-a constatat că mai multe conductoare parcurse de curenţi electrici se atrag sau
se resping, în funcţie de sensul curenţilor prin conductoare. Prin urmare câmpul magnetic exercită
forţe asupra circuitelor parcurse de curent. Aceste forţe în câmp magnetic se împart în forţe
electrodinamice (între curenţi), electromagnetice (între curenţi şi corpuri magnetizate),
magnetostatice (între magneţi permanenţi).
3.2. Câmpul magnetic. Forţe în câmpul magnetic.

Câmpul magnetic este aceea formă de existenţă a materiei, care se manifestă prin forţe sau
cupluri de forţe ce acţionează asupra corpurilor magnetizate sau asupra conductoarelor parcurse de
curenţi.
Exploatarea câmpului magnetic se realizează cu un corp de probă.
Cel mai potrivit corp de probă este o mică spiră, foarte subţire parcursă de curent numită buclă
de curent, reprezentată ca în fig. 3.2 a) şi practic ca în fig. 3.2. b).
a) b)
Fig. 3.2. Bucla de curent: a) reprezentare simbolică; b) realizare practică.
Dacă bucla de curent se aduce în spaţiul câmpului magnetic, asupra ei se exercită acţiuni
C=[ m b , B ]
mecanice, concretizate printr-un cuplu de forţe, dat de relaţia: , unde
m =I⋅S⋅n ;
mb – este momentul magnetic al spirei, b
B – inductanţa magnetică în vid (sau B0 ); se măsoară în tesla (T); adică:
[B] = [C] / [I] · [S] = 1m · 1N / 1A · 1m2 = 1N / Am = 1T.
Forţele particulare ce acţionează în câmpul magnetic sunt: forţa Lorenz, Laplace, Ampère.
În continuare se vor considera fiecare din aceste forţe.
3.2.1. Forţa Lorenz.

Forţa care se exercită asupra unui corp încărcat cu sarcină electrică se numeşte forţă Lorenz.
Experienţa arată că asupra unui corp încărcat cu sarcina electrică q, care se deplasează cu viteza v
F =q [ v , B ] . Această forţă este
într-un câmp magnetic de inducţie B se exercită forţa L
perpendiculară pe planul determinat de vectorii v şi B (adică atât pe direcţia de deplasare, cât şi pe
direcţia liniilor de câmp). Referitor la relaţia de mai sus, se pot face următoarele observaţii:
- asupra sarcinii în repaus (v = 0) nu acţionează forţa;
- forţa este maximă dacă direcţia de deplasare este perpendiculară pe aceea a liniilor de
câmp magnetic;
- forţa este nulă dacă deplasarea sarcinii se face pe direcţia liniilor de câmp magnetic.
Dacă, alături de câmpul magnetic, în spaţiul considerat există şi câmp electric, asupra sarcinii
în mişcare mai acţionează şi o forţă electrică care are sensul lui E , adică al liniilor de câmp electric
F e=q⋅E . Ca urmare forţa rezultantă ce acţionează asupra unei sarcini în mişcare are expresia:
32
F=F L + F e=q [ v , B ] +q⋅E=q⋅( E+v⋅B )
3.2.2. Forţa Laplace.

Se mai numeşte şi forţa electromagnetică. Forţa Laplace reprezintă forţa care se exercită
asupra unui conductor parcurs de curent electric situat într-un câmp magnetic. Măsurând forţa
F La ce se exercită asupra unui element de lungime l , parcurs de curentul i şi situat într-
elementară
F =i [ l , B ] . Sensul
un câmp magnetic de inducţie B , se constată experimental că există relaţia: La
forţei este dat de produsul vectorial l x B.
Această forţă este maximă când conductorul este perpendicular pe liniile de câmp, adică l
perpendicular pe B şi este minimă când conductorul este orientat după direcţia liniilor de câmp,
adică l paralel cu B .
Expresia forţei Laplace se poate deduce din expresia forţei Lorenz, astfel:
[ ]
l q
F La =q [ v, B ] =q , B = [ l , B ] =i [ l , B ]
t t
Forţa Laplace se referă la conductoare filiforme parcurse de curentul i. În cazul
conductoarelor masive se introduce noţiunea de densitatea de volum a forţei, astfel:
ΔF i [ Δl , B ] jS [ Δl , B ]
f = lim = lim ⋅ = lim
Δv→ 0 Δv Δv →0 S Δl Δv→0 S⋅Δl
f =[ j ,B ]
3.2.3. Forţa Ampère.

Se mai numeşte şi forţa electrodinamică. Este forţa care se manifestă între două conductoare
parcurse de curenţi.
Astfel, dacă se consideră două conductoare paralele, infinit de lungi, filiforme şi parcurse de
μ0 l
F 12=F A = ⋅I 1⋅I 2⋅u 12
curenţii I1 şi I2 se constată că asupra lor se exercită o forţă 2πd . Forţa este de
atracţie dacă curenţii au acelaşi sens şi de respingere, dacă au sensuri contrare (fig. 3.3).
a) b)
Fig. 3.3. Sensul forţei electrodinamice: a) de respingere; b) de atracţie.
Sensul forţelor electrodinamice poate fi explicat dacă se are în vedere forma câmpului
magnetic (fig. 3.4.) Astfel dacă sensul celor doi curenţi este contrar, între conductoare câmpul
magnetic se întăreşte iar în afara conductoarelor slăbeşte. Densitatea sporită a câmpului dintre
conductoare tinde să depărteze conductoarele.
33
Fig. 3.4. Explicarea sensului forţei Ampère

prin configuraţia câmpului magnetic.
Forţa electrodinamică ne permite definirea unităţii de măsură a curentului, adică amperul.

Astfel, dacă în relaţia:
μ0 l
F A= ⋅I ⋅I −7
2 π d 1 2 , considerăm μ0 =4 π⋅10 H /m , d = 1m, I = I = 1A, rezultă:
1 2
−7
4 π⋅10 ⋅1m −7
F A= ⋅1A⋅1A=2⋅10 N
2 π⋅1m
Deci, amperul este curentul care stabilit în două conductoare paralele, infinit lungi, aşezate în
vid la distanţa de 1m determină atracţia sau respingerea lor cu o forţă de 2 · 10-7 N/m lungime.
Sintetizând cele prezentate în legătură cu forţele în câmp magnetic se poate prezenta fig. 3.5.
a) b) c)
Fig. 3.5. Forţe în câmpul magnetic: a) Lorenz; b) Laplace; c) Ampère.
3.3. Inducţia magnetică, intensitatea câmpului magnetic, flux magnetic.

Câmpul magnetic aşa cum am menţionat mai sus, se poate caracteriza în fiecare punct al său
printr-o mărime vectorială B numită inducţie magnetică. Această mărime depinde de valoarea
curentului care a produs câmpul magnetic şi de proprietăţile magnetice ale mediului. Pentru un
solenoid care se închide sub forma unui tor (fig. 3.6) şi care este parcurs de curentul I, valoarea
inducţiei magnetice B în interiorul bobinei inelare este:
N⋅I
B=μ0⋅ [T]
l (3.1)
unde:
N - este numărul de spire al solenoidului
L – lungimea medie a torului (l = 2πr, r fiind raza medie a torului),
0 – permeabilitatea magnetică a mediului vid, o mărime ce caracterizează comportarea
materialelor (corpurilor) în câmpul magnetic; are valoarea 0 = 4π · 10-7 H/m.
Dacă în interiorul torului se află un alt material, spre exemplu oţel (miez feromagnetic),
valoarea inducţiei se modifică deşi curentul I a rămas acelaşi, adică:
μ NI
B=
l (3.2)
fapt ce dovedeşte că permeabilitatea magnetică  este diferită, pentru diferite materiale.
34
Fig. 3.6. Tor din miez de fier.
Raportul dintre permeabilitatea magnetică a unui mediu material oarecare şi permeabilitatea

magnetică 0 a vidului se numeşte permeabilitate magnetică r, adică r = 0. (3.3)
Intensitatea câmpului magnetic într-un câmp magnetic stabilit într-un mediu omogen se obţine
raportând valoarea inducţiei magnetice la valoarea permeabilităţii magnetice, adică:
H = B / = N  I / l[A/m] (3.4)
Trebuie menţionat că, spre deosebire de inducţia magnetică B, intensitatea câmpului
magnetic H nu depinde de natura mediului material ci numai de curentul care determină câmpul
magnetic.
Din relaţia (3.4) se deduce că pentru valorile lui B şi H se poate scrie relaţia:
B = · H (3.5)
Dar trebuie remarcat că numai pentru vid relaţia este valabilă şi vectorial, adică:
B=μ 0⋅H (3.6)
Fluxul magnetic printr-o suprafaţă închisă S situată perpendicular pe direcţia liniilor de
câmp magnetic de inducţie B (fig. 3.7a) este totalitatea liniilor de câmp ce străbat această suprafaţă
şi se calculează cu relaţia:
=B·S
Dacă liniile câmpului magnetic fac un unghi  cu normala N la planul conturului (fig. 3.7b),
valoarea fuxului magnetic este dată de relaţia:
 = B · S · cos 
Φ=∮S ( B ,d S)
În general însă  = (B · S) sau (3.7)
a) b)
Fig. 3.7. Fluxul magnetic prin suprafaţa S: a) perpendiculară pe liniile de câmp; b)
înclinată faţă de liniile de câmp.
Dacă în locul spirei se consideră mai multe spire, adică o bobină, fluxul ce străbate bobina va fi:
Ψ=N·=N·B·S (3.8)
unde N este numărul de spire al bobinei.
3.4. Circuite magnetice.

Vorbind de circuite magnetice ne referim la un ansamblu de medii, îndeosebi feromagnetice
care asigură închiderea unui flux magnetic util. Acest flux magnetic prin analogie cu curentul
electric este mărimea care interesează iar în locul materialelor conductoare aici vorbim de materiale
magnetice. Ca urmare în cele ce urmează se vor prezenta elemente legate de materialele magnetice,
magnetizarea materialelor feromagnetice şi legea circuitului magnetic.
35
3.4.1. Materiale magnetice.
Diferite materiale se comportă în mod diferit în câmpuri magnetice, în sensul că au
permeabilităţi magnetice diferite.
Dacă mediul este format din anumite materiale, de exemplu aer sau unele metale, inducţia
magnetică corespunzătoare vidului creşte cu o cantitate suplimentară B’ faţă de inducţia în vid, deşi
câmpul H a rămas neschimbat, adică:
B1 = B0 + B’ = 0 · H + B’ > B0
sau dacă considerăm:
B B'
μ1 = 1 =μ 0 + > μ 0
B1 = 1 · H , H H (1 > 0 · r)
r se numeşte permeabilitatea magnetică relativă.
Materialele care prezintă permeabilitate magnetică relativă supraunitară se numesc
materiale paramagnetice.
Există o altă categorie de materiale, la care inducţia magnetică scade cu o inducţie
suplimentară B” faţă de inducţia în vid, deşi câmpul magnetic H a rămas neschimbat,
B2 = B0 – B” = 0 · H – B” < B0
Permeabilitatea magnetică a acestor materiale se calculează cu relaţia:
B B' '
μ2 = 2 =μ0 + < μ0
H H sau 2 = 0 · 2r şi 2r < 1.
Aceste materiale se numesc diamagnetice.
O categorie aparte o constituie materialele feromagnetice. La aceste materiale
permeabilitatea magnetică relativă nu numai că este supraunitară, dar are şi valori foarte mari, de
exemplu r = 500 ÷ 5000. Din această categorie de materiale fac parte în principal compuşii
fierului: fonta, oţelul şi nichelul, precum şi unele aliaje ale acestora.
3.4.2. Magnetizarea materialelor feromagnetice.

Permeabilitatea magnetică a materialelor feromagnetice nu este constantă ci variază în funcţie
de câmpul magnetic. Considerând torul din fig. 3.6. realizat din material feromagnetic, de exemplu
oţel având bobina alimentată cu un curent având succesiv valorile I1, I2, I3 .... (unde I1 < I2 < I3 < ...)
se obţine curba B = f (H) din fig. 3.8, curbă pe care pot fi delimitate trei zone şi anume:
Fig. 3.8. Caracteristicile B =  (H) şi  = f (H)

Fig. 3.9. Ciclu de histerezis
- Zona 0 – X este o porţiune liniară cu panta relativ mare (panta curbei reprezintă tocmai
permeabilitatea magnetică ), zona în care inducţia B este proporţională cu câmpul H, deci
 este constant şi relativ mare ; este zona în care se spune că miezul magnetic funcţionează
nesaturat;
36
- Zona X – Y este porţiunea în care fierul începe să se satureze, deci permeabilitatea
magnetică scade; zona se numeşte cotul curbei de magnetizare;
- Zona Y – Z este porţiunea liniară cu panta relativ mică, iar  are o valoare aproximativ
constantă care tinde către 0 (r ≈ 1), aceasta este zona saturată a curbei de magnetizare.
Dacă magnetizarea miezului de oţel se face prin variaţia continuă a curentului I de la 0 → Imax
→ 0 → Imax → 0, câmpul magnetic H este în creştere sau în descreştere (fig. 3.9). S-a obţinut în
acest fel o curbă de magnetizare închisă numită ciclu de histerezis (histerezis vine din limba greacă
şi înseamnă rămânere în urmă).
Într-adevăr, din fig. 3.9 se observă de exemplu că în punctul 2 deşi curentul I (câmpul H) a
revenit la zero, totuşi inducţia mai are o valoare pozitivă, B = Br, numită inducţie remanentă, de
asemenea în punctul 5, deşi H = 0, totuşi B = - Br. Similar, în punctul 3 pentru a produce o inducţie
magnetică nulă venind dinspre inducţii remanente pozitive (respectiv negative) este necesar un
câmp – HC (punctul 3), respectiv + HC (punctul 6) numit câmp coercitiv.
În timpul unui ciclu de histerezis materialul absoarbe din câmpul magnetic o cantitate de
energie, care se transformă în căldură şi care constituie pierderile de histerezis. Aceste pierderi
sunt proporţionale cu suprafaţa ciclului de histerezis şi fireşte cu cantitatea de material
feromagnetic. Din acest motiv în industrie pentru un anumit tip de oţel electrotehnic şi frecvenţă
(f = 50Hz de exemplu) se menţionează pierderile specifice în [W/kg] prin fenomenul de histerezis .
Prin realizarea unor tole de oţel electrotehnic, ce prezintă 4 – 5% adaos siliciu se obţine o
curbă de magnetizare cu permeabilitate magnetică mare şi cu un ciclu de histerezis de suprafaţă
relativ redusă, adică cu pierderi mici.
3.4.3. Legea circuitului magnetic.

Este similară cu legea circuitului electric (adică legea lui Ohm).
Considerând torul din fig. 3.6., fluxul magnetic ce străbate secţiunea acestuia poate fi scris ca
fiind:
Θ NI
Φ= =
Rm Rm (3.9)
unde:
l
Rm = [ A /Wb]
Rm este reluctanţa circuitului magnetic, se calculează cu relaţia: μS
NI =  - tensiune magnetică. Dacă la circuitele electrice
U =∫ ( E d l) , aici
Θ=∮ (H d l )=NI ; sau se mai numeşte şi solenaţie.
δ
R int =
Dacă torul prezintă un întrefier (fig. 3.10) acesta are o reluctanţă magnetică μ0 S iar
legea circuitului magnetic se poate scrie sub forma:
NI
Φ=
(l−δ )/ μS+ δ /μ 0 S (3.10)
37
Fig. 3.10. Circuit magnetic

alcătuit dintr-un tor cu
întrefier.
De obicei dimensiunea unui întrefier este foarte mică. În întrefier se obţin acţiunile pondero-
motoare: forţe şi cupluri. Prezenţa întrefierului măreşte foarte mult reluctanţa magnetică, deoarece
 << , pe când  este comparabil cu l.
Ca urmare, fluxul  şi inducţia B scade, evitându-se saturarea miezului.
3.5. Inducţia electromagnetică.

Este un fenomen fizic deosebit de important, care stă la baza multor aplicaţii tehnice.
3.5.1. Fenomene de inducţie electromagnetică.

Se consideră o bobină B (fig. 3.11) având legate la bornele ei un ampermetru A şi un magnet
permanent plasat coaxial cu bobina.
Ampermetrul se introduce brusc în interiorul bobinei, ceea ce are ca efect devierea într-un
anumit sens (de exemplu +) a acului ampermetrului. La extragerea bruscă a magnetului din
interiorul bobinei ampermetrul deviază din nou, însă de această dată în sens contrar, după care
magnetul revenind la poziţia iniţială, acul ampermetrului revine din nou pe zero.
În locul câmpului magnetic produs de magnetul permanent se poate folosi pentru realizarea
aceleaşi experienţe o bobină parcursă de curent, adică un electromagnet.
Fig. 3.11. Fenomenul de inducţie electromagnetică evidenţiat într-o bobină.
Această experienţă ne permite să tragem următoarea concluzie: într-o bobină ia naştere o

tensiune electromotoare, atunci când fluxul magnetic prin spirele sale variază. Acest fenomen
poartă numele de inducţie electromagnetică. Tensiunea electromagnetică care ia naştere prin acest
fenomen se numeşte tensiune electromotoare de inducţie iar curentul corespunzător curent de
inducţie. Aceeaşi experienţă ne permite să constatăm că tensiunea electromotoare de inducţie are un
anumit sens atunci când fluxul magnetic creşte (la introducerea magnetului).
Reluând experienţa, dar deplasând magnetul cu viteze din ce în ce mai mari, se constată că
deviaţiile ampermetrului, deci şi tensiunile electromotoare induse, cresc proporţional cu viteza de
38
variaţie a fluxului. La aceeaşi viteză de deplasare a magnetului, tensiunile electromotoare induse
cresc proporţional cu numărul de spire al bobine folosite.
3.5.2. Legea inducţiei electromagnetice.

Pe baza experienţei descrise mai sus, s-a stabilit că tensiunea electromotoare indusă într-o
bobină cu N spire are expresia:
dΨ dN Φ dΦ ΔΦ
E=− =− −N =−N
dt dt dt Δt (3.11)
unde d () reprezintă variaţia fluxului magnetic în intervalul de timp dt (t), adică tensiunea
indusă depinde de viteza de variaţie a fluxului şi de numărul de spire.
Semnul minus din faţa expresiei tensiunii ne indică faptul că sensul tensiunii induse este
contrar celui de variaţie a fluxului (fig. 3.12).
Fig. 3.12. Stabilirea sensului tensiunii induse.
Regula lui Lenz: tensiunea are un astfel de sens, încât curentul ce se stabileşte determină un
flux care se opune variaţiei fluxului inductor.
O formă particulară de manifestare a fenomenului de inducţie electromagnetică are loc la
deplasarea cu viteza v a unui conductor de lungime l perpendicular pe liniile de câmp de inducţie B
(fig. 3.13.)
ΔΦ
e=−
Δt iar ΔΦ=B⋅ΔS=B⋅l⋅ΔX =B⋅l⋅v⋅Δt
Deci
B⋅l⋅v⋅Δt
e=− =−B⋅l⋅v
Δt sau e=− [ B v ] l sau e = - B · l · v · sin , unde α =∠ ( B , v )
39
Fig. 3.13. Aplicarea legii inducţiei electromagnetice
3.5. Inductanţa proprie şi inductanţa mutuală.

Dacă se consideră o spiră parcursă de curentul I, ea dă naştere unui câmp de inducţie B şi a
unui flux total N · , care ne permite definirea unei mărimi specifice spirei şi anume inductanţă
(inductivitate):
Ψ Φ
L= =
I I (3.12)
Dacă se consideră o bobină cu N spire inducţia proprie se defineşte ca fiind:
NΦ
L=
I (3.13)
Pentru o bobină cu N spire se poate scrie că inductanţa este:
μ⋅N 2⋅S
L= [H]
l (3.14)
N⋅I N⋅I⋅μ⋅S
Φ= =
Relaţia (3.14) poate fi dedusă având în vedere că  / Rm de unde l/μS l
N 2⋅I⋅μ⋅S μ⋅S⋅N 2
L= = [H ]
iar l⋅I l
Se constată că inductanţa este dependentă de permeabilitatea magnetică . Ea este constantă

dacă şi  este constantă, este variabilă dacă şi  este variabil. Deci şi aici la inductivitate se poate
defini o inductanţă statică:
ΦM
Lst =
IM (3.15)
şi una dinamică
dΦ
Ldin = |
dI M (3.16)
De menţionat că unitatea de măsură a inductanţei este henry-ul, (H) care are dimensiunea
·S, deci 1 H = 1  · S.
40
Referitor la inductanţa mutuală se consideră două bobine B1 şi B2 cuplate inductiv (fig.
3.14), adică cu circuit magnetic comun, având un număr de spire N1 respectiv N2 şi parcurse de
curenţii I1 şi respectiv I2.
Fig. 3.14. Definirea inductanţelor mutuale.
Fluxul produs de bobina B1 are două componente, ,  este fluxul de
dispersie, ce se închide prin aer, este fluxul mutual ce se închide prin bobina B2.
În mod similar pentru bobina B2 se poate scrie ,  este fluxul de dispersie
al celei de-a doua bobine, este fluxul mutual ce se închide prin bobina B1.
Se definesc inductanţele mutuale:
Ψ 12 N 2⋅Φ12
L12= = Ψ 12 Ψ 21 Ψ 12 Ψ 21
I1 I1
L12=L21=M = = M 2= ⋅
Ψ 21 N 1⋅Φ21  I1 I 2 sau I1 I 2
L21= =
I2 I2
Spre deosebire de inductivitatea proprie care este întotdeauna pozitivă, inductivitatea

mutuală poate fi pozitivă, negativă şi zero. Aceasta deoarece fluxul unei bobine prin cealaltă bobină
poate avea acelaşi sens sau poate avea sens contrar faţă de fluxul propriu.
În mod obişnuit, nu se figurează explicit structura circuitului magnetic al bobinei cuplate
magnetic, ci se adoptă următoarea convenţie: orice indicare a valorii algebrice a unei inductivităţi
mutuale L12 este însoţită de însemnarea cu un asterix a uneia dintre bornele fiecărei bobine. Atunci
când sensurile curenţilor prin cele două bobine cuplate magnetic sunt orientate în acelaşi mod faţă
de bornele marcate (polarizate) cu asterix, inductivitatea mutuală corespunzătoare are valoarea
pozitivă, adică M > 0.
Dacă sensurile curenţilor nu sunt orientate în acelaşi mod faţă de bornele polarizate,
inductivitatea mutuală corespunzătoare acestor sensuri are valoarea negativă, adică M < 0.
Fig. 3.15. Stabilirea semnului inductivităţilor mutuale.

41
3.5.4. Tensiune electromotoare de autoinducţie.

Dacă un circuit electric cuprinde o bobină de inductanţă L parcursă de un curent variabil I,
fluxul total al bobinei este şi el variabil şi are expresia:
=N=LI (3.17)
Această tensiune electromotoare produsă de variaţia curentului propriu se numeşte tensiune
electromotoare de autoinducţie.
Conform legii lui Lenz această tensiune este de sens contrar tensiunii aplicate bobinei
respective, e = - L di / dt.
3.5.5. Energia câmpului magnetic.

Se consideră o bobină de rezistenţă R şi inductanţă L este alimentată de la o sursă de tensine
electromotoare E. Se poate scrie:
dI dI
E−L =R⋅I E=R⋅I + L
dt sau dt (3.18)
Înmulţind relaţia (3.18) cu Idt şi integrând în intervalul 0 – t0, se obţine:
t0 t0 t0
∫ E⋅I dt=∫ R⋅I 2

dt +∫ L⋅I dt
0 0 0 (3.19)
t0
∫ E⋅i dt =E⋅i⋅t 0
Termenul 0 este tocmai energia luată de la sursă în intervalul de timp t0.
t0
∫ R⋅I2 dt
Termenul 0 este energia consumată pe rezistenţa R prin efectul Joule, iar:
t0 I
d ( I 2 ) LI 2 I
∫ L⋅I dt=∫ L 2 = 2 |0 =LI 2 /2
0 0 (3.20)
adică tocmai energia în câmp magnetic.
3.6. Aplicaţii
1. Cum se manifestă câmpul magnetic în natură ?
2. Liniile de câmp magnetic sunt asemănătoare cu cele de câmp electric sau nu ?
3. De cine este produs câmpul magnetic ?
4. Între cine se manifestă forţa Lorenz şi cum îi găsim sensul ei ?
5. Între cine se manifestă forţa electrodinamică ? Cum se justifică sensul ei, de atracţie sau
respingere ?
6. Ce este inducţia magnetică şi din ce punct de vedere caracterizează ea câmpul magnetic?
7. Ce este intensitatea câmpului magnetic, care este legătura dintre inducţie şi intensitatea
câmpului magnetic ?
8. De câte feluri pot fi materialele sub aspectul comportării în câmp magnetic. Prin ce se
caracterizează materialele feromagnetice.
42
9. Ce este curba de magnetizare a unui material feromagnetice; delimitaţi zonele curbei de
magnetizare ?
10. Ce este ciclul de histerezis, indicaţi care este semnificaţia suprafeţei ciclului de histerezis?
11. Scrieţi expresia legii circuitului magnetic, indicând semnificaţia mărimilor care intervin ?
12. Enunţaţi legea inducţiei electromagnetice; scrieţi expresia matematică a acestei legi
indicând semnificaţia fizică a mărimilor care intervin.
13. Definiţi inductanţa unei bobine.
14. Ce este permeabilitatea magnetică a unui material, dar permeabilitatea magnetică relativă.
15. Cum se explică fenomenul de autoinducţie la o bobină ?
16. Se consideră un tor de secţiune circulară, din material feromagnetic având permeabilitatea
=1000· şi un întrefier de grosime . Torul este bobinat, bobina are secţiunea de 2 cm2.
Se cere să se calculeze mărimea întrefierului astfel încât inducţia în miez să fie 0,05T ?
Soluţie
NI
Φ=
Pentru circuitul magnetic din fig. 3.16. se poate scrie: R m 1 + Rm 2 unde
l1 2 πr −δ 6 , 28⋅5⋅10−2−δ
Rm 1 = = 3 −4
= 3 −4 −7
=12 ,5⋅104 (1−31 ,84 δ )
μS 10 ⋅μ0⋅2⋅10 10 ⋅25⋅10 ⋅4 π⋅10 Wb/Asp
9
δ δ δ⋅10
Rm 2 = = −7 −4
= =3 ,18⋅108⋅δ
μ 0 S 4 π⋅10 ⋅25⋅10 π Wb/Asp
20000
0 , 05=
Deci: 12, 5⋅10 4 ( 1−31, 84 δ ) +3 , 18⋅10 8⋅δ , de unde rezultă = 1,27 · 10-3 m = 1,27 mm.
Fig. 3.16. Tor magnetic.
17. Un disc conductor de rază r se roteşte cu viteza  într-un câmp magnetic uniform de
inducţie B constantă în timp, astfel încât axul discului este paralel cu liniile de câmp. Să se
calculeze tensiunea dintre două perii, una plasată pe axul discului, iar cealaltă la periferia
lui.
43
Soluţie:
dΦ
ue =−
dt
r2
dΦ=Φ 2 −Φ1 =α⋅ ⋅B
2  dt,
2
r dt r 2 Bω
ue =− Bω =−
Rezultă 2 dt 2
Pentru = 314 rad/s; r = 0,20cm şi B = 0,6 T
44
CAP 4. CURENTUL ALTERNATIV
4.1. Curentul alternativ monofazat. Producerea curentului (tensiunii) alternativ

Principial, curentul alternativ se produce pe baza fenomenului de inducţie electromagnetică.
Într-o spiră ce se roteşte şi taie liniile câmpului magnetic produs de doi poli magnetici, N şi S (fig.
4.1) ia naştere o tensiune electromotoare de inducţie.
Fig.4.1. Principiul
producerii tensiunii
alternative
O O’
P1
P2
S
V B
N
Fig.4.2. Determinarea
vitezei de tăiere a liniilor
câmpului magnetic b
ω
v
O O’
axa neutră
b v
φ
Perpendiculară pe axa polilor (N-S) se consideră axa OO’ numită axa neutră. Unghiul pe
care-l formează spira cu axa neutră este ϕ−ωt .
Pentru a calcula tensiunea indusă se poate pleca de la relaţia:
dφ 2 BdS 2 Bd (b⋅l) 2 Bv⋅dt sin φ⋅l
ue =e=− =− =− =−
dt dt dt dt (4.1)
2dS este variaţia secţiunii spirei traversată de liniile de câmp magnetic. Ca urmare, tensiune
electromotoare indusă în spiră are valoarea:
45
e=2 Blvsin ϕ=2 Blv sin ωt=emax⋅sin ωt (4.2)
Tensiunea este culeasă cu ajutorul celor două perii P1 şi P2 şi indicată de voltmetrul V (fig.
4.1).
De menţionat, că în relaţiile de mai sus ω este viteza unghiulară a spirei (sau bobinei), iar v
este viteza liniară a spirei (bobinei).
În acest fel sistemul prezentat mai sus este de fapt un generator de curent alternativ
monofazat.
Fenomenul prezentat este reversibil, adică, aplicând o tensiune alternativă între periile P1 şi
P2 spira (bobina) descrie o mişcare de rotaţie, deci este capabilă să producă un lucru mecanic.
Partea formată din polii magnetici N şi S constituie statorul (care stă) sau inductorul (care
induce câmpul), iar spira (sau bobina)constituie rotorul (care se roteşte) sau indusul (în care se
induce tensiunea) maşinii respective.
4.2. Mărimi caracteristice ale curentului (tensiune) alternativ

În fig. 4.3 se prezintă variaţia tensiunii şi a curentului alternativ.
e,i
ωt
0
Fig.4.3. Diagrama tensiunii şi a curentului alternativ sinusoidal.
Dacă pentru tensiunea indusă se poate scrie relaţia

e=emax sin ωt , pentru curentul
corespunzător va rezulta i=I max sin(ωt−ϕ ) , unde ϕ este defazajul (întârzierea) curentului faţă de
tensiune.
Mărimile caracteristice ale tensiunii sau curentului alternativ (sinusoidal) sunt:
a) perioada care se notează cu T şi reprezintă intervalul de timp (exprimat în secunde), în
care spira efectuează o rotaţie completă, adică timpul după care tensiunea alternativă capătă aceeaşi
valoare şi acelaşi sens de creştere.
1
f=
b) frecvenţa. Mărimea T se numeşte frecvenţă şi reprezintă numărul de perioade
cuprinse într-o secundă. Frecvenţa curentului alternativ industrial în toate ţările din Europa este de
50 Hz. În SUA şi parţial în Japonia frecvenţa este de 60 Hz.
46
c) valoarea efectivă (eficace) are în vedere înlocuirea mărimii (tensiune sau curent) de
variaţie reală cu una fictivă, dar constantă, care în decurs de o perioadă dezvoltă aceeaşi căldură pe
un rezistor de rezistenţă R, adică:
T
R⋅∫ I 2 max sin (2 ωt −ϕ )dt=R⋅T⋅I 2
0 (4.3)
Sau
T
1−cos 2(ωt−ϕ )
R∫ I 2max ⋅dt=R⋅T⋅I 2
0 2 (4.4)
Adică
2
max T 2
I
∫ dt =I
max
2
T 2 I
2 I =
0 sau 2 (4.5)
I max
I=
deci √2 , adică valoarea efectivă este aceea maximă împărţită la √ 2 .
d) valoarea maximă sau de vârf a mărimii sinusoidale. Este max(e) sau max (i) şi fireşte
este valoarea maximă pe care o poate atinge în variaţia sa mărimea sinusoidală considerată, adică
emax sau imax.
e) valoarea medie a unei mărimi sinusoidale pe un interval t de timp se calculează cu
integrala:
t 0+t
1
I med=
t
∫ i( t ) dt
t0
(4.6)
Pentru o perioadă T, Imed=0; de aceea pentru mărimile sinusoidale intervalul luat în
T
considerare este 2 , adică:
T T
2
2
2
2
2 T
|
I med= ∫
T 0
i(t )dt= ∫ I
T 0 max
sin (ωt−ϕ )dt=− I
Tω max
cos(ωt−ϕ )¿ 2 ¿
|0 (4.7)
Dacă pentru simplificare se consideră ϕ= o , se obţine:
2I 2I
I med= max⋅2= max
2π π
f) factorul de formă se defineşte ca fiind raportul dintre valoarea efectivă şi valoarea medie,
adică:
I max
kf=
I
= √ 2 = π =1 , 11
I med 2⋅I max 2 √ 2
π (4.8)
De remarcat că în electrotehnică se operează cu valorile efective ale mărimilor sinusoidale,
adică de exemplu, expresia curentului se scrie sub forma:
i=I √2 sin(ωt −ϕ)
unde ϕ este faza iniţială, adică faza curentului pentru t=0.
Deci, o mărime sinusoidală este complet determinată dacă i se cunosc valoarea efectivă I,
pulsaţia ω şi faza iniţială ϕ .
47
Diferenţa dintre fazele iniţiale ale două mărimi sinusoidale se numeşte defazaj (fig. 4.3).
acest defazaj poate fi pozitiv sau negativ (fig. 4.4). Dacă ϕ 1 −ϕ 2 ⊳ 0 , i1 este defazat înaintea lui i2
(fig. 4.4 a); dacă ϕ 1 −ϕ 2 ⊲0 , i1 este defazat în urma lui i2 (fig. 4.4b).
i i
i1
i1
i2 ωt i2
ωt
φ2 0 φ1 0
φ1 φ2
a) b)
Fig.4.4. Variaţia unor curenţi sinusoidali cu faze iniţiale φ1 ≠ φ2:
a) φ1 > φ2; b)φ1 < φ2;
Pot să apară următoarele cazuri particulare:

– dacă ϕ 1 −ϕ 2 =0 mărimile sunt în fază
±π
ϕ 1 −ϕ 2 =
– dacă 2 mărimile sunt în cuadratură
– dacă ϕ 1 −ϕ 2 =±π mărimile sunt în opoziţie de fază.
4.3. Operaţii cu mărimi sinusoidale

Circuitele liniare de curent alternativ sunt descrise de ecuaţii integro- diferenţiale liniare, în
care asupra mărimilor sinusoidale se efectuează operaţiile de adunare, înmulţire cu un scalar,
derivare sau integrare. Prin aceste operaţii se obţin mărimi sinusoidale ca aceeaşi frecvenţă, astfel:
a) adunarea a două mărimi sinusoidale, de exemplu curenţi
i 1 √ 2sin (ωt+ϕ 1 ) şi
i 2 √ 2sin (ωt+ϕ 2 ) , conduce la o mărime sinusoidală de aceeaşi frecvenţă, de forma i=I
√ 2 sin(ωt +ϕ) , unde:
I=√ I 12 +I 22 +2 I 1 I 2 cos(ϕ 1−ϕ 2 ) (4.9)
I 1 sin ϕ 1 + I 2 sin ϕ 2
ϕ=a tan
I 1 cos ϕ 1 + I 2 cos ϕ 2 (4.10)
b) amplificarea unei mărimi sinusoidale cu un scalar λ, conduce tot la o mărime sinusoidală
de aceeaşi frecvenţă şi aceeaşi fază iniţială, dar cu valoarea efectivă amplificată de λ ori, adică:
λi 1 =λI 1 √2 sin (ωt+ϕ 1 ) (4.11)
Deci I=λI1.
c) derivarea unei mărimi sinusoidale în raport cu timpul conduce la o mărime sinusoidală de
π
aceeaşi frecvenţă, dar defazată înainte cu 2 şi având valoarea efectivă de ω ori mai mare, adică:
di 1 π
dt = 1 √ 2 cos(ωt + 1 )= 1 √ 2 sin(ωt + 1 + 2 )
ωI ϕ ωI ϕ (4.12)
48
d) integrarea în timp a unei mărimi sinusoidale, conduce la o mărime sinusoidală de aceeaşi
π
frecvenţă, dar defazată în urmă cu 2 şi având valoarea efectivă de ω mai mică, adică:
t
I1√2 I1√2
∫ i1 sin (ωt−ω −
π
)
dt=- ω cos(ωt + ϕ1 )= ω
1
0 2 (4.13)
4.4. Reprezentarea simbolică a mărimilor sinusoidale

În soluţionarea circuitelor (reţelelor) de curent alternativ folosirea scrierii tensiunilor şi
curenţilor în valori momentane, complică foarte mult scrierea relaţiilor şi îngreunează calculele. Din
acest motiv de cele mai multe ori se apelează la o scriere simbolică. În cazul circuitelor de curent
alternativ care funcţionează în regim permanent sinusoidal se utilizează două tipuri de reprezentări
simbolice:
- una geometrică (fazorială)
- una analitică (în complex)
De remarcat că ambele reprezentări sunt în plan.
4.4.1. Reprezentarea geometrică (prin fazori)

Dacă se consideră o mărime sinusoidală de forma:
i=I √2 sin(ωt +ϕ) (4.14)
se poate costata că acesteia i se poate ataşa în planul x 0y0 (fig. 4.5) un vector OA al cărui modul este
I√ 2 şi care formează cu axa Ox0 unghiul ωt + ϕ , iar cu axa ox unghiul ϕ . Acest vector se va numi
în continuare fazor şi se bucură de proprietatea că proiecţia lui pe axa Ox 0 este egală în orice
moment cu valoarea instantanee (momentană) a curentului dată de relaţia (4.14).
y0
x
i 2 φ+ωt
φ
ωt
x0
0
Fig.4.5. Reprezentarea curentului sinusoidal printr-un fazor.
Corespondenta biunivoca dintre mărimea sinusoidala şi acest fazor poate fi scrisă astfel:
I √2sin(ωt+ϕ)⇔¿ {OA=OA=I √ 2 ¿ ¿¿ (4.15)

Simplificat relaţia (4.15) se poate scrie sub forma:
OA=I⋅√2/ωt +ϕ
De menţionat că fazorul OA se roteşte în sens trigonometric cu viteza unghiulară ω la fel ca
şi axa origine de fază, dar între fazorul OA şi axa Ox se păstrează unghiul φ constant.
49
Această reprezentare geometrică prin fazori este foarte sugestivă şi intuitivă. Ea pune în
evidenţă amplitudinea mărimii sinusoidale (egală cu modulul fazorului) precum şi faza sa (egal cu
argumentul fazorului reprezentativ).
Corespondenţa operaţiunilor în reprezentarea fazorială corespunde celor prezentate în figura
4.6. Astfel adunarea (fig.4.6a), conduce la un fazor de modul

I=√ I 12 +I 22 +2 I 1 I 2 cos(ϕ 1−ϕ 2 ) ,
amplitudine I 2 √ 2 şi faza φ, dată de relaţia (4.10). Deci:

I1 √2 I √2
= √
I 2
i 1 +i 2 =OA 1 +OA 2 = + 2
ωt +ϕ 1 ωt+ ϕ 2 ωt +ϕ (4.16.a)
Înmulţirea cu un scalar λ, (fig.4.6b) conduce la obţinerea unui fazor cu aceeaşi fază, dar cu
amplitudinea λ•I1, adică:
λ⋅I 1 √ 2 I √2
λ⋅i 1=λ OA 1= =OA=
ωt +ϕ 1 ωt +ϕ 1 , unde I=λI ; (4.16.b)
1
Derivarea unui fazor cu timpul, conduce la înmulţirea modulului lui prin ω şi rotirea sa în
π
sens direct trigonometric cu 2 (fig. 4.6c), adică:
di ωI 1 √ 2 I √2
= =
dt π π
ωt + ϕ1 − ωt +ϕ 1−
2 2 (4.16.c)
Integrarea unui fazor cu timpul, corespunde cu împărţirea modulului fazorului cu ω şi
π
rotirea sa în sens trigonometric cu 2 (fig. 4.6d), adică:
I1
√2
ω I √2
∫ idt = π
=
π
ωt+ ϕ 1− ωt +ϕ 1 −
2 2 (4.16.d)
y0
A
A2
i
φ2+ωt a)
i2 φ+ωt
i1 A1
φ1+ωt
x0
0
50
y0
b)
i
2A1 φ1+ωt
i2
x0
0
y0
A
A1
di1 i1 c)
2dt 2 φ1+ωt

2 x0
0
y0
A1
i1
2A1
φ1+ωt
x0 d)

0
2
 i1dt
I1 2
A
Fig.4.6. Operaţii cu mărimi fazoriale: a) adunarea a doi fazori; b) înmulţirea cu un
scalar; c) derivarea în raport cu timpul; d) integrarea în raport cu timpul.
Observaţie: în reprezentarea fazorială prezentată, toţii fazorii sunt rotitori cu aceeaşi viteză
unghiulară ω faţă de sistemul x0Oy0. Dacă se alege axa originii de fază Ox, care se roteşte şi ea cu
aceeaşi viteză unghiulară ω , faţă de această axă toţi fazorii sunt ficşi, dar îşi păstrează fazele
iniţiale. Deci, în sistemul de coordonate XOY care se roteşte în sens trigonometric cu viteza
unghiulară ω toţi fazorii sunt ficşi. În plus, deoarece toate mărimile fazoriale conţin pe √ 2 se
poate renunţa la el, operându-se cu valori efective. Reprezentarea este una fazorială simplificată.
51
4.4.2. Reprezentarea analitică (în complex)
În alegerea numerelor complexe este cunoscut faptul că fiecărui număr complex îi
corespunde biunivoc în planul complex un punct (afixul numărului) şi deci, un vector de poziţie.
Rezultă că dacă identificăm planul reprezentării geometrice (fazoriale) cu planul complex, stabilim
o corespondenţă biunivocă între funcţiile sinusoidale şi numerele complexe. În reprezentarea în
complex mărimea sinusoidală (valoarea momentană) se obţine ca fiind partea imaginară a
numărului complex.
De fapt, mărimii sinusoidale de forma i=I √2 sin(ωt +ϕ) în planul complex îi ataşăm
numărul complex i numit valoarea instantanee complexă având forma: i=I √ 2 exp j(ωt +ϕ) .
Acest număr complex este reprezentat în planul complex printr-un vector de poziţie de
modul I √2 şi argument ωt + ϕ (fig. 4.7).
Există prin urmare corespondenţa: I √ 2 sin(ωt +ϕ)⇔ I √ 2 exp j(ωt+ϕ) .
Numărul complex se bucură de proprietatea că proiecţia sa pe axa imaginară este tocmai
mărimea sinusoidală, adică:
i=I m { I √ 2exp j(ωt +ϕ ) } (4.17)
φ+ωt
i
1
0
Fig.4.7. Reprezentarea în complex a curentului sinusoidal i.
Corespondenţa operaţiilor în reprezentarea în complex rezultă astfel:

-
i +i ⇔i 1 +i 2
adunarea 1 2
- amplificarea
λi 1 ⇔ λ i 1
- derivarea mărimii sinusoidale corespunde cu înmulţirea imaginii complexe cu jω ,
di
⇔ jω i
adică: dt
- integrarea mărimii sinusoidale corespunde cu împărţirea imaginii complexe cu jω ,
1
∫ idt = jω i
adică:
4.5 Circuite de curent alternativ în regim permanent

În cele ce urmează se vor considera câteva circuite simple, liniare, cărora li se va aplica o
tensiune alternativă sinusoidală de forma: u=U √2 sin ωt şi se va stabili forma curentului printr-o
metodă directă, avându-se în vedere ecuaţia circuitului, ecuaţie rezultată din aplicarea teoremei a
doua a lui Kirchhoff şi faptul că, curentul prin circuit are aceeaşi formă ca şi tensiunea aplicată.
52
4.5.1 Circuitul serie R, L
Se consideră circuitul serie R şi L din fig. 4.8a, cu “u” notându-se tensiunea aplicată
circuitului, iar cu uR şi uL tensiunile aplicate rezistorului, respectiv bobinei.
u,i
u
R L
i i
uR uL
u ωt
0
a) b)
Fig.4.8. Circuit serie R,L: a) schema echivalentă; b) variaţia tensiunii aplicate şi a
curentului în circuit
Ecuaţia circuitului este:

di
u=uR+uL sau u=R·i+L dt (4.18)
Dar u=U √ 2 sin ωt , iar curentul are forma i=I √2 sin(ωt +ϕ) , astfel că relaţia (4.18)
devine:
U √ 2 si ωt=RI √ 2 sin(ωt +ϕ)+ω LI √ 2cos(ωt−ϕ)
Ea este valabilă pentru orice valoare a lui ωt , inclusiv pentru cele particulare. Astfel pentru
π
ωt= + ϕ
ωt=ϕ rezultă U sin ϕ=ω LI , iar pentru 2 , obţinem U cos ϕ=RI . Ridicând cele două
relaţii la pătrat şi adunându-le, rezultă:
U
I=
2 2 2 2
U =I (ω L + R ) , adică 2
√ R +ω2 L2
2
(4.19)
Cantitatea de la numitor se numeşte impedanţa circuitului serie R, L şi se notează cu litera Z.
Împărţind cele două relaţii rezultate prin identificare se obţine:
tan ϕ=
ωL
R sau
ϕ=a⋅tan ( ωLR ) (4.20)
Deci, curentul variază în urma tensiunii cu unghiul ϕ (fig. 4.8b).
4.5.2 Circuitul serie R, C

Se consideră circuitul serie R, C din fig. 4.9a, cu “u” notându-se tensiunea aplicată
circuitului, cu uR şi uC tensiunile aplicate rezistorului, respectiv condensatorului.
53
C
u, i
R i
i
u
uR uC ωt
u
0
φ
a) b)
Fig.4.9. Circuit serie R,C: a) schema echivalentă; b) variaţia tensiunii aplicate şi a
curentului în circuit.

1
u=uR +u C sau u=Ri +
C
∫ idt
(4.21)
Dar u=U √ 2 sin ωt , iar i=I √ 2 sin(ωt −ϕ) , astfel ecuaţia (4.21) devine:
1
U √ 2sin ωt=RI √ 2sin (ωt−ϕ )− I √ 2 cos(ωt −ϕ )
ωC
1 π
U sin ϕ=− I ωt=ϕ+
Pentru ωt=ϕ , ωC , iar pentru 2 , U cos ϕ=RI , astfel că:
1 1
U 2 =I 2 ( R2 + 2 2 ) tan ϕ=−
ω C , iar ω CR , adică
U
I=
√
R 2+ 2 2
1
ω C , iar
ϕ=a tan (−
1
ωCR
)
(4.22)
π
ϕ ∈(− , 0 )
Din relaţiile deduse din identificare rezultă că sin ϕ <0 şi cos ϕ >0, deci 2 . Prin
urmare, prin circuit variază înaintea tensiunii aplicate cu unghiul ϕ (fig. 4.9b).
4.5.3. Circuitul serie R, L, C

Se consideră circuitul serie R, L, C din fig. 4.10a, cu “u” notându-se tensiunea aplicată
circuitului, cu uR, uL şi uC tensiunile aplicate rezistorului, bobinei şi condensatorului.
C
R L
UR UL a)
U UC
54
u, i
u
i
b)
ωt
0
φ
Fig .4.10. Circuit R, L, C: a) schema echivalentă; b) variaţia tensiunii.

u=uR +u L +uC
di 1
u=R⋅i + L + ∫ i⋅dt
sau dt C (4.23)
Dacă avem în vedere expresia tensiunii aplicate şi forma curentului, ecuaţia (4.23) devine:
1
U √ 2sin ωt=RI √ 2sin (ωt−ϕ )+LωI √ 2 cos(ωt −ϕ)− I √ 2cos(ωt−ϕ)
ωC
Considerând două situaţii particulare, rezultă:
1
U sin ϕ=(ωL− )I
ωC şi U cos ϕ=R⋅I , de unde
U 1
I= ωL−
√
R 2 +( ωL−
1 2
ωC iar
) tan ϕ=
R
ωC
π π
(4.24)
− ,
Deoarece sin0 sau sin0, iar cos0, rezultă ( 2 2 ) iar variaţia lui se produce ca
în fig. 4.10b.
Expresia de la numitor a lui I se numeşte impedanţa circuitului serie R,L,C şi se notează cu
Z, având expresia:
√
Z= R 2 +(ωL−
1 2
ωC
)
(4.25)
4.6. Puteri în regim sinusoidal

În circuitele monofazate, liniare, de curent alternativ sinusoidal se pot defini: puterea
instantanee, puterea activă, reactivă şi aparentă.
4.6.1. Puterea instantanee

Puterea instantanee la bornele unui circuit este dată de relaţia:
p=u⋅i (4.26)
sau dacă se au în vedere expresiile lui u şi i rezultă:
p=U √2 sin ωt⋅I √2 sin(ωt−ϕ) (4.27)
Efectuând calculele se obţine (fig.4.11)
p=UI cosϕ−UI cos(2 ωt−ϕ ) (4.28)
55
P
U·I
U·I P=U·I·cosφ
0
ωt
Fig.4.11. Variaţia puterii instantanee
Se constată că puterea instantanee este o mărime periodică, având o componentă alternativă

de frecvenţă dublă şi amplitudine UI.
4.6.2. Puterea activă

De obicei, în procesele periodice interesează energia consumată în circuit în intervalul unei
2π
T=
perioade întregi, ω şi corespunzător cu acesta interesează valoarea medie a puterii pentru o
perioadă.
Deci, puterea medie absorbită într-o perioadă, numită puterea activă este:
T
1
P= ∫ pdt
T 0 (4.29)
sau înlocuind puterea instantanee cu expresia (4.28) se obţine:
P=UI cosϕ (4.30)
Unitatea de măsură a puterii active în sistemul internaţional este watt-ul: W.
Corespunzător puterii active în curentul alternativ se defineşte rezistenţa circuitului R ca
fiind:
P U P I
R= = cos ϕ G= = cos ϕ
I2 I şi conductanţa U 2 U
4.6.3. Puterea reactivă

Puterea reactivă se defineşte prin analogie cu puterea activă prin relaţia:
Q=UI sin ϕ (4.31)
şi prezenţa ei este cauzată de existenţa unui defazaj între curba tensiunii şi a curentului.
Unitatea de măsură a puterii reactive este volt-amper-reactiv: Var.
Pentru un circuit de curent alternativ, pe baza puterii reactive se poate defini reactanţa
circuitului X, ca fiind:
Q U Q I
X = 2 = sin ϕ B= 2 = sin ϕ
I I şi susceptanţa U U
56
4.6.4. Puterea aparentă
Puterea aparentă se defineşte ca fiind produsul valorilor efective ale tensiunii şi curentului,
adică:
S=UI=√ P2 +Q 2 (4.32)
Pe baza puterii aparente se poate defini impedanţa unui circuit, astfel:
U S S 1
Z= = 2 Y= 2=
I I şi respectiv inversul ei, admitanţa U Z
De asemenea pe baza puterii aparente se poate defini şi factorul de putere:
P UI cos ϕ
k p= = =cos ϕ
S UI (4.33)
4.6.5. Puterea complexă

Puterea instantanee nu este o mărime sinusoidală de aceeaşi frecvenţă ca şi tensiunea şi
curentul, ca urmare ei nu i se poate ataşa un simbol complex din care să poată fi deduse cele trei
puteri: aparentă, activă şi reactivă. În schimb, dacă se apelează la scrierea complexă a puterii
aparente sub forma:
S=U⋅I=UI exp( jϕ)=UI cosϕ+ jUI sin ϕ
rezultă: S=P+ jQ (4.34)
Puterea complexă prezintă următoarele proprietăţi:
- modulul este egal cu puterea aparentă;
- argumentul este egal cu defazajul circuitului (dintre tensiune şi curent);
- partea reală este egală cu puterea activă;
- partea imaginară este egală cu puterea reactivă.
În planul complex puterea complexă se poate reprezenta printr-un vector a cărui parte reală
este puterea activă, iar partea imaginară puterea reactivă.
4.7. Rezonanţa în circuite de curent alternativ

În circuitele electrice care conţin bobine şi condensatoare, deoarece reactanţa acestora are
semne diferite, există situaţii (anumite frecvenţe) pentru care reactanţa echivalentă este nulă, deci şi
puterea reactivă absorbită este nulă. Corespunzător, unghiul de defazaj ϕ dintre tensiunea aplicată
la borne şi curentul ce se stabileşte în circuit este 0. Aceste circuite se numesc rezonanţe. Rezonanţa
poate fi serie sau paralel.
4.7.1. Rezonanţa serie (rezonanţa de tensiune)

Dacă se consideră circuitul serie R, L, C din fig. 4.12 alimentat cu o tensiune sinusoidală,
legea lui Ohm în complex se poate scrie sub forma:
1
U =R⋅I+ jωL⋅I+ ⋅I
jωC (4.35)
sau
[
U =I R+ j(ωL−
ωC
1
)
] (4.36)
1
ωL− =0
la rezonanţă ωC , adică ω 2 LC=1 (4.37)
57
Relaţia (4.37) ne arată că în circuit se poate realiza rezonanţa prin variaţia pulsaţiei ω ,
inductanţei L sau capacităţii C. Spre exemplu, valoarea pulsaţiei pentru care se produce rezonanţa
ω 0 şi are expresia:
se notează cu
1
ωo=
√ LC (4.38)
C
R L
uR uL uC a)
U
U R  RI
U L  j 0 L  I 1 b)
UC  I
j 0 C
U I
Fig.4.12. Circuit serie R, L, C: a) schema echivalentă; b) diagrama fazorială la rezonanţă.
La rezonanţă impedanţa circuitului are valoarea minimă şi este egală tocmai cu rezistenţa
circuitului R. Corespunzător curentului în circuit va avea valoarea maximă, la fel şi tensiunile la
bornele bobinei şi condensatorului UL=UC>U. Se spune că în acest caz în circuit apar supratensiuni
(rezonanţa de tensiune). De fapt pot apare supratensiuni numai dacă:
1
Lω0 = >R
Cω0 (4.39)
√
sau ţinând cont de relaţia (4.38), dacă C
L
>R
(4.40)
Termenul C √L
=ρ
are dimensiunea unei impedanţe şi se numeşte impedanţă caracteristică.
Raportul ρ/R=q se numeşte factor de calitate şi el reprezintă de fapt raportul dintre tensiunea
de la bornele bobinei sau condensatorului şi tensiunea aplicată circuitului.
În încheierea paragrafului în figura 4.13 se reprezintă variaţia curentului I, a tensiunilor U L şi
UC în funcţie de pulsaţia ω.
58
I, UL, UC
UL
I0
UC
I
0 ω0 ω
Fig.4.13. Variaţia curentului I şi a tensiunilor UL şi UC cu pulsaţia ω, pentru un circuit serie

R, L, C.
4.7.2. Rezonanţa paralel (rezonanţa de curent)
Se consideră circuitul paralel (fig. 4.14) R, L, C alimentat cu o tensiune sinusoidală. Prima

teoremă a lui Kirchhoff ne permite să scriem relaţia:
I =I R + I L+ I C sau
I=U⋅ ( 1 1
+
R jωL
+ jωC )
Sau sub altă formă:
[ (
1
I =U⋅ − j⋅
R
1
ωL
−ωC )] (4.41)
1 1
−ωC =0 ω0=
La rezonanţă ωL , de unde rezultă √ LC , adică aceeaşi condiţie ca şi la
rezonanţă serie.
I
IR IL IC
U C
a)
R L
59
IR U /R
I C  j 0 C  U U b)
IL 
j 0 L
I
U
Fig.4.14. Circuit paralel R, L, C: a) schema echivalentă; b) diagrama fazorială la rezonanţă.
În aceste condiţii curentul prin circuit are valoarea I 0=U/R. Diagrama fazorială a circuitului
rezonant se prezintă în (fig. 4.14 b). Când laturile verticale ale dreptunghiului (fig. 4.14 b) sunt mai
mari decât laturile orizontale: C
I =I > I
L ,
Adică în elementele reactive ale circuitului apar supracurenţi, din acest motiv rezonanţa
paralel se numeşte rezonanţa curenţilor.
Supracurenţii apar în circuitele în care există inegalitatea:
1 1
Cω0 = >
Lω0 R (4.42)
Ca şi la rezonanţa serie, se pot induce şi aici noţiunea de admitanţă caracteristică:
γ=
√ C
L
=ω 0 C=
1
ω0 L
şi factor de calitate: q=γ·R
(4.43)
(4.44)
Admitanţa caracteristică este egală cu raportul dintre curentul din ramura inductivă sau
capacitivă şi tensiunea aplicată la borne, iar factorul de calitate reprezintă raportul dintre curentul
din ramura inductivă sau capacitivă şi curentul absorbit de la reţea la rezonanţă.
În închiderea paragrafului în figura 4.15 se reprezintă variaţia curenţilor I, I L şi IC cu pulsaţia ω.
I
IC
I=f(ω)
IL
I0
ω0 ω
0
Fig.4.15. Variaţia curenţilor IL, IC şi I pentru circuitul paralel R, L, C.
4.8 Aplicaţii:
1. Enumeraţi mărimile caracteristice ale tensiunii (şi curentului) alternativ sinusoidal.

2. Cum se defineşte perioada unui curent sinusoidal?
3. Cum se defineşte valoarea efectivă a unui curent sinusoidal?
60
4. Cum se defineşte valoarea medie a unui curent sinusoidal pe perioada t?
5. Cum se reprezintă geometric un curent sinusoidal de forma: i=I √ 2 sin(ωt +ϕ) ?
6. Cum se reprezintă în complex un curent sinusoidal de forma: i=I √ 2 sin(ωt +ϕ) ?
7. Care este expresia impedanţei unui circuit serie R, L alimentat cu o tensiune sinusoidală
de pulsaţie ω ?
8. Care este expresia impedanţei unui circuit serie R, C alimentat cu o tensiune sinusoidală
de pulsaţie ω ?
9. Care este expresia impedanţei unui circuit serie R, L, ϕ alimentat cu o tensiune
sinusoidală de pulsaţie ω ?
10. În circuitul serie R, L curentul este defazat înaintea sau în urma tensiunii sinusoidale de
alimentare?
11. În circuitul serie R, C curentul este defazat înaintea sau în urma tensiunii sinusoidale de
alimentare?
12. Care este puterea instantanee într-un circuit monofazat de curent alternativ?
13. Cum se defineşte puterea activă într-un circuit monofazat de curent alternativ?
14. Cum se defineşte puterea reactivă într-un circuit monofazat de curent alternativ?
15. Cum se defineşte puterea aparentă într-un circuit monofazat de curent alternativ?
16. Cum se defineşte puterea complexă într-un circuit monofazat de curent alternativ şi care
sunt componentele sale?
17. Care este condiţia de rezonanţă într-un circuit serie R, L, C, de curent alternativ?
18. Când afirmăm despre un circuit R, L, C, de curent alternativ că este rezonant?
19. La rezonanţa unui circuit serie R, L, C, impedanţa este minimă sau maximă?
20. La rezonanţa unui circuit paralel R, L, C, impedanţa este minimă sau maximă?
21. Un circuit de curent alternativ monofazat este alimentat la tensiunea de 220V şi
frecvenţa de f=50Hz fiind alcătuit dintr-un bec cu rezistenţa R=600Ω, o bobină cu inductanţa L=3H
şi un condensator cu capacitatea C=4μF. Se cere să se calculeze:
a) impedanţa Z a circuitului;
b) tensiunea la bornele becului UR;
c) tensiunea la bornele bobinei UI;
d) tensiunea la bornele condensatorului UC;
e) diagrama fazorială a tensiunilor;
f) defazajul curentului prin circuit faţă de tensiunea de alimentare;
g) puterea activă absorbită de circuit;
h) puterea reactivă absorbită de circuit;
i) puterea aparentă consumată de circuit;
j) frecvenţa tensiunii de alimentare pentru care produce rezonanţa.
Soluţie:
a) impedanţa circuitului este:

Z=√ R 2÷( X L− X C )2 unde X L=ωI sau
1
XC = =796 Ω
XL=314⋅3=942 Ω , XC=1/Cω, adică 314⋅10−6
Din Z= √ 600 −(942−796 )2=618 Ω

2
U 220
U R =I⋅R unde
I= = =0 .356 A
b) Z 618 , deci U R =0 . 356⋅600=214 V
c) U L=I⋅X L=0. 356⋅942=335 V
61
d) U C =I⋅X C =0 .356⋅796=284 V
e) Diagrama fazorială a tensiunilor se prezintă ca în fig. 4.16.
UC
U
UL
φ UR I
0
Fig.4.16. Diagrama fazorială a circuitului serie din problema 21.
X L−X C 942−796
= 0 , 243
f) tanφ= R 600 unde φ=13o40’
g) P=I2R=0,3562*600=76,04W
h) Q=I2X=0,3562*(942-796)=18,503Var
i) S=U*I=220*0,356=78,32VA
1 1 103
ω0= = = 288 ,68 rad /s
j) √ LC √ 3 , 4∗10−6 √12
ω0 288 , 68
ω 0 =2 πf 0 , de unde f 0= = =46 Hz
Sau 2 π 6 ,28
62
CAP 5. CUADRIPOLI ELECTRICI
Un cuadripol este o reţea electrică cu patru borne de acces cu exteriorul, iar laturile interioare
nu prezintă cuplaje magnetice cu exteriorul. Cuadripolii pot fi pasivi sau activi după cum nu dispun
sau dispun de surse de tensiune electromotoare. În cele ce urmează se vor prezenta numai
cuadripolii pasivi.
5.1. Ecuaţiile cuadripolului

Se consideră cuadripolul din fig. 5.1., având bornele de intrare 1-1’ şi bornele de ieşire 2-2’.
Se poate demonstra că între mărimile de intrare (U1, I1) şi mărimile de ieşire (U2, I2) există relaţiile:
U 1 = A⋅U 2 + B⋅I 2
I 1=C⋅U 2 + D⋅I 2 (5.1)
Fig. 5.1. Cuadripol pasiv
Coeficienţii A, B, C, D sunt mărimi complexe şi se numesc parametrii fundamentali ai

cuadripolului. Semnificaţia lor fizică este diferită, A şi D sunt mărimi adimensionale, B are
dimensiunea unei impedanţe, iar C are dimensiunea unei admitanţe. Între parametrii (constantele)
cuadripolului pasiv există relaţia:
A⋅D−B⋅C=1 (5.2)
numită condiţie de reciprocitate.
Dacă se alimentează cuadripolul pe la bornele de ieşire(fig. 5.2), curenţii I1 şi I2 îşi schimbă
sensul, ca urmare ecuaţiile (5.1) devin:
U 2 = A⋅U 1−B⋅I 1
−I 2=C⋅U 1−D⋅I 1 (5.3)
Rezolvate în raport cu U1 şi I1 şi ţinând cont de condiţia de reciprocitate, relaţiile (5.3) devin:
U 1 =D⋅U 2 + B⋅I 2
I 1=C⋅U 2 + A⋅I 2 (5.4)
Comparând relaţiile (5.1) cu (5.4) rezultă că inversarea bornelor de intrare cu cele de ieşire
corespunde cu inversarea constantelor A şi D în ecuaţiile cuadripolului. Această observaţie permite
să afirmăm că se obţine un cuadripol simetric dacă
A=D (5.5)
Fig. 5.2. Cuadripol pasiv alimentat pe la

bornele 2-2’.
5.2. Scheme echivalente

Cuadripolul poate fi înlocuit cu o schemă echivalentă care poate fi în T, Π sau Γ(fig.5.3)
63
a) b) c)
Fig. 5.3. Scheme echivalente ale cuadripolului: a) T; b) Π; c) Γ.
Desigur, pentru aceste scheme echivalente interesează relaţia dintre constantele

cuadripolului şi parametrii schemelor echivalente. Astfel pentru schema echivalentă în T se pot
scrie relaţiile:
I 1=I 2 +( U 2 + Z 2⋅I 2 )⋅Y =Y⋅U 2 +( 1+Z 2⋅Y )⋅I 2
şi
U 1 =Z1⋅I 1 +Z 2⋅I 2 +U 2 =Z1⋅Y⋅U 2 +( 1+ Z⋅Y )⋅I 2 + Z 2⋅I 2 +U 2=
¿( 1+ Z 1⋅Y )⋅U 2 +( Z 1 + Z 2 + Z 1⋅Z 2⋅Y )⋅I 2 (5.6)
Din identificarea relaţiilor (5.6) cu (5.1) se pot scrie relaţiile:
A=1+Y 2⋅Z ; B=Z ; C=Y 1 +Y 2 +Y 1⋅Y 2⋅Z ; D=1+Y 1⋅Z (5.7)
sau invers,
D−1 A−1
Y 1= ; Y 2=
Z=B ; B B (5.8)
5.3. Determinarea constantelor cuadripolului din încercări particulare: mers în

gol şi scurtcircuit
Regimurile limită de funcţionare ale cuadripolului permit determinarea constantelor
cuadripolului şi ele corespund valorilor limită ale impedanţei de sarcină ZS. Astfel, regimul de mers
în gol corespunde lui ZS= iar regimul de scurtcircuit lui ZS=0.
De menţionat că aceste regimuri particulare se realizează astfel încât la mersul în gol,
tensiunea secundară să fie tocmai U2, iar la mersul în scurtcircuit, curentul secundar să fie tocmai I2.
La mersul în gol, U1=U10, I=I10 iar I2=0. Astfel din ecuaţiile (5.1) rezultă:
U I
A= 10 C= 10
U 10= A⋅U 2 şi I 10=C⋅U 2 , de unde U 2 şi U2 .
La regimul de scurtcircuit 1
U =U 1 SC , I 1=I 1 SC iar U =0. Ca urmare U 1 SC =B⋅I 2 şi
2
U 1 SC I 1 SC
B= D=
I 1SC =D⋅I 2 , de unde I 2 şi I2 .
5.4. Impedanţa caracteristică şi constanta de propagare a cuadripolului

În primul paragraf al acestui capitol s-a arătat că cuadripolul este caracterizat de patru
constante, trei finite independente. Dacă în plus cuadripolul este şi simetric, două constante sunt
suficiente. Cele două constante pot fi alese arbitrar, spre exemplu impedanţa caracteristică şi
constanta de propagare.
Astfel, impedanţa caracteristică este impedanţa care corectată la bornele de ieşire ale
cuadripolului se regăseşte şi la cele de intrare, adică:
64
U2 U1
ZC = =
I2 I1 (5.9)
Dacă cuadripolul este simetric, adică dacă A=D se poate scrie:
U 1 A⋅U 2 + B⋅I 2 U 1 A⋅Z C + B
= = =Z C
I 1 C⋅U 2 + A⋅I 2 sau I 1 C⋅Z+ A (5.10)
de unde
ZC =
√ B
C.
Constanta de propagare a cuadripolului simetric se defineşte ca fiind logaritmul natural al
expresiei:
U I
γ =ln 1 =ln 1 =ln ( A+ √ B⋅C )
U2 I2 (5.11)
Numărul complex  se poate scrie şi sub forma:
=+j,
unde  este constanta de atenuare iar  constanta de fază(rotire).
Din condiţiile exp(γ )= A+ √ B⋅C şi 1= A 2−B⋅C rezultă exp(−γ )= A−√ B⋅C , de unde
se deduc relaţiile:
exp( γ )+exp(−γ )
A= =cosh(γ )
2
exp( γ )−exp (−γ )
√ B⋅C= =sinh( γ )
2
sau ţinând cont şi de expresia lui

ZC =
√
sinh (γ )
B
C , se deduce:
C=
B=Z C⋅sinh( γ) şi ZC (5.12)
Cu acestea, ecuaţiile cuadripolului devin:
U 1 =U 2⋅sin( γ )+ I 2⋅Z C⋅sinh( γ )
U2
I 1= ⋅sinh (γ )+ I 2⋅cosh ( γ )
ZC (5.13)
5.5. Aplicaţii
1) Ce este un cuadripol electric?
2) Scrieţi ecuaţiile unui cuadripol pasiv, specificând semnificaţia fizică a constantelor A, B,
C, D.
3) Prezentaţi schema echivalentă în T a unui cuadripol.
4) Prezentaţi schema echivalentă în П a unui cuadripol.
5) Scrieţi expresiile constantelor A, B, C, D ai unui cuadripol în funcţie de mărimile
caracteristice regimurilor de mers în gol şi scurtcircuit al acestuia.
6) Cum se defineşte impedanţa caracteristică a unui cuadripol simetric?
7) Cum se defineşte constanta de propagare a unui cuadripol simetric?
8) Să se determine constantele fundamentale ale cuadripolului din fig.5.4, precum şi
impedanţa caracteristică şi constanta de propagare.
65
Fig. 5.4. Cuadripol pasiv cu schemă

echivalentă în T
Soluţie:
Constantele fundamentale ale cuadripolului se determină cu relaţiile:

1
A=D=1+ Z 1⋅Y =1+(6+ j⋅16 )⋅j⋅ =−1+ j⋅0 .75
8
1
B=2⋅Z 1 + Z 21⋅Y =2⋅(6 + j⋅16 )+(6 + j⋅16 )2⋅j⋅ =−12+ j⋅4 . 5 Ω
8
j
C=Y = = j⋅0 . 125 S
8
Impedanţa caracteristică se calculează cu relaţia:
ZC =
√ B
C
=√(−12+ j⋅4 .5 )⋅(− j⋅8)=8. 3− j⋅5 . 8 Ω
iar constanta de propagare este:
γ=ln( A + √ B⋅C )=ln[−1+ j⋅0.75+ √ j⋅0.125(−12+ j⋅4.5)]=ln(−0.25− j⋅0.3)=−0.95+ j⋅2.27
66
BIBLIOGRAFIE
1. Şora, Constantin, Bazele electrotehnicii, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1982
2. Răduleţ, Remus, Bazele electrotehnicii. Probleme, vol.1, 2, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982
3. Simion, Emil, Electrotehnică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1978
4. Buta, Adrian, Pană, Adrian, Milea, Liviu, Calitatea energiei electrice,
Editura AGIR, Bucureşti, 2001
67

CURS Baze Electrotehnicii

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CURS Baze Electrotehnicii

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Bazele electrotehnicii Lectii de curs

UNIVERSITATEA ION SLAVICI TIMIŞOARA

Buta Adrian Opincariu Daniel

Prezenta lucrare se adresează studenţilor de la Universitatea „Ion Slavici” din

Introducere. Obiectul cursului.

Dezvoltarea societăţii contemporane nu poate fi concepută fără energie în general şi energie

1.2. Legea lui Coulomb

Enunţ: Două corpuri punctiforme încărcate cu sarcinile electrice q1 şi q2 se resping sau se

Fig. 1.1. Orientarea forţelor

1.3. Câmpul electrostatic.

Fig. 1.2. Orientarea vectorilor

Fig. 1.3. Intensitatea câmpului electric

Fig. 1.5. Liniile de câmp electric ale unui

1.4. Inducţie şi flux electric

Fig. 1.6. Fluxul electric prin

Legat de fluxul electric, se poate menţiona legea fluxului electric.

Fig. 1.7. Sarcină punctiformă în interiorul

Deci se poate scrie că:

1.5. Potenţialul electric

Fig. 1.8. Definirea lucrului mecanic în câmp

Lucrul mecanic efectuat de forţa electrostatică ce acţionează asupra corpului punctiform de

sau revenind la relaţia cu r, relaţia (1.9).

1.6. Capacitatea electrică

Fig. 1.9. Condensator plan Fig. 1.10. Condensator cilindric

1.7. Legarea (conectarea) condensatoarelor

Fig. 1.11 Legarea în serie a condensatoarelor

De menţionat că sarcina electrică de pe fiecare armătură a condensatoarelor legate în serie

Fig. 1.12. Legarea în paralel a

1.8. Polarizarea dielectricilor

Fig. 1.15. Situaţia câmpului electric într-un

1.9. Energia câmpului electric dintre armăturile unui condensator

1. Ce este sarcina electrică ?

Fig. 1.16. Sistem electrostatic format din

Expresia potenţialului în acest punct este:

Fig. 1.17. Sistem de trei sarcini

Q 1⋅q Q 2⋅q Q 1⋅q Q 2⋅q

Fig. 1.18. Dispunerea plăcilor

În cazul a) avem două conductoare legate în paralel, deci:

Fig. 1.19. Dispunerea unei foiţe metalice între armăturile

CAP 2. ELECTROCINETICĂ. CURENTUL CONTINUU.

2.1. Curentul continuu

Fig. 2.1. Curentul electric printr-un

2.2 Efectele curentului electric.

2.3. Legea lui Ohm. Rezistenţa electrică.

Materialele cu rezistivitate mare: constantan, manganină şi crom sunt folosite pentru

Fig. 2.3. Simbolizarea rezistoarelor

2.4. Energia şi puterea electrică. Legea lui Joule-Lenz

Corespunzător acestui lucru mecanic se dezvoltă o energie cinetică de forma:

2.5. Teorema transferului maxim de energie.

2.6. Teoremele lui Kirchhoff

Fig. 2.4. Reţea electrică buclată.

Q1 = Q2 + Q3 + Q4 şi raportând-o la intervalul t rezultă:

Fig. 2.5. Nod de reţea electrică. Aplicarea

Fig. 2.6. Aplicarea teoremelor lui Kirchhoff.

b = 3 –2 + 1 = 2, deci avem două bucle independente

2.7. Gruparea rezistoarelor.

Fig. 2.7. Conexiunea serie a rezistoarelor

Conform legii lui Ohm, pentru fiecare rezistor se poate scrie:

Generalizând această relaţie pentru n rezistoare se obţine relaţia următoare:

b) Conexiunea paralel (derivaţie) a rezistoarelor (fig. 2.8). Se efectuează conform celor

Fig. 2.8. Conexiunea paralel a

2.8. Legarea surselor.

Fig. 2.9. Legarea surselor: a) în serie, b)

Corespunzător celor două montaje se pot scrie relaţiile: