Circuite de Curent Continuu

PREFATA
Energia electricasi, deci, aplicatiile acesteia n activitatile

cotidiene, reprezinta elementul de baza, de importanta strategica n
dezvoltarea social-economicasi durabila a oricarei societati moderne.
ntelegerea si utilizarea cu succes a aplicatiilor energiei electrice,
impune necesitatea cunoasterii principalelor fenomene si instalatii
electromagnetice. Autorul n lucrarea de fata, si propune sa raspunda
doar ntr-o anumita masura acestui deziderat, abordnd numai o parte a
implicatiilor acestui domeniu. Materialul prezentat n aceasta carte se
adreseaza cu precadere studentilor de la facultatile de profil ne-electric,
dar poate fi utilasi studentilor de la facultatile de profil electric ct si
celor interesati n cunoasterea problematicelor de baza ale fenomenelor
electrice si ale aplicatiilor acestora.
Lucrarea de fata este structurat pe 6 capitole.
Capitolele doi si patru trateaza problemele de baza ale teoriei
circuitelor electrice. In material se prezinta principalele legi si teoreme
ale circuitelor electrice n curent continuu si curent alternativ, precum si
cele mai practice metode de rezolvare ale acestora. Pentru o ntelegere
mai usoara a fenomenelor electrice, materialul este nsotit si de o serie de
aplicatii specifice.
Capitolul trei trateaza cele mai uzuale aspecte legate de teoria
circuitelor electromagnetice, prezentnd principalele legi si teoreme ct si
aplicatii ale acestora.
Capitolul patru Masurari electrice ncearca sa puna la ndemna
cititorului cele mai clasice cai de masurare a principalelor marimi si
parametri electrici.
Capitolul cinci abordeaza aspectele principale legate de
functionarea transformatoarele electrice si a celor mai utilizate masini
electrice, ct si de aplicatilor acestora.
n capitolul sase se prezinta chestiuni legate de: instalatiile
electrice de iluminat; instalatii de protectie mpotriva electrocutarilor si
instalatii de actionari electrice.
Autorul multumeste tuturor celor care l-au sprijinit n finalizarea
lucrarii si ramne vesnic recunoscator acelora ce vor veni cu observatii si
sugestii utile mbunatatirii lucrarii.
Electrotehnica si masini electrice
Circuite de curent continuu

Cuprins
CAP.1. Circuite de curent continuu
...
......... ...9
1.1. Notiuni generale

.
..9
1.2. Surse de energie (generatoare) .
......10
1.3. Curentul electric. Tensiunea electromotoare...
13
1.4. Legile si teoremele fundamentale ale circuitelor de curent
continuu
.16
1.4.1. Legea conductiei electrice (Legea lui Ohm)
..16
1.4.1.1. Legea lui Ohm n forma locala.
. ..
.16
1.4.1.2. Legea lui Ohm n forma integrala.....................................17
1.4.1.3. Dipol electric........... .............................................
............19
1.4.2. Legea transformarii energiei n conductoare (Joulle-Lenz)...20
1.4.3. Teoremele lui Kirchhoff..................................
....................21
1.4.3.1.. Teorema I-a a lui Kirchhoff...........................................
..21
1.4.3.2. Teorema a II-a a lui Kirchhoff.........................................
.22
1.4.4. Teorema conservarii puterilor electrice
..........23
1.4.5. Teorema transferului maxim de putere
..........24
1.5. Transformarea
schemelor circuitelor liniare de curent
continuu
............. . 25
1.5.1. Conexiunile rezistoarelor. Rezistente echivalente ......... 25
1.5.2. Teoremele lui Kennelly de transformare a circuitelor
pasive
.........
.30
1.5.3. Conexiunile laturilor active de circuit
.........
...31
1.6. Analiza circuitelor liniare de curent continuu
....32
1.6.1. Metode de analiza a circuitelor de curent continuu.... ...33
CAP. 2. Circuite magnetice......................................................
.............49
2.1. Cmpul magnetic. Forta electromagnetica
. 49
2.2. Intensitatea cmpului magnetic
.52
2.3.
Fluxul cmpului magnetic
.54
2.7. Magnetizatia temporara. Legea magnetizatiei temporare ..55
2.5. Magnetizarea materialelor magnetice. Fenomenul de
histerezis
..57
2.6. Legea fundamentala a circuitului magnetic (legea curentului
total)
...60
2.7. Circuite magnetice
..65
2.8. Inductia eletromagnetica
.
...68
2.9. Fenomenul de autoinductie
...
73
2.10. Fenomenul de inductie mutuala
... 75
2.11. Curentii Foucault (turbionari)
. ...78
2.12. Energia cmpului magnetic
. 80
2.13. Electromagneti.Forta portanta
....81

CAP.3. Circuite de curent alternativ............................................
........83
3.1. Circuite de curent alternativ monofazat...................................
83
3.1.1. Producerea curentului alternativ monofazat..........................83
3.1.2. Perioada si frecventa curentului alternativ.............................8
4
3.1.3. Faza si decalajul fazelor................................................
.........86
3.1.4. Reprezentarea simbolica a marimilor sinusoidale.................87
3.1.4.1. Reprezentarea fazoriala................................................
.....87
3.1.4.2. Reprezentarea n complex.................................................
90
3.1.5. Valorile medii si eficace ale curentului alternativ.................92
3.1.6. Legea lui Ohm si teoremele lui Kirchhoff n c.a....................94
3.1.7. Circuite fundamentale n curent alternativ.............................95
3.1.7.1. Circuite cu rezitenta ohmica...........................................
..95
3.1.7.2. Circuite cu inductanta.................................................
......95
3.1.7.3. Circuite cu condensatoare..............................................
...97
3.1.8. Circuite serie n curent alternativ........................................
...98
3.1.9. Circuite derivatie n curent alternativ...................................1
00
3.1.10. Circuite mixte n curent alternativ.....................................10
1
3.1.11. Relatii dintre rezistente si conductante echivalente...........102
3.1.12. Puterea n c.a. monofazat.................................................
..105
3.1.13. mbunatatirea factorului de putere.....................................106
3.1.14. Rezonanta n circuitele electrice........................................1
08
3.1.14.1. Rezonanta circuitelor serie (rezonanta tensiunilor)......108
3.1.14.2. Rezonanta circuitelor derivatie (rezonanta curentilor)..111
3.2. Circuite electrice trifazate...............................................
.........112
3.2.1. Sisteme de marimi polifazate.............................................
..112
3.2.2. Sisteme trifazate........................................................
...........113
3.2.2.1. Conexiunea n stea.......................................................
...116
3.2.2.2. Conexiunea n triunghi...................................................
.119
3.2.3. Puterile electrice n circuite trifazate...................................
120
3.2.4. Conectarea receptoarelor la retelele electrice trifazate........121
3.2.4.1. Conectarea n stea.......................................................
....121
3.2.4.2. Conectarea n triunghi...................................................
..123
CAP.4. Masurari electrice
.. 125

.
...125
4.2. Masurarea marimilor electrice
...127
4.2.1. Masurarea intensitatii curentilor........................................
..127
4.2.2. Masurarea tensiunilor
...
127
4.2.3. Masurarea rezistentelor
... .128
4.2.3.1 Metoda ampermetrului si voltmetrului
128
4.2.3.2 Masurare rezistentelor cu ohmmetru
. 130
4.2.3.3. Punti pentru masurarea rezistentelor
.. .131

4.2.4. Masurarea puterilor electrice
...
... 132
4.2.4.1. Masurarea puterilor n c.c
. .132
4.2.4.2. Masurarea puterilor n c.a.monofazat
....133
4.2.4.3. Masurarea puterii active n c.a.trifazat
. ..135
4.2.4.4. Masurarea puterii reactive n c.a. trifazat
. ..138
4.2.5. Masurarea energiei electrice
....140
4.2.5.1. Masurarea energiei electrice n circuitele de c.c.
..140
4.2.5.2. Masurarea energiei electrice active n circuite de c.a....141
4.2.5.3. Masurarea energiei reactive
..142
4.2.6. Masurarea impedantelor (inductivitati si capacitati) ... .143
4.2.6.1. Metode de punte
... .143
4.2.6.2. Metoda ampermetrului si voltmetrului
.. ....145
CAP. 5. Transformatoare si masini electrice
..... ....147
5.1. Transformatoare electrice
..147
5.1.1. Transformatorul monofazat
.
.147
5.1.1.1. Generalitati
.
147
5.1.1.2. Elemente constructive
. ...148
5.1.1.3. Principiul de functionare
.
..150
5.1.1.4. Functionarea transformatorului monofazat fara
pierderi
.. ...151
5.1.1.5. Functionarea transformatorului monofazat tinnd seama
de pierderile de energie
.. ..153
5.1.1.6. Caracteristicile transformatorului. Randamentul .......156
5.1.2. Transformatoare trifazate
.. ...159
5.1.3. Autotransformatoare
.. ..161
5.1.4. Transformatoare de masura
.. 162
5.1.4.1. Transformatoarele de tensiune
..
.163
5.1.4.2. Transformatoarele de intensitate .
...163
5.1.5. Transformatoarele de sudura
.
...165
5.2. Masina asincrona
... .. 167
5.2.1. Elemente constructive ale masinii asincrone trifazate .167
5.2.2. Funtionarea n regim de motor a masinii asincrone
.170
5.2.3. Cuplul electromagnetic al masinii asincrone
. ..173
5.2.4. Caracteristicile motorului asincron trifazat
..177
5.2.5. Pornirea motorului asincron trifazat
....178
5.2.6. Reglaj de vitezasi inversarea sensului de rotatie
.182
5.2.7. Motorul asincron monofazat
....183
5.3. Masina sincrona
...186
5.3.1. Notiuni generale
. ..186
5.3.2. Principii constructive ale masinii sincrone trifazate . ...186
5.3.3. Functionarea masinii sincrone ca generator
. 187

5.3.4. Caracteristicile generatorului sincron
. .189
5.3.5. Funtionarea n paralel a generatoarelor sincrone
. 191
5.3.6. Functionarea masinii sincrone ca motor ....
. 192
5.3.7. Caracteristicile motorului sincron
...193
5.3.8. Pornirea motorului sincron trifazat
..194
5.4. Masina de curent continuu
196
. ..196
5.4.2. Constructia masinii de c.c
....196
5.4.3. Functionarea masinii de c.c. n regim de generator . 197
5.4.4. Caracteristicile generatorului de c.c....................................
200
5.4.4.1. Caracteristicile generatoarelor de c.c. cu excitatie
derivatie si independenta
..201
5.4.4.2 Caracteristicile generatorului de c.c. cu excitatie mixta
..
..203
5.4.5. Funtionarea masinii de c.c. n regim de motor
....205
5.4.6. Turatia si momentul cuplului motor
... .206
5.4.7. Caracteristicile motorului de c.c
.207
5.4.7.1. Caracteristicile motorului de c.c. cu excitatia n derivatie
si cu excitatia independenta
.
207
5.4.7.2. Caracteristicile motorului de c.c. cu excitatia n serie..209
5.4.7.3. Caracteristicile motorului de c.c. cu excitatie mixta .211
5.4.8. Pierderile si randamentul masinii de c.c............................212
CAP.6. Instalatii si actionari electrice
.
......215
6.1. Instalatii electrice de iluminat
... .215
6.2. mbunatatirea factorului de putere
... 219
6.2.1. Dezavantajele unui factor de putere redus
......219
6.2.2. Masuri de mbunatatire a factorului de putere
....220
6.3. Tehnica securitatii muncii n instalatiile electrice
222
6.3.1. Protectie mpotriva atingerilor accidentale a partilor
conductoare care n mod normal, nu sunt sub tensiune .224
6.3.2. Protectia mpotriva supratensiunilor aparute ca urmare a
descarcarilor electrice .
227
6.4 Actionari electrice
....
227
6.4.1. Bazele dinamicii sistemelor de actionare electrica.. ...227
6.4.2. Alegerea tipului de motor electric
...230
6.4.3. Alegerea puterii motorului electric
.232
6.4.4. Echipamente si scheme electrice de actionare
....236

CAP. 1. CIRCUITE DE CURENT CONTINUU
Se numeste circuit electric, totalitatea mediilor conductoare ce
formeaza o cale de curent sau un ansamblu de generatoare si receptoare,
cu legaturi conductoare ntre ele. Se numeste retea electrica, un
ansamblu de circuite cu legatura electrica ntre ele. Elementele unui
circuit de c c sunt: sursele de energie si rezistoarele electrice. Marimile
care intervin sunt: t. e. m., caderile de tensiune sau tensiunea electrica
(u), intensitatea curentului (i) si puterea electrica (p). Rezistoarele sunt
caracterizate prin parametrul R, numit rezistenta electrica.
Structura circuitelor este caracterizata prin: laturi (ramuri), noduri
si ochiuri (sau bucle).
Se numeste latura o portiune de circuit ce contine cel putin o
sursa sau o rezistenta
si nu are ramificatii de-a lungul acesteia. Numarul
de laturi se noteaza cu l (L).
Se numeste nod al unei retele un punct al retelei n care se
ntlnesc cel putin trei laturi. Numarul nodurilor se noteaza cu n (N).
Se numeste ochi al unei retele (sau bucla) un traseu conductor
nchis al acesteia. Numarul de bucle se noteaza cu o (B).
Structura unei retele este complet determinata (cunoscuta) daca se
cunosc: numarul de laturi (l), numarul de noduri (n) si numarul de ochiuri
independente (o).
Se numeste ochi (bucla) independenta acel ochi care contine cel
putin o latura necomuna cu alte ochiuri. n baza teoremei lui Euler, (o) se
calculeaza cu relatia:
o=l-n+1 (1.1)
Circuitele electrice se clasifica dupa mai multe criterii:
a) dupa
natura elementelor avem: circuite liniare, circuite
neliniare si circuite parametrice. n circuitele liniare, parametrii
circuitelor (spre exemplu, rezistentele) nu depind nici de curent, nici de
timp, la circuitele neliniare depind de curent, iar la cele parametrice
depind de timp;
b) dupa
regimul de functionare avem: circuite de curent
continuu (c.c.), caracterizate de regimul stationar si numai de curentul de
conductie n conductoare; circuite de curent alternativ (c.a.),
caracterizate de regimul cvasistationar, existnd curent de conductie n

conductoare si curent de deplasare n dielectricul condensatoarelor
(curentul variaza n timp, sinusoidal sau nesinusoidal);
c) n raport cu sursele pot exista: circuite active (contin surse) si
circuite pasive (nu contin surse);
d) dupa
localizarea parametrilor pot exista: circuite cu
parametri concentrati si circuite cu parametri distribuiti;
e) dupa
legatura cu exteriorul se deosebesc: circuite izolate (nu
au borne de acces cu exteriorul), circuite neizolate (au borne de acces cu
exteriorul);
f) dupa
structura geometrica pot exista: circuite filiforme,
circuite masive;
g) dupa
complexitate pot exista: circuite simple (care nu contin
mai multe surse pe laturi diferite, ci contin grupari numai serie, paralel
sau mixt), circuite complexe (restul circuitelor);
Circuitul care contine numai doua borne de acces cu exteriorul se
numeste dipol; circuitul care are patru borne de acces cu exteriorul se
numeste cuadripol, etc..
1.2. Surse de energie (generatoare)
In instalatiile electrice se ntlnesc ca surse de energie,
generatorul de tensiune si generatorul de curent.
Generatorul ideal de tensiune este un element activ bipolar, care
se bucura de proprietatea ca tensiunea la bornele sale este riguros
constantasi ea nu depinde de valoarea curentului debitat.
Simbolul sau este dat in Fig. 1.1 a, iar caracteristica sa n Fig. 1.1
b. n realitate nu poate exista generator ideal, deoarece cnd R ar fi zero,
curentul ar tinde ctre infinit (i =U/R) si deci puterea (p=ui) devine la
rndul ei infinita.
Fig. 1.1.

Deci generatorul real de tensiune cuprinde si o rezistenta
Ri
(numita rezistenta interioara) n serie cu generatorul real (Fig. 1.2.), care
asigura limitarea curentului , relatia (1.2).
e (1.2)
i .
R .
Ri
Conform legii lui Ohm: tensiunea la bornele generatorului real va
fi data de relatia (1.3) iar caracteristica sa rezulta ca n fig.7.5. Aceasta se
apropie de cea ideala cu att mai mult cu ct Ri este mai mica.
(1.3)
ub .
e .
i .
Ri
Fig. 1.2. Fig. 1.3.
Fig. 1.4.
Generatorul ideal de curent este un element activ bipolar, la care
intensitatea curentului debitat este riguros constantasi nu depinde de
valoarea tensiunii la borne. Simbolul si caracteristica sa sunt date in Fig.
1.4. n practica nu poate exista un generator ideal de curent, deoarece la
mers n gol (R= 8), .
ar rezulta o tensiune U (U=RI) ce ar tinde ctre infinit
si ar debita o putere (p=ui) infinita. Generatorul ideal de curent contine n
paralel cu generatorul ideal o rezistenta
Ri (rezistenta interioara), conform
Fig. 1.5.a, iar caracteristica poate fi urmarita n Fig. 1.5.b. n acest caz si

caracteristica reala se apropie de cea ideala cu att mai mult cu ct Ri este
mai mare, conform relatiei (1.4).
U
i .
i0 .
(1.4)
Ri
Fig. 1.5.
Laturile unui circuit pot fi laturi receptoare sau generatoare.
Latura este receptoare daca puterea consumata este pozitiva, adica:
p=ui>0 (1.5)
Aceasta impune ca sensurile lui u si i sa coincida, figura 1.6. Latura este
generatoare daca puterea consumata este negativa adica:
p=ui<0 (1.6)
In acest caz sensurile lui u si i nu coincid.
Schemele echivalente pentru latura receptoare sunt date n Fig.
1.6, iar pentru latura generatoare n Fig. 1.7.
Fig. 1.6. Fig. 1.7.

Pentru Fig. 1.6 legea lui Ohm se scrie:
U+e=RI. (1.7)
Pentru Fig. 1.7 legea lui Ohm se scrie:
e-U=RI, e=U+RI . (1.8)
1.3. Curentul electric. Tensiunea electromotoare
Curentul electric reprezinta deplasarea ordonata a purtatorilor de
sarcini electrice printr-un mediu adus n stare de conductie. Dupa natura
mediului prin care circula purtatorii de sarcina, curentul electric poate fi:
de conductie, de deplasare, de convectie si curentul Rntgen teoretic.
a.) Curentul de conductie. Mediile, cum ar fi metalele si
carbunii, care contin sarcini libere n stare naturalasi care nu sunt nsotite
de transformari chimice cnd sunt parcurse de curenti electrici, se
numesc conductoare de speta I-a. Circulatia curentului prin metale este
nsotita ntotdeauna de degajare de caldura. Trecerea curentului prin
electroliti, pe lnga degajarea de caldura, este nsotitasi de fenomene
chimice. Asemenea medii se numesc conductoare de speta a-II-a.
Circulatia purtatorilor de sarcina prin mediile conductoare
formeaza
curentul de conductie.
b.) Curentul de deplasare apare prin materialele dielectrice cnd
acestea sunt plasate n cmpuri electrice.
c) Curentul de convectie si curentul Rntgen teoretic apare
numai n conductoare parcurse de curenti de conductie, aflate n miscare.
Deoarece importanta n practica a curentilor de deplasare si a
curentilor de convectie si Rntgen teoretic este redusa, n cele ce
urmeaza se va face referire numai la curentul electric de conductie.
Observatie: ntotdeauna starea electrocinetica este nsotita de
cmp magnetic.
Electronii liberi dintr-un conductor metalic si/sau ionii unui
electrolit sunt n permanenta ntr-o miscare continua dezordonata.
Cantitatea de electricitate care strabate orice sectiune transversala a
conductorului n conditii normale, este n medie, egala cu zero. Daca nsa
asupra acestor electroni liberi actioneaza forte ntr-un anumit sens
(de exemplu fortele unui cmp electric), la viteza lor se adauga
componenta vitezei orientata n sensul fortei de actiune. n acest caz n
orice sectiune transversala a conductorului trece o cantitate determinata

de electricitate, adica, n conductor ia nastere un curent electric, numit
curent de conductie.
Intensitatea curentului. Pentru caracterizarea deplasarii dirijate
a particulelor de sarcina electrica se utilizeaza notiunea de intensitatea a
curentului, care este egala cu cantitatea de electricitate care trece printr-o
sectiune transversala a conductorului n timp de o secunda.
Daca ntr-un interval de timp oarecare, intensitatea curentului nu
si schimba valoarea si nici sensul, curentul se numeste continuu. n
acest caz se poate scrie relatia:
q
I = (1.9)
t
unde q reprezinta cantitatea de electricitate care trece prin sectiunea
transversala a conductorului n timpul t. Daca consideram un element de
suprafata ds prin care trece cantitatea de electricitate dq n
timpul dt, atunci:
dq
i = (1.10)
dt
Curentul electric este o marime scalara.
Densitate de curent. Fie, ds, un element de suprafata dintr-o
suprafata oarecare, S, a unui mediu conductor, prin care circula un curent
electric (figura 1.8). Se poate presupune ca
directia curentului, adica directia miscarii
sarcinilor electrice este aceeasi n toate
punctele elementului. Raportul dintre curentul
elementar di, ce trece prin elementul de
suprafata ds (perpendicular pe directia
curentului) si aria acestui element se numeste
densitate de curent, J, si se exprima cu relatia:
di
Fig. 1.8
J . (1.11)
ds
Densitatea de curent este o marime vectoriala a carei directie coincide cu
directia de miscare a sarcinilor electrice pozitive n punctul respectiv.
Daca vectorul J si normala pozitiva la suprafata formeaza
unghiul .
, atunci:
di
J.
sau, di .
J .
ds .
cos..
J .
ds
ds .
cos.
Integrnd, vom obtine valoarea curentului ce trece prin ntreaga suprafata
S, adica:

i.
J .
ds (1.12)
.
S
Daca densitatea de curent are aceeasi valoare n toate punctele
suprafetei si formeaza cu normala la suprafata, pretutindeni, acelasi
unghi, se poate scrie:
i .
J .
cos.
ds .
J .
S .
cos.
.
S
Daca unghiul ..
0 , adica directia curentului este perpendiculara
pe suprafata, vom avea:
i .J .
S (1.13)
Relatia (1.13) este valabila pentru un curent constant n timp si n
cazul conductoarelor liniare, care au dimensiunile transversale mici n
raport cu lungimea lor.
n sistemul international, unitatea de masura pentru intensitatea
curentului electric este amperul, iar pentru densitatea de curent
amperul/mp (A/m2).
Deplasarea purtatorilor de sarcini electrice este ntotdeauna
nsotita de dezvoltarea unei energii n mediile prin care circula. Spre
deosebire de regimul electrostatic al cmpului electromagnetic, energia
dezvoltata se poate transforma n alte forme de energie. Prezenta
curentului electric este nsotita de caldura, energie mecanica, chimica,
magnetica etc..
n regim electrocinetic conductoarele nu sunt n echilibru electric,
ntruct n interiorul conductorului cmpul electric este diferit de zero.
Starea electrocinetica a cmpului electromagnetic poate fi mentinuta
numai daca se cheltuieste o anumita cantitate de energie, de alta natura
dect electrica. Cmpul electric obtinut prin consumul unei energii de
alta natura dect cea electrica (cmp care imprima purtatorilor de sarcina
electrica o miscare ordonata), se numeste cmp electric imprimat.
Cmpul electric imprimat are doua aspecte:
- cmp electric imprimat propriu-zis care genereaza curent

electric constant n timp;
-cmp electric solenoidal care genereaza curent electric variabil
n timp .
Cmpul electric imprimat se defineste prin relatia:
Fi
Ei = (1.14)
q
unde: Fi este forta imprimata purtatorului de sarcina q.

.
Spre deosebire de cmpul electrostatic, circulatia cmpului electric
imprimat pe o curbaG nchisa aste diferita de zero. Aceasta circulatie se
numeste tensiune electromotoare a sursei de energie electrica:
Eidl .
e (1.15)
.
unde: e - este tensiunea electromotoare (t.e.m).
Cmpurile imprimate se pot obtine prin diverse procedee:
a.) Reactii electrochimice ntre metale si solutii, principiu ce sta
la baza construirii pilelor electrochimice si a acumulatorilor.
Aceste cmpuri imprimate se mai numesc si cmpuri galvanice.
b.) Prin ncalzirea contactului dintre doua metale diferite
(termocuplul). Pe acest principiu se obtin cmpuri imprimate
termoelectrice.
c.) Prin iradierea unei jonctiuni semiconductor-metal. Pe acest
principiu se obtin cmpuri imprimate fotoelectrice.
1.4. Legile si teoremele fundamentale ale circuitelor de
curent continuu
1.4.1. Legea conductiei electrice (Legea lui Ohm )
1.4.1.1. Legea lui Ohm n forma locala
Considernd o portiune de circuit electric strabatuta de un curent
electric, se poate demonstra ca densitatea de curent prin conductor este
direct proportionala cu intensitatea cmpului electric rezultant E + Ei
adica :
J ....E .
Ei .
(1.16)
n care: . - conductibilitatea electrica a materialului.
E -intensitatea cmpului electric
Ei -intensitatea cmpului electric imprimat.
Relatia (1.16) exprima
legea lui Ohm n forma locala.
Conductibilitatea electrica depinde de natura, structura si
temperatura materialului conductor. Unitatea de masura pentru
conductibilitate este (Om)-1.

1.4.1.2. Legea lui Ohm n forma integrala
Aceasta lege se refera la conductori n forma de fir (filiformi),
conductori la care dimensiunile sectiunii sunt mult mai mici ca lungimea.
Pentru conductoare avem Ei =0.
Considernd ca directia cmpului coincide cu directia deplasarii
sarcinilor electrice, pentru un mediu izotrop, putem scrie:
U .
E dl .
..
dl
.
E dl
.l .l .lJ
.
dI dI
nsa: J .
si deci U .
dl
.
l
ds ..
ds
Curentul elementar dI, care trece prin sectiunea transversala
ds,
poate fi considerat constant, deci se poate scoate de sub semnul de
integrare ntruct conform principiului continuitatii curentului, acest
factor este identic n orice sectiune transversala de-a lungul drumului de
integrare, de lungime l. Deci avem:
dl
U .
dI (1.17)
.
l
..
ds
Diferenta de potential U ntre capetele conductorului considerat
este aceeasi pentru toti curentii elementari dI si calculnd curentul I n
tot conductorul prin nsumarea curentilor dI n diferite elemente de
suprafata
ds, ajungem la concluzia ca intensitatea curentului este
proportionala cu tensiunea U, adica:

U = R I (1.18)
unde R, se numeste rezistenta electrica a portiunii de conductor
consideratasi se calculeaza cu relatia (1.11):
.
dl
R= (1.19)
l .ds
Rezistenta electrica se masoara n Ohmi ( .
). Marimea inversa
rezistentei se numeste conductanta electricasi se noteaza cu G: G=1/R.
Unitatea de masura pentru conductanta este .
-1 (siemens).
Relatia (1.19), exprima
legea lui Ohm cu aplicare la o portiune
de conductor. Daca consideram cazul cel mai simplu, al unui conductor
liniar de sectiune constanta ds, pe toata lungimea l, se poate scrie relatia
sub forma:
dI dl
U .
.
l
ds .
Daca conductorul este omogen si .
este constant atunci avem:

dI dIl IU.U.
U .dl .
sau dI .
ds ..
S deci:
.
..
l
..
ds ds .
o lS l
UU
I ..
lR
..
S
Prin urmare, expresia rezistentei electrice are forma:
ll
R .
sau R ..
(1.20)
..
SS
1
unde .. reprezinta rezistenta specifica sau rezistivitate si reprezinta
.
rezistenta unui conductor cu lungimea de 1m si sectiunea de 1 mm2.
Unitatea de masura pentru rezistivitate este ..
mm2/ m .
n cazul conductoarelor masive, de exemplu n cazul solului se
utilizeaza unitatea Ocm sau, n cazul izolantilor, Om.
Sa examinam acum un circuit electric nchis, care contine o sursa
de t.e.m. e . Sub actiunea t.e.m n circuit apare curentul I. Cmpul
electric total n acest caz este: E=Es+Ei, unde Es este cmpul de natura
electrostaticasi Ei este cmpul electric imprimat.
Scriind integrala de linie a intensitatii cmpului de la borna
negativa B, de-a lungul drumului n n interiorul sursei (Fig. 1.9), spre
borna pozitiva A, obtinem:
. .
E dl s . .
E dl (1.21)
Edl i .
..
.
BnA BnA BnA
Ultima integrala reprezinta t.e.m. a sursei. Integrala E.dl nu
.
BnA
depinde de alegerea drumului de integrare si
prin urmare:
. .
E dl . ..
Edl ..
(
Edl . V .V )
s s sAB
..
.
BnA BmA AmB
Egalitatea (1.13) se poate scrie deci
sub forma: Edl . ..
E dl .
e
.
s
BnA AmB
..
sau e .
s . .
E dl .
E dl .
..
Fig. 1.9 AmB BnA

Prima integrala reprezinta diferenta de potential la bornele sursei,
respectiv tensiunea la borne, care este egala, conform legii lui Ohm cu
produsul ntre intensitatea curentului si rezistenta circuitului exterior. A
doua integrala reprezinta caderea de tensiune pe circuitul electric interior
al sursei, pe care l notam cu uo. Deci:
e = U + uo = RI + uo (1.22)
Caderea de tensiune uo este datorata rezistentei interioare r a
sursei si se poate scrie, conform legii lui Ohm aplicata unei portiuni de
circuit: u0 .
r .
I .
Relatia (1.22) se mai poate scrie si sub forma:
e
e .RI .
rI sau I . (1.23)
R .
r
Relatiile (1.23) reprezinta
legea lui Ohm n forma integrala sau legea
lui Ohm aplicata unui circuit ntreg. n cazul cnd n circuitul nchis
actioneaza mai multe surse de t.e.m. diferite, prin e trebuie sa se
nteleaga suma algebrica a t.e.m. ale tuturor surselor. Legea lui Ohm este
o lege ce depinde de proprietatile materialului si poarta denumirea de
lege de material.
1.4.1.3. Dipol electric
O portiune de circuit cu 2 borne, ntre care se afla o tensiune
electrica, se numeste dipol electric. Daca dipolul contine surse este activ,
iar daca nu contine este pasiv. Relatia (1.16) integrata pe conturul nchis
j - rjk - ejk - k - Ujk - j ale unui dipol (Fig. 1.10) ne da :
Vj Vk + ejk = rjkIjk (1.24)
j kIjk
rjka)
Ujk
ejk rjka)
j kIjkejk
Ujk
b) rjk
b)rjk Ijk k Ijk k
j
Ujk
j
Ujk
Fig. 1.10 Fig. 1.11
Relatia (1.24) mai poate fi scrisasi sub formele: Ujk + ejk = rjkIjk sau
Ijk = gjk (Ujk + ejk) (1.25)

Relatia (1.25) reprezinta o forma generala a legii lui Ohm
pentru un dipol activ figura 1.10 a, daca Ijk, Ujk si ejk au acelasi sens.
Pentru dipolul pasiv figura 1.10 b, avem relatia:
Ujk = rjkIjk (1.26)
Daca una din marimi are sens opus, se va lua n relatie cu semnul
minus. Astfel pentru figura 1.11 a si 1.11 b, avem relatiile:
Ijk = gjk (-Ujk + ejk) (1.27)
rjkIjk =- Ujk (1.28)
1.4.2. Legea transformarii energiei n conductoare (Legea Joule
Lenz)
Sa consideram un conductor prin care trece un curent electric de
intensitate i si fie dq, cantitatea de electricitate ce traverseaza sectiunea
n intervalul de timp dt. Lucrul mecanic efectuat de fortele cmpului
electric ntr-o portiune oarecare a conductorului, pentru mentinerea
curentului n circuit la capetele caruia exista o diferenta de potential U,
va fi:
dL .U .
dq (1.29)
Acest lucru mecanic consumat se transforma n caldurasi conductorul se
va ncalzi. Puterea necesara pentru mentinerea curentului n conductor
este:
dL dq
P ..
U .
UI (1.30)
dt dt
nlocuind tensiunea U, din relatia lui Ohm se obtine relatia:
P .RI 2 (1.31)
Puterea se masoara n wati (1 W .1V .1A ).
Energia electrica care se va transforma n caldura va fi:
W .Q .
RI 2t (1.32)
Aceasta relatie a fost determinata experimental n anul 1844 de
savantul rus Lenz si de savantul englez Joule, fapt pentru care poarta
denumirea de legea Joule
Lenz.
Fenomenul de transformare a energiei electrice n caldura pe baza
efectului termic al curentului electric, este utilizat att n industrie ct si
n functionarea aparatele de uz casnic. Existasi unele situatii cnd acest
fenomen este si daunator. n industrie se construiesc cuptoare electrice,
ciocane de lipit electrice, instrumente de masura termice si alte aparate ce
au la baza acest fenomen. Printre aparatele de uz casnic, a caror

functionare se bazeaza pe efectul termic, distingem: sobe electrice,
aragazuri electrice, ceainice electrice, perne electrice, fierul electric de
calcat, radiatoare electrice etc.
Efectul daunator al transformarii energiei electrice n caldura este
ntlnit, ndeosebi, la transformatoare si masinile electrice. ncalzirea
conductoarelor electrice si a miezurilor feromagnetice conduc la
reducerea randamentului si deteriorarea izolatiei. Evitarea acestor efecte
se poate face folosind relee termice si alte dispozitive electrice si
electronice, ce ntrerup alimentarea cu energie electrica a circuitelor,
atunci cnd curentul depaseste valoarea maxima admisa.
1.4.3. Teoremele lui Kirchhoff
1.4.3.1. Teorema I-a a lui Kirchhoff
Prima teorema a lui Kirchhoff (T.K.1) rezulta din legea
conservarii sarcinii electrice libere:
dq
i=-.
(1.33)
.
dt
Daca suprafata S nconjoara un nod al unui circuit (Fig. 1.12) se
poate scrie :
q.
..qk .ct (1.34)
k
dar:
q..q .(.q ) .q .... .(.q ) .... .q .ct (1.35)
123 kn
Derivnd relatia (1.35) se obtine:
dq dqdq .
dq .
dq
.
12 kn
.
..
... ... .0 (1.36)
i
...
..
.
..
dt dtdt .
dt .
dt
sau
( i ) i ... ( i ) ... i0 .1.37 .
i ..
....
...
1 23
kn
S-au luat cu minus curentii care intra n
nod deoarece sensul lor este contrar directiei
pozitive a normalei la suprafata, n.
Prima teorema a lui Kirchhoff se poate
formula astfel: Suma curentilor care intra ntrun
nod este egala cu suma curentilor care ies
din acel nod, sau, suma algebrica a curentilor
Fig. 1.12
laturilor ce trec printr-un nod, este egala cu
zero.

.ik .0, q.1, n
k.q (1.38)
1.4.3. 2. Teorema a II-a a lui Kirchhoff
Aceasta teorema se aplica circuitelor nchise (ochiurilor de retea).
Teorema a doua a lui Kirchhoff se demonstreaza plecnd de la
legea lui Ohm sau aplicnd:
Edl 0 (1.39)
....
.
.
Se considera un ochi de
circuit care cuprinde nodurile
1,2,3, ,m si n (Fig. 1.13).
Considernd o latura a buclei (k)
care contine elementele Rk si ek ,
tensiunea uk, curentul iksi aplicnd
legea lui Ohm se obtine:
(1.40)
u.e .R.i
kk kk
iar u .V .V . Pe conturul G,
k mn
care este chiar bucla considerata a
circuitului, rezulta:
Fig. 1.13
.u ..V .V...V.V...V.V..... .0 (1.41)
kmn n 1 21
folosind relatia 1.40 avem: .u ...Ri e .0,
...
k kkk
sau .Rkki..ek (q=1,2, ,l-n+1) (1.42)
kq.
kq
.
Relatia (1.42) reprezinta teorema a doua a lui Kirchhoff si se

enunta astfel: ntr-un contur nchis a unui circuit, suma algebrica a
caderilor de tensiune Rkikdin laturile conturului considerat este egala cu
suma algebrica a tensiunilor electromotoare (t.e.m.) ek. n relatia (1.42) se
iau cu semnul plus: caderile de tensiune la care sensul curentului prin
rezistor coincide cu sensul de parcurgere a conturului si t.e.m care sunt
parcurse n acelasi sens cu sensul sursei (sau sunt parcurse de la borna
negativa spre borna pozitiva), iar cu minus n caz contrar.

In cazul n care se cunosc t.e.m. si rezistentele laturilor unei retele
electrice si se cer intensitatile curentilor din laturi, prin aplicarea
teoremelor lui Kirchhoff, este suficient sa se aplice T.K.1 pentru (n-1)
noduri si T.K.2 pentru (o=l-n+1) ochiuri independente. Se obtine astfel
un sistem de l ecuatii liniare si independente, care prin rezolvare permite
obtinerea curentilor prin laturi.
1.4.4. Teorema conservarii puterilor electrice
Sa consideram o retea neizolata (Fig. 1.14), pe la bornele careia
se comunica energie. Se alege un nod de referinta 0. Aplicnd prima
teorema a lui Kirchhoff unui nod oarecare j :
ij .ij0 ...
ij1 ... ijk (1.43)
nmultind relatia (1.43) cu ujo si nsumnd dupa
j, se obtine:
.
n
j0 j i ..n
uj0 .ij0 ij1 ... ijk .
(1.44)u ...
j1.
j1
.
dezvoltnd membrul al doilea din relatia (1.44) se poate scrie:
n
u (i ....
.
i i ... i)u(i i ... i)... u(i .
..
... i .)
.
..
..
i ..Ui
1010 12 13 14 2020 21 2n n0 n0 n1 nn1 j0 j
j1
.
Tinnd cont ca
ikj = -ijk vom obtine:
n
u.j0 .ji .10 u 10 i..20 u .20 i .....

n 0 u .j0 i 10 (u .
.20 12 u ) i ..20 (u .30 23 u ) i ..
...
j1.
j0 k 0 jk ... (u u ) i ....
.
.. (1.45)
Un termen oarecare al membrului
drept se poate scrie:
j0 k 0 jk jk jk (u u ) i u i.
.
.
. (1.46)
nlocuind n relatia (1.44) se obtine:
n n n
j0 j jk jk ui u i..
..
..
(1.47)
j1.
j 0 k 1jk
.
.
.
Aceasta relatie reprezinta
teorema conservarii puterilor si se
Fig. 1.14 enunta astfel: ntr-o retea, suma
puterilor primite pe la borne (ujo ijo)
se consuma pe laturi (ujk ijk).
Pentru o retea izolata (fara borne de acces cu exteriorul) puterea
primita pe la borne este nula, si deci relatia (1.47) devine:

nn
Ui..
0 (1.48)
..jk jk
j0k1
..
jk
.
Aplicnd legea lui Ohm pentru o latura (fig. 1.13) cu conventia de
la receptoare, vom avea:
Ujk .ejk .
R jk .ijk (1.49)
si introdusa n relatia (1.47) se obtine:
nn nn
ei..
R .i2 (1.50)
..
jk jk ..jk jk
j0k1 .
j0k1 .
..
jk.
jk
.
Relatia (1.50) se interpreteaza astfel, ntr-o retea izolata, puterea
debitata de sursa (ei.
) se consuma pe rezistentele din laturile retelei
jk jk
(Ri.2 ).
jk jk
1.4.5. Teorema transferului maxim de putere
Legile si teoremele stabilite pna acum pentru circuite, sunt
valabile si n curent continuu si n curent alternativ. Teorema transferului
considera un circuit nchis de curent continuu
ca n Fig. 1.15.
E .
Ri .I .
R .I, I .
E .1.51.
RR
i .
nmultind relatia (1.51) cu I, se obtine:
EI..
Ri .I 2 .
RI .
2 (1.52)
Relatia (1.52) reprezinta relatia de bilant al
Fig. 1.15 puterilor electrice ntr-un circuit nchis de
curent continuu.
E I - reprezinta puterea electrica debitata de generator;
Ri I2- reprezinta pierderile de putere pe rezistenta interioara a
generatorului de curent continuu;
R I2 - reprezinta puterea transmisa receptorului (rezistorului R),
deci puterea utila:
2 R .E 2
P2 .
R .I .
(1.53).Ri .
R.2
Puterea maxima se obtine din conditia:
.P2 (1.54)
.
0
.R
maxim de putere n curent alternativ are o forma putin modificata. Se

.P ..R .
R.2 .
2R.R .
R ..
R .
R
22 ii 2 i
.
E .
..
E .
0 .
R .
Ri.R ..
.R .
Ri .4 ..R .
Ri .3
adica generatorul transmite puterea maxima unui receptor, atunci cnd
rezistenta de sarcina (a receptorului) este egala cu rezistenta interioara a
sursei. Puterea maxima ce se transmite este data de relatia:
E 2
P .
2 max
4Ri
iar cea furnizata de relatia: 2
E
P1 .
E .
I .
2Ri
Randamentul transmisiei n aceasta ipoteza (a transferului maxim
de putere) este:
.
% .
P2 .
50% (1.55)
max P1
n Fig. 1.16 este
reprezentata variatia puterii P2
n functie de valoarea rezistentei
de sarcina
R (rel.1.53).
Fig. 1.16
1.5. Transformarea schemelor circuitelor liniare de curent
continuu.
Pentru simplificarea studiului si rezolvarea circuitelor complexe
de curent continuu, se re curge la transformarea si nlocuirea schemelor
complicate cu altele mai simple, dar echivalente. Pentru ca doua circuite
sa fie echivalente, este necesar ca tensiunile nodurilor si curentii ce intra
n noduri sa ramna neschimbati.
1.5.1. Conexiunile rezistoarelor. Rezistente echivalente.
Exista mai multe moduri de conectare a rezistoarelor: conectarea
n serie, conectarea n paralel, conectarea mixta.

a.) Conectarea n serie a rezistoarelor. Se spune ca elementele
unui circuit electric sunt legate n serie, daca toate aceste elemente sunt
strabatute de acelasi curent. Fie circuitul din figura 1.17, format din trei
rezistoare legate n serie. Aceste rezistoare pot fi asezate ca n figurile
1.17a, 1.17b sau 1.17c. Rezistenta echivalenta a gruparii este egala cu
suma rezistentelor tuturor rezistoarelor din care este compusa gruparea,
adica: R .
r .
r .
r
123
Fig. 1.17
n cazul general, cnd avem n rezistoare legate n serie (fig. 1.18),
relatia se scrie sub forma:
Fig. 1.18
n
R= .
R (1.56)
ek
k=1
b) Conectarea n parale a rezistoarelor. Un grup de rezistente
sunt conectate n paralel daca tensiunea aplicata la bornele fiecarui
rezistor este aceeasi cu tensiunea aplicata ntregii grupari (Fig. 1.19).
Rezistoarele pot fi asezate ca n figurile 1.9 a, b, sau c. Rezistenta
echivalenta a gruparii este data de relatia:
1111
...
.
Rr1 r2 r3
In cazul cnd avem n rezistoare legate n paralel (fig. 1.20),
relatia se scrie sub forma generala:

nn
11
G= .
G sau = .
(1.57)
ek
RR
k=1 k k=1 k
adica conductanta echivalenta, la o grupare n paralel, este egala cu suma
conductantelor partiale.
Fig. 1.19
Fig. 1.20
c.) Conexiunea mixta a rezistentelor se caracterizeaza prin aceea
ca are rezistoare legate si n serie si n paralel.
n figura 1.21 este reprezentata o grupare mixta n care, r1 si r2
sunt n serie, rezistenta echivalenta r12 este n paralel cu r3 si r123 este n
serie cu r4. Rezistenta echivalenta dintre r123 si r4 este n paralel cu r5.
Rezistenta echivalenta a ntregii grupari, va fi :
.
r(r +r ) .
31 2
rr+
..
54
r+r
.
12+r.
.
3 .
R=
e
r(r+r )
31 2
r+r +
54
r+r
12+r
3
Fig. 1.21
n figura 1.22 este
data o grupare mixta
compusa din 11 rezistoare. Rezistenta echivalenta ntre bornele A si B se
deduce astfel: rezistoarele 6, 7 si 8 sunt legate n serie; rezistenta lor

echivalenta este legata n paralel cu R2; rezistoarele 9, 10 si 11 sunt
legate n serie si rezistenta lor echivalenta n paralel cu R4. Se reduce
astfel gruparea la o legare n serie. ntre bornele C si D, rezistenta
echivalenta este formata
din rezistoarele 7 si 8 legate n serie, 6 si 2 legate tot n serie (R1 nu
intervine), 4, 10, 11 legate tot n serie (R5 nu intervine). R78 este n
paralel cu R26 si R9 n paralel cu R4,10,11 si deci gruparea se reduce la o
legare n serie.
uR2.
I
.
Fig. 1.22
d) Divizorul de tensiune (Fig. 1.23) permite obtinerea unei
fractiuni dorite dintr-o tensiune data
U0. Daca bornele de tensiune ale
divizorului sunt n gol rezulta:
.
U .
R1
I .
..
..
, deci: U .
U0 (1.58)
.
R1 .
R2 .
R1 .
R2
U
Atunci cnd raportul k ..
1U0
este dat, stabilirea elementelor divizorului de
tensiune se face astfel: se alege o rezistenta, iar
Fig. 1.23 cealalta se calculeaza cu relatia (1.58).
e)Divizorul de curent (fig. 1.24). permite obtinerea unei fractiuni
dorite dintr-un curent dat, i0 . Tensiunea U la bornele divizorului de
curent este:
R .
R
U .
I01 2
R1 .
R2
UR2
deci, curentul I1 va fi: I1 ..
I0 (1.59)
RR .
R
1 12
UR1
iar I2 ..
I0 (1.60)
RR .
R
Fig. 1.24 2 1 2

I
Daca
I=I1 si raportul .k .1 este dat, stabilirea elementelor
I0
divizorului se face prin alegerea unei rezistente R1 sau R2 , si calculul
celeilalte cu relatia (1.58). Relatiile divizorului de tensiune si curent pot
fi utilizate n rezolvarea circuitelor electrice de curent continuu dupa
urmatoarea procedura:
.se calculeaza rezistenta echivalenta la bornele sursei;
.se determina curentul debitat de sursa cu ajutorul legii lui Ohm;
.se aplica succesiv formula divizorului de curent si prima teorema
a lui Kirchhoff determinndu-se curentii prin rezistentele
circuitului.
.
Aplicatie: Se da circuitul din figura 1.25, unde se cunosc
rezistentele R1, R2, R3, R4, R5, R6 si
tensiunea electromotoare e si se cer
intensitatile curentilor prin rezistoare
si tensiunile UAB, UBC, UBD si UAE..
Mai nti se calculeaza rezistenta
echivalenta la bornele sursei:
R .R
BCE BDE
R .RR ;
..
e AE 1
Fig. 1.25 R .R
BCE BDE
R .R
..
..
34 R
R RRR , R ..R
BCE 2 CE 2 BDE5 6;
R3 .R4
.
..
RR34
..
R
.R2 ..R56 .
.
R3 .R4
.
.
R3 .R4
R .RR ;
..
R .
;
e AE 1 34
.
R
RR R3 .4
...
R2 R5 R6
34
R3 .R4
e
I .I1 .
; I5 I1; UI ..
e rI
.I6 ..I2 .R ..UU .
;
R .r AB 11 BE AB
e
R .RR
56 2
I2 ..1; UBC .
I UBE .
;
R3 .R4 R .R
R ...
RR 2 34
256
R3 .R4
R
I3 ..2
4; I .I2 .IU .U
I 4 3; .U .
CE BE DE
R3 .R4

1.5.2. Teoremele lui Kennelly de transformare a circuitelor
pasive
Aceasta teorema, n cazul general, se refera la transfigurarea unui
circuit electric cu laturile conectate n stea (Fig. 1.26a) ntr-un alt circuit
echivalent n care laturile sunt conectate n poligon complet (Fig. 1.26b).
Fig. 1.26
Daca circuitul are n+1 noduri si n laturi conectate n stea, la conectarea
n poligon circuitul va avea n noduri si C2n laturi. Transfigurarea steapoligon
este posibila ntotdeauna, invers (poligon-stea) nu este posibila
dect pentru cazul cnd cele doua figuri au aceleasi numar de laturi
(adica n=3), deci numai cnd poligonul este triunghi.
n cazul transfigurarii stea-triunghi (Fig. 1.27), pentru a pastra
aceiasi curenti n noduri, precum si aceleasi tensiuni ntre noduri, este
necesar ca rezistentele echivalente ntre noduri, n cazul conectarii n stea
ct si n cazul conectarii n triunghi, sa fie aceeasi. Pentru ndeplinirea
acestor conditii este necesar ca rezistentele ntre doua puncte, cnd
legatura spre al treilea punct este ntrerupta, sa fie aceeasi n cele doua
scheme, adica:
R .R +R .
12 23 31
R + R = (1.61)
10 20
R +R +R
12 2331
RR +R
23 .
31 12 .
1
R + R = (1.62)
20 30
R+R +R 2
12 23 31
R .R +R .
31 1223
R + R = (1.63)
30 10
R +R +R
12 2331
Fig. 1.27

La transformarea triunghiului n stea se presupun cunoscute
rezistentele R12, R23, R31. Din sistemul de ecuatii (1.61), (1.62), (1.63)
rezulta:
RR RR
RR
12 31 2312 31 23
R= ;R= ;R= (1.64)
10 20 R+R +R 30
R+R +R 122331 R+R +R
122331 12 2331
n cazul transfigurarii stea triunghi se presupun cunoscute
rezistentele R10, R20, R30 si se cer rezistentele R12, R23, R31. Din
rezolvarea sistemului de ecuatii (1.61), (1.62), (1.63) sau a sistemului
(1.64) se obtin relatiile:
1.5.3. Conexiunile laturilor active de circuit
a) Conexiunea n serie (Fig. 1.28a). Aplicnd legea lui Ohm
pentru fiecare latura activa n parte, se obtin relatiile:
U1=-E1+R1I , U2=-E2+-R2I , U3=-E3+R3I ,
, Un=-En+RnI (1.66)
Tinnd cont de egalitatea U=U1+U2+U3+ +Un prin nsumarea

relatiilor (1.66) se obtine:
U=E1+E2+E3+ +En - I(R1+R2+R3+ +Rn) (1.67)
Problema care se pune este sa nlocuim gruparea serie a n dipoli
activi cu un singur dipol activ echivalent (Fig. 1.28).
Din (Fig. 1.28b) rezulta:
U= -Ee+ReI (1.68)
RR
10 20
R=R +R + ;
12 10 10
R30
RR
20 30
R =R +R + ; (1.65)
23 2030
R10
RR
30 10
R=R +R + .
31 30 10
R20

Prin identificarea relatiilor (1.67) si (1.68) se obtin relatiile:
nn
R ..R si E ..E (1.69)
ek ek
k1.
k1
.
n relatiile (1.69) nsumarea t.e.m. se face algebric, atribuindu-se
sensul plus, sursele care sunt parcurse de curentul I de la borna minus la
borna plus (prin interior) si minus celorlalte.
b) Conexiunea n paralel (Fig. 1.29). Aplicnd legea lui
Ohm, pentru fiecare latura a circuitului din Fig. 1.25 se obtin relatiile:
E .UE .UE .UE .U
12 n e
I .
, I .
,..., I .
si I .
(1.70)
12n e
RR R R
12 n e
Folosind teorema I a lui Kirchhoff rezulta: II I ...I
....
12 n
.EU.G .EU.G .E .
.
..
U.G ... .E ..U.G
...
...
(1.71)
ee1122 n n
1
unde: Gk .. Din identificarea relatiilor (1.71) se obtin relatiile:
Rk
n 11
G .R, R ..
(1.72)
eke n
k1 e .G
.
G
.
k
k1
.
n
.EG
k .k
.
E .k1 1.73
..
Fig. 1.29 e n .Gk
k1
.
n relatia (1.73) nsumarea termenilor EkGk se face algebric. Se
vor lua cu plus aceia la care sensul lui Ek coincide cu sensul lui Ee si cu
minus ceilalti.
1.6. Analiza circuitelor liniare de curent continuu
A rezolva sau a analiza un circuit electric de curent continuu
presupune a cunoaste structura circuitului (laturi si noduri), parametrii
circuitului (rezistentele Rk), sursele (generatoare de tensiune sau de
curent) si a determina: curentii prin laturi, tensiunile ntre noduri, puterile
consumate sau furnizate de catre laturi.

1.6.1. Metode de analiza a circuitelor de curent continuu
1. Metoda teoremelor lui Kirchhoff este o metoda generala care
este valabila att n circuitele liniare, ct si n circuitele neliniare, n
regim stationar, ct si n regim cvasistationar. n circuitele liniare,
ecuatiile care rezulta din aplicarea teoremelor lui Kirchhoff sunt liniare.
Metodologia de aplicare a teoremelor lui Kirchhoff:
a) Se fixeaza arbitrar n laturi retelei sensurile de referinta ale
curentilor prin laturi si se aleg sensurile de parcurgere ale ochiurilor
independente;
b) Se aplica prima teorema a lui Kirchhoff pentru n-1 noduri
folosind relatiile generale:
.Ik .0 . (1.74)
knod
.
c)Se aplica a doua teorema a lui Kirchhoff pentru o=l-n+1
ochiuri independente (l=numarul de laturi) folosind relatiile:
.RI...E (1.75)
kk k
k.ochi k.ochi
d) Se rezolva sistemul liniar format din l ecuatii cu l necunoscute
si se afla curentii prin laturi Ik, k =1,2, ,l. Daca prin rezolvarea
ecuatiilor apar curenti cu semnul minus, sensul real al acestora este
invers sensului ales arbitrar.
Aplicatie:
Fie circuitul din Fig. 1.30 n care se dau tensiunile electromotoare
e1 si e5, rezistentele R1,
R2, , R8 si se cer: intensitatile curentilor I1, I2,
, I8 si tensiunile UBF
si UAC.
Numarul de laturi
al circuitului este opt
deoarece (DC) nu este
latura.
Numarul de
noduri este egal cu cinci,
ntruct punctele D si C
formeaza un singur nod.
Numarul de
ochiuri independente este
o=8-5+1=4.
e1
Fig. 1.30 Se aplica prima
teorema a lui Kirchhoff
34
pentru patru noduri si a doua teorema a lui Kirchhoff pentru patru
ochiuri.
Astfel, putem scrie:
(A) I2+I3=I1 (I) e1=R1.I1+R2.I2+R6.I6
(B) I4=I3+I5 (1.76) (II) 0 =R2.I2 R3.I3 R4.I4 (1.77)
(C) I2+I4=I7+I6 (III) e5=R5.I5+R4.I4+R7.I7
(D) I1+I8=I6 (IV) 0 =R6.I6+R8.I8 R7.I7
Ecuatiile (1.76) si (1.77) formeaza un sistem cu opt ecuatii cu 8
necunoscute care se poate rezolva prin metoda lui Kramer. Daca circuitul
din figura 1.30 se simplifica prin transformarea triunghiurilor ABD si
DEF n doua stele, rezolvarea va fi mult mai usoara.
n figura (1.31) este prezentat circuitul din figura (1.30) dupa
aplicarea transformarilor amintite mai sus.
unde:
2 .
3
RR
R23 .
R2 .
R3 .
R4
3 .
4
RR
R34 .
R2 .
R3 .
R4
2 .
4
RR
R24 .
R2 .
R3 .
R4
6 .
7
RR
R67 .
R6 .
R7 .
R8
6 .
8
RR
R68 .
R6 .
R7 .
R8
6 .
7
RR
R67 .
R6 .
R7 .
R8
Fig. 1.31
n acest caz l=3; n=2; o=2. Aplicnd Teoremele lui Kirchhoff
obtinem:
(O1) I24=I1+I5
(I) e1=I1(R1+R68+R23)+I24(R24+R67) (1.78)
(II) e5=I5(R5+R34+R78)+I24(R24+R67)
Sistemul de ecuatii (1.78) are numai 3 ecuatii fata de sistemul
format din ecuatiile (1.76) si (1.77) care are 8 ecuatii. Dupa rezolvarea
sistemului (1.78) si aflarea curentilor I1, I24 si I5, ceilalti curenti ai
circuitului se pot determina aplicnd a doua teorema a lui Kirchhoff, pe
circuite nchise ale circuitului dat cu o singura transfigurare ...

aplicata. Apoi aplicnd prima teorema a lui Kirchhoff se deduc toti
curentii circuitului. Tensiunile UBF si UAC se deduc aplicnd a doua
teorema a lui Kirchhoff pe contururile nchise BFmB si ABCnA.
e5=R5I5+UBF .
UBF=e5-R5I5
0=R3I3+R4I4-UAC .
UAC=R3I3+R4I4
2. Metoda suprapunerii efectelor. Are la baza urmatorul
principiu: daca n aceeasi retea se suprapun doua sau mai multe regimuri
de echilibru, se obtine tot un regim de echilibru. Conform acestui
principiu, curentul ntr-o latura a unui circuit poate fi considerat ca suma
algebrica a curentilor produsi n acea ramura de fiecare t.e.m. n parte,
cnd ar lucra n circuit independent de celelalte tensiuni electromotoare.
Acest principiu al suprapunerii efectelor permite, deci, ca un circuit
complex sa fie descompus n mai multe circuite simple n care sa nu
Fig. 1.32
actioneze surse dect pe o singura latura, pe celelalte laturi sursele se
nlocuiesc cu rezistentele lor interioare, iar n cazul cnd acestea nu sunt
specificate (fiind nglobate n rezistentele laturilor), sursele se
scurtcircuiteaza.
Fie circuitul din figura 1.32. Aplicnd principiul suprapunerii
efectelor acestui circuit, obtinem doua circuite mai simple de rezolvat,
reprezentate n figurile 1.33 si 1.34.
Curentii din cele doua circuite se pot calcula, cu usurinta, cu
ajutorul relatiilor de mai jos:
' ''2
i1 .
e1; i1 .
e
;
.
r .r .
r ..
.
r1r5 .
42 3
r5 .r6 ..
r4 ..
r6 .
..
r .
r .
rr .
r
.
234 ..
15 .
r1 .
r2 .
r3 .
r .r .
r .
r1r5
42 3
r5 .
r6 .
r4 .
r6 .
r .
r .
rr1 .
r5
234

r .r .
r .
rr
423 15
r6 .
r6 .
r .
r .
rr .
r
' ' 234 ''''15
i .
ii .
i ;
51 42
.
;
r .r .
r rr
423 15
r5
r6
r4
r6
.
.
.
.
r .
r .
rr .
r
234 15
' '' ''''''
i
i
i
i
i
.
.
; i .
.
;
615 624
r .
rr
' ' 23 ' '' ''''1
i .
i
i
i
i
; i .
.
; i .
;
46 264 56
r .
r .
rr .
r
234 15
''''''
i1 .
i6 .
i5
Curentii reali, n laturi, n cazul cnd functioneaza ambele surse
de t.e.m. e1 si e2, tinnd seama de sensul curentilor din figura 1.32, 1.33
si 1.34, sunt:
'''''' '''''''''
i
i
i
i
i
i
i
.i .
; i .i .
; i .i .
; i .i .
; i .
.
.
1112 224 445 556 66

i
1
6
2
1
6
2
i
i
i
i
i
i
i
i
5r5 4r4 i
5r5 4r4
i
3=i
2 i
3=i
2
Fig. 1.33 Fig. 1.34

Daca ntr-un circuit complex exista trei t.e.m., aplicnd principiul
suprapunerii efectelor, vom avea de rezolvat trei circuite simple.
Calculnd curentii care circula prin laturile circuitului,
determinati de fiecare sursa n parte si nsumndu-i algebric, vom obtine
curentii reali din fiecare latura .
Dupa cum se vede, aceasta metoda de rezolvare a circuitelor
complexe de curent continuu este simpla nsa laborioasa.
3. Metoda circuitelor independente (metoda curentilor de ochiuri
sau de contur)
Aceasta metoda se recomanda rezolvarilor de circuite complexe
ce au numarul de ochiuri independente mai mic sau egal cu numarul de
noduri minus unul (o =n-1).Sistemul de ecuatii format n acest caz are
dimensiunea o. Circuitul complex se considera ca o suprapunere de

circuite simple, separate. Se considera ca fiecare din aceste circuite este
strabatut de un curent propriu (curent circular sau de contur), care circula
numai prin laturile circuitului. Numarul de circuite simple n care se
poate descompune circuitul complex, este egal cu numarul de ecuatii
independente date de teorema a II-a a lui Kirchhoff, adica este egal cu o.
Prin laturile comune a doua circuite simple alaturate, circula cei doi
curenti de contur ai celor doua circuite. Prin laturile ne comune circula
numai curentul propriu al conturului. Curentii reali din laturile circuitului
complex sunt dati: - fie de curentii proprii n cazul laturilor ne comune;
- fie de suma algebrica a curentilor circulari ce trec prin laturile
respective, n cazul laturilor comune.
Daca se noteaza cu Ij curentii circulari si cu ik curentii reali avem
relatiile:
jk
Aplicnd teorema a II-a a lui Kirchhoff circuitelor simple
(sensurile de parcurgere a contururilor poate orar sau arbitrar) si tinnd
cont de suprapunerea efectelor, se obtine sistemul de ecuatii de forma
generala:
.
.
R11I1+R12I2+R13I3+ + R1oIo=E11
R21I1+R22I2+R23I3+ + R2oIo=E22
.. (1.80)
..
Ro1I1+Ro2I2+Ro3I3+ + RooIo=Eoo
i=
k
Ij (1.79)
..
ki
laturilor circuitului independent i, iar Rij=Rji=
n care: Rii=
Rk, cu i=1,o , adica reprezinta suma rezistentelor tuturor
.
Rk , cu i,j=1,o , se
.
.
ki
kj
obtine prin nsumarea rezistentelor laturilor comune contururilor j si j. n
calculul numeric, termenii RiiIi sunt totdeauna pozitivi, iar termenii RijIj
sunt pozitivi atunci cnd curentii Ii si Ij trec prin rezistenta Rij n acelasi
sens si negativi n caz contrar. Eii reprezinta suma algebrica a t.e.m. din
conturul i, cnd acesta este parcurs n sensul de parcurgere al curentului
de contur.
Cu ajutorul
rezolvat de
Dimensiunea
noduri este
acestei metode se reduce numarul ecuatiilor de

la l (numarul laturilor) la o= l-n+1 (n
numarul de noduri).
sistemului de ecuatii este cu att mai mic cu ct numarul de
mai mare.

Sa aplicam, spre exemplu, aceasta teorema pentru rezolvarea
circuitului reprezentat n figura 1.32. n acest caz avem: l=5; n=2; o=3,
deci trei circuite simple (trei ochiuri) strabatute de curentii circulari II, II
I
si IIII. Aplicam teorema II-a a lui Kirchhoff acestor ochiuri, tinnd seama
de cele spuse mai sus. Vom avea:
(I) (r .
r )I .
rI .
e
15 I 5 II 1
(II) (r .
r .
r )I .
rI .
rI .
0
456 II 5 I 4 III
(r .
r .
r )I .
rI .
e
234 III 4 II 2
(III)
Curentii reali, n functie de curentii circulari, vor fi:
iI .
II ; i6 .
III ; i2 .
I III
i5 .
I .
I ; i .
I .
I
I II 4 III II
4. Metoda tensiunilor ntre noduri. n cazul n care un circuit
complex are un numar mic de noduri (este ndeplinita relatia n-1 < o),
rezolvarea este mult mai rapida aplicnd metoda tensiunilor ntre noduri.
Vom trata aceasta metoda numai pentru cazul cnd circuitul
complex are numai doua noduri. Sa consideram, pentru aceasta, circuitul
din figura 1.35. Aplicnd teorema I-a a lui Kirchhoff - la unul din noduri
-gasim relatia: i.
i .
i .
i .
0 (1.81)
1234
UBA
Fig. 1.35
Folosind relatiile (1.25) si (1.27) si notnd cu Ujk=U, se obtine:

e1 .
U e2 .
U
i .
..e .
U.G; i .
..e .
U.G
1 112 22
rr
12
e3 .
UU
i .
..e .
U.G; i ..
UG
3 334 4
rr
34
nlocuind acesti curenti n relatia (1.81), gasim:
(e1 - U)G1 + (e2 - U)G2 + (e3 - U)G3-UG4 = 0
sau e1G1 + e2G2 + e3G3 = U(G1 + G2 + G3+G4)
eG .
eG .
eG
1122 33
de unde U .
G .
G .
G .
G
1234
n cazul general, relatia se scrie sub forma:
l
.
eG
U= k=1
l
kk
(1.82)
.Gkk=1
unde l reprezinta numarul de laturi ale circuitului.
Circuitul reprezentat n figura 1.32 poate fi rezolvat si cu ajutorul
metodei tensiunilor ntre noduri daca triunghiul compus din rezistoarele
r4, r5 si r6 este nlocuit prin rezistoarele cu rezistentele echivalente legate
n stea r45, r56 si r46. n felul acesta ajungem la un circuit numai cu doua
noduri (Fig. 1.36), cu tensiunea ntre noduri data de relatia:
i1i2 i3
Fig. 1.36
e1 .
e2
r .
rr .
r .
r
156 2346
U AB .
1 11
..
r .
rr .
r .
rr
156 2346 45

Calculnd valoarea lui U, putem gasi pe i1 si i2 din relatiile:
e .U
i .
1 si1 r1 .
r56
e .U
i .
2
2 r .
r .
r
2 3 46
Aplicnd teorema a II-a a lui Kirchhoff pe ochiul de retea
reprezentat n figura 1.32 gasim valoarea lui i5, adica:
e .
ri .
ri si deci
1 11 55
i ..e .
ri ./ r
5 1115
Cunoscnd pe i1 si i5, aplicam teorema I-a a lui Kirchhoff n nodul
1 si gasim pe i6. Aplicnd teorema I-a a lui Kirchhoff n nodul 2, gasim
pe i4.
n general, pentru rezolvarea unui circuit trebuie sa se aleaga
metoda care duce cel mai repede la rezultatul final.
5. Metoda generatorului echivalent de tensiune (teorema lui Thvenin).
Aceasta metoda se aplica n situatia cnd, ntr-o retea, ne intereseaza
numai curentul dintr-o singura latura. Procedeul consta n urmatoarele:
-se nlatura rezistorul din latura respectiva (bornele ramn
desfacute);
se calculeaza n aceste conditii tensiunea retelei Uab0 ntre bornele
a si b (considerata drept cadere de tensiune), unde a si b sunt
bornele la care a fost conectat rezistorul;
-se scot t.e.m. din retea si se nlocuiesc cu rezistentele lor interioare
(acolo unde rezistentele interioare nu sunt specificate se nlocuiesc
cu un conductor);
-se calculeaza rezistenta echivalenta a retelei (fara rezistorul
eliminat) Rab0, vazuta dinspre nodurile a si b;
-cu aceste elemente se construieste circuitul cu generatorul
echivalent care are t.e.m. egala cu U ab0 , rezistenta interioara Rab0 si
ca circuit exterior rezistorul eliminat anterior. Daca aceasta latura
are rezistenta R, atunci curentul prin latura este dat de relatia:

Uab0
(1.83)
I .
.
Rab0 R
Pentru a exemplifica modul de aplicare a
teoremei generatorului echivalent, sa luam ca exemplu circuitul
reprezentat n figura 1.32 si sa calculam intensitatea curentului i6. Pentru

aceasta sa calculam rezistenta Rab0. Schema echivalenta este reprezentata
n figura 1.37. Se deduce usor ca:
Fig. 1.37
rr .r .
r .r
15 234Rab0 ..
r .
rr .
r .
r
15 234
Pentru a calcula U12, respectiv Uab0 , cnd nlaturam pe r6,
aplicam circuitului din figura 1.38 teorema a II-a a lui Kirchhoff si
gasim: U ab .
r5 I1 .
r4 I2 .
0 . Tensiunea U ab0 , in acest caz, are caracter
0
de cadere de tensiune.
Curentii I1 si I2 se determina din relatiile:
ee
I1 .
1 si I2 .2
r .
rr .
r .
r
15 234
re re
42 51
deci: U ab ..
.
0 r .
r .
rr .
r
234 15
Rab si Uab0 fiind calculati, se determina i6 cu relatia:
U ab
i6 .
0
R .
r
abo 6
Fig. 1.38
Sa calculam acum intensitatea curentului care strabate latura
activa, de exemplu I1. n acest caz bornele a si b vor fi cele din figura
1.39.

Pasiviznd circuitul, Rab0 va fi dat de relatia:
.
r (r .r ) .
42 3
rr .
5 .6 .
r .r .r
.
234 .
Rab0 .
r (r .r )
42 3
r .r .
56 r .r .r
234
Fig. 1.39
.
rr..r ..
42 3
rr
5 .6 .
rrr
...
.
234 .
Rab0 .
;
rr r
...
42 3
rr
..
56 ..
rrr
234
Tensiunea Uab0 se poate calcula, aplicnd teorema a II-a a lui
Kirchhoff pe circuitul nchis format din sursa cu t.e.m. si rezistorul r5, din
relatia:
e1 .r5 I5' .U ab ,
0
I5' fiind dat de relatia de la divizorul de curent.
'' 4
I5 .I3
r si
r .r .r
456
e
I3' .
2
r (r .r )
45 6
r .r .
23 r .r .r
456
Intensitatea curentului I1 se poate deci calcula cu relatia:
U
I .ab0 (1.84)1 R .r
ab01

Aplicatii.
Fie reteaua electrica din figura 1.40 unde se cunosc:
R1=R3= 10 O; R4=R5=R6= 150 O; R2==15 O; r2 = 5O;
E1==100 V; E2==120V; E3==80V.
R6 I6
(4)
(2)
(3)(1)
E1
R3
R1 R2
R4R5
E1
E2 r2
I1 I2
I4I5
I3
Fig. 1.40
1. Sa se determine intensitatile curentilor electrici prin laturile retelei
folosind metoda teoremelor lui Kirchhoff.
REZOLVARE:
Numarul de noduri, n=4; numarul de laturi, l=6; numarul de ochiuri, o=l(
n-1)=3.
Daca se aplica metoda teoremelor lui Kirchhoff pentru circuitul
dat, fara al simplifica, va rezulta un sistem cu 6 ecuatii si cu 6
necunoscute.
Se observa ca rezistentele R4, R5, R6 formeaza un triunghi.
Triunghiul format de rezistentele R4, R5, R6 se poate nlocui cu steaua
formata de rezistentele R45, R56, R46, figura 1.41.

.
..
R4 R5; R6 R5; R4 R6.
.
..
R45
R56 R46
.
..
R4 R5.R6 R4 R5.R6 R4 R5.R6
Efectund calculele se obtine: R45 = R56 = R46 =50 .. In acest caz
avem n=2; l=3; o=2.
R56
R45 R46
Fig. 1.41
Aplicnd n nodul (2), teorema I-a lui Kirchhoff si n ochiurile
[I] si [II], teorema II-a lui Kirchhoff, obtinem relatiile:
(2)
-I1-I2 +I3=0
[I]: .
( .
) ..
( .
) ..
IRR IRR EE
1.
1563345 13
[II]: .
I .
(R .
rR ) .
I .
(R .
R ) ..
E .
E
2.
22463345 23
Se observa ca n urma transfigurarii triunghiului n stea a rezultat
o reducere a ordinului sistemului de ecuatii de la 6 la 3. Deci acum avem
de rezolvat un sistem cu 3 ecuatii si cu 3 necunoscute (I1, I2, I3). Celelalte
necunoscute I4, I5, I6 se pot determina aplicnd teorema II-a lui Kirchhoff
pentru ochiurile [I], [II] sau [III], sau se aplica teorema II-a lui Kirchhoff
pentru un singur ochi si apoi cu ajutorul teoremei I-a lui Kirchhoff se
obtin celelalte necunoscute..
In urma calculelor numerice se obtin urmatoarele valori ale curentilor:
R56 R45
Ic1 Ic2
R56 R45
Ic1 Ic2
=>I1=0,85A ; I2=1,1A; I3=1,95A; I4=1.057A; I5=0.893A, I6=0.043A.
R46
Fig. 1.42
2. Sa determine intensitatile curentilor electrici prin laturile retelei
folosind metoda curentilor de contur.
Presupunem ca Ic1 si Ic2 sunt curentii de contur ai ochiurilor [I] si
[II], figura 1.41. Daca se aplica teoremelor lui Kirchhoff figurii 1.42 si
tinnd cont si de suprapunerea efectelor, obtinem sistemul:
.
; ..
; ..
III IIII
[I]: I .
(R .
R .
R .
R ) .
I .
(R .
R ) .
E .
E
1 c12 c23 c1 c 2
c1.156 453 c 2345 13
[II]: Ic ..(R2 .
r .
R46 .
R .
R3) .
I .
(R3 .
R ) ..
E2 .
E
22 45 c145 3
-Ic2=I2=1.1A; Ic1=I1=0.85; I3=1.95A.
S-au obtinut aceleasi rezultate ca si prin metoda teoremelor lui
Kirchhoff.

3. Sa determinam acum curentul I2 prin metoda generatorul
echivalent de tensiune si sa confruntam rezultatul cu cel obtinut prin
celelalte doua metode.
Din figura 1.40 se scoate rezistenta R2 de pe latura 2 si n locul
acesteia se marcheaza tensiunea UABO, figura 1.43.
Pentru a afla curentul I2, prin metoda generatorul echivalent de
tensiune, se utilizeaza relatia (1.39):
U AB0
I .
I .
2 AB .R AB0 R AB
-UABO reprezinta tensiunea retelei ntre punctele A si B cnd latura AB
este ntreruptasi rezistenta laturii este scoasa.
-RABO reprezinta rezistenta echivalenta a retelei pasivizate ntre punctele
A si B (vazuta din punctele A si B ) atunci cnd rezistenta laturii AB este
scoasasi punctele A si B ramn libere.
O retea se considera pasivizata atunci cnd sursele de tensiune se
nlocuiesc cu rezistente lor interioare, cnd acestea sunt specificate, sau
cu un conductor cnd acestea nu sunt specificate.
Pentru aceasta trebuie sa determinam tensiunea UABO, furnizata
de retea cnd latura AB este ntreruptasi rezistenta echivalenta a retelei
vazuta din punctele A si B, n absenta aceste laturi. Pentru determinarea
UABO, se aplica teorema II-a lui Kirchhoff pentru conturul nchis (1) R6
(3) (2) E1 R1 (1) din figura 1.43.
Fig. 1.43
R5 R4
R6
E1 E2
E3
[I]
[II]
[III]
UABOI1
1
I3
1
I4
1
I6
1
I5
1
(1)
(2) (3)
(4)
r2
R3
R1 AB

Rezulta relatia: I 1 R .U .
I 1 R .
E .
E ,de unde scoatem
66 AB011 21
tensiunea UABO. Se obtine: U AB0 .
E2 .
E1 .
I11R1 .
I61 R6.
Pentru a putea calcula UABO, trebuie sa cunoastem curentii I11 si
I61. Acesti curenti se determina rezolvnd circuitul ramas n urma
11 11
scoaterii laturii AB (fig. 1.44). In circuitul ramas I = I iar I =-I .
13 46
Pentru aceasta se aplica teoremele lui Kirchhoff.
111
In nodul (1) avem relatia I = I + I , iar pentru contururile
15 4
nchise: (1) R1 E1 (2) R3 E3 (4) R4 (3) R6 (1), adica ochiul [II] si
respectiv (1) R1 E1 (2) R3 E3 (4) R5 (1) , adica ochiul [I] avem relatiile:
I
R
I
R
E
E
1(R .
) .
1(R .
) .
.
113 446 13
1
I 1(R .
R ) .
IR .
E .
E
113 55 13
Rezolvnd sistemul se obtine: I11=1,5A si I41=0,5A si
UABO=110V.
Pentru calculul lui RABO reteaua din figura 1.44, pasivizata, capata forma
din figura 1.45. Transfigurnd triunghiul format din rezistentele R4, R5, R6
n stea formata din rezistentele R45, R56, R46, se obtine figura 1.46.
R6 I61
R5 R4
E1 E2
E3
[I] [II]
I3
1
I4
1
I5
1
(1)
(2)
(3)
(4)
r2
R3
R1
Fig. 1.44
I1
1 AB

R1
R3
R5
R6
R4
r2 AB
(1)
(3)(2)
(4)
Fig. 1.45
(2)
R1
R3
r2
R45
R46
R56(1)
(4)
(3)
AB
Fig. 1.46
Rezistenta echivalenta ntre A si B, reprezinta rezistenta RABO.
(R .
R )(R .
R )
1 563 45
R .
r .
R .
=85.
AB02 46
R .
R .
R .
R
156 3 45
U AB0 110
.
I .
I .
..
1,1A
2 AB .
85 .15R AB0 R AB
S-a obtinut acelasi rezultat ca si prin celelalte doua metode.

CAP. 2. CIRCUITE MAGNETICE
2.1. Cmp magnetic. Forta electromagnetica.
Un conductor parcurs de curent electric exercita n jurul sau un
cmp magnetic, ce se manifesta prin forte si momente. Cmpul
magnetic depinde de prezenta curentului electric.
Aceste forte actioneaza att asupra unor conductoare parcurse de
curenti, ct si asupra altor corpuri magnetizate sau confectionate din fiernichel,
cobalt etc..
Prezenta curentului electric este nsotita ntotdeauna de cmp
magnetic si invers. Cmpul magnetic ce se afla n jurul magnetilor
permanenti este produs, dupa cum vom vedea mai trziu, de curentii
moleculari care se formeaza prin miscarea electronilor pe orbitele
atomilor, n planuri perpendiculare pe axul magnetului.
Cmpul electric si cmpul magnetic pot fi considerate ca doua
aspecte diferite ale cmpului electromagnetic, care nsotesc orice
deplasare de energie electrica, de-a lungul unui conductor. Pentru a
reprezenta grafic intensitatea si directia unui cmp magnetic, se utilizeaza
liniile de inductie magnetica sau liniile de cmp magnetic. Se numesc
linii de inductie magnetica sau de cmp magnetic, liniile trasate ntr-un
cmp a caror directie este data, n fiecare punct, de directia n care se
aseaza acul magnetic. Aceste linii se traseaza n asa fel, nct n fiecare
punct al spatiului,sa fie tangente la directia acului magnetic din acel
punct. S-a convenit a se lua ca sens pozitiv al cmpului magnetic, sensul
n care se deplaseaza vrful nord al acului magnetic, aflat n cmp.
Liniile de cmp magnetic ale cmpului produs de un magnet
permanent sunt reprezentate n figura 2.1. Ele ies din polul nord si
intra n polul sud. n figura 2.2 sunt
reprezentate liniile de cmp
magnetic ale unui conductor
rectiliniu si parcurs de curent
electric. Acestea sunt cercuri
concentrice, cu centrul pe axul
conductorului, aflate ntr-un plan
perpendicular pe conductor .
Liniile de cmp magnetic
Fig. 2.1 ale unei bobine (solenoid) parcursa
de curent electric sunt prezentate n

figura 2.3.
Liniile de cmp magnetic sunt ntotdeauna linii nchise, lipsite de
nceput si sfrsit, spre deosebire de cele de cmp electric care nu sunt
nchise (acestea pornesc din sarcinile electrice pozitive si se termina n
sarcinile negative). Experimental, se dovedeste ca, odata cu schimbarea
sensului curentului prin conductor se schimbasi sensul liniilor de cmp.
Legatura dintre sensul curentului si sensul liniilor de cmp magnetic este
data de regula burghiului sau a tirbusonului, care se enunta n felul
urmator: daca se nvrte burghiul (sau tirbusonul), n asa fel nct sa
nainteze n directia si sensul curentului, atunci sensul de rotatie a
burghiului (sau a tirbusonului) va indica sensul liniilor de cmp
magnetic. Daca cunoastem sensul liniilor de cmp, putem determina
sensul curentului n conductor.
Cmpul magnetic ntr-un punct
dat, este caracterizat printr-o marime
directionala numita
inductia cmpului
magnetic, B . Inductia cmpului
magnetic poate fi determinata fie prin
S N
Fig. 2.2 I
forta mecanica cu care cmpul magnetic actioneaza asupra unui curent
electric, fie prin t.e.m. indusa ntr-un conductor care se misca n cmpul
magnetic.
Numim cmp magnetic omogen, acel cmp care n orice punct al
sau, are aceeasi inductie magnetica (marime, directie si sens). Un cmp
magnetic actioneaza asupra unui conductor rectiliniu de lungime l,
parcurs de curentul I, cu o forta electromagnetica
F. Aceasta forta este
direct proportionala cu inductia cmpului magnetic, cu lungimea
conductorului aflat n cmpul magnetic, cu sinusul unghiului dintre
directiile curentului si directia cmpului si nu depinde de materialul si
sectiunea conductorului. Directia fortei F este totdeauna normala pe
planul determinat de directia curentului si directia cmpului magnetic.
Forta F este data de relatia:
F=B I l sin (l,B) sau F=I lB.
(2.1)
...
...

I
l
F
B
n care B este inductia cmpului magnetic, care caracterizeaza cmpul
magnetic. Sensul fortei F este dat de regula minii stngi, care se enunta
astfel: se aseaza palma minii stngi n asa fel nct liniile de cmp
magnetic sa intre n palma, iar cele patru degete alaturate ndreptate dupa
directia curentului, degetul mare
departat la 90o, indica directia si
sensul fortei.
n figura 2.4 este
reprezentat un cmp magnetic
omogen, dat de doi poli magnetici,
n care se afla un conductor de
lungime l si strabatut de curentul
I. Aplicnd regula minii stngi
gasim directia si sensul fortei F
la care este supus conductorul.
Daca se inverseaza sensul
curentului n conductor si se
mentine sensul cmpului
magnetic, forta F si va schimba
sensul. Acelasi lucru se obtine
daca se mentine sensul curentului
si se inverseaza sensul cmpului
Fig. 2.4
magnetic. Daca nsa se schimbasi
sensul curentului si sensul
cmpului magnetic, directia si sensul fortei vor ramne neschimbate.
Aceasta forta la care este supus un conductor strabatut de un
curent electric, aflat ntr-un cmp magnetic, se numeste forta
electromagnetica sau forta laplaceana.
Cnd directia inductiei cmpului magnetic este perpendiculara pe
directia curentului electric relatia fortei devine:
F .B .I .l (2.2)
Relatia (2.2) permite definirea inductiei magnetice si stabilirea
unitatii de masura. Astfel B .F / I .l . Deci, inductia magnetica poate fi
considerata ca fiind egala cu valoarea fortei cu care actioneaza cmpul
magnetic asupra unui conductor prin care circula un curent de 1 A, cu
lungimea de 1 m. Marimea inductiei magnetice n sistemul international
are ca unitate de masura
V .sec/ m2 sau weber/m2, adica:
F
.N ..J ..V ..A sec ..
V .sec .
B=
=== =
.
..
2 ..
2 ..
2 .
Il.
.A.m Am ..A.m ..
m .
...

nsa 1V1sec=1weber (prescurtat Wb) si deci inductia cmpului magnetic
se masoara n Wb/m2 (Tesla). Inductia se mai masoarasi n gauss
(un gauss =10-4 Wb/m2).
Fig. 2.6
Fig. 2.5
Forta care actioneaza asupra unui conductor oarecare parcurs de
curent, poate fi descompusa n forte elementare dF. Relatia (2.1) se
scrie sub forma:
dF Id.
(x) lB .
Idx
lB
Aceasta forta elementara actioneaza asupra elementelor distincte
de curent I dl. Forta care actioneaza asupra unui circuit nchis, prin care
trece un curent, poate fi exprimata prin relatia:
F.
I.(dlxB) (2.3)
Un circuit nchis mai poate fi supus din partea unui cmp magnetic si
unui moment de rotatie, care poate fi calculat cu usurinta n functie de
forta laplaciana. Se demonstreaza astfel ca momentul cuplului care tinde
sa roteasca un cadru, este dat de relatia:
M.px B (2.4)
unde p.
ISeste momentul magnetic, S (aria cadranului) fiind modulul
lui Sorientat n sensul cmpului magnetic al curentului din cadru.
2.2. Intensitatea cmpului magnetic
Inductia cmpului magnetic depinde de proprietatile fizice ale
mediului, de pozitia curentilor electrici si de marimea curentilor care dau
nastere cmpului magnetic. Experienta arata ca ntr-un mediu omogen, n
jurul unui conductor rectiliniu parcurs de un curent electric, se formeaza
un cmp magnetic circular. Inductia cmpului magnetic a unui asemenea

curent ntr-un punct M situat la distanta r este proportionala cu
intensitatea curentului si invers proportionala cu distanta de la conductor
(vezi figura 2.5 si relatia 2.5). Tot pe cale experimentala s-a dovedit ca n
interiorul unei bobine de lungime l se formeaza un cmp magnetic
omogen, a carui directie este paralela cu axa bobinei. Inductia magnetica
a unui asemenea cmp este proportionala cu intensitatea curentului si cu
numarul N de spire pe unitate de lungime considerata de-a lungul axei
solenoidului (vezi figura 2.6 si relatia 2.6).
I
B ..
(2.5)
2..r
NI
B ..
(2.6)
l
Relatiile (2.5) si (2.6) se pot demonstra aplicnd legea lui Biot-Savart sau
legea fundamentala a circuitelor magnetice. n relatiile (2.5) si (2.6) apare
coeficientul de proportionalitate ., numit permeabilitatea magnetica a
mediului n care se stabileste cmpul magnetic. Permeabilitatea
magnetica relativa se defineste ca fiind raportul dintre inductia cmpului
magnetic n acel mediu ntr-un punct M situat la distanta r fata de axa
conductorului si inductia cmpului magnetic n vid sau aer, produs de
acelasi curent si n acelasi punct, adica:
.
..
(2.7)
r.0
La majoritatea materialelor, n afara celor feromagnetice si
ferimagnetice, permeabilitatea magnetica difera foarte putin fata de .0
(permeabilitatea magnetica a mediului vid sau aer), fapt pentru care, n
calculele practice se poate lua ...0 , adica
.r =1.
NI
Din relatia: B= .0 se poate deduce unitatea de masura a
l
permeabilitatii cmpului magnetic si anume:
[][] .lV .sm ..s
B .
...
[]o .
..
..
.2 ..
.
[]I .mA ..m .
nsa: 1O.1s = 1 henry (H ) si deci: ..o ...H / m.
n sistemul international, valoarea permeabilitatii magnetice a
mediului vid sau aer este .o .4..10.7 H / m.
Se defineste intensitate de cmp magnetic (H) raportul dintre
inductia magnetica ntr-un punct si permeabilitatea magnetica a mediului
din acel punct si este o marime vectoriala.

I1
I2
I3
r1
r2
r3
1H2H3H2H3HMHFig. 2.7
Deci se poate scrie relatia:
B
H .
sau B ..H (2.8)
.
n cazul unui conductor rectiliniu strabatut de un curent I,
intensitatea cmpului magnetic va fi:
BI
H ..
(2.9)
.o 2..
r
In interiorul unei bobine, de lungime l, intensitatea cmpului
magnetic este data de relatia:
NI
H .
l (2.10)
n care N/l reprezinta
numarul de spire pe unitatea
de lungime. Din relatia
(2.10) rezulta ca unitatea de
masura pentru intensitatea
cmpului magnetic, n
sistemul international este
amper/metru (A/m).
De remarcat este
faptul ca n cazul unui cmp
magnetic produs de mai
multi curenti, ntr-un punct
M intensitatea cmpului
magnetic se obtine facnd o
suma vectoriala a intensitatilor cmpurilor magnetice produse de fiecare
H=H +H +H curent n parte, figura 2.7.
M 123
2.3. Fluxul cmpului magnetic
Fie o suprafata S marginita de un contur (fig. 2.8). Fluxul

magnetic printr-o suprafata S, reprezinta totalitatea liniilor de cmp
magnetic ce strabat acea suprafata. Fluxul magnetic .
, este dat de relatia
(2.11).
..
B ds cos ..
B .
ds (2.11)
..
SS
Fluxului elementar care strabate elementul de suprafata
ds este:
d..B .
ds (2.12)

Daca inductia cmpului magnetic este perpendiculara pe elementul de
H suprafata
ds, atunci se poate scrie:
d.
B= (2.13)
ds
adica inductia cmpului magnetic
reprezinta densitatea de flux magnetic
al cmpului magnetic.
Unitatea de masura pentru
fluxul magnetic n sistemul
international este Weberul (Wb).
ntruct liniile de cmp
magnetic sunt linii nchise, fluxul
magnetic care trece prin orice suprafata nchisa este ntotdeauna egal cu
zero ( .
B .
ds .
0 ).
Daca cmpul magnetic este produs de mai multi curenti, care pot
apartine unor circuite diferite, atunci fluxul magnetic din interiorul unui
contur oarecare, nchis, este egal cu suma algebrica a fluxurilor produse
de curentii distincti, n interiorul acelui contur, adica:
...B.ds ...B1.
B2 .
B3 .....
Bn ..ds ....
..
......
(2.14)
123 n
SS
2.4. Magnetizatia temporara. Legea magnetizatiei
temporare.
Daca un corp aflat ntr-un cmp magnetic este supus unor forte
sau cupluri, fara ca el sa fie parcurs de curent electric, spunem ca acesta
se afla n stare de magnetizare.
Starea de magnetizare poate fi permanenta sau temporara, stari
care pot fi separate sau concomitente la un corp. Starea de magnetizare
permanenta se ntlneste la magnetii permanenti si nu este dependenta de
existenta cmpurilor exterioare. Starea de magnetizare temporara depinde

de inductia cmpului magnetic exterior.
Experienta arata ca daca un circuit strabatut de curent electric se
afla ntr-o substanta, sau n apropierea unor corpuri oarecare, cmpul
magnetic produs de aceasta n substanta, va fi diferit de cel produs n aer
sau n vid. Aceasta se datoreaza aparitiei n substanta a unei anumite
orientari a curentilor electrici elementari intermoleculari si interatomici,
sub actiunea cmpului magnetic exterior.

Curenti elementari exista n interiorul oricarei substante chiar si
atunci cnd nu exista cmp magnetic exterior. Acesti curenti sunt datorati
miscarii electronilor pe orbitele atomilor ct si prin rotirea lor n jurul
propriilor axe. Daca orientarile acestor curenti nu sunt ordonate, din
punct de vedere macroscopic, ei nu produc cmp magnetic. Sub actiunea
unui cmp magnetic exterior, curentii elementari ai unei substante se
orienteaza ntr-o masura oarecare si produc un cmp magnetic
suplimentar, care suprapunndu-se peste cmpul exterior l modifica.
Exista substante care prin magnetizare produc o intensificare a
cmpului magnetic exterior, numite substante paramagnetice si altele,
care produc o reducere a cmpului exterior, numite substante
diamagnetice. Din categoria substantelor paramagnetice exista o
categorie de substante, numite substante magnetice (feromagnetice si
ferimagnetice), care au o influenta puternica asupra cmpului magnetic
exterior.
Inductia magnetica n vid sau n aer, a unui cmp magnetic, este
data de relatia:
B 0 H .
...
(2.15)
In substanta, acelasi cmp magnetic are inductia magnetica
B ..0 H .Bs (2.16)
Deci, n substanta, inductia cmpului magnetic este suplimentata cu o
inductie suplimentara
Bs , a cmpului magnetic suplimentar produs de
curentii electrici elementari din substanta respectiva, orientati de cmpul
exterior initial.
Inductia cmpului suplimentar are relatia:
Bs = 0Mt (2.17)
unde Mt se poarta denumirea de magnetizare temporara.
Magnetizarea depinde de intensitatea cmpului magnetic, de
proprietatile materialului si de temperatura. Ea se calculeaza cu formula:
Mt = .mH (2.18)
unde .
m se numeste susceptibilitate magnetica.
Relatia (2.18) reprezinta
legea magnetizatiei temporare.
Inductia magnetica totala n substanta este:
0 0 m (2.19)
B=
H+ .
H
sau B ..
.1..
.H ...
.H ...H (2.20)
0m 0r
unde .r
.1..
, se numeste permeabilitate magnetica relativa.

Pentru substantele paramagnetice ...0 si ..
0 iar pentru
substantele diamagnetice ...0 si ..
0. O grupa speciala o formeaza
substantele feromagnetice si ferimagnetice, care se caracterizeaza printr
o permeabilitate magnetica mult mai mare dect permeabilitatea
magnetica a mediului vid. n acest caz marimea . depinde de
intensitatea cmpului magnetic si de starile magnetice anterioare.
Inductia magnetica n substantele feromagnetice, pentru aceeasi
valoare a intensitatii cmpului, poate avea valori diferite ntruct depinde
de starile magnetice anterioare ale materialului. De aceea, pentru ca
..
marimea ..
B / H sa poata servi drept caracteristica a proprietatilor
magnetice ale materialelor feromagnetice, este necesar sa se precizeze
exact metoda de determinare a acestei caracteristici.
2.5. Magnetizarea materialelor magnetice. Fenomenul de
histerezis.
Sa examinam procesul de magnetizare a substantelor
feromagnetice. Sa presupunem ca initial substanta a fost complet
demagnetizata, adica n spatiul exterior nu s-a constatat existenta
cmpului curentilor elementari. Cnd creste intensitatea cmpului
exterior, inductia creste la
nceput repede (fig. 2.9),
deoarece curentii elementari
se orienteaza astfel nct
fluxurile lor magnetice, se
adauga fluxului exterior. La
valori mari ale lui H, viteza
de crestere a inductiei
cmpului magnetic scade.
Starea magnetica a substantei
se apropie de saturatie.
Totodata, aproape toti
curentii elementari sunt astfel
orientati nct cmpurile lor
magnetice coincid ca directie cu cmpul exterior. Aceasta curba care ne
da cresterea inductiei magnetice n functie de intensitatea cmpului,
poarta numele de curba de prima magnetizare. Variatia vectorului
magnetizarii n functie de H are aspectul curbei din figura 2.9 (curba
trasata punctat). Variatia inductiei cmpului magnetic exterior n functie

de H, adica B0=0H reprezinta o dreapta ce trece prin origine. Adunnd
la ordonatele curbei Bs(H), ordonatele dreptei B0, obtinem curba de prima
magnetizare B(H).
Curba de prima magnetizare cuprinde trei portiuni caracteristice:
o portiune Oa, n care inductia magnetica creste aproape proportional cu
H si curba se prezinta practic ca o linie dreapta; portiunea ab, unde
cresterea inductiei scade din ce n ce mai mult cu cresterea cmpului si
curba are o forma oarecum rotunda (cotul curbei); portiunea de dincolo
de punctul b, n care
cresterea inductiei B
n functie de H devine
practic din nou
liniara. Aceasta din
urma portiune
corespunde regimului
de saturatie magnetic
a materialului cnd
inductia suplimentara
Bs a atins valoarea
limita Bsat. Fiecare
material feromagnetic
are o curba caracteristica de magnetizare.
n figura 2.10 se reprezinta variatia permeabilitatii si susceptibilitatii
magnetice, n lungul curbei de prima magnetizare. Maximele
corespund cu punctul M n care tangenta la curba de magnetizare trece
prin origine, iar valorile asimptotice finale se refera la domeniul de
saturatie. n acest domeniu, susceptibilitatea magnetica
. tinde catre
zero, iar permeabilitatea magnetica catre valoarea .0 .
Permeabilitatea materialelor feromagnetice scade cu cresterea
temperaturii, ajungnd la valoarea zero pentru temperaturi cuprinse ntre
7009000C, pentru fier moale, 5007000C pentru otel si 2503000C
pentru nichel.
Daca o bucata de fier, neutra din punct de vedere magnetic, este
supusa unui cmp magnetic exterior a carui intensitate variaza de la zero
la o valoare oarecare Hm, inductia cmpului magnetic variaza (curba de
prima magnetizare 1 a materialului respectiv) de la zero la valoarea Bm
(fig. 2.11). Daca H se scade de Hm pna la zero, inductia magnetica se
micsoreaza, nsa nu dupa aceeasi curba ci dupa curba 3, situata deasupra
curbei de magnetizare initiala. Se observa ca pentru aceleasi valori ale
intensitatii cmpului magnetic luate n sens invers, avem valori mai mari

ale inductiei magnetice. n punctul O, desi H = 0 , inductia cmpului
magnetic nu se anuleaza ci se pastreaza la o valoare oarecare Br, egala cu
ordonata OC. Pentru a demagnetiza bucata de fier, adica pentru a o face
sa-si piarda complet magnetismul, trebuie s-o supunem unui cmp
negativ, OD, numit cmp coercitiv
(-Hc). Pentru acest cmp negativ
B=0. Daca continuam sa supunem
acum bucata de fier unui cmp
negativ din ce n ce mai puternic,
inductia scade sub zero, devine
negativasi creste apoi n valoare
negativa dupa curba DA . n A s-a
atins punctul de saturatie maxima
negativa, pentru valoarea negativa
Hm a cmpului. In acest caz
inductia este -Bm. Daca micsoram
acum valorile negative ale
cmpului, inductia se deplaseaza pe
ramura A E, atingnd valoarea
corespunzatoare ordonatei OE
pentru un cmp egal cu zero. Aici
avem un magnetism remanent negativ Br, deci cu polii inversati fata de
cel precedent. Pentru a anula acest magnetism remanent, avem nevoie de
un cmp coercitiv OF. Continund mai departe cresterea lui H, ajungem
din nou n punctul A. Dupa cum se vede, inductia ramne mereu n urma
cmpului care o produce si din aceasta cauza curba nchisa ACDA EFA
poarta numele de ciclu de histerezis.
Daca repetam variatia cmpului ntre aceleasi limite Hm si -Hm,
valoarea inductiei cmpului magnetic va urma exact acelasi contur.
Curbele de histerezis au forme diferite, dupa compozitia materialelor
feromagnetice ntrebuintate. Utilizarile industriale cer anumite tipuri de
curba de histerezis, deci anumite materiale feromagnetice. Din acest
punct de vedere se disting materiale magnetice moi, caracterizate printrun
cmp coercitiv mic si materiale magnetice tari, avnd un cmp
coercitiv mare. Din prima categorie fac parte: fierul moale, otelul foarte
dur, aliajele din fier si nichel (n special aliajul permaloi, care contine
75%Ni) etc..
Din a doua categorie fac parte otelurile speciale (de exemplu
aliajul 65% Fe, 25%Ni si 10% Al).
Demagnetizarea si remagnetizarea unui material feromagnetic,
necesita un anumit consum de energie care apare sub forma de caldura n

masa materialului. Se poate demonstra ca suprafata nchisa de curba de
histerezis este direct proportionala cu energia pierduta n fier pentru un
ciclu histerezis, adica pentru o variatie a cmpului magnetic de la
valoarea maxima pozitiva la valoarea maxima negativasi napoi la
valoarea maxima pozitiva.
Prin nsusi principiul de functionare al masinilor electrice, miezul
de fier (care constituie circuitul lor magnetic) este supus unor
magnetizari alternative foarte dese. Din aceasta cauza n miezul acestor
masini se produc pierderi de energie datorita fenomenului de histerezis,
cu att mai mari cu ct se schimba mai des sensul cmpului ntr-un
interval de timp dat, adica cu ct se repeta mai des ciclul de histerezis.
Aceste pierderi de energie mai depind de inductia maxima, de calitatea si
compozitia fierului. Asemenea circuite magnetice, pentru a avea pierderi
de energie ct mai mici, se fac din materiale magnetice de tip moale, cu o
suprafata de histerezis ct mai redusa.
Pentru calculul puterii pierdute prin fenomenul de histerezis, se
utilizeaza urmatoarea formula empirica:
f 2
PH= .H Bmax (W/Kg) (2.21)
100
n care: Bmax este valoarea maxima a inductiei magnetice (n Tesla),
produsa la magnetizarea miezului prin curentul de magnetizare, f este
frecventa acestui curent si .H este un coeficient care depinde de natura
si calitatea materialului magnetic utilizat (la otel electrotehnic
.H =2,43).
Materialele magnetice de tip tare sunt ntrebuintate la fabricarea
magnetilor permanenti.
2.6. Legea fundamentala a circuitului magnetic (legea
curentului total)
Fie un contur nchis t, ce delimiteaza o suprafata traversata de
trei conductoare parcurse de curentii electrici I1 , I2 si I3, figura 2.12.
Fiecare din cei trei curenti va produce n spatiul nconjurator cte un
cmp magnetic rezultant. Cmpul magnetic rezultant variaza ca marime,
directie si sens de la un punct la altul .
Numim curent total suma algebrica a curentilor care strabat
suprafata marginita de contur nchis t. Semnul curentilor se stabileste cu
ajutorul unui burghiu drept astfel: se ia un anumit sens de parcurgere al
conturului; se aseza burghiul pe suprafata conturului si se roteste n

Adl
sensul de parcurgere al conturului. Curentii care strabat suprafata
conturului n sensul de naintare al burghiului se considera pozitivi iar
ceilalti negativi.
Daca pentru conturul nchis ales, figura 2.12, se ia ca sens de
parcurgere sensul acelor de ceasornic, curentii I1 si I3 sunt pozitivi, iar
curentul I2 este negativ. Curentul total va fi : It = I1-I2+I3 .
Intensitatea cmpul magnetic rezultant se obtine cu relatia
H=H +H +H .
M 123
Separam pe contur un element de lungime dl situat n punctul A
n care vectorul intensitatii cmpului magnetic rezultant H face cu
directia elementului dl un unghi .
(sensul pozitiv al directiei
elementului dl se ia n sensul de
parcurgere al conturului).
Conform legii fundamentale a
circuitului magnetic sau legii
curentului total, integrala de linie pe
conturul nchis a produsului scalar
H dl este egala cu curentul total,
adica:
H .
dl = It (2.22)
.
c
sau
Hdl.
cos..
It (2.23)
.
c
Integrala de linie pe un contur nchis
oarecare a vectorului intensitatii
cmpului magnetic este numita
tensiune magnetomotoare (prescurtat
t.m.m.), care se noteaza de obicei cu litera .
. Notiunea de t.m.m. poate fi
aplicatasi la o portiune de linie de la punctul A pana la punctul B. n
acest caz avem:
.B
.AB= H .
dl (2.24)
A
Unitatea de masura pentru t.m.m. n sistemul international este

amperul. Folosind notiunea de t.m.m. putem da intensitatii cmpului
magnetic urmatoarea interpretare: intensitatea cmpului magnetic este
numeric egala cu t.m.m. care revine pe unitatea de lungime n sensul
d.
liniei intensitatii cmpului, adica
H .
. Daca conturul ales pentru
dl
integrare coincide cu o linie de cmp magnetic, unghiul .
este zero, se
obtine:

.
H .
dl .
H .
dl .
It
..
.
iar cnd H = const. de-a lungul conturului, atunci:
H .
dl .
H
dl .
It
..
Aplicatii. Sa se determine intensitatea cmpului magnetic dat de
un conductor rectiliniu parcurs de un curent electric (fig. 2.13), ntr-un
punct M situat la distanta r fata de axul
conductorului. Liniile de cmp magnetic
reprezinta cercuri concentrice cu axul
conductorului. De-a lungul fiecaruia dintre
aceste cercuri intensitatea cmpului magnetic
este constanta. Considernd cercul de raza
r ce
trece prin punctul M si aplicnd legea circuitului
magnetic asupra acestui contur nchis, gasim:
Fig. 2.13
H .
dl .
H .
.
dl .
H .
2.r .
I
.
.
I
deci: H .
. (2.25)
2.r
Cmpul magnetic existasi n interiorul conductorului, nsa n
cazul acesta liniile de cmp magnetic mbratiseaza numai o parte din
curentul total din conductor. n cazul curentului continuu, densitatea de
curent, fiind aceeasi n toate punctele sectiunii, este data de relatia:
II
J= = (2.26)
S pR2
R fiind raza conductorului de
sectiune circulara.
Sa calculam acum
intensitatea cmpului magnetic
ntr-un punct M situat la distanta r
fata de axul conductorului, r < R.
Alegem conturul nchis tot o linie
de cmp magnetic ce trece prin M
si aplicam legea circuitului
magnetic. Vom avea:
H .
dl .
H .
dl .
H .
2.r ..r 2 J
.
..
.
prJ2 r
De unde: H= =J ,
2pr2
Fig. 2.14
sau

Fig. 2.15
dm
H
rI
H= . (2.27)
2 pR2
n figura 2.14 este reprezentata grafic variatia intensitatii
cmpului magnetic n functie de distanta, pentru r<R si r>R.
Sa calculam intensitatea cmpului magnetic n miezul de fier a
unui tor (bobina inelara), cu sectiunea constanta avnd N spire (fig. 2.15).
Aplicnd legea fundamentala a
circuitului magnetic asupra conturului
nchis, considerat ca fiind cercul de
diametru mediu dm, care reprezintasi
linia de cmp magnetic de lungime
medie, avem: H
dl .
H.dm .
NI.
.
.
NI NI
De unde: H= sau H= , l fiind
.dml
lungimea cercului de raza dm/2.
Intensitatea cmpului
magnetic H n toate punctele aflate pe
linia de cmp magnetic de lungime
medie are aceeasi valoare. Produsul
NI reprezinta t.m.m. si deci se poate
defini intensitatea cmpului magnetic
n interiorul bobinei inelare ca fiind
egala cu t.m.m. pe unitatea de
lungime a bobinei. Din aceasta cauza intensitatea cmpului magnetic
ntr-un punct oarecare A, situat pe linia axei (fig. 2.16) poate fi exprimata
prin raportul ntre t.m.m. N I dintr-o portiune l a arcului si lungimea
acestei portiuni de arc, adica:
'
NI
H = ' .
l
Bobina dreapta (fig 2.17) se poate considera ca o

bobina inelara cu o raza infinit de mare, la care
numai pe o portiune a miezului si a carei lungime
bobinei. De aceea, intensitatea cmpului magnetic
centrul unei asemenea bobine, se poate calcula cu
portiune dintr-o
spirele sunt distribuite
este egala cu lungimea
pe axa bobinei, n
aceeasi formula:
NI
H .
. Aceste formule sunt, nsa, aproximative. Ele se pot aplica la
l
determinarea lui H n interiorul bobinelor numai n cazul cnd lungimea
lor este mare n comparatie cu diametrul lor.
64
Cunoscnd intensitatea cmpului magnetic, se poate calcula si
inductia cmpului magnetic cu formula:
NI
B .. (2.28)
l
Considernd ca valoarea inductiei magnetice a unei bobine
inelare pe linia axiala este egala cu valoarea ei medie, se poate determina
fluxul magnetic al bobinei,
NIS
..B .
S ..
l
I
Fig. 2.16 Fig. 2.17
NI NI
sau ..
.
(2.29)
l .
.S
l
unde: .. este reluctanta
.S
circuitului magnetic. Asadar vom
numi circuit magnetic un
ansamblu de medii prin care se
nchid liniile de cmp magnetic.
NI.
Relatia: ..
.
(2.30)
..
fiind analoga legii lui Ohm pentru
circuitul electric, reprezinta
legea
lui Ohm pentru un circuit

magnetic.
Fig. 2.18

Printr-un circuit magnetic fara bifurcatii, fluxul magnetic ramne
neschimbat, indiferent daca sectiunea se modifica sau nu, n schimb
inductia cmpului magnetic depinde de sectiune. Considernd acum ca,
diferitele portiuni de circuite magnetice difera att prin sectiune, lungime
ct si prin permeabilitate (Fig. 2.18), vom avea:
.
Bi .
Bi= si Hi= .
Si .i Si .i
Pentru un element de lungime n care consideram inductia
magnetica constanta vom avea, aplicnd legea circuitului magnetic:
nn
li
H .
dl ..Hili .
NI sau ..
.
NI
i.1 i.1 Si .i
De unde:
NI .
..
.
(2.31)
i.n
li .
.
i.l .iSi
Reluctanta circuitului magnetic, compus din mai multe elemente
distincte, strabatute de acelasi flux magnetic legate n serie este egala cu
suma reluctantelor fiecarui element n parte.
in
.
= .
.
li (2.32)
.
S
il ii
.
2.7. Circuite magnetice
Un circuit magnetic
reprezinta un ansamblu de
medii prin care se nchide un
flux magnetic. Circuitele
magnetice pot fi neramificate,
n care fluxul si pastreaza
valoarea de-a lungul
circuitului si circuite
ramificate care au anumite
puncte numite noduri, n care
fluxul se ramifica sau se
recombina.
Fie circuitul magnetic
din figura 2.19, format din
Fig. 2.19
doua portiuni cu lungimile l1
..

si l2 (l1=portiunea GABC si l2=portiunea GFED). ntre C si D exista o
portiune n care miezul de fier este ntrerupt, numita ntrefier (mediul
magnetic n aceasta portiune este aerul cu permeabilitatea .0 ), care are
lungimea l3= .
.
Problema care se pune, n general, la un circuit magnetic este de a
determina. t.e.m. ..
NI pentru a crea un anumit flux magnetic n miezul
respectiv. Trasnd conturul ABCDEFGA, care coincide cu linia de cmp
magnetic de lungime medie si avnd n vedere ca intensitatea cmpului
magnetic n fiecare portiune, confectionata din material omogen si cu
sectiune constanta, are aceeasi valoare, se poate scrie legea fundamentala
a circuitului magnetic sub forma:
H .
dl .
Hl .
Hl .
H ..
NI
1122 3
B .
Stiind ca: Hk= .
si ca numai .k difera, putem face nlocuirile
.k .kS
ll l
123
si obtinem: .( ..
) .
NI
.1S .2 S .0 S
ll l
12 3
unde: + .
..
.
S .
S .
S
12 0
ntrefierul fiind, n general, suficient de redus, am considerat ca liniile de
cmp magnetic din ntrefier, pastreaza o sectiune constanta S.
NI.
Deci ..
sau ..
..
Cunoscnd inductiile magnetice B1 si B2 se pot calcula
intensitatile cmpurile
magnetice H1 si H2. Facnd
raportul B1/H1 si B2/H2,
determinam permeabilitatile
magnetice .1si.2.
Dimensiunile circuitului
magnetic fiind cunoscute,
putem calcula t.m.m.
(produsul NI).
Facnd o analogie
ntre circuitele magnetice si
circuitele electrice, putem
Fig. 2.20 considera ca fluxul
magnetic, t.m.m., reluctanta
..

magneticasi permeabilitatea magnetica, corespund: curentului electric,
t.e.m., rezistentei electrice si conductibilitatii electrice.
.
n
Relatia Hlii.
NIpoate fi considerata ca fiind teorema a II-a a
i1
.
lui Kirchhoff de la circuitele electrice, aplicata circuitelor magnetice.
Daca circuitul magnetic are o forma ramificata (fig. 2.20), la nodurile
circuitului trebuie utilizata ecuatia care rezulta din principiul continuitatii
fluxului magnetic. nconjuram nodul cu o suprafata nchisa S si conform
principiului continuitatii, fluxul magnetic care trece prin aceasta
suprafata din interior spre exterior si din exterior spre interior este egal cu
.
zero, adica :
B
0
.
S
dS .
Prin urmare suma algebrica a fluxurilor care acced ntr-un nod

n
este egala cu zero: ..
.
0 sau ...
..
.
0
kBCA
k .1
Aceasta ecuatie este asemanatoare cu prima teorema a lui
Kirchhoff de la circuitele electrice.
Daca notam cu .B , reluctanta magnetica a portiunii din stnga
circuitului magnetic, cu .C reluctanta portiunii din dreapta si .A
reluctanta portiunii din mijloc, putem scrie relatiile:
Um Um
..
, ..B .BC .C
11 1
si .
A ..B ..C .
Um ( .
) .
Um ,
.B .C .BC
unde Um- tensiunea magnetica
Ramurile B si C din circuitul magnetic sunt n paralel si pot fi
Fig. 2.21
nlocuite cu o reluctanta echivalenta
.BC . Relatia
care ne da valoarea acestei reluctante este
asemanatoare cu relatia de la circuitele electrice
care ne da rezistenta echivalenta, adica:
1 11
..
.
..
BC BC
Inversul relatiei se numeste permeanta
si
se noteaza cu p, deci putem scrie:
p .
p .
p
BC BC
Reluctanta ntregului circuit reprezentat n figura
2.20 este:

...
..
A BC
Pentru orice circuit magnetic nchis, se poate enunta o teorema,
asemanatoare cu teorema a doua a lui Kirchhoff pentru un circuit electric
si anume: suma t.m.m. de-a lungul unui circuit magnetic nchis este egala
cu suma produselor dintre fluxul magnetic si reluctanta magnetica a
portiunilor de circuit magnetic neramificat, adica:
.
nNI ..
n
..
kk kk
k .1 k .1
sau,
nn nn
l
.Hl ...SH k ....= .I
kk kkk kkk
kk
k .1 k .1 .Sk .1 k .1
Asadar, calculul unui circuit magnetic este complet analog cu
calculul circuitului electric corespunzator, cu deosebirea ca n cazul
circuitului magnetic trebuie sa se tina seama de starea de magnetizare a
fiecarei portiuni de circuit, daca aceasta contine substante feromagnetice.
De exemplu, calculul circuitul magnetic reprezentat n figura 2.20 este
analog cu calculul circuitului electric din figura 2.21
Analogia cu circuitele electrice poate fi utilizata cu succes si
pentru calculul circuitelor magnetice mai complexe, n ale caror ramuri
exista bobine parcurse de curenti.
2.8. Inductia electromagnetica
Fig. 2.22
Inductia electromagnetica
este fenomenul de producere a
unei tensiuni electromotoare ntrun
circuit nchis, aflat sub
influenta unui flux magnetic
variabil. Tensiunea electromotoare
ce ia nastere n circuit este
proportionala cu fluxul ce strabate
suprafata delimitata de conturul
nchis al circuitului. Fenomenul de
inductie electromagnetica poate fi

pus n evidenta prin mai multe
experimente.
Fie un conductor rectiliniu
ce se deplaseaza paralel cu el
nsusi, cu o viteza
v , ntr-un cmp

magnetic de inductie B . Odata cu acesta se vor deplasa si sarcinile
electrice pozitive si negative (electronii). Miscarea acestor sarcini
electrice poate fi considerata ca un caz particular al curentului electric.
Daca miscarea are loc ntr-un cmp magnetic (fig. 2.22), asupra
particulelor electrice vor actiona forte. Sensul acestor forte se poate
determina dupa regula minii stngi. Sub actiunea acestei forte, electronii
liberi se vor deplasa la o extremitate a conductorului, producnd acolo o
sarcina negativa n exces. La cealalta extremitate a conductorului, lipsa
de electroni da o ncarcare de sarcina pozitiva. Va apare deci, n
interiorul conductorului, un cmp electric.
Datorita cmpului electric, electronii vor fi supusi la o forta de
natura electrostatica, ndreptata n sens contrar cmpului electric care va
echilibra la un moment dat forta electro-magnetica. n momentul acesta
deplasarea electronilor nceteaza. Se produce deci, n conductor, o t.e.m.
Daca se leaga capetele conductorului printr-o rezistenta, electronii de la o
extremitate vor trece prin rezistenta catre cealalta extremitate, adica se
creeaza un curent electric. Daca miscarea conductorului n cmpul
magnetic va continua cu o viteza constanta, t.e.m. din conductor va fi si
ea constantasi prin circuit va trece un curent continuu.
Tensiunea electromotoare care a luat nastere n conductor, prin
deplasarea acestuia n cmpul magnetic, poarta numele de t.e.m. de
inductie electromagnetica, iar curentul din circuit poarta numele de
curent indus.
Experimental, se constata ca t.e.m. de inductie electromagnetica
apare numai atta timp ct dureaza miscarea conductorului. Prezenta
curentului n circuit se poate constata cu usurinta daca la capetele
conductorului legam un miliampermetru sau un galvanometru. Se
observa, de asemenea ca sensul curentului n conductor, respectiv sensul
t.e.m., se schimba daca schimbam sensul de
deplasare a conductorului, sau daca schimbam
sensul cmpului magnetic. Marimea t.e.m.
indusa n conductor depinde de marimea
intensitatii cmpului magnetic si de viteza cu
care deplasam conductorul n cmpul magnetic.
O alta experienta care ne arata
producerea t.e.m. de inductie electromagnetica
se realizeaza prin introducerea si scoaterea, n
interiorul unei bobine, a unui magnet permanent
(fig. 2.23). Circuitul bobinei fiind nchis printr
Fig. 2.23
un miliampermetru cu zero la mijloc, se observa

ca atunci cnd introducem sau scoatem magnetul din interiorul bobinei
apare un curent, care este datorat t.e.m. de inductie electromagnetica.
Marimea t.e.m. este cu att mai mare cu ct introducerea sau scoaterea
magnetului se face mai repede. Sensul curentului depinde de sensul de
deplasare al magnetului si de polaritatea magnetului permanent.
Pe aceste doua experiente se bazeaza functionarea masinilor
electrice n regim de generator.
Se mai poate face si urmatoarea experienta: luam doua bobine,
una alimentata de la o sursa de curent continuu, iar cealalta avnd n
circuitul ei intercalat un miliampermetru (fig. 2.24).
Ambele bobine pastreaza pozitii fixe una fata de cealalta. Cnd
curentul i(t) n bobina B creste (micsoram rezistenta reostatului variabil
RV), acul miliampermetrului deviaza ntr-un anumit sens. Daca curentul
Fig. 2.24
se micsoreaza, acul miliampermetrului deviaza n sens invers. Devierea
acului miliampermetrului este cu att mai mare, cu ct variatia intensitatii
curentului electric n bobina B se face mai repede. Cnd cursorul
reostatului RV ramne ntr-o pozitie fixa,
acul miliampermetrului nu deviaza. n
cazul acestei experiente, n bobina A
apare o t.e.m. de inductie
electromagnetica fara sa intervina o
miscare relativa ntre circuitul indus
(circuitul bobinei A) si cmpul inductor
creat de curentul variabil n timp, i(t).
Variatia fluxului n bobina A se obtine
variind fluxul inductor produs de bobina
B, prin variatia curentului. Pe acest
principiu se bazeaza functionarea
transformatoarelor electrice.
Legea inductiei electromagnetice
Fig. 2.25

se enunta astfel: t.e.m. produsa prin inductie electromagnetica ntr-un
circuit electric nchis, ca urmare a variatiei unui flux magnetic prin
suprafata delimitata de conturul circuitului, este egala cu viteza de
scadere a fluxului magnetic.
Forma integrala legii inductiei electromagnetice este:
d.
e .. (2.33)
dt
Legea inductiei electromagnetice a fost data de Faraday (1831).
Sa consideram o portiune liniara, dintr-un conductor, de lungime
l, care se misca cu viteza v, ntr-un cmp magnetic omogen. Presupunem
ca directia deplasarii este perpendiculara pe liniile de cmp magnetic si
pe axa conductorului, iar axa conductorului perpendiculara pe liniile de
cmp magnetic (fig. 2.25). ntr-un timp dt conductorul se va deplasa cu
distanta vdt si va descrie o suprafata egala cu l .
v .
dt . Toate liniile de
cmp care trec prin aceasta suprafata vor fi taiate de portiunea de
conductor de lungime l. Numarul de linii de cmp magnetic unitate taiate
n unitate de timp, va fi egal cu B .
l .
v .
dt si deci:
B .
l .
v .
dt
e ..
B .l .
v (2.34)
dt
Sensul t.e.m. de inductie electromagnetica se poate determina
folosind regula minii drepte, astfel: asezam palma minii drepte nct
liniile de cmp magnetic sa intre n palmasi degetul mare desfacut la 900,
sa ne indice sensul deplasarii. Celelalte patru degete vor indica directia si
sensul t.e.m. indusa.
n cazul general, cnd conductorul are o forma oarecare si se
misca ntr-un cmp neomogen, se poate scrie expresia pentru o t.e.m.
infinit mica, indusa n portiunea dl a conductorului. Fie dl vectorul
ndreptat n directia axei conductorului, n sensul considerat conventional
pozitiv. Consideram ca vectorul vitezei formeaza cu dl unghiul . ().
n acest caz, suprafata pe care o descrie
segmentul dl n timpul dt, rezulta egal cu

ds=vdtdlsin.. Reprezentnd aceasta
suprafata prin vectorul ds dirijat normal la
aceasta
suprafata, putem scrie:
ds .
[v dt x dl] .[v x dl].
dt.
Fluxul d.
=B .
ds .
B .
(v x dl) dt care
strabate aceasta suprafata este egal cu
numarul de linii de cmp magnetic unitate,
taiate de portiunea dl a conductorului n
Fig. 2.26

intervalul dt. Prin urmare, t.e.m. indusa n portiunea dl este:
d.
B(v x dl) .
dt
e ...
.
B(v x dl) (2.35)
dt dt
Daca derivata t.e.m. este mai mare ca zero, t.e.m. actioneaza n
sensul pozitiv al portiunii de conductor dl.
Pentru determinarea sensului t.e.m. ne putem folosi si de legea lui
Lenz, formulata n 1884, care spune ca sensul t.e.m. de inductie
electromagnetica, produsa ntr-un circuit nchis, este astfel nct curentul
pe care-l produce, sa dea nastere unui flux care se opune variatiei fluxului
inductor.
Aceasta interpretare reprezinta aplicarea la un caz particular a
unei legi generale din fizica: efectul se opune cauzei. De aici si o alta
formulare a legii lui Lenz si anume: t.e.m. indusa este totdeauna orientata
astfel nct curentul produs de ea sa actioneze mpotriva cauzei care a
determinat aparitia acestei t.e.m.
n figura 2.27 este reprezentata o bobina cu miez de fier, n
apropierea careia este asezat un conductor inelar (sau o alta bobina n
circuitul careia se intercaleaza un miliampermetru). La nchiderea
ntrerupatorului bobinei, fluxul magnetic care strabate conductorul inelar
creste de la zero la pna la o marime oarecare F. n tot timpul variatiei
fluxului magnetic se va induce n conductorul inelar o t.e.m si prin el va
circula un curent. Dupa legea lui Lenz, sensul fluxului magnetic produs
de curentul din inel va fi opus sensului fluxului bobinei. Aplicnd regula
burghiului, sensul curentului din inel se poate determina usor. Daca
circuitul n care se induce t.e.m. are un numar N de spire, t.e.m. indusa n
circuit va fi de N ori mai mare, adica:
d.
e ..N (2.36)
dt

2.9. Fenomenul de autoinductie
Se stie ca prin trecerea unui curent electric printr-un conductor, se
creeaza un cmp magnetic si un flux magnetic, propriu circuitului. Daca,
curentul si fluxul propriu este constant, nu apare fenomen de inductie
electromagnetica. Daca nsa curentul din circuit variaza, variazasi fluxul
produs de el si n consecinta se produce n circuit o t.e.m. de inductie
electromagnetica, numita
t.e.m. de autoinductie. Ca orice t.e.m. de
inductie electromagnetica, prin curentul pe care-l produce, ea se opune
variatiilor curentului din circuit. Curentul produs de t.e.m. de
autoinductie se numeste curent de autoinductie si se suprapune peste
curentul principal din circuit.
Sa consideram cazul unei bobine drepte prevazute cu N spire.
Prin fiecare spira va trece cte un flux propriu. Fluxul propriu total, care
trece prin ntregul circuit, va fi N..
Tinnd seama ca fluxul magnetic total este proportional cu
intensitatea curentului care-l produce, putem scrie:
Nd L d i (2.37)
...
.
Coeficientul de proportionalitate L poarta numele de inductanta
proprie sau inductivitatea proprie a circuitului. Din relatia de mai sus
rezulta :
Nd .
L .
di
Ecuatia de dimensiuni a inductivitatii proprii, este:
Wb..V .sec.
[L] ..
..
.....sec.
...
H (henry)
..
.
A ..
A .
Daca curentul din circuit variaza, va varia simultan si fluxul total
Nd.. n circuit va aparea o t.e.m. de autoinductie, data de relatia:
Nd.
di
eL ....L (2.38)
dt dt
Inductivitatea proprie a unui circuit depinde de dimensiunile si
forma circuitului si de valoarea permeabilitatii magnetice a mediului n

care exista fluxul magnetic de inductie proprie. T.e.m. eL nu depinde de
curentul din circuit, cu conditia ca permeabilitatea magnetica sa nu
depinda de intensitatea cmpului magnetic.
n general, calculul inductivitatii proprii a unui circuit constituie o
problema analitica dificila. n anumite cazuri particulare, inductivitatea
proprie se poate determina relativ usor.

De exemplu, sa calculam inductivitatea proprie a unei bobine
toroidale cu o sectiune circulara. Sa notam cu S, sectiunea torului, cu l
lungimea medie a torului, cu . permeabilitatea magnetica a materialului
care constituie miezul torului, cu N numarul de spire si cu i(t) intensitatea
curentului variabil n timp. Vom scrie, n acest caz, ca reluctanta
circuitului magnetic este:
l Ni Ni Ni
..
si fluxul magnetic ...
..
s .
.
s .
ll
..
s
Inductivitatea proprie va fi:
N.
N2s
L .
... (2.39)
i l
Aceasta relatie este valabilasi pentru o bobina dreapta cu
sectiunea circulara, de o lungime suficient de mare fata de diametrul
spirelor.
Sa calculam acum inductivitatea proprie n cazul unui tor cu o
sectiune dreptunghiulara, care are o nfasurare uniform repartizata (fig.
2.28). Deoarece intensitatea cmpului magnetic este diferita n diversele
puncte ale sectiunii torului, va trebui sa calculam mai nti intensitatea
cmpului si apoi fluxul magnetic. Intensitatea cmpului magnetic are
aceeasi valoare de-a lungul liniilor de cmp si liniile de cmp sunt cercuri
concentrice cu centrul pe axul torului. Aplicam legea fundamentala a
circuitului magnetic de-a lungul unei linii de cmp de raza
r. Vom avea:
Ni
H dl .
Ni , de unde: H .
i ..
2.r
Pentru a calcula fluxul magnetic care
strabate sectiunea torului, vom considera o
fsie de sectiune ds .
h .
dr . n interiorul
acestei fsii cmpul magnetic poate fi
considerat omogen. Fluxul magnetic care

strabate aceasta fsie va fi:
Ni
d..
B .
ds ..H .
ds ..
h .
dr
2.r
Fluxul care strabate ntreaga sectiune a
miezului va fi:
..
r2 .
Nih.
dr ..
Nih r2 dr ..
Nih ln r2
rr
.
1 .
1
2.r 2.
r 2.
r1
Fig. 2.28

Inductivitatea proprie a bobinei toroidale va fi, deci:
Nd.
N 2 hr2
L ...
ln (2.40)
di 2.
r1
2.10. Fenomenul de inductie mutuala
Tensiunea electromotoare care apare ntr-un circuit electric,
datorata variatiei unui curent electric ntr-un alt circuit, poarta numele de
t.e.m. de inductie mutuala. n figura 2.29 sunt reprezentate doua bobine
alaturate A si B, strabatute de curentii variabili i1 si i2.
Aparitia t.e.m. de inductie mutuala n bobina B se explica prin
faptul ca spirele acestei bobine sunt strabatute de un flux magnetic
variabil, creat de curentul care trece prin bobina A (fig. 2.29a). Daca
notam cu .1, fluxul magnetic variabil produs de curentul i1, o parte din
acest flux pe care sa-l notam cu .12, strabate conturul bobinei B. Notnd
cu N2 numarul de spire al bobinei B, fluxul total care traverseaza aceasta
bobina va fi N2.12 .
n aer, valoarea fluxului fiind proportionala cu curentul care-l
produce, vom avea:
N ..M .i (2.41)
212 1
Coeficientul de proportionalitate M poarta numele de inductanta
mutuala
sau inductivitate mutuala. El depinde de dimensiunile si
forma geometrica a celor doua bobine si de pozitia lor reciproca. Din
relatia de mai sus, deducem:
N2.12
M . (2.42)
i1
de unde rezulta ca din punct de vedere dimensional, inductivitatea
mutuala are aceleasi dimensiuni ca si inductivitatea proprie si se masoara
tot n henry.
T.e.m. de inductie mutuala, care ia nastere n bobina B, este data
de relatia:
Nd.
di
212 1
e ..
..M (2.43)M 2 dt dt

daca bobina A are N1 spire si bobina B este strabatuta de un curent i2 (fig.
2.29b), din fluxul magnetic .2 produs de acest curent, o parte .21 va
strabate spirele bobinei A, iar fluxul total care va strabate bobina A va fi
N1.21 .
Forma si pozitia celor doua bobine ramnnd neschimbata,
inductivitatea mutuala M, trebuie sa pastreze aceeasi valoare. Prin
urmare:
N .
N ..
Mi . sau M .1 21 (2.44)
121 2 i2
T.e.m. de inductie mutuala, care apare n bobina A, este:
Nd.
di
121 2
eM ....M (2.45)
1
dt dt
Cnd ambele bobine sunt parcurse simultan de curenti variabili i1
si i2, n fiecare bobina va apare, pe lnga t.e.m. de inductie proprie si
t.e.m. de inductie mutuala. Aplicnd teorema a II-a a lui Kirchhoff celor
doua bobine, vom avea:
u .
e .
e .
ri
1 LM 11
11
pentru bobina B. Cu r1 si r2 s-a notat rezistentele celor doua bobine.
nlocuind t.e.m. eL1 si eM1, respectiv eL2 si eM2, vom gasi:
di1 di2
u .ri .
L .
M (2.46)
111 1
dt dt
di2 di1
si u .ri .
L .
M (2.47)
222 2
dt dt

Relatiile (2.46) si (2.47) reprezinta relatiile fundamentale pentru
transformatoarele electrice, a caror functionare se bazeaza pe fenomenul
de autoinductie si inductie mutuala.
Calculul analitic al inductivitatilor
N2 .2 N1
mutuale prezinta dificultati mari, fiind mai
complicat dect cel al inductivitatilor proprii.
El se rezolva simplu numai atunci cnd cele
i1 .1 .12 i2
doua circuite se gasesc astfel plasate unul fata
de celalalt, nct ntregul flux produs de un
circuit sa parcurga cel de-al doilea circuit si
.21 invers, adica atunci cnd nu avem flux
magnetic de dispersie.
Fig. 2.30 Sa presupunem ca cele doua bobine A
si B se gasesc pe acelasi miez de fier de
sectiune S si de lungime l (fig. 2.30). Fluxul magnetic produs de bobina
A este dat de relatia:
Ni Ni
11 11
.1 .
..
S
.
l
Daca neglijam scaparile de flux magnetic si presupunem ca ntreg acest
flux strabate si bobina B, adica
.12 ..1, atunci fluxul total care strabate
bobina B va fi:
NNi
1 21
N ..
N .
..
S
212 21
l
Inductivitatea mutuala dintre cele doua bobine va fi:
N .
NNS
212 12
M ...
.
i1 l
Inductivitatea proprie a celor doua bobine va fi:
N12 SN22 S
L1 ..
si L2 ..
.
l
l
Facnd produsul celor doua inductivitati proprii, gasim:
1 22
2 NNS 2
L .
L ..22 .
M sau:
12 2
l
M .L1L2
(2.48)
ntruct n practica exista ntotdeauna scapari de flux, avem:
KM .21L L (2.49)
n care K<1 si poarta numele de coeficient de cuplaj magnetic al
circuitelor celor doua bobine.

Spre deosebire de inductivitatea proprie, inductivitatea mutuala
poate avea si valori negative.
n (fig. 2.30) fluxul .1 produs de prima bobina este dat de
L1i1
relatia : .1 .
, iar fluxul .12 , care strabate spirele N2 ale bobinei a
N1
Mi1
doua este dat de relatia: .12 .
. n mod asemanator pentru bobina a
N2
L2i2 Mi2
doua: .2 .
si .21 .
. Fluxul magnetic rezultant, care strabate
N2 N1
spirele primei bobine, poate fi dat de suma fluxurilor .1 ..21 sau de
diferenta lor .1 ..21, dupa sensul curentului n bobina a II-a. Pentru
bobina a doua, fluxul rezultant poate fi egal cu .2 ..21 . Vom scrie,
LiMi Li Mi
1 112 1 221
deci: .....
.
.
si ......
.
,
1 121 2 212
NN NN
11 22
.11 si .12 fiind fluxurile rezultante ale bobinelor.
Daca cele doua bobine sunt n serie, adica
i1 .i2 .i din relatiile
de mai sus rezulta ca:
11
N .
..L .M .i si N .
..L .M .i .
111 222
Inductivitatea totala a celor doua bobine este:
1 11
N1..N2.
L ..L1 .L2 .2M (2.50)
i
Semnul plus pentru inductivitatea mutuala se ia n cazul cnd
fluxul produs de o bobina este n acelasi sens cu fluxul produs de cealalta
bobina, iar semnul minus n caz contrar. Deci cele doua bobine se pot
lega n serie aditiv sau n serie diferential.
2.11. Curentii Foucault (turbionari)
Curentii de inductie care apar n piesele metalice masive poarta numele
de curenti Foucault sau curenti turbionari. Ei apar n att masele
metalice ce se misca ntr-un cmp magnetic constant ct si n masele fixe
strabatute de fluxuri magnetice variabile.
Curentii Foucault nu pot fi culesi ntr-un circuit exterior si folositi
pentru producerea energiei electrice. Acestia apar n toate masinile si
aparatele electrice a caror functionare se bazeaza pe fenomenul de
inductiei electromagnetica.

n figura 2.31 este aratat modul cum apar prin inductie, simultan,
curentul util ntr-o spira a unui generator electric si curentii Foucault n
masa rotorului. Curentii turbionari, datorita efectului Joule
Lenz,
produc o ncalzire apreciabila a maselor metalice n care apar, ceea ce

duce la o micsorare a randamentului masinilor electrice si a aparatelor
electrice. Din aceasta cauza, acesti curenti se mai numesc si curenti
paraziti.
n figura 2.32 este aratat modul cum apar curentii turbionari ntr-o
bobina cu miez de fier, la trecerea unui curent variabil n timp prin
spirele bobinei. n acest caz,
curentii turbionari se nchid
ntr-un plan perpendicular pe
vectorul inductiei magnetice.
Sensul curentilor turbionari s-a
determinat aplicnd legea lui
Lenz, curentul fiind considerat
crescator.
n constructia masinilor
electrice si aparatelor electrice,
curentii turbionari se reduc,
nlocuind piesele masive de
fier, n care ei s-ar putea
produce, prin piese executate
din asamblarea, de tole de otel,
de 0,35-0,5 mm grosime si
izolate ntre ele prin foita de
hrtie sau prin lac izolant.
Tolele se executa dintr-un otel
special, cu continut de siliciu
(tole silicioase). Prezenta
siliciului n tole mareste
rezistivitatea materialului, deci
scade intensitatea curentilor
turbionari.
Tolele se aseaza perpendicular pe drumul pe care se nchid
curentii Foucault (fig. 2.33a si 2.33b). Pierderile de putere, datorate
curentilor turbionari, sunt date de relatia:
.
..
( f .
B .
d)2 W/kg unde d reprezinta grosimea
FF m
100tolelor n centimetri, f
frecven-ta curentului de magnetizare n per/sec.

Bm
inductia magnetica maxima, n Tesla si .
F - un coeficient care
depinde de calitatea tolelor si care variaza ntre 2,2 si 4,8.
La masinile electrice si aparatele electrice, curentii turbionari nu sunt
doriti, deoarece nrautatesc functionarea lor. La anumite instalatii si
mecanisme, ei sunt utilizati pentru punerea n actiune a mecanismelor,
sau pentru asigurarea regimului lor de functionare.
a) b)
N
S
Fig. 2.33
2.12. Energia cmpului magnetic
Sa consideram o bobina cu N spire, alimentata de la o sursa de
curent continuu. La nchiderea ntrerupatorului, curentul variaza de la
zero la o valoare oarecare I. Datorita acestei variatii de curent, vom avea
si o variatie a fluxului magnetic datorita careia n circuitul bobinei va
d.
di
apare o t.e.m. de autoinductie, eL ..N ..L
dt dt
Aplicnd teorema a II-a a lui Kirchhoff, putem scrie relatia:
d.
u .eL .
ri sau u .
ri .
N
dt
n care u reprezinta tensiunea aplicata la bornele bobinei.
Amplificnd relatia cu i .
dt , gasim: ui .
dt .
ri2 dt .
Ni .
d.
n aceasta relatie ui .
dt reprezinta energia furnizata bobinei de
catre sursa de curent, n intervalul de timp dt; ri2 dt reprezinta energia ce

se transforma n caldura, iar Ni .
d. reprezinta energia pe care o
nmagazineaza cmpul magnetic, ce ia nastere n interiorul bobinei. Sa
analizam aceasta energie, pe care s-o notam cu W, adica:
dW .
Ni d ..
.. sau W .
NiS .
dB
.
NiS dB
.B
0
Daca luam cazul unui tor si notam cu l lungimea medie a liniei de cmp,
BNi BNi
avem: W .
S .
l .
dB ..V .
dB
..
0 l 0 l
unde: S .l .
V reprezinta volumul torului, iar Ni/l reprezinta intensitatea
cmpului magnetic. Notnd cu Wo energia specifica pe unitatea de
WB
volum, putem scrie: Wo ..
H .
dB
.
V 0
BB .
dB B2 BH
sau Wo ..
..
(j/m3) (2.51)
0
.2.
2
Daca nsa, nlocuim fluxul total N .
d..
L .
di , vom avea:
L LI 2
W ..Li .
di .
(J) (2.52)
02
relatiile (2.51) si (2.52) ne dau deci, valoarea energiei nmagazinata n
cmpul magnetic. Relatia (2.51), care ne da energia furnizata de sursa
exterioara pentru a schimba starea magnetica a unitatii de volum a
substantei, se mai poate scrie si sub forma: 0.
H dB.
dW .
2.13. Electromagneti. Forta portanta
Un electromagnet este format dintr-un miez si o armatura
mobila, confectionate din material magnetic moale si o bobina plasata pe
miez (fig. 2.34). Daca prin bobina
circula un curent i, miezul se
magnetizeazasi armatura mobila va fi
atrasa. Deoarece materialul magnetic
este moale, dupa ntreruperea curentului
i prin bobina, magnetizarea remanenta
va fi foarte micasi practic armatura va fi
atrasa numai att timp ct prin bobina
circula curent electric.
Forta care trebuie
armaturii pentru a
atunci cnd bobina
curent, se numeste
aplicata
se desprinde de miez,
este parcursa de
forta portanta.

Valoarea acestei forte portante se poate determina pornind de la energia
cmpului magnetic care este data de relatia:
BH
dW = dV - n care dV este un element de volum.
2
Lucrul mecanic necesar deplasarii armaturii, efectuat de forta
cmpului magnetice F este:
BH
dL = F db = dV
2
nsa, variatia de volum este dV=2Sdb, unde S reprezinta
sectiunea miezului magnetic al electromagnetului, deci:
Fdb = BHS .
db
sau:
2
BS .2
F = BHS . = (2.53)
.0 .0 S
Daca inductia magnetica se ia n Tesla, suprafata polilor S n m2
si permeabilitatea magnetica
.0 n H/m, atunci forta portanta F rezulta n
Newton ( .0 .
4.10.7 H / m ). Se observa ca forta portanta variaza cu
patratul inductiei cmpului magnetic, ori aceasta variatie o putem obtine
prin variatia curentului electric.

CAP. 3. CIRCUITE DE CURENT ALTERNATIV
3.1. Circuite de curent alternativ monofazat
3.1.1. Producerea curentului alternativ monofazat.
Consideram o spira plasata ntr-un cmp magnetic omogen
(fig.3.1). Daca spira se roteste cu o viteza unghiulara
. constanta n jurul
unei axe perpendiculare pe directia liniilor de cmp magnetic, n spira, n
baza legii inductiei electromagnetice, se obtine o t.e.m. alternativa
sinusoidala, deci si un curent alternativ. Fie
. unghiul pe care l face planul spirei cu un
plan perpendicular pe liniile de cmp.
.
Pentru .=0, adica atunci cnd normala la
planul spirei coincide cu directia liniilor de
cmp magnetic, fluxul magnetic care
strabate suprafata delimitata de spira, are
valoarea maximaFm data de relatia:
Fm=B S. Fluxul care strabate suprafata
determinata de spira este dat de relatia:
F= Fm cos. .
Fig.3.1
Daca spira se roteste cu o viteza
unghiulara
. constanta, la un moment oarecare t, unghiul a este dat
de relatia: .
..t ..
, unde f este unghiul format la t=0 ntre
normala la planul spirei si directia liniilor de cmp magnetic. In acest
caz avem: F= Fm cos(.t+f) (3.1)
d.
T.e.m indusa va fi: e ..
...msin(.t ..) .
Em sin(.t ..) (3.2)
dt
unde: Em .
..m ..BS
n cazul cnd avem N spire care
se rotesc,
Em=NBS. (3.3)
Rezulta de aici, ca frecventa
unghiulara a t.e.m. induse (pulsatia)
este egala cu viteza unghiulara a spirei.
n figura 3.2 sunt reprezentate curbele
de variatie a fluxului Fsi a t.e.m.
Fig.3.2
pentru cazul f = 0.
N
S
F
e
Em
.t
0 p/2 p 3p/2 2pF

3.1.2. Perioada si frecventa curentului alternativ
Curentului alternativ poate avea forme de unda foarte variate. n
figura 3.3a sunt prezentate formele: sinusoidala, dreptunghiularasi
triunghiulara. Daca se suprapune un curent alternativ, de o anumita
forma, peste un curent continuu se obtine un curent ondulatoriu
(fig.3.3b). Daca se suprima o anumita alternanta a curentului alternativ,
ramne cealalta alternanta care da un curent pulsatoriu. In acest caz,
curentul are acelasi sens de scurgere, dar este cu ntrerupere (fig.3.3c).
a)
b)
c)
n curent alternativ toate marimile (t.e.m., curent, tensiune) sunt
variabile n timp. Prin conventie valorile pe care le au marimile
alternative la un moment dat t, se numesc valori instantanee sau
momentane si se noteaza cu litere mici.
n tehnica se folosesc, de cele mai multe ori, tensiuni
electromotoare, caderi de tensiune si curenti electrici ca marimi
periodice, de forma: e=f(t)=f(t+T)=f(t+nT); u=f(t)=f(t+T)=f(t+nT);
i= f(t) = f(t+T) = f(t+nT), unde n este un numar ntreg oarecare, iar T
este perioada principala a marimii periodice. Inversul perioadei se
numeste frecventa, se noteaza cu f si se masoara n Hz, adica:
1
f .(Hz) (3.4)
T
Gama frecventelor utilizate n tehnica este foarte larga. Frecventa
industriala standardizata pentru transportul si distributia energiei electrice
Fig.3.3

este de 50Hz. n telefonie se utilizeaza frecvente marite (500-5000Hz). n
electrotermie se folosesc frecvente pna la 106Hz, iar n radiotehnica de
ordinul 106 - 109Hz.
Functiile periodice care determina legile de variatie a marimilor
din curentul alternativ, pot avea forme foarte complicate.
De cele mai multe ori marimile din curentul alternativ (t.e.m.,
tensiune, curent) sunt functii sinusoidale de timp. n continuare ne vom
ocupa numai de curentii sinusoidali. Generatoarele actuale de curent
alternativ, de frecventa industriala, se construiesc astfel nct forma
curbei t.e.m. sa fie foarte apropiata
de o sinusoida..
Tensiunile electromotoare, caderile
de tensiune si curentii sinusoidali, se
exprima prin functii de forma:
e=Em sin (.
t+aoe)
u=Um sin (.
t+aou) (3.5)
i=Im sin (.
t+aoi)
n care: - e, u si i reprezinta valorile
Fig.3.4
instantanee sau momentane; - Em, Um
si Im reprezinta valorile maxime;
-.
reprezinta pulsatia functiilor periodice; - aoe, aou, aoi fazele initiale ale
marimilor.
.
m tT E m .
Din relatia eEsin.( .
) .
sin .t.2..
rezulta:
2.
..t.
T...t.
2.
adica
..
.
2.f.
T
n figura 3.4 este reprezentata grafic variatia unei t.e.m.
alternative. Cnd functia periodica nu porneste din origine capata
expresia:
e
.(.t)
t
e=Emsin(.t+.)
e
.
(.t)
t
e=Emsin(.t-.)
f>0
f<0
Fig.3.5

e .
Emsin ..t ...
, unde f reprezinta faza initiala a t.e.m..
n figura 3.5 este data reprezentarea grafica a t.e.m. sinusoidale
pentru f>0 si f<0. n acest caz, pe axa absciselor se poate lua fie timpul
t, fie marimea .t, proportionala cu timpul.
3.1.3. Faza si decalajul fazelor
Sa presupunem acum, ca generatorul studiat n figura 3.1 are doua
spire identice, decalate n spatiul cu unghiul f1 -f2 (fig.3.6). Prin rotire se
vor induce, n spire, tensiuni electromotoare de aceeasi frecventa
si cu
aceeasi amplitudine, deoarece spirele se rotesc cu aceeasi viteza
.t
Fig.3.6 Fig.3.7
unghiularasi n acelasi cmp magnetic. Datorita decalajului spirelor n
spatiu, t.e.m. nu ajung sa treaca prin valorile maxime n acelasi moment.
Daca rotirea se face n sens invers acelor unui ceasornic, n momentul
initial la t = 0, prima spira face un unghi f1cu planul orizontal, iar spira a
doua un unghi f2. T.e.m. induse n cele doua spire vor fi:
e .
E sin(.t ..
) si e .
E sin(.t ..
).
1 m 12 m 2
Valorile instantanee a t.e.m. depind de amplitudine si de fazele
initiale (f1, respectiv f2). Diferenta dintre fazele initiale a doua marimi
sinusoidale, care au aceeasi frecventa, se numeste unghi de decalaj al
fazelor sau defazaj si se noteaza de obicei cu f (fig.3.7), f = f1 -f2.
mpartind unghiul de decalaj al fazelor prin pulsatie obtinem timpul de
..T
decalaj: ..
t12
.
2.
Putem spune ca t.e.m. e1 este defazata n avans fata de t.e.m. e2 cu
unghiul f = f1 -f2 sau, t.e.m. e2 este defazata n ntrziere fata de t.e.m.
e1 cu unghiul f. Daca, doua marimi sinusoidale trec prin zero si prin

maximum n acelasi timp (au aceeasi faza initiala), se spune ca cele doua
marimi sunt n faza sau sunt sincrone. Daca cele doua marimi au
diferenta dintre fazele lor initiale egala cu .., se spune ca ele sunt n
opozitie de faza.
3.1.4. Reprezentarea simbolica a marimilor sinusoidale
Rezolvarea circuitelor electrice de curent alternativ (c.a.) necesita
un volum de calcul sporit fata de cazul circuitelor de curent continuu,
aceasta datorita faptului ca toate variabilele din circuitele de c.a. sunt
definite prin doi parametri: valoarea efectivasi faza initiala.
Pentru usurarea calculelor acestor circuite, s-au elaborat metode
bazate pe transformari ale marimilor sinusoidale n marimi simbolice.
Cele mai utilizate metode simbolice, sunt cele geometrice (caracterizate
prin vectori sau fazori) si cele complexe. La baza elaborarii acestor
metode, stau urmatoarele idei:
-marimile simbolice asociate, sa fie caracterizate de aceeasi
parametri ca si marimile sinusoidale;
-relatiile ntre marimile sinusoidale si marimile simbolice
asociate lor, sa fie biunivoce, adica unei marimi sinusoidale sa-i
corespunda o singura reprezentare simbolicasi numai una si invers;
- operatiile aplicate marimilor simbolice sa reduca volumul de
calcul si sa nu altereze parametrii si deci, rezultatul final.
n aceste conditii, rezolvarea unei probleme printr-o metoda
simbolica se face n felul urmator:
- se asociaza fiecarei marimi sinusoidale cte o marime simbolica
(o parte din aceste marimi, reprezinta date initiale ale problemei iar restul
reprezinta necunoscute);
-se efectueaza operatii de calcul asupra marimilor simbolice,
determinndu-se reprezentarile simbolice ale marimilor sinusoidale
necunoscute ;
- rezultatelor obtinute prin calcul cu reprezentarile simbolice, li
se pun n corespondenta marimile sinusoidale respective obtinndu-se
astfel necunoscutele problemei.
3.1.4.1. Reprezentarea fazoriala
Aceasta problema se rezolva foarte simplu si sugestiv, daca
pentru reprezentarea functiilor sinusoidale folosim vectori rotitori sau
fazori. Sa aratam cum sa utilizam vectorul rotitor pentru reprezentarea
unei functii sinusoidale de timp, de exemplu pentru reprezentarea t.e.m.
e .
Em sin(.t ..).

Fig.3.8
Consideram sistemul de axe
rectangulare NOM (fig.3.8) si convenim ca
unghiurile pozitive sa fie masurate n sens
trigonometric. Asezam sub unghiul f fata de
axa ON vectorul OA , a carui lungime la scara
aleasa, este egala cu amplitudinea t.e.m. Em.
Sa rotim vectorul OA n jurul originii O n
sensul pozitiv, cu viteza unghiulara constanta
., egala cu pulsatia t.e.m.
Dupa un timp t, vectorul OA va fi rotit cu
unghiul .t si va forma cu axa ON unghiul .t +f. n acest caz, proiectia
sa pe axa OM va avea valoarea OA sin(.t +f), adica, la scara aleasa de
noi, va da valoarea n momentul t a t.e.m. e, care este valoarea
instantanee Em sin(.t +f). Ciclul complet de variatie a t.e.m. se obtine
pentru o rotatie completa a vectorului OA . Asadar, o functie sinusoidala
de timp se poate reprezenta printr-un vector rotitor (fazor) a carui viteza
unghiulara este egala cu pulsatia functiei sinusoidale respective,
lungimea cu amplitudinea acestei functii, iar pozitia initiala a
momentului t = 0 este determinata de faza initialaf a functiei sinusoidale
considerata. Se poate arata usor ca reprezentarea unei functii
sinusoidale cu ajutorul vectorului rotitor concorda cu reprezentarea
grafica a functiei n coordonate carteziene, ceea ce se vede n figura 3.9
n care pozitia initiala a vectorului este aratata cu linie plina, iar pozitiile
intermediare prin linie ntrerupta.
Fig.3.9
Sa aplicam reprezentarea functiilor sinusoidale prin vectori
rotitori pentru determinarea sumei a doua t.e.m. e1 si e2 de frecvente
egale:
e1=E1m sin (.t +f1)
e2=E2m sin (.t +f2)

n figura 3.10 vectorii OA1 si OA2 reprezinta fazorii t.e.m. e1 si
e2. Pentru ambele t.e.m. scara trebuie sa fie aceeasi. Valoarea instantanee
a t.e.m. totale, n fiecare moment, este egala cu suma valorilor
instantanee ale t.e.m. e1 si e2, adica cu suma proiectiilor pe axa OM ale
vectorilor OA1 si OA2 , care reprezinta aceste t.e.m.
Proiectia vectorului OA pe
axa OM (n fiecare moment),
OA .
OA1 .
OA2 , este suma
e1+e2 =e, adica vectorul OA este
vectorul care reprezinta t.e.m.
totala e, iar unghiul f, format de
acest vector cu axa ON n
momentul t = 0, da faza initiala
acestei t.e.m.
Deoarece t.e.m. e1 si e2 au aceeasi
Fig.3.10
frecventa, vectorii OA1 si OA2 se
rotesc cu aceeasi viteza unghiularasi unghiul dintre vectori ramne
invariabil. Vectorul OA , care reprezinta t.e.m. totala
e, se va roti cu
aceeasi viteza unghiulara, prin urmare aceasta t.e.m., e, va fi o functie
sinusoidala de timp care va avea aceeasi frecventa ca si tensiunile
electromotoare ce se aduna.
Metoda indicata se poate aplica unui numar orict de mare de
t.e.m. sau curenti sinusoidali de aceeasi frecventa, la adunarea si la
scaderea acestora. n rezultatele obtinute vom avea totdeauna t.e.m. sau
curenti sinusoidali de aceeasi frecventa, ale caror amplitudini depind de
amplitudinile termenilor adunati si de diferentele dintre fazele lor initiale.
Din cele expuse rezulta ca fazorul care reprezinta suma unor marimi
sinusoidale de aceeasi frecventa este egal cu suma vectoriala a fazorilor
care reprezinta marimile sinusoidale care se aduna.
Daca intereseaza numai amplitudinile t.e.m. sau ale curentilor si
defazarile dintre ele, cum se ntmpla n majoritatea cazurilor, atunci este
importanta numai pozitia relativa a fazorilor unul fata de altul si nu
importa pozitia acestor fazori fata de axe. n acest din urma caz, unul
dintre fazori poate avea o pozitie oarecare, toti ceilalti trebuind sa fie nsa
orientati corect fata de acest fazor arbitrar ales.
Totalitatea fazorilor care caracterizeaza procesele produse ntr-un
circuit oarecare de curent alternativ si care sunt construiti cu respectarea
orientarii lor relative corecte, se numeste diagrama de fazori.

3.1.4.2. Reprezentarea n complex
Metoda simbolica complexa este cea mai utilizata metoda n
electrotehnica. Rezolvarea circuitelor de c.a. cu ajutorul diagramelor de
fazori nu da ntotdeauna satisfactia deplina n ceea ce priveste precizia
din cauza erorilor inerente metodelor grafice. n afara de aceasta, n cazul
circuitelor ramificate, diagramele de fazori devin extrem de complicate.
Exprimnd marimile alternative cu ajutorul numerelor complexe se
usureaza mult calculul analitic si se permite aplicarea legii lui Ohm si a
teoremelor lui Kirchhoff, sub aceeasi forma ca si n curent continuu.
Se stie ca o marime complexa se scrie sub forma:
c=a .
jb, (3.6)
n care a si b sunt numere reale, iar j=
Daca consideram un plan cu doua
axe de coordonate (fig.3.11) Ox si Oy, pe
axa Ox vom lua numerele reale, iar peaxa Oy, numerele imaginare. n figura
3.11 este redata reprezentarea grafica a
marimii complexe c sub forma unui
vector OM , ale carui proiectii pe axele
de coordonate sunt a si b (b este pozitiv).
Daca marimea (modulul)
vectorului este r, expresia (3.6) se poate
pune sub forma: c .r cos..
jr sin..
r.cos..
j sin..
(3.7)
Unghiul .
(argumentul vectorului), reprezinta unghiul cu care
vectorul este rotit n sens trigonometric fata de axa numerelor reale.
Argumentul este pozitiv cnd vectorul este rotit n sens trigonometric fata
de axa numerelor reale si negativ n sens contrar. Modulul vectorului este
dat de expresia : r .
a2 .
b2
bb
iar argumentul rezulta din relatia : tg..
; ..
arctg
aa
j..
j.
j..
j.
e .
ee .
e
Folosind relatiile lui Euler: cos..
si sin..
22 j
din care se obtine usor cos..
j sin..
ej.
(3.8)
relatia (3.7) devine: c .re j.
(3.9)
Expresia (3.6) constituie reprezentarea algebrica, expresia (3.7) reprezentarea trigonometrica, iar expresia (3.9) -reprezentarea
exponentiala.
1..
Fig.3.11
c

Marimea imaginara
ej.
din reprezentarea exponentiala se
numeste operatorul de rotatie al vectorului, ntruct el ne indica cu ct
trebuie sa rotim vectorul n sens trigonometric daca
. este pozitiv si n
sensul acelor unui ceasornic daca
.
este negativ, fata de axa numerelor
reale. Unghiul .
din exponentul operatorului trebuie exprimat n radiani,
exponentul fiind un numar fara dimensiuni.
Se numesc marimi complexe conjugate, doua marimi de forma:
j..
j.
c .
a .
jb si c* .a .
jb sau c .
re si c* .
re .
Conventional, marimea complexa conjugata se noteaza cu o
steluta. Sa reamintim operatiile de derivare si integrare a unei marimi
complexe.
Fie vectorul reprezentat de marimea complexa
C .Ce j.
n care
.
este o functie de timp oarecare. Aplicnd acestei expresii regulile
obisnuite de derivare, obtinem:
dC j.
..
..
..
j
.
.
jCe .
j .
C .
C .
e 2
dt .t .t .t
Rezulta ca prin derivare se obtine tot un vector, rotit nsa cu .
2 nainte
..
fata de vectorul dat si al carui modul este de ori mai mare.
.t
dC ..
Pornind de la relatia : .
jC rezulta ca :
dt .t
dC CCC .
j
.
Cdt .
deci : Cdt .
..
j .
e 2
.
....
....
jj
.t .t .t .t
Prin urmare, prin integrare se obtine tot un vector, rotit nsa cu .
/2 n
..
urma vectorului dat si al carui modul este de ori mai mic.
.t
Am vazut ca orice marime complexa poate fi reprezentata printrun
anumit vector, ceea ce nseamna casi orice vector poate fi reprezentat
printr-o marime complexa. Aceasta permite ca si n electrotehnica
marimile vectoriale sa se transforme n marimi complexe si cu ajutorul
lor sa se rezolve diverse probleme prin calcul analitic.
Daca consideram de exemplu, un curent sinusoidal:
i(t)=Im sin.t
Acesta poate fi reprezentat vectorial printr-un vector rotitor (fazor) luat
ca origine de faza, la timpul t=0. Lund ca origine de faza axa reala,
fazorul curentului va fi orientat de-a lungul acestei axe. Vom folosi n

notatie simbolica, utiliznd valoarea eficace a curentului, I=I. Un alt
curent dat de relatia i1=I1msin(.t+f) va fi reprezentat printr-un vector
decalat n avans cu unghiul f fata de vectorul I si deci va fi reprezentat
prin relatia:
I1 .I1ej..
I1(cos..
jsin.) (3.10)
la fel se va proceda si n cazul cnd avem de a face cu o caderi de
tensiuni sau cu o t.e.m. Daca valoarea instantanee a tensiunii este data de
relatia: u = Um sin(.t+f). Expresia ei complexa, utiliznd valoarea
eficace ia forma:
U=U ej. (3.11)
Aceste reprezentari se numesc reprezentari simplificate (s-a renuntat la
marimile 2 si . care sunt de regula cunoscute). Functiile sinusoidale
am vazut ca pot fi reprezentate prin vectori rotitori (fazori). Deci
argumentul acestor fazori este o functie de timp si n acest caz relatiile
(3.10) si (3.11) se scriu sub forma lor generala (reprezentarea complexa
j(.t..
) j(.t..
)
nesimplificata): I1=I1 e ; U=U e .
3.1.5. Valorile medii si eficace ale curentului alternativ
Fie curentul sinusoidal, i = Im sin .t. Valoarea medie a curentului
pe un interval de timp egal cu o perioada, T, prin definitie, este:
.T .
T 2 T
11 ..
med itditd() (3.12)
i .
() t.
() t.
itdt
.
....
TT
00 T
..
.
2 .
Cele doua integrale pe semiperioadele curentului corespund suprafetelor

hasurate din figura 3.12. Ele sunt egale si de semn contrar, deci imed=0
i
t
T/2
T
Fig.3.12

Valoarea medie a unei marimi periodice pe o semiperioada se
2 T
2
calculeaza cu relatia: iT .
it dt ()
(3.13)
.
med 0
2 T
Se obtine pentru intensitatea medie a curentului alternativ pe o
2
semiperioada expresia: iT .Im
(3.14)
med .
2
n calculul circuitelor de curent alternativ se folosesc valorile
eficace (efective) ale t.e.m., caderilor de tensiune si ale intensitatilor
curentilor. Att valorile maxime ct si valorile instantanee ale curentului
alternativ nu pot fi masurate dect cu ajutorul unor aparate speciale.
Instrumentele de masurat obisnuite, ntrebuintate la masurarea curentului
alternativ dau valorile eficace a curentului. Valoarea efectiva sau eficace
a unui curent alternativ se defineste ca fiind, acea valoarea a curentului
continuu echivalent, care dezvolta printr-o rezistenta, n timpul unei
perioade, aceeasi cantitate de caldura ca si curentul alternativ respectiv.
Conform standardelor n vigoare, valorile eficace se noteaza cu litere
mari (I, U si E reprezinta valorile efective ale curentului, tensiunii si
tensiunii electromotoare ).
Cantitatea de caldura dezvoltata de curentul continuu n rezistenta
R, n timpul unei perioade a curentului alternativ este:
Q=RI2T
Cantitatea de caldura dezvoltata de curentul alternativ n aceeasi
rezistenta R si n acelasi interval de timp T este: Q= .TR .i2 dt
0
Din egalitatea celor doua relatii, rezulta:
1T 2I2= i dt (3.15)
.
T 0
Daca curentul variaza dupa legea sinusului, i = Im sin.t , relatia (3.15)
1 22 Im
21.
cos 2.t
devine: I2= TI sin .tdt .
T dt
.
.
0
0
Tm
T 2
I
De unde rezulta: I .m (3.16)
2
n mod asemanator se definesc si valorile eficace ale t.e.m. si ale
Em Um
caderilor de tensiune, adica: E .
si U .
22
Raportul dintre valoarea eficace si valoarea medie aritmetica se numeste
factor de forma al curbei. Pentru t.e.m. sinusoidala avem:

E Em ..
K ..
..
.1,11 3.17)
emed 22Em 22
3.1.6. Legea lui Ohm si teoremele lui Kirchhoff n c.a.
Legea lui Ohm din curent continuu se regaseste si n curent
alternativ sub aceeasi forma, cu conditia ca ea sa fie aplicata valorilor
instantanee sau valorilor simbolice.
Daca circuitul de curent alternativ contine numai rezistenta ohmica,
atunci:
e Em sin.t Em
i ..
.
Im sin.t , unde: Im .
RR R
Se observa ca daca t.e.m. este sinusoidalasi curentul este sinusoidal si de
aceeasi pulsatie. Ceea ce caracterizeaza un asemenea circuit care contine
numai rezistenta ohmica, este faptul ca cele doua marimi, t.e.m. si
intensitatea curentului, sunt sincrone (trec prin zero, prin maximum si
prin minimum n acelasi timp). Vom vedea n paragrafele urmatoare, ca
n cazul circuitelor de curent alternativ se ntlnesc si alte rezistente
(inductive si capacitive), n afara de cele ohmice si ca n asemenea cazuri
curentul nu mai este n faza cu tensiunea.
Legea lui Ohm se poate scrie si simbolic (cu ajutorul numerelor
U
complexe) sub forma: I . (3.18)
Z
unde Z este impedanta portiunii de circuit, despre care se va vorbi n
paragrafele urmatoare.
Teoremele lui Kirchhoff n c.a. se aplica sub aceeasi forma ca si
n c.c., nsa ele se scriu asupra valorilor momentane (instantanee),
vectoriale sau simbolice.
Teorema I-a a lui Kirchhoff aplicata ntr-un nod da relatiile:
nn
.it() .
0 I .
0
k ; .
k (3.19)
k .1 k .1
Teorema II-a a lui Kirchhoff aplicata unui contur nchis exprimata prin
marimi instantanee, fazori si prin marimi complexe are relatiile:
di 1
.(ri .
Lk .
ik dt) ..ek ;
kk k
.
k.p dtC k.p
.zIkk ..Ek ; .zI ..Ek
kk (3.20)
.
kp
kp.
kp kp..
unde kp, nseamna ca latura k apartine conturului p.
.

3.1.7. Circuite fundamentale n curent alternativ
n circuitele de c.a., spre deosebire de cele de c.c. ntlnim trei
feluri de rezistente: ohmice (fig.3.13a), inductive (fig.3.13b) si
capacitive (fig.3.13c). Aceste rezistente pot fi legate n serie, paralel si
Fig.3.14
Fig.3.13
mixt. Circuitele fundamentale contin fie numai rezistenta ohmica, fie
inductiva, fie capacitiva.
3.1.7.1. Circuite cu rezistenta ohmica
Fie: it() .Im sin.t (3.21)
un curent sinusoidal care circula prin rezistenta r. Tensiunea la bornele
rezistentei r va fi: ur .
ri .
rIm sin.t
sau ur .
Urm sin .t (3.22)
unde Urm .
rI m . Daca nlocuim valorile maxime n functie de valorile
eficace, atunci Ur .
rI . Marimile
U I
exprimate prin relatiile (3.21) si
(3.22), reprezentate prin fazori
Fig. 3.15
(fig.3.15), sunt n faza, adica tensiunea
de la bornele unei rezistente chimice si curentul care trece prin rezistenta
sunt n faza.
3.1.7.2. Circuite cu inductanta.
Sa consideram ca printr-o bobina, de
inductanta L (fig.3.16), circula curentul:
i .Im sin.t (3.23)
Sa notam cu u tensiunea de la
bornele a
b ale sursei si cu uL cea de la
bornele c d ale bobinei. Aplicnd
teorema a II-a lui Kirchhoff circuitului abcd din figura 3.16, vom avea
relatia:
uL
u
Fig. 3.16

di
u .e .ri unde e ..L
L Ldt
Daca consideram neglijabila rezistenta ohmica a bobinei, atunci:
dj
u .uL ..eL .L (3.24)
di
Folosind relatiile (3.23) si (3.24) obtinem:
di ..
LL .L .Im cos .
tL .Im sin ..
.
u .
.
..
.
t .
(3.25)
dt .
2 .
dar uL .ULm sin .
..
.
.
t ., de unde rezulta:
ULm .L..Im si f= p/2 (3.26)
Marimile exprimate prin relatiile (3.23) si (3.25), reprezentate cu fazori,
.
sunt decelate cu un unghi de , adica tensiunea de la bornele unei
2
.
inductante este decalata nainte cu fata de curentul care trece prin
2
bobina (fig. 3.17). T.e.m. de autoinductie EL este n opozitie cu tensiunea
de la bornele inductantei.
Relatia ULm .L.Im se poate scrie si n functie de valorile eficace ale
tensiunii si curentului, adica: U ..LI.

UL L
sau:
UL
I .
p/2
.L
I
(3.27)
Comparnd relatia (3.27) cu relatia I=U/R,
p/2
de la circuitele de curent continuu,
observam ca produsul .L se comporta ca o
Fig.3.17 rezistenta. Aceasta rezistenta o vom numi
EL reactanta inductiva
si o vom nota cu XL,
adica
XL .L.
. Reactanta inductiva se
masoara tot n ohmi, ca orice rezistenta. Relatia (3.25) poate fi scrisa n
complex, sub forma:
.
UL .L.Iej
2.
jL.I (3.28)
U
Rezulta:
IL .
jL..
jX L . Se vede si din aceasta relatie ca UL este
.
defazat nainte cu fata de intensitatea curentului.
2

3.1.7.3. Circuite cu condensatoare
Fie reteaua din figura 3.18, ce contine un condensator de
capacitate C. Notam cu uc tensiunea la bornele condensatorului si cu u
tensiunea de la bornele sursei, data de relatia:
u(t)=Um sin.t (3.29)
q dq
nsa
uuc .
si i . (3.30)
.
C dt
Din relatia (3.29) si (3.30) avem:
duc .
..Um cos .t ..Um sin( .t .
) si
dt 2
duc 1 dq 1
Fig. 3.18 ..it() sau
dt Cdt C
.
it() .
C U m sin( .t .
) .
Im sin( .t ..)
.
(3.31)
2
unde: Im=C.Um si f=p/2 (3.32)
Se observa ca intensitatea curentului ce trece printr-un
condensator este defazata cu .
/2 nainte fata de tensiunea de la bornele
Din relatia (3.32) se poate scrie:
Uc
I= adica 1/C.
se comporta ca o rezistenta
1
C.
si poarta numele de reactanta capacitiva
si se
noteaza cu XC=1/C..
Fig.3.19
Reactanta capacitiva se masoara n ohmi, ca
orice rezistenta.
du
Daca relatia i=C c este scrisa cu ajutorul numerelor complexe, vom
dt
.
avea: I .
C.U Ce j
2.
jC.UC sau
U 11
C .
..
j ..
jX (3.33)
Ij..C ..CC
S-au obtinut aceleasi rezultate, adica intensitatea curentului care trece
printr-un conductor este defazata nainte cu .
/2 fata de tensiunea de la
bornele condensatorului.
Se pot considera si relatiile (3.30), de unde obtinem relatia:
condensatorului (fig.3.19).

uC .
1 .i .
dt (3.34)
C
1 .
j
.
.
j
.
sau, n complex: U .I .
e 2 ..
jX I .
XI .
e 2 (3.35)
C CC
C.
adica s-a ajuns la acelasi rezultat ca mai sus, respectiv UC este defazat n
urma cu .
/2 fata de I .
3.1.8. Circuite serie n curent alternativ
Sa consideram cazul general, cnd ntr-un circuit de c.a. avem
rezistenta ohmica, inductivasi capacitiva legate n serie (fig.3.20).
Aplicnd teorema a II-a a lui Kirchhoff circuitului reprezentat n figura
3.20, avem relatiile:
u .
u .
u .
u
rLC
U .Ur .UL .
UC (3.36)
U .
U .U .
U
r LC
Daca rezolvam ecuatia scrisa
sub forma vectorialasi lund ca
origine de faza fazorul intensitatii
curentului, obtinem diagrama de
fazori din figura 3.21a. Caderea de
Fig. 3.20
tensiune UR este n faza cu
intensitatea curentului si deci vom lua
U
a) b)
Fig.3.21
fazorul UR pe directia fazorului curentului. La capatul fazorului UR
adaugam fazorul UL care este defazat cu p/2 nainte fata de fazorul
intensitatii curentului, iar la capatul fazorului UL se adauga fazorul

tensiunii UC , care este decalat n urma cu .
/2 fata de intensitatea
curentului. Fazorul AC care uneste originea cu capatul fazorului UC
reprezinta tensiunea de la bornele sursei (tensiunea aplicata la bornele
22
gruparii). Din triunghiul ABC, rezulta: U .
U ..U .U .2 sau,
R LC
U ..RI .2 ..
XI .XI .2 din care se scoate relatia:
LC
U 2
I
.
R ..
XL .XC .2 = Z (3.37)
Raportul U/I se noteaza cu Z si poarta numele de impedanta.
Impedanta are dimensiunile unei rezistente si se masoara n ohmi.
Decalajul dintre tensiune si curent este dat de relatia:
U .UX .
X UR
LCLC r
tg..
. sau cos..
.
UrR UZ
mpartim laturile triunghiului ABC, prin I, obtinem un alt triunghi
asemenea (fig. 3.21b), cu laturile Z, R, si XL
XC, care poarta numele de
triunghiul impedantelor. Din triunghiul impedantelor rezulta toate
relatiile scrise anterior pentru Z, cos.
, tg. etc.
Daca n circuitul din figura 3.20 lipseste una din rezistente,
impedanta circuitului va fi:
-pentru R = 0, Z = XL
XC = X, adica impedanta circuitului este egala
cu reactanta totala a circuitului;
- pentru XL = 0, Z .
R2 .
XC
2
- pentru XC = 0, Z .
R2 .
XL
2
Daca din relatiile 3.36, se utilizeaza relatia scrisa simbolic
U .
U .
U .U , cu: Ur = R I , UL= j XL I si UC= - j XC I
r LC
Rezulta relatia:
U = I (R + j XL
sau:
U
j XC ) (3.38)
I
.R .
j(XL -XC) .
Z (3.39)
XL .
X
22 C
cu modulul Z= R .
(XL .
XC) si argumentul ..
arctg
R
(argument pozitiv nseamna ca fazorul tensiunii este nainte fata de
fazorul curentului defazaj inductiv).

3.1.9. Circuite derivatie n curent alternativ
Sa consideram un circuit derivatie R-L-C (format dintr-o
rezistenta ohmica, o reactanta inductivasi o reactanta capacitiva legate n
paralel), alimentate de la o sursa de c.a. (fig.3.22).
Aplicnd teorema I a lui Kirchhoff pentru
marimile instantanee, fazoriale si complexe,
obtinem relatiile:
i = ir + iL + iC
I .Ir .
IL .
IC (3.40)
I .
Ir .
IL .
IC
Pentru a gasi fazorul curentului total I , se ia ca
axa de referinta, axa fazorului tensiunii (fig.3.23).
Fazorul I r este n faza cu U , fazorul I L este
decalat n urma cu ./2 fata de U, iar fazorul I C
Fig.3.22
este decalat nainte cu ./2 fata de U . nsumnd
acesti fazori, vom obtine I decalat ca un unghi .,
fata de tensiunea aplicata.
Daca aplicam teorema lui Pitagora, pentru triunghiul dreptunghic
ABC, obtinem relatiile:
U2 .
U U .2
I2 = IR2 +(IL - IC)2 si I2= ..
2 ..
..
R XX
.
LC .
sau:
U
I 1 1 121
.2 .
( .
) .
(3.41)
U R XLXC Z
1
inversul impedantei poarta numele de admitantasi se noteaza cu Y= .
Z
Fig.3.23 Fig.3.24

11 1
Notam cu: .
g; .
bL si .
bC , unde g reprezinta
R XL XC
conductanta, b reprezinta susceptanta inductivasi bc susceptanta
capacitiva. n cazul acesta, admitanta se va scrie sub forma:
Y= g 2 .(bL .
bC )2 (3.42)
Daca mpartim laturile triunghiului ABC prin U obtinem
triunghiul admitantelor (fig.3.24). Decalajul dintre tensiune si intensitate
rezulta din triunghiul admitantelor.
bL .
bg
tg..C sau cos ..
gY
Considernd relatia (3.40) scrisa simbolic si nlocuind curentii IR, IL si IC
UU U
cu expresiile: IR= ; IL= si IC .
, rezulta:
R jXL .
jX C
.
11 1 .
IU ..
.
(3.43)
..
.
R jX L jX C .
I 1.
11 .
sau: ..
j..
.
..
(3.44)
UR .
XL XC .
si respectiv: ..g .
j(bL .bC ) (3.45)
Modulul si argumentul admitantei sunt:
.
.
2 bL .
b
Y .
g2 ..bC .
bL ; ...arctg C (3.46)
g
3.1.10. Circuite mixte n curent alternativ
Fie circuitul din figura 3.25. Aplicam teorema I-a a lui Kirchhoff
sub forma vectoriala:
I .
IR .
IC
Pentru a rezolva aceasta
relatie construim diagrama
de fazori n felul urmator:
fata de fazorul curentului
I luam fazorii tensiunilor
de la bornele rezistentei
Fig.3.25 ohmice si de la bornele
reactantei inductive.
nsumnd acesti fazori aflam fazorul tensiunii totale aplicata gruparii
(fig.3.26), care este aceeasi si cu tensiunea de la bornele condensatorului.

Fata de fazorul tensiunii U luam fazorul curentului IC decalat nainte cu
./2 si nsumam vectorial curentii IC si IR . n felul acesta putem afla
marimea curentului total, din relatia:
2 22 ...
I II 2II cos .Decalajul . dintre vectorii I si U se
...
RC rC ..1 .
.2 .
poate afla scriind
egalitatea proiectiilor
fazorilor curentilor I si
Ir pe directia fazorului
tensiunii U , adica:
I cos..Ir cos.1
Icos.
Fig.3.26 r 1
deci: cos..
I
presupunnd cunoscute tensiunea aplicata la bornele gruparii si
rezistentele R, XL si XC, putem determina celelalte marimi care ne
intereseaza cu relatiile:
UU R
; IC .
; cos.1 .
IR .
22 22
R .XLXC R .XL
Problema poate fi rezolvata usor si cu ajutorul numerelor complexe si
anume:
UU
..
II .I .
Z RjX; .
; .
; II
1 L 12 21
Z 1 .jXC
3.1.11. Relatii dintre rezistente si conductante echivalente
Din triunghiul impedantelor rezulta relatiile:
RX
cos..
si sin..
ZZ
gb
iar din triunghiul admitantelor rezulta: cos..
si sin..
YY
Cum decalajul dintre tensiuni si curent este acelasi, putem scrie:
Rg Xb
cos..
.
si sin..
.
, de unde rezulta:
ZY ZY
gZg bZb
R ..
si X ..
(3.47 si 3.48)
YY 2 YY 2
sau:

103
RX
g .
si b . (3.49 si 3.50)
Z 2 Z 2
Din expresiile marimilor R, X, Z, g, b, Y, rezulta ca numai impedanta Z
si admitanta Y sunt marimi inverse una alteia, n timp ce rezistenta R si
conductanta g, precum si reactanta X si susceptanta b nu sunt marimi
inverse una alteia, dect numai n cazuri particulare. Numai pentru X=0
11
avem g .
si pentru R=0 avem b .
. Relatiile deduse mai sus se pot
RX
aplica cu usurinta la rezolvarea circuitelor mixte.
Exemplu: Fie circuitul reprezentat n figura 3.27, unde se cunosc: r1, r2,
r3, x1, x2, x3 si tensiunea aplicata U. Se cere sa se determine: impedanta
totala a circuitului, curentii I1,I2, I3 si defazajul .
, dintre tensiunea U si
curentul I .
Pentru rezolvarea acestei probleme, vom reduce circuitul mixt la
un circuit serie echivalent, dupa cum urmeaza: - laturile circuitului
compuse din r1, x1 si r2, x2 le transformam n circuite echivalente
derivatie cu conductantele g1 si g2, si susceptantele b1 si b2. Se nlocuiesc
cele doua circuite derivatie cu unul singur de conductanta g12 si
susceptanta b12. Circuitul compus din g12 si b12 l nlocuim cu un circuit
echivalent serie de rezistenta r12 si reactanta x12. n felul acesta am redus
r1 x1
r3 x3
r2 x2
I2
I1
I3
Fig.3.27
circuitul mixt, la un circuit serie compus din rezistenta ohmica
echivalenta re si din reactanta echivalenta xe, caruia i se poate calcula
impedanta echivalenta.
Formulele de calcul sunt urmatoarele:
rr
22 2212
z1 .
r1 .
x1; z2 .
r2 .
x2; g1 .
2; g2 .
2; g12 .
g1 .
g2;
zz
12

X1 X 2 221
b
;
;
b
b
g
b
;
.
b .
b .
.
;Y .
.
; z .
1 22 2121212 121212
Y
ZZ
12 12
gb
12 12
r .
; x .
;
12 2122
YY
12 12
Impedanta va fi: z .r 2 .
x2 unde: r.
r .
r si
eee e 3 12
x.
x .
x
e 3 12
Curentii se afla cu relatiile:
U UU
12 12
I .
; U .
U .
U .
Iz ; I . ; I .
3 1 2 123121 2
z zz
e 12
Decalajele se determina din relatiile:
xxx x
123
tg..
; tg..
; tg..
si tg..
12 3
rrr r
123
Diagrama de fazori a ntregului circuit se construieste prin
suprapunerea diagramelor de fazori a fiecarei laturi n parte (fig.3.28),
stiind ca: I 1 .
I 2 .
I 3 si U1 .U 3 .
U
Problema poate fi rezolvata cu usurinta, utiliznd numerele
complexe si anume:
Z 1 .
Z 2
Z .
r .
jX ; Z .
r .
jX ; Z .
r .
jX ; Z .
;
11 122 233 312 Z 1 .
Z 2
UZI Z
123 2
Z
Z
Z
;
I
I
.
.
; I .
I ..
; I .
.
I
e 31231 3 231
Z ZZ .
Z
e 1 12
Din aceste relatii se pot calcula si modulul si argumentul marimilor
respective, iar diagrama de fazori se va construi lund U ca origine de
faza. Trebuie sa rezulte o singura diagrama identica cu cea din figura
3.28, cu deosebire ca toti fazorii vor fi rotiti, n sens orar, cu acelasi
unghi . (pentru ca U sa fie pe orizontala).

3.1.12. Puterea n c.a. monofazat
n circuitele de curent alternativ avem definite mai multe puteri
electrice. Puterea instantanee, prin definitie, este produsul dintre valorile
instantanee ale tensiunii si intensitatii curentului electric, adica: p= u i.
Daca se nlocuiesc tensiunea si curentul cu valorile date de
relatiile: u(t)=Um sin.t si i(t)=Im sin(.t-f), atunci relatia puterii
instantanee devine:
() .UI sin .t .sin( t .) (3.51)
pt mm ..
Reprezentnd grafic u(t), i(t) si p(t) (fig. 3.29), observam ca variatia
puterii n timp (curba p(t)) este dublu pulsativa. Puterea medie ntr-o
perioada se deduce din relatia:
1 T 1 T
Pmed.
T .0
() Pmed ..0
U mIm sin.t .sin( t .
pt dt sau ..)dt
T
nlocuind pe Um si Im n functie de valorile eficace si rezolvnd
integrala, gasim:
Pmed .UI cos.
(3.52)
Daca nlocuim n aceasta relatie pe U si cos.cu valorile date de
r Pmed
r
relatiile: U .ZI si cos..
gasim: .ZI 2 .rI 2
ZZ
Rezulta ca puterea medie n curent
alternativ reprezinta consumul prin
efectul Joule-Lenz. Din aceasta
cauza puterea medie poarta numele
de putere activa
si se noteaza
simplu P, adica:
P .rI 2 .UI cos.
(3.53)
Intensitatea curentului este
decalata fata de tensiune, n cele
mai multe cazuri.
Daca descompunem fazorul
intensitatii n doua componente,

una Ia n faza cu U si una Ir perpendiculara pe U (fig. 3.30), atunci
putem scrie: Ia .I cos.si Ir .I sin.
Multiplicnd aceste relatii cu U, obtinem:
UIa .UI cos..P si UIr .UI sin..Q (3.54)
Prima relatie reprezinta puterea activa, iar a doua reprezinta tot o
putere care poarta numele de putere reactiva. Puterea activa se masoara
n wati, iar puterea reactiva se masoara n volti amperi reactivi (prescurtat

Fig.3.30
VAR). Cele doua componente Ia si Ir poarta numele de componenta
activa (sau wattata) a curentului si componenta reactiva (sau dewattata).
Produsul UI reprezinta tot o putere si poarta numele de putere aparenta
(se noteaza S). Puterea aparenta se masoara
n volti amperi (prescurtat VA).
f
Cosinusul unghiului de decalaj
dintre tensiune si intensitate cu care trebuie
sa multiplicam puterea aparenta pentru a
obtine puterea activa se numeste factor de
putere.
Daca facem suma patratelor puterilor activa
si reactiva, obtinem:
22222 2 2
P .
Q .
UI (cos ..
sin .) .
S
S sau:
Q S .P2 .
Q2 (3.55)
f
P Relatia aceasta se obtine si din
triunghiul puterilor reprezentat n figura
Fig.3.31
3.31, care se poate obtine din triunghiul
impedantelor, daca multiplicam laturile cu I2.
3.1.13. mbunatatirea factorului de putere
Un receptor n curent alternativ, poate fi alimentat de la o retea la
un anumit factor de putere. Cu ct factorul de putere va fi mai apropiat de
unitate, cu att curentul absorbit de receptor va fi mai apropiat de
componenta activa a curentului, ntruct decalajul ntre tensiune si
intensitate este mai mic. Adica, la aceeasi putere activa, daca tensiunea
de alimentare a unui receptor este constanta, curentul absorbit de receptor
de la retea este cu att mai mic cu ct decalajul ntre tensiune si curent
este mai mic (fig.3.32). ntruct pierderile de energie pe retea, datorita
efectului termic al curentului, sunt direct proportionale cu patratul
intensitatii curentului, trebuie ca factorul de putere al receptorului sa fie
ct mai apropiat de unitate. Uzina producatoare de energie electrica va
functiona cu un factor de putere mijlociu, deoarece receptorii conectati la
retea functioneaza cu factori de putere diferiti.
Energia furnizata de uzina electrica este masurata cu ajutorul
contoarelor de energie activa, iar energia reactiva este masurata cu
contoare de energie reactiva. Notnd cu W energia activa, cu Wr energia
reactivasi cu Wa energia aparenta, putem scrie relatiile:

W .UIt .
cos.mijl (KWh); Wr .UIt .
sin.mijl (KVARh);Wa .
UIt (KVAh)

Factorul de putere mijlociu se calculeaza cu relatia:
WW
(3.56)
cos..
.
W 22
mijl
aW .Wr
ntreprinderile furnizoare de energie electrica pot forta pe
consumatori, prin penalizari, sa lucreze cu un factor de putere ct mai
apropiat de unitate.
Pentru mbunatatirea factorului de putere exista mai multe
metode. Una din metode se bazeaza pe intercalarea unui condensator n
paralel cu receptorul (fig.3.33), care v-a fi prezentata mai jos. Celelalte
metode bazate pe functionarea masinilor electrice, se vor aminti n
UA
C
B
aI
I.
I
cI
...
c
Fig. 3.32 Fig.3.33
capitolele respective (functionarea
I
masinii sincrone n regim supraexcitat).
Daca se doreste mbunatatirea
factorului de putere, spre exemplu, de
la cos..
0,5 la cos.'.
0,92 , atunci
relatia capacitatii condensatorului se va
determina astfel: din diagrama de fazori
(fig.3.34), din triunghiul dreptunghic
Fig.3.34
OAC, cateta AB este egala cu
AC .
CB , si deci IC .
CB .
I sin ..
I 'sin.
'. nsa
IC .
U.C si deci:
I sin..
I 'sin.'
C . (3.57)
U.
Relatia (3.57) poate fi scrisasi sub forma:
P.tg..
tg.'.
C . (3.58)
U 2.

n circuitul din figura 3.33, daca nu ar exista condensatorul C
legat n paralel cu receptorul de impedanta Z, curentul absorbit de la retea
ar fi I, decalat n urma cu unghiul .
. Pentru a face ..
0 (curentul
absorbit de la retea sa fie n faza cu tensiunea, adicacos..
1), trebuie ca
valoarea capacitatii condensatorului sa fie astfel nct curentul capacitiv
sa fie dat de relatia: IC .
I sin.
(fig.3.35).
Ia
Curentul capacitiv mai este dat si de
U
relatia: I ..
UC.
C XC
Egalnd cele doua relatii, gasim:
I sin.
C .
(3.59)
.U
UI sin.
QP .tg.
1
Fig.3.35 C .
..
(3.59 )
2 22
U .
U .
U .
3.1.14. Rezonanta n circuitele electrice
ntruct reactantele inductive si capacitive, precum si
susceptantele inductive si capacitive se pot compensa mutual, pot exista
cazuri cnd n circuitul care contine elemente reactive, reactanta
echivalenta sau susceptanta echivalenta sa fie nulasi deci curentul sa fie
n faza cu tensiunea aplicata la bornele circuitului (impedanta echivalenta
va fi egala cu rezistenta activa). Vom spune, n acest caz, ca n circuit
exista rezonanta. Rezonanta se poate ntlni si la circuitele care reprezinta

portiuni ale unor circuite mai complexe. Fenomenul de rezonanta are o
importanta foarte mare si are aplicatii multiple n dispozitivele
electrotehnice.
3.1.14.1 Rezonanta circuitelor serie (rezonanta tensiunilor)
Sa consideram circuitul reprezentat n figura 3.20. Pentru
reactanta acestui circuit avem relatia:
11
X .
XL .
XC .
L..
. Daca XL = XC sau L.
= , avem
C.
C.
ndeplinita conditia de rezonanta ntruct vom avea Z = r si deci curentul
va fi n faza cu tensiunea. Diagrama de fazori la rezonanta este
reprezentata n figura 3.36. Din egalitatea reactantei inductive cu
reactanta capacitiva, rezulta: .r = 1 ; L = 12 ; C = 12 (3.60)
LC c.rL.r

adica rezonanta se poate realiza variind fie frecventa tensiunii aplicata la
bornele circuitului, fie inductanta bornei, fie capacitatea condensorului .
Daca tensiunea aplicata la bornele circuitului nu variaza, curentul
n circuit va avea valoarea maxima la rezonanta
si egala cu:
UU
Imax = =
Zmin r
Pulsatia .r la care se
produce rezonanta poarta numele de
pulsatie de rezonanta, iar frecventa
1
corespunzatoare fr=
poarta
2.
LC
numele de frecventa de rezonanta.
Din diagramele de fazori se
Fig. 3.36
observa ca, la rezonanta, fazorii UL
si Uc sunt egali si de sens contrar, iar Ur este egal cu r I . S-ar putea
ntmpla ca fazorii UL si Uc sa fie mai mari dect Ur , adica tensiunile
la bornele inductantei si la bornele condensatorului sa fie mai mari dect
tensiunea aplicata la bornele circuitului.
Rezonanta n cazul circuitelor serie poarta numele de rezonanta
tensiunilor.
Raportul dintre tensiunea la bornele circuitului si oricare tensiune
URI RRR
reactiva, la rezonanta , este: = = = =
UL XLIXLXeZc
unde Ze poarta numele de impedanta caracteristicasi este data de relatia:
11 L UR
Z .
L..
.
.
L .
Din egalitatea rapoartelor: .c rC.r LC C ULZc
Z
se observa ca
U .
U .
c si deci, atunci cnd Z.R tensiunea
LR c
inductivasi cea capacitiva sunt de Zc ori mai mare dect tensiunea
R
aplicata la bornele circuitului.
Prin urmare, la rezonanta de tensiune, n diferitele portiuni ale
circuitului pot sa apara tensiuni mai mari dect tensiunea aplicata la
bornele acestuia. Daca
Zc ..
R atunci UL si UC pot atinge valori
periculoase pentru izolatia bobinelor si dielectricelor condensatoarelor.

Obtinerea
rezonantei de tensiune
prin variatia capacitatii C
se ntrebuinteaza pe scara
larga la reglajul aparatelor
de radio al caror circuit
oscilant este acordat prin
variatia capacitatii unui
condensator variabil, pna
cnd circuitul intra n
rezonanta cu frecventa
undei receptoare, a carei
amplificare se urmareste.
Variatia
reactantelor n functie de
frecventa f a tensiunii
aplicate este reprezentata n figura 3.37.
Variatia tensiunilor, curentului si decalajului n functie de
Fig. 3.37
-p/2
p/2 U
UCUL
UR
I
U
I
ffr f
R/Zc=0,1
R/Zc=0,4
I
0,5fr fr 1,6fr
Fig.3.38 Fig.3.39
f
frecventa este reprezentata n figura 3.38, iar n figura 3.39 sunt date
curbele de variatie ale curentului n functie de frecventa f a tensiunii
aplicate, pentru doua valori ale raportului R/Zc. Se observa ca, cu ct
raportul R/Zc este mai mic cu att valoarea maxima a curentului de
rezonanta se manifesta mai puternic si n limite ale frecventelor mai
strnse.

3.1.14.2 Rezonanta circuitelor derivatie (rezonanta curentilor)
Sa studiem conectarea n paralel a doua laturi, care poseda
l
rezistentele active r1 si r2 si reactantele XL .
L.
si XC .
C.
(fig.3.40). Rezistentele r1 si r2 sunt astfel alese nct fazorul curentului I,
n portiunea neramificata a circuitului sa fie n faza cu fazorul tensiunii U
(fig.3.41). n acest caz vom avea rezonanta
si anume rezonanta
curentilor. Pentru a
ndeplini conditia de
rezonanta trebuie ca,
componentele reactive ale
celor doi curenti sa fie
egale, adica
I .
I sau
r1 r 2
se mai poate scrie:
I1 sin .1 .
I2 sin .2.
X
Se stie ca
sin ..
si
Z
U
I .
. Deci relatia de
Z
Fig.3.40
mai sus se mai poate scrie:
X1 UX2 U
..
. sau:
Z1 Z1 Z2 Z2
1
L.
C.
2 22 .
r1 .
L .
21
r .
2 22
C .
Fig.3.41 Din ultima relatie, rezulta
.r
(pulsatia la rezonanta),
respectiv fr (frecventa de
rezonanta)
2 L
r1 .
1
C
fr .
(3.61)
L
2.
LC 2
r .
2 C
I1
112
3.2. Circuite electrice trifazate
3.2.1. Sisteme de marimi polifazate
Un sistem de m marimi care au aceeasi lege de variatie si aceeasi
frecventa se numeste sistem polifazat de marimi sau sistem m-fazat.
Marimile sistemului polifazat pot diferi ntre ele ca amplitudine sau ca
faza. De exemplu, un sistem m-fazat de tensiuni sinusoidale este format
din marimile:
e .
E sin.t
11m
e .
E sin ..t -..
22m 1
e .
E sin ..t-..
(3.62)
33m 2
.
.
e .
E
.
sin ..t-.
m mm m .
unde .1, .2, ... .m reprezinta unghiurile de decalaj dintre prima
nfasurare si a doua, a treia,
etc., asa cum se arata n figura
3.42.
Un sistem polifazat se
poate obtine daca pe
circumferinta rotorului
(indusului) unui generator ce se
roteste ntr-un cmp magnetic,
se plaseaza attea nfasuraturi
sau bobine, decalate n spatiu
una fata de alta, cte faze sunt
n sistem. Tensiunile
electromotoare induse n aceste
nfasurari vor avea aceeasi
frecventa, nsa vor fi defazate
una fata de alta.

Sistemele polifazate
pot fi mpartite n: - sisteme
simetrice si nesimetrice; sisteme
independente (separate)
si interconectate (cuplate); sisteme
echilibrate si
neechilibrate. Un sistem de
tensiuni este simetric atunci
Fig.3.42

cnd, toate tensiunile au aceeasi amplitudine si pastreaza acelasi defazaj
2.
..
, ntre oricare doua marimi consecutive ale sistemului, n care m
m
reprezinta numarul de faze. ntr-un astfel de sistem, valorile instantanee
ale t.e.m. din diferite faze se exprima prin relatiile:
e1=Em sin.t2.
e2=Em sin(.t .)
m
2.
e3=Em sin(.t .2 ) (3.63)
m
.
.
.
2.
em=Em sin[ .t .
(m .1) ]
m
Aceste t.e.m. pot fi reprezentate cu ajutorul fazorilor, decalati unul n
raport cu celalalt cu acelasi unghi 2.
/m (fig.3.43a.), sau cu ajutorul
sinusoidelor (fig.3.43b).
Portiunile circuitelor prin care trec curenti de aceeasi faza se
numesc faze. Curentii, caderile de tensiune si tensiunile electromotoare
ce actioneaza n faze se numesc marimi de faza.
a) b)
Fig. 3.43
3.2.2. Sisteme trifazate
n practica se utilizeaza aproape n exclusivitate sistemele
trifazate de tensiuni electromotoare (t.e.m.), iar circuitele n care
actioneaza acestea se numesc circuite trifazate. Larga utilizare a
circuitelor trifazate se explica prin: transportul economic al energiei
114
electrice, realizarea de cele mai robuste si economice motoare electrice
(motoarele asincrone trifazate), utilizarea de circuite de alimentare
separate pentru doua sau trei receptoare etc.. n centralele electrice
energia electrica se obtine cu ajutorul generatoarelor sincrone trifazate.
Constructia unui generator sincron de curent alternativ trifazat este
reprezentata schematic
n figura 3.44.
Statorul generatorului
(reprezinta indusul
masinii) are trei
nfasurari A-X; B-Y; CZ
plasate pe un circuit
magnetic de forma
cilindrica, confectionat
din tole de otel
electrotehnic iar rotorul
(inductorul masinii) are
o nfasurare de curent
continuu ce se gaseste
Fig.3.44
pe un circuit magnetic.
n timpul rotirii
rotorului, n nfasurarile statorului se induc trei tensiuni electromotoare
egale n valoare absoluta, nsa defazate cu un unghi de 2.
/3, doua cte
doua. Daca luam ca origine a timpului momentul cnd t.e.m. din prima
nfasurare A-X trece prin zero, avem relatiile:
eA=Em sin.t sau E=Eej0=E
.
2..
.
j 2.
e .
E sin..
.t ..
sau E .Ee 3 (3.64)Bm .
3 .
B
.
4..
.
2..
j 23
.
eC.
Em sin..
.t .
..
Em sin..
.t ..
sau E .Ee
.
3 ..
3 .
C
Tensiunile electromotoare eA, eB si eC, care reprezinta valorile
instantanee, variaza dupa curbele din figura 3.45b, iar reprezentarea
fazoriala este data de figura 3.45a.
Bornele A, B si C ale nfasurarilor statorului sunt considerate ca
nceputurile fazelor, iar bornele X, Y si Z, sfrsiturile fazelor.
Daca fiecare faza debiteaza un curent n circuitul exterior, la
bornele fiecarei faze vom avea o tensiune, care se numeste tensiune pe
faza.

Daca cele trei faze sunt ncarcate uniform, adica curentii debitati
sunt egali ca marime, amplitudinile tensiunilor pe faza vor fi egale n
valoarea absolutasi vom avea de-a face cu un sistem echilibrat. La o
ncarcare uniforma a circuitelor, defazarea ntre fazorii tensiunilor pe
Fig. 3.45
faza
UA , UB si UC va fi aceeasi egala cu 2./3. Prin urmare se pot scrie
urmatoarele expresii pentru valorile instantanee ale tensiunilor pe faza:
uA .
Um sin .
t
.
2..
uB .
Um sin ..
t -.
(3.65)
.
3 .
.
2..
uC .
Um sin ..
t ..
.
3 .
Exprimnd valorile eficace ale tensiunilor pe faza sub forma
simbolica, se obtin urmatoarele relatii:
j 0
UA .
U e =U
--j23
..
2.
2..
.
13 .
UB .
U e .
U .cos .
j sin ..
U ..
j
(3.66)
.
..
.
..
.
33 .
22
..
.
j2..
13 .
UC .
U e 3 .
U ..
j
.
..
.
..
22
..
Din figura 3.45 se observa ca suma eA+eB+eC sau E A+ E B+ E C
este zero si de asemenea E A+ E B+ E C=0.
116
UBC
IC
Fig.3.46
Cele trei faze ale sistemului trifazat se pot conecta n doua feluri :
n stea si n triunghi.
3.2.2.1. Conexiunea n stea
Daca sfrsitul nfasurarilor celor trei faze (X, Y, Z) le conectam la
un punct comun O, care poarta numele de punct de nul sau punct neutru,
se obtine un sistem de curenti trifazat conectat n stea. Aceasta conexiune
poate fi reprezentata schematic ca n figura 3.46, n care de la punctul
neutru pleaca un al patrulea conductor.
Conductoarele care pleaca de la fiecare faza poarta numele de
conductoare de linie,
iar conductorul care
pleaca de la punctul
neutru poarta numele
de conductor de nul
sau conductor neutru.
n cazul unei
ncarcari uniforme a
fazelor, conductorul
neutru nu este
necesar, deoarece n
acest caz curentul din
el este nul.
Curentii din
cele trei faze vor fi:
i1 .Im sin (.t-.)
2.
i2 .Im sin ( t
...) (3.67)
3
2.
i3 .Im sin (..
t-.
)
3
Sistemul fiind simetric si echilibrat vom avea: i1+i2+i3=0
Daca exprimam cei trei curenti simbolic si luam curentul I1, ca
origine de faza, avem:
.
j0
I 1 I e .I
.j 23
..13 .
I 2 .Ie .I...j .
(3.68)
..
22
..

.
j23
..
13 .
I .
I e .
I..
.
j .
3 ..
22
..
Suma I1+ I2+ I3, trebuie sa aiba valoarea zero. ntr-adevar:
.
13 ..
13 .
I .
I..
.
j .
I..
.
j .
0
......
22 22
.
..
.
Tensiunile UA, UB si UC masurate ntre conductoarele de linie si
conductorul neutru poarta numele de tensiuni de faza, iar tensiunile UAB,
UBC si UCA masurate ntre conductoarele de linie, poarta numele de
tensiuni de linie sau tensiuni ntre faze.
Valoarea instantanee a tensiunii ntre faze, este diferenta ntre valorile
instantanee ale tensiunilor pe faza, adica:
ABu .
Au Bu.
; BCu .
Bu Cu.
; CAu .Cu Au.
(3.69)
sau, sub forma complexa:
U AB U.
A
B
B
;
A
U.
; U BC U.
CU.
CAU CU.U.
(3.70)
Reprezentnd fazorial relatiile de mai sus, gasim diagrama de

fazori a tensiunilor de linie (fig.3.47). Daca exprimam marimea tensiunii
de linie fata de cea de faza, obtinem relatia:
Fig. 3.47

2.
2.
--j ..
j .
33
U .U .U .U .U e .U .1.e .
ABABff f
..
..
Daca sistemul este simetric si echilibrat, atunci avem:
UAB=UBC=UCA=Ul si UA=UB=UC=Uf
Deci putem scrie:
..j2..
.
13.
.
31.
UU .
1.e 3 .U 1..j
.
3U
.j
lf ..
f
.
..
..
f .
..
..
22
22
...
...
.
6
sau: Ul .3 Ufe .
j (3.71)
Rezulta ca tensiunea de linie este de 3 ori mai mare dect tensiunea pe
faza de si decalata nainte cu ./6 fata de aceasta.
Din examinarea schemei din figura 3.48, se observa ca
intensitatea curentului care circula prin nfasurarile fazelor este egala cu
intensitatea curentului care circula prin conductoarele de linie, adica se
poate scrie relatia: If = I1.
Pentru o ncarcare uniforma a fazelor (IA=IB=IC=If si I1=I2=I3=Il),
conductorul neutru poate fi scos din schema fara a se influenta
functionarea instalatiei.
Cteodata, punctul neutru este pus la pamnt si n cazul acesta
conexiunea se numeste stea cu neutrul pus la pamnt. n cazul ncarcarii
uniforme a fazelor, lipsa curentului n conductorul neutru poate fi
Fig. 3.48
Fig. 3.49
constatatasi prin nsumarea geometrica a fazorilor curentilor de faza (ca

urmare a nsumarii se obtine un triunghi nchis
figura 3.48). n practica
nsa, nu totdeauna fazele sunt uniform ncarcate, n special n cazul unei
sarcini de iluminat. n asemenea cazuri este nevoie de cel de-al patrulea
conductor, care serveste pentru trecerea curentului de egalizare.
Acest curent de egalizare poate fi determinat tot prin nsumarea
vectoriala a fazorilor curentilor si valoarea acestui curent va fi data de
latura care nchide poligonul astfel construit (fig. 3.49). Adica se poate
scrie relatia, sub forma vectoriala:
I 1 .I 2 .
I 3 .
I 0 (3.72)
Relatia (3.72) poate fi rezolvatasi prin metoda simbolica,
exprimnd curentii sub forma complexa, adica: I .
I .
I .
I
123 0
3.2.2.2. Conexiunea n triunghi
Daca legam sfrsitul primei nfasurari X cu nceputul nfasurarii a
doua B, sfrsitul nfasurarii a doua Y cu nceputul nfasurarii a treia C si
sfrsitul nfasurarii a treia Z cu nceputul primei nfasurari A, cum se
arata schematic n
figura 3.50, obtinem un
sistem trifazat cu
conexiunea
nfasurarilor n triunghi.
Din examinarea
schemei se observa ca
n cazul cnd un sistem
echilibrat are
conexiunea n triunghi,
tensiunea ntre faze este
Fig.3.50
egala cu tensiunea pe faza,
adica: Ul =Uf
n ceea ce priveste
curentii de linie fata de curentii
pe faza, putem scrie urmatoarele
relatii, aplicnd teorema I a lui
Kirchhoff n nodurile A, B si C:
I1=IBA-IAC
I2=ICB-IBA ( 3.73)
I3=IAC-ICB
Daca sistemul trifazic
este simetric si echilibrat,

atunci: I1=I2=I3=Il si

IBA=ICB=IAC=If.
Rezolvnd fazorial cele trei relatii, gasim diagrama de fazori a
curentilor, reprezentata n figura 3.51. Rezolvnd simbolic una din
2.
2.
j03
.
3
.
relatiile (3.73) vom gasi: ..
.f
eIj If 1.j
.
IIel fe ..e sau
..
.13.
.31..
.
..
..
.3If .j .3Ife .j6
Il.If 1..j
.
..
..
22
22
.
...
Rezulta ca: Il.3If, adica curentul de linie n cazul conexiunii n
triunghi este de 3 ori mai mare dect curentul de fazasi decalat cu
.
unghiul de n urma fata de acesta.
6
3.2.3. Puterile electrice n circuite trifazate
Calculul puterii n sistemele trifazate se face dupa aceleasi
principii ca n curent alternativ monofazat. Deoarece un sistem trifazat
reprezinta un ansamblu de trei faze, puterea acestui sistem se determina
ca suma a puterilor celor trei faze.

Notnd cu UA, UB si UC valorile eficace ale tensiunilor de faza, cu
IA, IB si IC valorile eficace ale curentilor de fazasi cu .A, cos.B si cos.C
factorii de putere ai fazelor respective, rezulta ca puterea totala a
sistemului trifazat va fi:
P=UA IA cos.A+UB IB cos.B+UC IC cos.C (3.74)
Daca sistemul este simetric si echilibrat, atunci avem:
UA=UB=UC=Uf ; IA=IB=IC=If si
cos.A=cos.B=cos.C=cos.
Rezulta : P=3UfIfcos. (3.75)
n cazul conectarii n stea If=Ilsi Uf=U1/ 3 . nlocuind aceste
valori n relatia (3.75) gasim expresia puterii n functie de tensiunea de
linie si curentul de linie, care este:
P.3UllIcos.
(3.76)
n cazul conectarii n triunghi Uf=U1si If=I1/ 3 . Introducnd
aceste valori n relatia (3.75), gasim: P.3UllIcos.adica aceeasi
expresie ca si n cazul conectarii n stea.
Procednd n mod analog, gasim expresia puterii reactive n
circuite electrice trifazate, care va fi data de expresia:
Q.3UfIfsin.sau Q.3UllIsin.
(3.77)

Pentru puterea aparenta vom avea:
S.3UfIfsau S.3UllI (3.78)
Unitatile de masura pentru puterea activa, reactivasi aparenta
sunt cele date la curentul alternativ monofazat.
Daca tensiunile si curentii sunt exprimati cu ajutorul numerelor
complexe, puterea aparenta se calculeaza direct cu relatia:
***
SP jQUI .UI .UI
..
.
AA BB CC
.
3.2.4. Conectarea receptoarelor la retelele electrice trifazate.
3.2.4.1 Conectarea n stea
Conectarea n stea se poate realiza nu numai cu nfasurarile
generatoarelor trifazate, ci si cu receptoare de energie, precum: lampi cu
Fig.3.52 Fig.3.53
incandescenta, nfasurarile electromotoarelor trifazate, nfasurarile transformatoar
elor
trifazate, etc.
Conectarea n stea, la sistemul cu trei conductoare, a unei sarcini
de iluminat, se foloseste numai n cazuri exceptionale cnd curentul n
fiecare faza este identic. De obicei, pentru alimentarea instalatiilor de
iluminat se foloseste sistemul de patru conductoare (cu conductorul
neutru). Schema de conectare este data n figura 3.52. Schematic, o retea
de curent alternativ trifazat cu conductorul neutru se reprezinta ca n
figura 3.53, la care s-a conectat n stea un receptor oarecare.
n cazul conexiunii stea se stie ca intensitatea curentului de linie
este egala cu intensitatea curentului de faza. n sistemele echilibrate
tensiunile pe faza sunt egale ca marime si decalate unele fata de altele cu

2.
acelasi unghi rad. Cnd ncarcarea pe faze nu este uniforma, curentii
3
si tensiunile pe cele trei faze nu mai sunt egale. n asemenea cazuri
folosirea sistemul n stea cu trei conductori este nerationala, deoarece n
momentul distrugerii simetriei, unele faze vor fi supuse unor tensiuni
marite, iar altele unor tensiuni scazute. Cnd exista conductorul neutru,
nesimetria sistemului se micsoreaza.
Sa consideram un generator trifazat conectat n stea cu t.e.m. pe
fiecare faza EA, EB si EC, care alimenteaza un receptor trifazat conectat n
stea, cu fazele neechilibrate (fig. 3.54).
Notam impedantele fazelor generatorului cu ZA, ZB si ZC,
impedantele conductoarelor de legatura cu Z1, Z2 si Z3, respectiv Z0, iar
impedantele fazelor receptorului ca Za, Zb si Zc.
Fig. 3.54
Impedantele totale ale fazelor vor fi: Z .
Z .
Z .
Z ;
IA 1 a
Z
Z
Z
Z
Z
Z
Z
.
.
.
; Z .
.
.
II B 2 b III C 3 c
Admitantele totale le vom nota cu YI, YII si YIII. Impedanta si admitanta
conductorului neutru le vom nota cu Zo, Y0, iar cu U0 vom nota tensiunea
ntre punctele neutre ale generatorului si receptorului.
n acest caz, caderea de tensiune pe fiecare faza se va exprima
prin relatiile:
UI = EA-U0; UII = EB-U0; UIII = EC-U0 (3.79)
Curentii care circula prin fiecare faza vor fi:
IA=UIYI=(EA-U0)YI
IB=UIIYII=(EB-U0)YII (3.80)
IC=UIIIYIII=(EC-U0)YIII
si Io=UoYo

Fig. 3.55
UI
UII
UIII
Conform teoremei I-a a lui Kirchhoff:
IA+IB+IC=I0
nlocuind, n aceasta relatie curentii cu expresiile (3.72) gasim:
.E .Uo .YI ..E .Uo .Y II ..
EC .U .Y III .
UY0 o
AB o
Din aceasta conditie scoatem valoarea tensiunii punctului neutru
care este:
EY .
EY .
EY
AI BII CIII
U 0 .
(3.81)
Y .
Y .
Y .Y
I II III 0
Daca conductorul neutru lipseste sau este rupt, Y0=0 si U0 va fi
mai mare dect tensiunea U0 data de relatia (3.81), de unde rezulta ca
nesimetria sistemului trifazic este
mai mare n cazul n care lipseste
conductorul neutru sau este rupt.
Din aceasta cauza, la sistemele
trifazate cu patru fire, pe
conductorul neutru nu se
intercaleaza nici ntrerupator si
nici siguranta.
Diagrama de fazori a
tensiunilor pe fazele receptorului
este reprezentata n figura 3.55
Pentru calcularea curentilor, dupa
aflarea tensiunii punctului neutru,
ne ntoarcem la relatiile (3.79) si (3.80).
Tensiunile pe faza la bornele generatorului le calculam cu ajutorul
relatiilor:
UA .
I .Z .
Z ..U .
E .
ZI
A 1 a 0 A AA
UB .
IB .Z 2 .
Zb ..U 0 .
EB .
ZBIB
(3.82)
UC .
IC .Z3 .
ZC ..U 0 .
EC .
ZCIC
Tensiunile la bornele receptorului vor fi:
U .IZ ; Ub .
IZ ; U .
IZ (3.83)
a Aa Bbc Cc
3.2.4.2. Conectarea n triunghi
La conectarea n triunghi a receptorilor de energie, fiecare faza a
receptorului este pusa sub tensiune de linie. La o ncarcarea uniforma a
fazelor, curentii n fazele receptorului sunt de 3 ori mai mici dect
curentii de linie.

n cazul unei ncarcaturi neuniforme a fazelor receptorului,
curentii n conductoarele de linie nu sunt egali ntre ei si prin urmare
caderile de tensiune n linie, vor fi de asemenea diferite. La rezolvarea
problemelor privitoare la distributia curentilor n asemenea retele este
necesar ca triunghiul receptorului sa fie transfigurat ntr-o stea
echivalenta, iar apoi la impedantele de faza ale acestei stele sa fie
adaugate impedantele conductoarelor de linie si impedantele fazelor
generatorului.
Pentru trecerea de la conexiunea n triunghi la cea n stea
(fig.3.54) se folosesc relatiile (3.84), care sunt asemanatoare cu relatiile
de la rezolvarea circuitelor de curent continuu prin metoda transfiguratiei
numai ca se utilizeaza valorile complexe ale marimilor.
ZZZZ ZZ
ab . ca bc . ab ca . bc
Z .
; Z .
; Z .
(3.84)
abc
Z .
Z .
ZZ .
Z .
ZZ .
Z .
Z
abbc ca abbc ca abbc ca
Tensiunea punctului neutru, curentii n conductoarele de linie, tensiunile
la bornele generatorului si caderile de tensiune pe fazele stelei
echivalente a receptorului se calculeaza dupa relatiile (3.79), (3.80),
(3.81), (3.83). Tensiunile ntre faze, la bornele receptorului, se vor
calcula cu ajutorul relatiilor urmatoare:
U
U
U
U
.
.U ; U .
.U ; U .
.U . (3.85)
ab ab bcbc caca
iar curentii n fazele receptorului se vor calcula cu ajutorul relatiilor:
UUU
abbc ca
I .
; I .
; I . (3.86)
ab bcca
ZZZ
abbc ca

CAP.4. MASURARI ELECTRICE
4.1. Notiuni generale.
Clasificarea instrumentelor de masurat electrice se poate face
dupa urmatoarele criterii: - dupa natura marimii masurate; - dupa natura
curentului; - dupa gradul de precizie; - dupa principiul de functionare, n
functie de sistemul utilizat etc..
Dupa natura marimii masurate avem: ampermetre, voltmetre,
wattmetre, varmetre, ohmmetre, etc..
Dupa
naturii curentului, instrumentele electrice se mpart n:
- instrumente de curent continuu, care pot fi folosite numai n circuitele
de curent continuu; - instrumente de curent alternativ, care pot fi folosite
numai n curent alternativ; - instrumente de curent continuu si alternativ,
care pot fi folosite si n circuitele de curent continuu si n cele de curent
alternativ.
Dupa gradului de precizie, instrumentele pot avea urmatoarele
clase de precizie: 0,001; 0,002; 0,005; 0,01; 0,2; 0,5; 1; 1,5; 2,5
Prin clasa de precizie se ntelege eroarea relativa admisibila
tolerata (considerata pozitiva sau negativa) exprimata n procente, din
valoarea maxima a marimii masurata de aparat. Astfel, daca notam cu c,
clasa de precizie, putem scrie relatia:
(.X )
c.
t .100 0
0 (4.1)
Xn
unde ( .X )t reprezinta eroarea absoluta tolerata, posibila a aparatului care
apare n conditii normale (adica aparatul se afla asezat n pozitia nscrisa
pe cadranul aparatului, ntr-un mediu cu temperatura normala (20o) si nu
se afla sub influenta cmpului magnetic exterior - afara de cel al
pamntului -).
Xn reprezinta valoarea nominala a marimii masurata de aparat,
adica limita superioara de masurare a aparatului.
Dupa principiul de functionare, aparatele de masurat se mpart n
urmatoarele tipuri principale: aparate cu magnet permanent si bobina
mobila (magneto-electrice); aparate electromagnetice (cu fier mobil);
aparate electrodinamice; aparate de inductie; aparate termice; aparate
electrostatice; aparate cu termocuplu; aparate cu redresori; aparate de
rezonanta (cu vibratii), etc..
Aparatele de masurat au marcate pe cadranele lor simbolurile si
indicatiile corespunzatoare att felului lor de constructie, ct si felului

curentului n care se ntrebuinteaza, modului de asezare pe masa de lucru,
clasei de precizie din care fac parte,etc.
Dupa modul de ntrebuintare aparatele electrice de masura
se mpart n: aparate fixe, care sunt montate rigid pe locul de functionare,
de exemplu pe tablourile electrice si aparate mobile, care pot fi
transportate dintr-un loc n altul dupa necesitati.
Cele mai utilizate aparate analogice de masura sunt: aparatele
magnetoelectrice; aparate electromagnetice; aparate electrodinamice;
aparate de inductie; aparate termice; aparate termoelectrice, etc..
Aparatele magnetoelectrice se folosesc numai pentru masurarea
marimilor de c. c., cum ar fi; tensiune; intensitate de curent electric;
rezistente electrice, etc.. Daca sunt dotate cu dispozitive de redresare pot
fi utilizate si n c.a.
Aparatele magnetoelectrice au urmatoarele calitati: - au o scara
uniforma, ceea ce nlesneste citirea si mareste precizia citirii; - sunt foarte
sensibile, putnd masura valori extrem de mici ale marimilor respective;
-sunt practic insensibile fata de cmpurile magnetice exterioare; - au un
consum redus de energie.
Ca un neajuns de seama al acestor aparate, se poate evidentia,
sensibilitatea deosebita la suprasarcini.
Aparatele electromagnetice se pot folosi pentru masurarea
tensiunilor electrice, a intensitatilor curentilor electrici, a impedantelor, a
factorului de putere, etc.. Ele au o serie de calitati: sunt simple si
robuste; sunt rezistente la suprasarcini; pot fi folosite n curent continuu
si n curent alternativ; pot fi construite pentru curenti mari. Au nsasi o
serie de neajunsurile: precizie redusa; scala neuniforma; pot fi
influentate de cmpurile magnetice exterioare. Fiind robuste si relativ
ieftine, aparatele electromagnetice sunt aparatele de masura cele mai
raspndite, n special n curent alternativ si cu precadere ca aparate de
tablou.
Aparate electrodinamice pot fi utilizate att in c.c. ct si c.a. si se
pot folosi pentru masurarea tensiunilor electrice, a intensitatilor curentilor
electrici, a puterilor electrice, a factorului de putere, etc.. Principiul de
functionare al aparatelor de tip electrodinamic se bazeaza pe
interactiunea conductoarelor parcurse de curenti, adica pe aparitia
fortelor electrodinamice. Sunt sensibile la suprasarcina, ntruct curentul
ce trece prin bobina mobila trece si prin arcurile spirale (care se pot
ncalzi la suprasarcina pna la limite periculoase).

Fig. 4.1
Rs
4.2. Masurarea marimilor electrice
4.2.1. Masurarea intensitatii curentilor
Masurarea intensitatii curentului se face cu ajutorul unui
ampermetru intercalat n serie cu receptorul. La intercalarea aparatului n
circuit, rezistenta totala se mareste cu ra
rezistenta interioara a
e
aparatului. Intensitatea curentului initial, este data de relatia: I0 .
,
R .
r
unde r reprezinta rezistenta interioara.
Dupa intercalarea ampermetrului intensitatea curentului scade la
valoarea: I .
e . Diferenta I0-I =.I
R .
r .
Ra
reprezinta eroarea absoluta datorata
intercalarii aparatului, eroare care este cu
att mai mica cu ct Ra are o valoare mai
mica.
Pentru a masura intensitati de
curenti mai mari dect valoarea nominala i
pe care o poate masura ampermetrul, de exemplu: I=ni, se leaga n
paralel cu aparatul un rezistor Rs, numit sunt (fig. 4.1), Numarul n,
indica de cte ori se largeste domeniul de masurare al ampermetrului.
Valoarea rezistentei suntului se determina cu expresia:
Ra
Rs = (4.2)
n .1
n curent alternativ, pentru masurarea curentilor de intensitati
mari sau pentru masurarea curentilor din circuitele de nalta tensiune se
folosesc transformatoarele de intensitate.
4.2.2. Masurarea tensiunilor.
Pentru masurarea unei tensiuni sau a unei caderi de tensiune, se
utilizeaza un voltmetru ce se leaga n paralel fata de receptorul caruia i
se masoara tensiunea. Considernd rezistenta interioara a voltmetrului rv,

RRv
rezistenta echivalenta este: R =
R .
Rv
Adica R <R si deci n circuit intensitatea curentului se modifica
e
de la valoarea I data de relatia: I .
R .
r

e
la valoarea I '.
R'.r
Voltmetrul masoara deci, caderea de tensiune U '.
R' I ' si nu
U .
RI . Diferenta U .U '..U reprezinta eroarea absoluta, care este
egala cu:
Re R'e
.U .
RI .
R' I '..
R .
rR'.r
Se observa ca
.U tinde catre zero atunci cnd R' este apropiat de
R, adica atunci cnd Rv tinde catre infinit.
n concluzie, pentru ca un voltmetru sa masoare ct mai exact
valoarea tensiunii, adica pentru ca eroarea relativa datorata intercalarii
aparatului n circuit sa fie ct mai mica, trebuie ca rezistenta interioara a
aparatului sa fie ct mai mare.
Pentru a largi domeniul de masurare la un voltmetru, adica daca
RA un voltmetru poate masura o tensiune
nominala
u .
Rvi si dorim sa masoare o
tensiune U .
nu (n-un numar care
reprezinta de cte ori se mareste domeniul
U
de masura), atunci n serie cu voltmetrul
trebuie sa se pune un rezistor a carui
Fig. 4.2 rezistenta RA o vom numi rezistenta
aditionala (fig. 4.2.). Din relatia:
U .
u .
RAi , rezulta:
RA = RV (n-1) (4.3)
Pentru masurarea tensiunilor alternative mari, se folosesc
transformatoare de tensiune.
n practica se ntlnesc foarte frecvent aparate universale, care
masoara curenti, tensiuni si rezistente, numite avometre sau
voltampermetre.
4.2.3.
Exista
.
metode
.
metode
Masurarea rezistentelor
mai multe metode pentru masurarea rezistentelor si anume:
indirecte (cu ampermetru si voltmetru);
directe (cu ohmmetrul sau cu circuite n punte);
4.2.3.1 Metoda ampermetrului si voltmetrului

Aceasta metoda consta n masurarea intensitatii curentului
continuu ce trece prin rezistorul de rezistenta necunoscuta Rx si a
tensiunii de la bornele rezistorului. Facnd raportul Ux/Ix se determina

Fig. 4.3
Fig. 4.4
Rx, nsa metoda este afectata de o eroare datorita intercalarii n circuit a
aparatelor de masura. Dupa modul de conectare a ampermetrului si
voltmetrului n schema de masura, se deosebesc doua montaje:
montajul aval (fig. 4.3), n care voltmetrul masoara exact
tensiunea de la bornele rezistorului de
rezistenta Rx;
-montajul amonte (fig. 4.4), n care
ampermetrul masoara exact curentul
ce trece prin rezistor.
n cazul montajului aval,
valoarea exacta a rezistentei Rx se va
calcula cu ajutorul relatiei:
U
Rx=
(4.4)
U
I.
rv
n cazul montajului amonte,
valoarea exacta a rezistentei Rx se va
calcula cu relatia:
U.raI
Rx=
(4.5)
I
Notnd R x=U/I, eroarea relativa este
data de relatiile:
a) montajul aval
1
.
Rx
U RII
.
xv
x .
RR II
' x.
xx.
v UU Rx 1
.r
...
...
(4.6)
Rx Rx RxRR x.
v RV
1.
RX
b) montajul amonte:
R' .Rr
xx a
.r..
(4.7)
Rx Rx
Se observa ca n cazul montajului aval eroarea relativa este cu
att mai mica cu ct rezistenta de masurat este mai mica fata de rezistenta
interioara a voltmetrului, iar n cazul montajului amonte eroarea relativa
este cu att mai mica cu ct rezistenta de masurat este mai mare fata de
rezistenta interioara a ampermetrului. n concluzie, montajul aval se

utilizeaza la masurarea rezistentelor mici, iar montajul amonte la
masurarea rezistentelor mari.
4.2.3.2 Masurare rezistentelor cu ohmmetru
Ohmmetrele sunt aparate cu citirea directasi se pot realiza n mai
multe variante, n functie de tipul instrumentului utilizat si de schema de
masura adoptata. n figura 4.5. este prezentata schema de principiu de
masurare directa cu ohmmetrul cu miliampermetrul magnetoelectric,
numit ohmmetru serie.
Ohmmetrul serie are o sursa de tensiune continua (o baterie
uscata de 1,5 .
4,5V), conectata n interiorul aparatului, n serie cu un
rezistor RV de rezistenta variabila. Rezistenta RV se regleaza astfel nct
la nchiderea ntrerupatorului K, adica la scurtcircuitarea rezistentei
necunoscute RX, acul
indicator al instrumentului
sa arate indicatie maxima.
Cazul deviatiei maxime a
acului indicator i
corespunde rezistentei
RX=0, iar deviatiei zero i
va corespunde o rezistenta
RX= .
. Scara
ohmmetrului va fi
etalonata n sens invers
Fig. 4.5
fata de aparate obisnuite.
Etalonarea se face n ohmi
sau kiloohmi.
Aceste ohmmetre au scara neuniforma. Pentru
masuratori se scurtcircuiteaza bornele A si
acul indica deviatie maxima, adica valoarea
Se scoate apoi legatura de scurtcircuitare,
rezistenta RX trebuie masuratasi se citeste
indicator pe scara ohmmetrului .
efectuarea unei
B si se regleaza RV pna cnd
zero pe scara ohmmetrului.
se conecteaza rezistorul a carui
valoarea aratata de acul
Aceste ohmmetre se utilizeaza pentru masuratori mai putin

precise, eroarea relativa fiind de 1 .
2 %.
Deviatia acului indicator este n functie de marimea tensiunii
electromotoare a bateriei, care scade cu timpul. Functionarea ca
ohmmetre serie a aparatelor universale de masura (avometre) se obtine
prin trecerea comutatorului pe pozitie corespunzatoare de alegere a
parametrului masurat.

4.2.3.3. Punti pentru masurarea rezistentelor
Cea mai raspndita metoda de zero pentru masurarea rezistentelor
utilizeaza puntea Wheatstone. Ea permite masurarea cu precizie a
rezistentelor cuprinse ntre 1 ohm si 106 ohmi. Schema electrica este
redata n figura 4.6. Galvanometrul G intercalat pe diagonala CD este
utilizat ca instrument de zero. Principiul metodei consta n aflarea unei
relatii ntre cele patru rezistente n asa fel
nct galvanometrul sa indice zero, adica
VC=VD. Aceasta relatie se obtine tinnd cont
ca rezistoarele R1 si R3 sunt la aceeasi
diferenta de potential, de asemeni si
rezistoarele R2 si R4 si ca prin R2 circula
curentul I1, iar prin R4 va circula curentul I2.
Se poate scrie deci:
R1I1 .
R3 I2 si R2 I .
R4 I
12
mpartind relatiile, rezulta:
R1 R3
. sau RR .RR (4.8)
14 23R2 R4
Pentru masurarea unei rezistente necunoscute Rx, se
aceasta rezistenta pe una din laturile puntii si se
trei rezistente pna se ajunge la echilibrul puntii
indica zero). n functie de modul cum se realizeaza
putem avea punti manuale si punti automate.
Schema unei punti Wheatstone cu echilibrare
manuala este data n figura 4.7. Rezistentele
R3 si R4 sunt variabile n trepte, astfel nct
raportul lor este cunoscut si poate fi modificat
decadic: 0.01; 0.1; 1; 10; 100; 1000 etc.
Rezistenta R2 este de asemenea variabila,
construita sub forma unei cutii de rezistente n
decade. Uneori nsa, rezistenta R2 se realizeaza
ca un reostat bobinat, de lungime L, la care
valoarea R2 depinde de deplasarea x a
conecteaza
regleaza una din celelalte
(galvanometrul G va
echilibrul puntii
x
cursorului: R2 .R0 (4.9)
L
unde R0 este rezistenta maxima a reostatului.
Masurarea rezistentei Rx se face n felul urmator: se leaga Rx, se
alege raportul R3/R4 la o valoare depinznd de ordinul de marime a
rezistentei necunoscute si se nchide ntrerupatorul K, apoi K1. Se
Fig. 4.6
Fig. 4.7

regleaza R2 pna cnd galvanometrul va indica zero. Initial echilibrarea
puntii se realizeaza cu reostatul Rv pus la valoarea maximasi apoi pentru
a mari sensibilitatea puntii, Rv se micsoreaza pna la scurtcircuitare. La
echilibru, este valabila:
R3 xR3
R.R ..
R (4.10)
x 20
R4 LR4
R0 R3
Daca se noteaza: K .
LR4
rezulta
Rx .K .
x (4.11)
4.2.4. Masurarea puterilor electrice
4.2.4.1. Masurarea puterilor n curent continuu
In curent continuu, puterea este data de produsul dintre tensiunea la
bornele receptorului si intensitatea curentului ce strabate receptorul. Se
poate face deci o masurare cu ajutorul ampermetrului si voltmetrului,
schema de montaj fiind aceeasi ca si la masurarea rezistentei, adica cea
din figura 4.3 pentru montajul aval si cea din figura 4.4 pentru montajul
amonte. Relatiile de calcul vor fi:
-pentru montajul n aval:
UU 2
Px .
U (I .
) .
UI .
(4.12)
rv rv
U 2
unde reprezinta puterea consumata de voltmetru;
rv
-pentru montajul n amonte:
P .
I (U .
rI ) .
UI .
rI 2 (4.13)
xa a
unde raI 2 reprezinta puterea consumata de ampermetru.
Rezulta ca eroarea afectata de metoda la montajul n aval va fi
mai mica atunci cnd tensiunea de la bornele receptorului este micasi
rezistenta interioara a voltmetrului este mare, iar pentru montajul amonte,
eroarea va fi mai mica atunci cnd receptorul este strabatut de un curent
mic si rezistenta interioara a ampermetrului este mica.
Masurarea puterii n curent continuu se poate face si cu ajutorul
unui aparat cu citire directa, numit wattmetru .Wattmetrele cele mai
raspndite n practica sunt cele de tip electrodinamic. Bobina fixa, numita
si bobina de curent, se leaga n serie cu receptorul, iar bobina mobila,
numitasi bobina de tensiune, se leaga n paralel fata de receptor (fig.

4.8). n general, n serie cu bobina de tensiune se leaga o rezistenta
aditionala. Bornele wattmetrului marcate cu o steluta sau cu o sageata ,
indica mpreuna spre plusul de la sursa de energie. Deviatia acului
indicator este proportionala cu puterea receptorului. Pentru a pune n
evidenta acest lucru vom considera deviatia .
data de relatia la aparatele electrodinamice:
U
..
KI1I 2.
KI .
K .UI .
K .P (4.14)
rv .
Ra
Scara instrumentului va fi uniforma.
Fig. 4.8
Orice wattmetru are marcat att curentul
maxim, ct si tensiunea maxima admise sa treaca prin bobinele de curent
si de tensiune. Produsul acestor doua marimi da puterea maxima,
corespunzatoare numarului maxim de diviziuni ale wattmetrului.
4.2.4.2. Masurarea puterilor n curent alternativ monofazat
n c.a. avem o putere activa P=UIcos.
care se masoara n wati si
o putere reactiva Q=UIsin.
, care se masoara n VAR.
Puterea activa se masoara direct cu wattmetrul, iar puterea
reactiva cu varmetru.
Wattmetrele ntrebuintate la masurarea puterii n c.a., sunt n
general de tip electrodinamic. Se folosesc nsasi wattmetre de inductie, a
caror functionare se bazeaza pe fenomenul de inductie electromagnetica
si care sunt folosite mai des ca aparate nregistratoare.
Schema de montaj a unui wattmetru, n curent alternativ, este
asemanatoare cu cea din curent continuu cu deosebirea ca n locul sursei
de c.c. intervine o sursa de c.a. . La un
instrument de tip electrodinamic deviatia
acului indicator este proportionala cu
produsul curentilor care strabat cele doua
bobine, nsa intervine si cosinusul
unghiului dintre cei doi curenti, adica:
Fig. 4.9
..
KI AIV cos.
(4.15)
unde IA este curentul ce trece prin bobina
amper si IV, curentul ce trece prin bobina volt. Din diagrama de fazori,
reprezentata n figura 4.9, se observa ca interactiunea are loc ntre
curentul IV, care este n faza cu tensiunea de la bornele receptorului,
deoarece este un curent activ ce strabate bobina volt si rezistenta
aditionalasi IA care este componenta activa a curentului ce trece prin

bobina amper (IA aste acelasi cu curentul ce trece prin receptorul de
impedanta Z si are factorul de putere cos.
).
Curentii IA si IV sunt dati de relatiile :
UUU
IA .
I , I ..
.
VR
Z
V 22 a
.r .
R ..
X
Va V
nlocuind acesti curenti n relatia (4.15), se obtine:
U '
..
KI cos..
KP (4.16)
Ra
Aparatul masoara deci puterea activa a receptorului si scara va fi
uniforma.
Masurarea puterii reactive se face cu un varmetru, aparat
care difera de wattmetru numai prin aceea ca n serie cu bobina volt se
leaga o reactanta inductiva. Din aceasta cauza n schemele de montaj
aparatul se distinge numai prin simbolul sau (n schema din figura 4.8 n
dreptul aparatului se pune Var). Rezistenta aditionala de la wattmetru si
reactanta inductiva de la varmetru fiind montate n interiorul aparatului,
n schemele electrice acestea nu figureaza separat.
Deviatia acului indicator, la un varmetru de tip electrodinamic
este data de aceeasi relatie ca si la wattmetru, nsa curentii IA si IV vor fi:
UUU
IA .
I si IV ..
.
Z 2 X
Vr ..X .
X .2
a
V Va
unde IV sete un curent aproape
reactiv, fiind defazat n urma cu
.
2 fata de tensiune
(Xa .
reactanta inductiva aditionala
legata n serie cu bobina volt), iar
.
este defazajul ntre fazorii IA si
IV (fig. 4.10).
Rezulta:
..
.
U '
..
KI AIV cos.
....
KI sin..
KQ (4.17)
.
2 .
Xa
Aparatul masoara deci si puterea reactiva a receptorului si scara
va fi uniforma.
Fig. 4.10
IV
I
A

4.2.4.3. Masurarea puterii active n curent alternativ trifazat
Puterea activa n curent alternativ trifazat se poate masura : fie cu
un wattmetru monofazat, fie cu doua wattmetre monofazate, fie cu trei
wattmetre monofazate, fie cu un wattmetru trifazat.
Masurarea puterii active cu un wattmetru monofazat se face
numai n cazul receptoarelor trifazate echilibrate. Puterea masurata
P=3PW (PW este
indicatia wattmetrului).
Wattmetrul indica
puterea pe o singura
faza. Schema de
masurare poate fi una
din figurile 4.11 sau
Fig. 4.11 Fig. 4.12 4.12.
n cazul
receptoarelor la care nulul nu este accesibil sau la care nu se poate
intercala wattmetru ca n figura 4.12, atunci se realizeaza o schema de
montaj ca n figura 4.13 sau 4.14, adica se creeaza un punct neutru
artificial.
Fig. 4.13 Fig. 4.14
Rezistentele R1, R2 si R3 se aleg n asa fel nct sa fie ndeplinita
conditia: rV .
R .
R .
R , unde rv este rezistenta ohmica a bobinei volt
123
inclusiv rezistenta aditionala corespunzatoare tensiunii de functionare.
Puterea este data de relatia:
P = 3Pw (4.18)
Masurarea puterii active cu trei wattmetre monofazate, se
face n cazul receptoarelor trifazate neechilibrate. Se monteaza cte un
wattmetru pe fiecare faza n parte si puterea totala rezulta din nsumarea
puterilor indicate de fiecare wattmetru, adica:

P .P .
P .
P (4.19)
w1 w2 w3
Schema de montaj se realizeaza fie ca n figura 4.15 fie ca n
figura 4.16.
Masurarea puterii active cu doua wattmetre monofazice se
foloseste n cazul receptoarelor trifazate echilibrate sau neechilibrate,
nsa fara fir neutru, adica trebuie ndeplinita relatia :
i.
i .
i .
0 (4.20)
ABC
Fig. 4.15 Fig. 4.16
Schema de montaj a celor doua wattmetre este cea din figura 4.17.
Puterea instantanee a receptorului este:
p .
p .
p .
p sau
123
p .
ui .
ui .
ui
AA BBCC
Fig. 4.17
nsa
iB .
..iA .
iC .
si deci:
p .ui .
u .i .
i ..
ui ..u .
u .i ..u .
u .i .
ui .
ui
AABAC CC ABA CBC ABACBC
Integrnd rezulta:
T
..ui .
ui .dt .
UI cos( , I ) .UI cos( , I )
P .
.
U .
U
ABA CBC AB A AB A CB C CBC
0
(4.21)

Din diagrama de fazori, reprezentata n figura 4.18 rezulta ca:
.
(U , I ) .
30o ..
si .
(U , I ) .
30o ..
ABA CBC
Daca notam:P1 .
U ABIA cos(30o ..) P2 .
UCB IC cos(30o ..) (4.22)
se observa ca P1 este puterea indicata de wattmetrul W1 si P2 este puterea
indicata de wattmetrul W2. Rezulta ca puterea activa totala este:
P .P .
P (4.23)
W1 W 2
Daca notam: U .
U .
U , I .
I .
I si dezvoltam cos(30 ..),
AB CB lACl
se obtine relatia puterii n curent trifazat, adica:
P .
UI (cos30cos ..sin30sin ..cos30cos ..sin30sin .),
ll
3
Sau P .UlIl .
2 .
cos.
..
3UlIl cos.
2
Fig. 4.18
n general defazajul .
poate avea diferite valori si deci putem
avea urmatoarele cazuri:
.
..
0 , rezulta
P .
P , deci cele doua wattmetre vor indica aceeasi
W 1 W 2
putere;
.
find = 60o, rezultaPW1 .
0 si P = PW2 ;
..cap .
60o , rezulta PW2= 0 si P=PW1 ;
..ind .
60o , rezultaPW1 .
0 , deci wattmetrul W1 va devia n sens
invers; pentru a schimba sensul de deviatie trebuie sa schimbam
sensul prin una din cele doua bobine (de preferat la bobina volt) si
rezulta ca puterea totala se va obtine facnd diferenta P .
P ;
W 2 W1
..cap .
60o , rezulta caPW 2 .
0deci wattmetrul W2 va indica n sens
invers si puterea totala se va obtine facnd diferenta P .
P .
W1 W 2
Daca se face diferenta P2-P1 se obtine:

1 Q
P2 .
P1 .
U1I1 .cos(30 ..) .
cos(30 ..)..
U1I1 .
2 .
sin..
sau
23
Q .3.P2 .
P1 .
(4.24)
Rezulta ca daca se multiplica diferenta puterilor indicate de cele
doua wattmetre cu 3se obtine puterea reactiva a receptorului trifazat.
De asemenea se poate calcula si tgf
Q 3(P1 .
P2)
tg...
(4.25)
PP1 .
P2
Masurarea puterii active cu un wattmetru trifazat
n scopul masurarii puterii active cu un singur aparat s-au
construit wattmetre trifazate, compuse din doua sau trei wattmetre
monofazate, avnd bobinele volt cuplate pe acelasi ax, asupra caruia
actioneaza astfel suma cuplurilor date de cele doua sau trei wattmetre.
4.2.4.4. Masurarea puterii reactive n curent alternativ trifazat
Puterea reactiva se poate masura: fie cu un varmetru monofazat, fie cu
trei varmetre monofazate, fie cu un wattmetru monofazat , fie cu doua
wattmetre monofazate, fie cu un varmetru trifazat.
Masurarea puterii reactive cu un varmetru monofazat se
foloseste n cazul receptoarelor trifazate echilibrate, indicatia aparatului
multiplicndu-se cu trei. Schemele de montaj sunt reprezentate n
figurile: 4.11; 4.12; 4.13 sau 4.14 cu singura deosebire ca n locul
wattmetrului trebuie considerat varmetrul (n schema n locul simbolului
W se trece Var).
Masurarea puterii reactive cu trei varmetre monofazice se
foloseste n cazul receptoarelor trifazate neechilibrate. Puterea reactiva a
receptorului se obtine nsumnd puterile reactive indicate de fiecare
varmetru n parte. Schemele de montaj sunt reprezentate n figura 4.15 si
4.16, cu singura deosebire ca n locul wattmetrelor se considera varmetre.
Masurarea puterii reactive cu doua varmetre monofazate se
foloseste n cazul receptoarelor trifazate echilibrate sau neechilibrate, cu

trei conductoare (ca si n cazul puterii active), schema de montaj fiind cea
din figura 4.17, numai ca n loc de wattmetre sunt varmetre.
Masurarea
foloseste
de montaj
este data
puterii reactive cu un wattmetru monofazat se

n cazul receptoarelor trifazate simetrice si echilibrate. Schema
este reprezentata n figura 4.19. Puterea masurata de wattmetru
de relatia:

Fig. 4.19
P .
UI cos .
.U BC , IA .
W BCA
(4.26)
Din diagrama de fazori, reprezentata n figura 4.20 rezulta ca
.
.U BC , IA ..
900 ..
si deci relatia (4.26) devine:
0
PW .UlIl cos.90....
UlIl sin.,
Puterea reactiva a receptorului va fi data de relatia:
Q .
3UlIl sin..
3PW (4.27)
n circuitele trifazate fara
conductor neutru, daca se masoara
puterea reactiva cu trei wattmetre,
bobinele lor de curent trebuie montate
pe cele trei faze ale circuitului, iar
bobinele de tensiune trebuie alimentate
cu tensiuni defazate cu 900 n urma
tensiunilor pe faza respective. Din
diagrama de fazori reprezentata n
figura 4.20, pentru cazul simetriei de
tensiuni, se constata ca tensiunile
auxiliare cautate sunt:
U .
U ; U .
U ; U .
U ;
A BC B CA C AB
Fig. 4.20 adica tensiunile ntre fazele urmatoare
celei pe care se monteaza bobina
amper. Expresia puterii reactive este data, n cazul montarii celor trei
wattmetre, de relatia:
Q .
1 .P .
P .
PW3 .
(4.28)
W1 W2
3
Masurarea puterii reactive cu ajutorul unui varmetru

trifazat, se face la fel ca n cazul masurarii puterii active cu un wattmetru
trifazat. Constructia varmetrului trifazat difera de cea a wattmetrului
trifazat numai prin aceea ca n serie cu bobinele volt, la varmetru se
intercaleaza reactante aditionale.

4.2.5. Masurarea energiei electrice.
4.2.5.1. Masurarea energiei electrice n circuitele de curent continuu.
Aparatele care pot masura direct energia electrica consumata de
un receptor sau furnizata de un generator se numesc contoare de energie
electrica.
Contoarele analogice de c.c. sunt de tip electrodinamic si sunt
asemanatoare, din punct de vedere constructiv, cu wattmetrele
electrodinamice, avnd ca parti principale ale sistemului activ o bobina
amper, care este fixasi o bobina volt, mobila, care se comporta ca un
indus (rotor) de motor de c.c. Axul contorului este vertical si se roteste
ntre doua lagare. Pe ax este fixat un disc subtire de aluminiu care se
roteste ntre polii unui magnet permanent (n scopul producerii unui
cuplu de frnare) si un surub fara sfrsit care angreneaza rotile dintate ale
mecanismului nregistrator. Mecanismul nregistrator nregistreaza
numarul de rotatii executate de discul de aluminiu care este proportional
cu energia consumatasi este dat n Kwh. Momentul cuplului motor, dat
de interactiunea curentilor ce strabat cele doua bobine, este proportional
cu produsul celor doi curenti si deci:
Mm .kI .
Iv
Iv
curentul din circuitul bobinei volt are expresia:
U .
EU
Iv ..
r .
Rr .
R
vava
unde: rv
Ra
U
rezistenta bobinei volt;
rezistenta aditionala legata n serie cu bobina volt;

tensiunea aplicata circuitului de tensiune;
E tensiunea contra-electromotoare indusa n bobina volt datorita

rotatiei sale n cmpul magnetic care, fiind mult mai mica dect U, se
poate neglija.
n acest mod expresia momentului cuplului motor devine:
U
M .
kI .
k`IU .
k`P (4.29)
m rv .
Ra
si deci momentul cuplului motor este proportional cu puterea

receptorului.
Scheme de montaj a contorului este identica cu cea a unui
wattmetru, cu deosebirea ca aparatul va fi marcat cu kWh n loc de W.

Fig. 4.21
4.2.5.2. Masurarea energiei electrice active n circuitele de curent
alternativ
Masurarea energiei electrice active n curent alternativ se poate
face cu contoare de inductie, cu contoare electronice sau cu contoare
numerice. n ultima perioada aparatele de masura electronice si numerice
ocupa din ce n ce mai mult teren n instalatiile de masurare, ca urmare a
precizie mai ridicate si posibilitatii de integrare a acestora intr-un sistem
de masurare automat. Ele pot fi monofazate sau trifazate, dupa tipul
circuitului.
Contoarele monofazate de inductie sunt construite din doi
electromagneti 1 si 2 (fig. 4.21) avnd ntrefieruri ntre care se poate roti
un disc de aluminiu 3. Electromagnetul 1 are o nfasurare cu un numar de
spire mare, reprezentnd bobina volt. Electromagnetul 2, sub forma de U,
asezat sub disc, are o nfasurare cu un numar mic de spire, reprezentnd
bobina amper. Fluxul magnetic produs de curentul ce parcurge bobine
volt se nchide, n cea mai mare parte, prin ramificatia 4,
numitasunt magnetic, iar cealalta parte strabate discul de aluminiu.
Fluxul magnetic produs
de curentul ce strabate
bobina amper, strabate
discul de aluminiu de
doua ori. Deoarece
discul de aluminiu este
strabatut de trei fluxuri
magnetice, aparatul
descris se numeste
aparat de inductie cu trei
fluxuri.
Functionarea se
bazeaza pe faptul ca la
trecerea curentului
alternativ prin cele doua
bobine, fluxurile
magnetice variabile induc n discul de aluminiu curenti turbionari.
Curentii turbionari produsi de un electromagnet interactioneaza cu
cmpul magnetic al celuilalt electromagnet si prin intermediul fortelor
electromagnetice, se produce un cuplu motor sub actiunea caruia discul
se va roti. Se poate demonstra ca momentul cuplului motor este dat de
relatia:

Mm.
K.
1..
2.
sin.
(4.30)
unde:
.1
reprezinta valoarea eficace a fluxului magnetic produs n disc
de electromagnetul 1;
.2 fluxul magnetic produs n disc de electromagnetul 2;
. - defazajul dintre curentii i1 si i2 care strabat bobinele
electromagnetilor.
Deoarece fluxurile magnetice .1 si .2 sunt proportionale cu
valorile eficace I1 si I2 ale curentilor care i produc, relatia (4.30) se
poate scrie:
M.
KII2 sin.
,
m 11
Bobina electromagnetului 1 avnd reactanta inductiva mult mai
mare ca rezistenta ohmica, curentul ce o strabate va fi defazat n urma
fata de tensiune cu un unghi de aproape 900 (fig. 4.22) si deci:
U
sin . = cos .. Dar I2 = I; I1 = .
L.
U
Rezulta , deci relatia: M .
KI cos..
K U I cos ..
KP ,
m 1 22
L.
Cuplul
n mod
curent
d./dt.
ajunge
de frnare fiind produs

analog ca la contoarele de
continuu, va fi proportional cu
La echilibru Mm = Mf si deci se
la relatia:
We = K.nt (4.31)
Unde: We este energia electrica; K
este o constanta, iar nt este numarul
total de rotatii n intervalul de timp t.
Schema de montaj a contorului monofazat este asemanatoare cu
cea de la masurarea puterii active cu wattmetru monofazat cu deosebirea
ca n dreptul aparatului se trece la kWh.
Contoarele trifazate de energie activa se construiesc din doua

sau trei echipaje. n cazul contoarelor de inductie, fiecare echipaj este
compus din cte doi electromagneti, discurile de aluminiu avnd acelasi
ax, iar mecanismul de nregistrare a energiei active fiind comun.
4.2.5.3. Masurarea energiei reactive
Pentru masurarea energiei electrice reactive n locul contoarelor
de energie electrica activa, se folosesc contoare de energie reactiva.
ntruct puterea reactiva integrata de aceste contoare poate fi pozitiva sau
I1
I2
U
Fig. 4.22

negativa (inductiva sau capacitiva), contoarele de energie reactiva se
executa n mod special pentru fiecare din aceste doua feluri de sarcina,
existnd deci contoare de energie inductiva (consumata) si contoare de
energie capacitiva (debitata). Diferenta lor constructiva se reduce numai
la inversarea sensului curentului n unele bobine, de obicei n bobinele
amper.Schemele de montaj sunt aceleasi ca si n cazul masurarii energiei
electrice active, numai ca se utilizeaza contoarele pentru energie reactiva.
4.2.6. Masurarea impedantelor (inductivitati si capacitati)
Masurarea impedantelor se poate face direct folosind metode de
punte sau aparate specializate care sa masoare direct una din
componentele impedantei si indirect - folosind fie un ampermetru, un
voltmetru, o sursa de c.c si o sursa de c.a., sau - un ampermetru, un
voltmetru si un wattmetru. n cazul masurarii inductivitatilor si
capacitatilor, trebuie sa se tina seama de o serie de factori, cum ar fi:
variatia n functie de curent, n cazul bobinelor cu miez de fier, a
inductivitatilor proprii si mutuale datorita dependentei permeabilitatii
magnetice de intensitatea cmpului magnetic; variatia cu tensiunea
aplicata, cu temperatura, cu umiditatea si cu alti parametri, a capacitatilor
dielectricilor neliniari. Rezultatele masuratorilor mai sunt influentate: de
frecventa curentului alternativ; de pierderile de putere datorita
fenomenului de histerezis; de efectul curentilor turbionari prin efectul
Joule-Lenz, etc.. Metodele cele mai exacte, folosite la masurarea
inductivitatilor si capacitatilor sunt metodele de punte.
4.2.6.1. Metode de punte
Metodele de punte folosite n curent alternativ, se bazeaza pe
schema puntii Wheatstone. Pe
laturile puntii se introduc patru
impedante Z1, Z2, Z3 si Z4, n locul
sursei de curent continuu se
foloseste o sursa de curent
alternativ, iar pe diagonala CD, se
monteaza un aparat indicator nul IN.
Echilibrul punti de curent alternativ
(fig. 4.24) se realizeaza atunci cnd
se obtine egalitatea potentialilor
punctelor C si D (V C =V D ) si
indicatorul de nul I.N, arata zero. n aceste conditii, la echilibru este
valabila relatia:
Fig. 4.24
144
Z1 .
Z4= Z2 .
Z3 (4.32)
n care Z1, ... , Z4 sunt impedantele din laturile puntii scrise ca marimi
complexe.
j.1 j.
2 j.3 j.
4
Notnd: Z1= Z1e ; Z2= Z2 ; Z3= Z3e ; Z4= Z4 ,
din conditia de echilibru
rezulta doua relatii, una
pentru module si a doua
pentru argumente. Astfel
avem relatiile: Z1Z4= Z2Z3
-pentru module si .1+.4 =
.2+.3 - pentru argumente.
Deci, pentru aducerea
puntii la echilibru trebuie sa
fie satisfacute cele doua
conditii n acelasi timp. n
practica exista mai multe
tipuri de punti.
Masurarea inductivitatii proprii. Un exemplu de punte utilizata
n masurarea inductivitatii proprii este reprezentata n figura 4.25
(puntea Maxwell cu capacitate etalon). Condensatorul de capacitate
etalon Co fara pierderi, poate fi suntat de o rezistenta variabila R4. La
echilibrul puntii exista relatia:
R4(.
jX c ) R4
(R +jL .
) = R2R3 sau (R +jL .
) =
xx xx
R4 .
jX c 1 .
jR4 .C0 ..
R 2R3
de unde rezulta conditiile de echilibru:
R x R 4= R 2R3 si L x = C 0R 2R3
(4.33)
Prima conditie se obtine echilibrnd
puntea n curent continuu (n locul castii
telefonice T se intercaleaza un
galvanometru), iar a doua conditie se
obtine variind pe C 0 .
Masurarea capacitatilor. Pentru masurarea capacitatilor se
poate folosi puntea reprezentata n figura 4.26 (puntea Sauty).
La echilibrul puntii se poate scrie:
Fig. 4.25
Fig. 4.26

jj
-.
R4 = -.
R2Cx.C0.
de unde se obtine relatia:
R4
C x = C (4.34)
0 R
2
Aceasta punte este folosita la masurarea capacitatii
condensatoarelor cu pierderi mici n dielectric. Conditia de echilibru nu
depinde de frecventa sursei de alimentare. Echilibrul puntii se realizeaza
cel mai comod prin variatia rezistentei R4, la valori constante si alese
convenabil pentru R2 si C0.
4.2.6.2. Metoda ampermetrului si voltmetrului
Aceasta metoda poate fi folosita la masurarea inductivitatilor si a
capacitatilor la fel ca la masurarea rezistentelor, utiliznd fie montaj aval,
fie montaj amonte. Metoda ofera o precizie relativ redusa, datorita
erorilor sistematice ale aparatelor de masura folosite, nsa prezinta
avantajul esential de a permite masurarea marimilor n conditiile de lucru
ale bobinei sau condensatorului.
Masurarea inductivitatilor proprii se face realizndu-se un
montaj ca n figura 4.27. Inductivitatea proprie rezulta din relatia:
Z 2 .
R2
(4.35)
2 ..
.
f
n care R si Z sunt: rezistenta chimicasi impedanta a bobinei, ce se
determina utiliznd legea lui
Ohm pentru marimile masurate
n c.c. si c.a..
Masurarea inductivitatii
comporta doua determinari: una
n c.c. pentru determinarea
rezistentei chimice si una n c.a.
pentru determinarea impedantei.
n principiu se poate folosi fie
montajul aval (K pus pe pozitia
1), fie montajul amonte (K pus
pe pozitia 2), nsa practic se
foloseste mai frecvent montajul
aval pentru masurarea rezistentei chimice a bobinei utiliznd sursa de c.c.
si montajul amonte pentru masurarea impedantei, utiliznd sursa de c.a...

L =
Fig. 4.27
Fig. 4.28
146
Se stie ca o bobina cu miez de fier are rezistenta ohmica
echivalenta, datorita pierderilor n fier, mai mare dect cea masurata n
c.c. Pentru determinarea acestei rezistente echivalente trebuie utilizat un
wattmetru, care sa masoare puterea bobinei P=ReI2.
Masurarea inductivitatii mutuale prin metoda ampermetrului si
voltmetrului consta n masurarea inductivitatii proprii a celor doua
bobine legate n serie, o data aditional si a doua oara diferential (fig.
4.28). Din relatiile: La = L1+L2+2M; Ld = L1+L2-2M
L .L
Rezulta : M = ad (4.36)
4
Pentru masurarea
inductivitatilor proprii La
si Ld se realizeaza
montajul din figura 4.28.
O alta metoda, mai
simpla, se bazeaza pe
masurarea tensiunii indusa
ntr-una din cele doua
bobine, cuplate magnetic,
la trecerea unui curent
alterativ prin cealalta
bobina, de intensitate si
frecventa cunoscute.
Schema utilizata este
reprezentata n figura
4.29. Relatia de calcul a
inductivitatii mutuale se
deduce pornind de la
relatia t.e.m. de inductie
mutuala indusa n bobina
Fig. 4.29
a doua si masurata de un
voltmetru cu rezistenta
interioara ct mai mare.
di1
.
j
.
Astfel: e2 = -M sau E2 = -jM.I1= M.I1e 2
dt
E2 U 2
Rezulta: M = sau M = (4.37)
.I12.fI1

CAP.5. TRANSFORMATOARE SI MASINI
ELECTRICE
5.1. Transformatoare electrice
5.1.1. Transformatorul monofazat
5.1.1.1. Generalitati
Se numeste transformator electric un dispozitiv electromagnetic
care prin fenomenul de inductie, transforma parametrii energiei electrice
n curent alternativ (frecventa ramne aceeasi).
Schema de principiu a unui transformator este data n figura 5.1.
n general, un transformator este format dintr-un miez feromagnetic pe
care se afla doua nfasurari: una primara
si una secundara. nfasurarea
primara, cu N1 spire, primeste energia electrica la o tensiune U1 iar
nfasurarea secundara, cu N2 spire, cedeaza energia electrica receptorului
de impedanta Z, la o tensiune U2. nfasurarea supusa la o tensiune mai
mare se numeste nfasurare de nalta tensiune, iar cea supusa la o
tensiune mai mica se numeste nfasurare de joasa tensiune.
Daca nfasurarea de
nalta tensiune este legata la
sursa de energie, atunci
transformatorul este cobortor
de tensiune, n caz contrar
transformatorul este ridicator
de tensiune.
Fig. 5.1
Transformatorul
electric permite sa se transforme parametrii energiei electrice din primar
(tensiune, curent), obtinndu-se n secundar parametrii necesari
receptorului. n cele ce urmeaza toate marimile referitoare la primar se
vor nota cu indicele 1 (de exemplu: U1, I1, P1, N1, E1 etc.), iar cele
referitoare la secundar cu indicele 2.
Clasificare transformatoarelor se poate face dupa mai multe
criterii:
-dupa numarul de faze, transformatoarele pot fi: monofazate si
trifazate;

-n functie de numarul nfasuratorilor plasate pe miez exista:
transformatoare cu doua nfasurari (primar si secundar) si cu mai multe
nfasurari (de exemplu: cu mai multe nfasurari secundare);
-dupa destinatia lor, transformatoarele se mpart n doua categorii
mari: transformatoare pentru transportul si distributia energiei electrice si
transformatoare pentru instalatiile de utilizare a energiei electrice. Prima
categorie sunt transformatoare de putere si servesc pentru transformarea
parametrilor energiei electrice n vederea transportului si distributiei
energiei electrice.
Transformatoarele pentru instalatiile de utilizare a energiei
electrice sunt de o mare diversitate constructiva, n functie de rolul
concret pe care trebuie sa-l ndeplineasca. Astfel se construiesc:
transformatoare pentru actionari electrice; transformatoare pentru
cuptoare electrice; transformatoare pentru protectia muncii;
transformatoare pentru sudura; transformatoare de masura;
transformatoare pentru redresare; transformatoare pentru circuite
electronice (care la rndul lor pot fi foarte diverse n functie de
constructie, destinatie, frecventa tensiunii de alimentare, performantele
impuse), etc..
5.1.1.2. Elementele constructive
Elementele constructive de baza ale transformatorului electric
monofazat sunt: miezul feromagnetic si nfasurarile transformatorului
(primara, respectiv secundara).
Miezul feromagnetic serveste pentru nchiderea liniilor de cmp
magnetic. El se construieste din tole de otel electrotehnic aliat cu siliciu
(aproximativ 4%), izolate ntre ele cu lac sau un strat de oxid si cu o
grosime de 0,35mm sau 0,5mm. Utilizarea tolelor silicioase duce la
micsorarea pierderilor de energie prin curenti turbionari si celor datorate
fenomenului de histerezis. La transformatoarele de nalta frecventa,
miezul este construit din materiale speciale (ca de exemplu ferita), care
au pierderi mici la frecvente ridicate. Forma miezului poate fi cu coloane
(fig. 5.2) sau n manta (fig. 5.3 si 5.4).
Pentru miezul din figura 5.4, care este compus din doua parti: una
n forma de E notata cu 1 si una n forma de I notata cu 2, asezarea
tolelor trebuie sa se faca de asemeni n asa fel nct spatiile libere de la
mbinarea tolelor (3) sa alterneze.
Strngerea tolelor la asemenea transformatoare se realizeaza prin
nituire, iar sectiunea transversala a coloanelor este un patrat la
transformatoarele de mica putere si n trepte la transformatoarele de
putere mare.

Fig. 5.2 Fig. 5.3 Fig. 5.4
nfasurarile transformatorului monofazat se executa n doua
forme: fie concentrice, fie alternate.
nfasurarile concentrice sunt n general nfasurari cilindrice
coaxiale, nfasurarea de joasa tensiune asezndu-se n apropierea
miezului, iar cea de nalta tensiune nconjurnd pe cea de joasa tensiune
(fig. 5.5a). nfasurarile alternate se executa n asa fel nct pe naltimea
unei coloane alterneaza parti (bobine) ale nfasurarii de joasa tensiune cu
parti (bobine) de nalta tensiune (fig. 5.5b). nfasurarile primarasi
secundara se executa din spire circulare realizate din conductoare de
cupru sau aluminiu izolate (emailate sau izolate cu fire de bumbac).
nfasurare de
nalta tensiune
nfasurare
de joasatensiune
Materiala b
izolant
Fig. 5.5
nfasurarile primare si secundare, sunt izolate ntre ele prin zone de aer
sau straturi izolatoare din diferite materiale (carton electrotehnic, novolit
etc.), precum si fata de miezul feromagnetic. n cazul transformatoarelor
de mica putere, nfasurarile sunt n general, concentrice, data fiind
tehnologia mai simpla.
n afara de elemente constructive de baza, la transformatoarele de
putere, la care pierderile de energie sunt mari si deci trebuie sa se asigure
o racire buna, miezul feromagnetic cu nfasurarile transformatorului se
introduc ntr-o cuva
umpluta cu ulei izolant, numit ulei de transformator.
n cazul transformatoarelor de putere foarte mare (peste 1 MVA), ntruct
racirea nu poate fi asigurata de o circulatie naturala a uleiului din cuva, se

utilizeaza o circulatie fortata a uleiului cu ajutorul unor pompe. Cuva
transformatoarelor n ulei se realizeaza din tabla de otel. Peretii laterali ai
cuvei sunt formati din tabla ondulata sau tevi pe partile frontale, n scopul
maririi suprafetei de racire.
Uleiul din cuva joaca un rol important att prin calitatile
izolatoare mult mai bune dect ale aerului, ct si prin mbunatatirea
racirii nfasurarilor. Pentru asigurarea umplerii cuvei cu ulei, pe capacul
cuvei se afla un vas cilindric, numit conservator umplut tot cu ulei, care
preia si variatiile de volum ale uleiului datorate temperaturii de
functionare.
Pe capacul cuvei se fixeazasi izolatoarele de trecere a
conductoarelor, care stabilesc legatura ntre nfasurarile transformatorului
si reteaua exterioara. De obicei izolatoarele
sunt din portelan. Dimensiunile si forma lor
depind de tensiunea de functionare a
nfasurarilor.
Reprezentarea simbolica a
a b
transformatorului monofazat este data n
Fig. 5.6
figura 5.6a si 5.6b.
5.1.1.3. Principiul de functionare al transformatorului monofazat
Functionarea transformatorului se bazeaza pe fenomenul inductiei
electromagnetice. La trecerea curentului I1 prin nfasurarea primara (fig.
5.1), se va forma un cmp magnetic alternativ a carui linii de cmp se vor
nchide prin miezul feromagnetic, intersectnd att spirele primarului ct
si cele ale secundarului. n nfasurarea primara se va induce o t.e.m. de
autoinductie, iar n cea secundara o t.e.m. de inductie mutuala. Valorile
instantanee ale acestor t.e.m., vor fi:
d.
d.
e ..N si e ..N (5.1)
11 22
dt dt
unde .reprezinta valoarea instantanee a fluxului magnetic. Considernd
.=.m sin .t (proportional cu curentul din primar), rezulta:
.
e1 = .N1..m cos .t = N1 ..m sin(.t -) (5.2)

2
.
si e2 = N2 ..m sin( .t -) (5.3)
2
..
.j .j
Simbolic: E1 = E1 e 2; E2 = E2 e 2 (5.4)
E1 si E2 fiind valorile efective, date de relatiile:

N1..m
E1 =
= 4,44 N1 f .m (5.5)
2
N2..m
E2 =
= 4,44 N2 f . (5.6)
2 m
.
Se observa ca t.e.m. E1 si E2 sunt defazate n urma cu fata de
2
fluxul magnetic. Daca se face raportul E1
E2 , se obtine:
E1 N1
= = K (5.7)
E2 N2
Acest raport se numeste raport de nfasurare. Daca K >1, transformatorul
este cobortor de tensiune, iar daca K < 1, transformatorul este ridicator
de tensiune.
Un transformator poate functiona n urmatoarele situatii:
-n gol, atunci cnd circuitul secundarului este deschis;
-n sarcina, atunci cnd circuitul secundarului este nchis si deci
t.e.m. E2 creeaza curentul I2;
-n scurtcircuit, atunci cnd secundarul este scurtcircuitat, si
primarului i se aplica o tensiune micsorata.
5.1.1.4. Functionarea transformatorului monofazat fara pierderi
Un transformator la care pierderile de energie n miezul
feromagnetic si n cuprul nfasurarilor se neglijeaza este considerat ideal.
La un asemenea transformator se considera ca rezistenta chimica a
nfasurarilor este neglijabilasi ca toate liniile de cmp magnetic se nchid
numai prin miezul feromagnetic (n realitate o parte din linii se nchid si
prin aer constituind fluxul de scapari sau de pierderi magnetice).
Aplicnd teorema a-II-a lui Kirchhoff circuitului primar, rezulta:
U + E = 0 sau U = -E
1111
Adica t.e.m. E1 este n opozitie de faza cu tensiunea aplicata primarului

U1. La secundar se remarca faptul ca t.e.m. E2 este egalasi n faza cu
tensiunea de la bornele U2, adica: U2 = E2
La un transformator ideal, vom avea deci:
E1 U1
K = =
E2 U 2
si P1 = P2 sau U1I1 cos.1 = U2I2 cos.2.
nsa cos.1 =cos.2 , deoarece pierderile de energie sunt neglijabile
si deci:

U1 I2 E1
U1I1 = U2I2 sau = = =K
U 2 I1 E2
Daca se aplica teorema a-II-a a lui Kirchhoff circuitului magnetic
al transformatorului, se obtine relatia:
N1 I1 + N2 I2= ..
(5.8)
Produsul .. reprezinta o constanta, deoarece reluctanta este
constanta (depinde numai de elementele constructive ale miezului) si
fluxul magnetic .
de asemenea este constant (depinde de tensiunea
aplicata primarului U1 care se considera constanta). Pentru determinarea
constantei ..
, consideram ca transformatorul functioneaza n gol (I2=0)
si deci: N1 = ..
I10
Rezulta:
I2 I2
N1 I1 + N2 I2 = N1 I10 sau I1+ = I10 . Notnd: = I2.
vom avea:
KK
I = I -I . (5.9)
1 102
Diagramele de fazori pentru functionarea n gol si n sarcina a
unui transformator ideal sunt reprezentate n figura 5.7 si figura 5.8.
Curentul la mers n gol I10 , este dat de relatia:
I10 =
U1 (5.10)
jL1.
unde L1 este inductivitatea proprie a primarului. Fiind un curent inductiv
(rezistenta chimica a primarului este considerata zero), I10 este defazat
n urma cu .
2 fata de tensiunea aplicata primarului U1. La functionarea
n gol, transformatorul ideal poate fi considerat ca o bobina cu miez de
fier la care pierderile n fier si n cupru sunt neglijabile si deci I10 va fi un
curent de magnetizare.
La functionarea n sarcina, fazorului I s-a obtinut facndu-se
1
diferenta I -I .
, relatia (5.9). Curentul I fiind foarte mic fata de I ,
10210 2
se neglijeazasi deci vom avea:
NI2N1 I1 + N2 I2= 0 sau 1 =
N2 I1

Tinnd cont ca
N1
N2 =K, se poate scrie:
U1 E1 N1 I2
= = = = K (5.11)
U 2 E2 N2 I1
U1= .E1 U1 ..E1
.
I2' I1
./2 I
10 .1
./2 .
I10.
I '
2 .2
E2 .
U2
E2 .
U2
I2
E1
E1
Fig. 5.8
Fig. 5.7
5.1.1.5. Functionarea transformatorului monofazat tinnd seama de
pierderile de energie
Daca se considera pierderile de energie care au loc n miezul de
fier datorita fenomenului de histerezis si curentilor turbionari si cele din
cuprul nfasurarilor datorita efectului termic al curentului electric, atunci
transformatorul are o functionare aproape de realitate (transformatorul
real). Vom considera n trei cazuri distincte si anume:
-functionarea n gol (I2 = 0);
-functionarea n sarcina (I2 .
0);
-functionarea n scurtcircuit (U2 = 0).
La functionarea n gol a transformatorului real se va considera

ca o parte din liniile de cmp magnetic, produs de curentul I10 nu se
nchid prin miezul feromagnetic ci prin aer, formnd fluxul magnetic de
scapari .s1 (fig. 5.9). Acesta va induce n nfasurarea primarului e t.e.m.
es1, care va fi data de relatia:
d.s1 di10
es1 ..
N1 . -Ls1dt dt
sau
.
E ..
jL .
I .
L .
Ie .
j
2
s1 S11O sl 1O
Fazorul Es1 va fi deci defazat cu
./2 n urma fata de I1o, iar fluxul
Fig. 5.9
magnetic .s1 va fi n faza cu I1o.
Aplicnd teorema a II-a a li Kirchhoff circuitului primar, rezulta:

U1 + E1 + Es1 = r1 I1o
sau: U1 = r1 I1o
E1
Es1 (5.12)
Transformatorul real functionnd n gol poate fi considerat ca o
bobina cu miez de fier
si deci curentul I1o, n diafragma de fazori
reprezentata n figura 5.10, se va lua defazat
nainte fata de fluxul magnetic cu unghiul de
pierderi d. Curentul I1o se poate descompune
n doua componente: o componenta n faza cu
fluxul magnetic (componenta de magnetizare
I.) necesara magnetizarii miezului
feromagnetic si o componenta perpendiculara
pe fluxul magnetic (componenta activa Ia)
necesara acoperirii pierderilor de energie n
fier si n cupru. n acest caz curentul de mers
n gol I1o se poare scrie sub forma:
I10.
I.
2 .
Ia
2
Componenta activa Ia se poate calcula din
Fig. 5.10
relatia:
P
I .
1o
aU1
unde: P1o = U1I1o cos.1o reprezinta puterea primarului si poate fi
masurata cu un wattmetru intercalat n circuitul nfasurarii primare.
Factorul de putere la mers n gol cos.10 este n general mic
(0,20,3) deoarece unghiul de pierderi magnetice este 5060. Din aceasta
cauza n practica nu este indicat ca transformatorul sa fie lasat sa
functioneze n gol. Curentul la mers n gol I10 este mic (58 % din
curentul nominal) si din aceasta cauza pierderile de energie n cupru r1I102
sunt neglijabile. Tinnd cont de acest lucru, rezulta ca:
P .
UI cos...P .
rI 2 ..P (5.13)
10 110 10 Fe
1 10 Fe
n practica transformatorul este lasat initial (nainte de a fi utilizat
n sarcina) sa functioneze n gol cca. 24 de ore n scopul determinarii
pierderilor n fier si deci n scopul depistarii unor eventuale defectiuni n

constructia miezului.
La functionarea n sarcina a transformatorului real fluxul
magnetic creat de curentul I2 se va suprapune peste fluxul magnetic creat
de curentul I1. Fluxul magnetic rezultant f va fi acelasi ca si la
functionarea n gol a transformatorului. Fluxul magnetic dat de curentul
I2 fiind un flux magnetic indus, conform legii lui Lenz, el se opune
fluxului inductor, adica fluxului dat de curentul I1. Pentru ca fluxul

rezultant sa ramna acelasi, trebuie ca odata cu cresterea curentului I2 sa
creascasi curentul I1. Considernd ca o parte din fluxul magnetic dat de
I2 se nchide prin aer, formnd fluxul magnetic de scapari .s2 a
secundarului si ca acesta va induce n nfasurarea secundarului o t.e.m.
Es2 , relatia se va scrie n mod analog ca la primar:
p
E ..
jL .
I .
L .
Ie
.
j
2 , (5.14)
s2 s22 s22
iar pentru primar vom avea:
p
E ..jL .
I .
L .
Ie
.
j2
s1 s11 s11
Rezulta ca cele doua t.e.m. datorate fluxurilor magnetice de
scapari sunt defazate cu p/2 n urma fata de curentii care le produc.
Aplicnd teorema a II-a a lui Kirchhoff circuitului primar si
secundar, rezulta:
- pentru primar: U .
E .
E .
rI
11 s1 11
sau: U ..E .
E .
rI (5.15)
11 s1 11
-pentru secundar: E .E .
rI .U sau:
2 s222 2
U .
E .
E .
rI (5.16)
22 s2 22
Diagrama de fazori reprezentata n figura 5.11 care s-a construit
tinndu-se seama de relatiile (5.15) si (5.16), unde I2 s-a luat defazat n
urma cu unghiul f2 fata de t.e.m. U2, iar I1 a rezultat din nsumare I10-I
2
(relatia 5.9), se observa ca factorul de putere cosf1 este mai mic dect
factorul de putere cos f2 a secundarului. De asemenea se observa ca
cosf1>cos f10 si creste (se apropie de 1) cu ct curentul I2 este mai mare.
FFig. 5.11

Functionarea n scurtcircuit a unui transformator este posibila
numai daca se aplica primarului o tensiune scazuta. Tensiunea ce se
aplica n cazul ncercarii la scurtcircuit, numitasi tensiune de scurtcircuit,
se alege astfel nct prin nfasurarile transformatorului sa circule curentii
nominali respectivi. n acest caz tensiunea de scurtcircuit Usc este de
circa (57)% din tensiunea nominala a primarului. O scurtcircuitare a
bornelor secundarului, atunci cnd la primar se aplica o tensiune
nominala, nu este admisa ntruct n acest caz curentii I1 si I2 depasesc cu
mult valorile nominale.
Tensiunea de scurtcircuit fiind mica, fluxul magnetic util va fi mic
si deci pierderile de energie n fier vor fi neglijabile. Din aceasta cauza se
considera ca ntreaga energie primita de transformator, de la retea, este
consumata numai pentru acoperirea pierderilor de energie n cuprul
nfasurarilor.
Se poate scrie deci, ca:
P ..P .
rI 2 .
rI 2 (5.17)
sc Cu 11n 22n
5.1.1.6. Caracteristicile transformatorului. Randamentul.
Caracteristicile care prezinta interes n functionarea
transformatorului sunt: caracteristica externa, caracteristica factorului
de putere si carcteristica factorului de putere.
Caracteristica externa este definita prin relatia U .
fI (), la o
22tensiune primara la valoarea nominalasi la un unghi .2 .
constant .
In sarcina, tensiunea U2 se schimba n functie de valoarea
curentului si natura sarcinii.
Se numeste variatia de tensiune a transformatorului sau caderea
de tensiune, la un cos.2 dat, diferenta ntre tensiunea U20 si tensiunea
U2 pentru curentul secundar nominal I2n (la f si U1 nominale):
.U .
U .U
2n 20 2
In procente relatia are forma:
U .U
.U2n[%] .20
U
2 100 (5.18)
20
Familia de caracteristici externe U .

fI () , este data n figura
22
5.12.
157
Din analiza graficelor
din figura 5.12 se observa ca la
U2
cos f capacitv
o sarcina capacitiva tensiunea
la bornele transformatorului nu
U20
scade cu cresterea sarcinei, ci cos f = 1
are chiar o usoara crestere cu cos f inductiv
cresterea sarcinei. In cazul
sarcinilor rezistive si inductive
tensiunea la bornele
transformatorului scade cu
cresterea sarcinei, scaderea se O I2
manifesta
mai I2n
pronuntat n cazul sarcinei Fig. 5.12
inductive. cos f1
Caracteristica
factorului de putere cos f1 = 1
f(I2), la un unghi .2 .
constant ,
este prezentata n figura 5.12.
Din aceasta figura se vede ca la
mers n gol si la sarcini mici
factorul de putere este scazut.
Acesta creste cu cresterea
sarcinii si trece prin valoarea
I2n I2maxima pentru un curent de
Fig. 5.12
sarcina ntre 0.5 si 0.75 din
valoarea nominala.
Prin definitie, randamentul unui transformator este raportul
ntre puterea activa
P2 .
U2 I2 cos.2 , transmisa receptorului de catre
nfasurarea secundarului si puterea activa
P1 .
U1I1 cos.1, primita de la
sursa de alimentare (de la retea) de catre nfasurarea primara:
P UI cos.
222 2
..
.
P UI cos.
111 1
Conform bilantului de puteri, se poate scrie:
P .
P ..P ..P
12 Fe Cu
n care: .P .
P si .P .
rI 2 .
rI 2 .
P
Fe 1o Cu 11 22 sc
si rezulta:

UI cos.
22 2
..
(5.19)
UI cos..
P .
P
22 21o sc
Considernd tensiunea U2 constanta (n realitate ea scade cu cteva
procente, n functie de I2) si daca se noteaza: ..I2/ I2n (gradul de
ncarcare), rezulta:
P .
UI cos..
S .
cos.
,
222 2 n 2
unde Sn este puterea nominala a transformatorului. Pierderile de putere n
cupru, n functie de coeficientul .
, se scriu sub forma:
222 2
Ir .
II
2 212n 22 22n 22
PCu .
Psc .
r1 .
r2 I2 ..
r2 .
I2n .
.
..
.
r1 .
r2 I2n ...
..
.PCun ,
22 2
KK K
..
.PCun fiind pierderile de putere n cupru n regim nominal de
functionare.
Tinnd cont ca tensiunea U1 este constanta, fluxul magnetic util

este practic independent fata de sarcinasi deci pierderile n fier sunt
aceleasi, oricare ar fi coeficientul .
, expresia (5.19) devine:
Sn .
cos.2
..
2
S .
cos.
..P ..
.P
n 2 Fe Cun
Valoarea maxima
.m a randamentului, la un anumit factor de
putere al receptorului conectat la bornele nfasurarii secundare, are loc la
d.
un anumit grad de ncarcare .
, determinat de ecuatia: .
0 sau
md.
S cos.
(S .
cos.
..P ..
2.P ) .
S .
cos.
(S cos..
2...P ) .
0
n 2 n 2 Fe cunn 2 n 2 cun
Rezolvnd ecuatia, se gaseste:
.
cos.2=1
.n
P2
0,7 P2n P2n
Fig. 5.12
cos.2=0,7
.
PFe ..
m
2.
PCun (5.20)
adica randamentul atinge valoarea

maxima pentru acel grad de
ncarcare pentru care .P ..P .
Fe Cu
n practica un transformator
functioneaza un timp mai ndelungat
la o sarcina mai mica dect sarcina
nominala ( ..
0,5 .
0,75 ) si deci
.P ..0,25 .
0,5..P .
Fe Cun
La proiectarea si constructia

transformatorului se tine cont de acest rezultat final si n consecinta se
considera randamentul maxim la o sarcina de cca. 70% din sarcina
nominala.
n figura 5.12 sunt prezentate curbele de variatie ale
randamentului n functie de sarcina, factorul de putere fiind constant. n
general, randamentul transformatorului este ridicat (mai mare dect al
masinilor electrice) ntruct nu intervin pierderi mecanice.
La transformatoarele de putere de ordinul zecilor si sutelor de
kVA, randamentul maxim atinge valoarea 0,95 .
0,97 .
5.1.2. Transformatoare trifazate
Transformatoarele
trifazate sunt folosite n
special ca transformatoare
de putere n instalatiile de
transport si distributie a
energiei electrice, dar sunt
ntlnite si n instalatiile
de utilizare a energiei
electrice.
Forma constructiva
cea mai des ntlnita
pentru circuitul magnetic
al transformatorului
trifazat consta din trei
coloane reunite n partea
lor superioarasi inferioara
cu cte un jug magnetic
prin care se nchid liniile
de cmp magnetic (fig.
5.13). La aceasta varianta
constructiva se realizeaza
economie de fier si
simplitate constructiva.
Alte variante constructive
se realizeaza cu ajutorul
transforma-toarelor
monofazate prin
conexiune trifazata, stea
sau triunghi, a
160
nfasurarilor primare si secundare sau cu transformatoare cu cinci
coloane (trei pentru nfasurari si doua auxiliare, laterale, care servesc
pentru micsorarea sectiunii jugurilor).
Cele trei faze ale primarului si secundarului se pot lega n stea (cu
nulul scos n afara sau nu), sau n triunghi. nfasurarile secundarului se
mai pot lega si n zig-zag, cu nulul accesibil, pentru alimentarea
receptorilor monofazati. Reprezentarea schematica a conexiunilor este
data n figura 5.14.
Pentru conexiunea stea se foloseste notatia Y, pentru primar si y
pentru secundar; pentru conexiunea triunghi: D pentru primar, d pentru
secundar, iar pentru conexiunea zig-zag se foloseste notatia Z.
Conexiunile transformatoarelor trifazate se deosebesc si prin
defazajul dintre tensiunile de linie primare si cele secundare
corespunzatoare. Tinnd cont de acest lucru, exista 12 grupe de
conexiuni, defazajul specific fiecarei grupe fiind exprimat de o cifra, care
este trecuta dupa notatia simbolicasi care, nmultita cu 30o (unitatea de
unghi electric) da defazajul mentionat. Pentru conexiunile reprezentate n
figura 5.14, notatiile simbolice sunt: Y/y-12; Y/d-11; D/z-6. defazajele
de 12x30o; 11x30o si 6x30o rezulta din diagramele de fazori reprezentate
n figura 5.15
1500
UB
1500 UB
UA UB
UBC UBC U ..U
UA
BCB
UA
UC
UC UC
uc
ub
a ub
1500 uu
ubc aubc
uu ..u
aUu bcb
u
c
cub
Fig. 5.15
Daca un transformator trifazat are nfasurarile secundare formate
din cte doua sectiuni identice (ca la conexiunea n zig-zag), acestea se
pot lega si ca n figura 5.16. Deoarece conexiunile n stea ale sectiunilor

secundarului au punctul neutru comun s-a obtinut n secundar un sistem
hexafazat de tensiuni alternative.
Transformatoarele de acest fel se utilizeaza la constructia
redresoarelor hexafazate din unele instalatii de actionari electrice.
n retelele sistemelor electrice se utilizeaza transformatoare
trifazate cu cte doua nfasurari secundare, de ex.: 110/35/6 kV.
Transformatoarele trifazate ncarcate simetric pot fi studiate la
functionarea n gol, n sarcinasi n scurtcircuit, la fel ca si
transformatoarele monofazate. n acest caz, toate marimile vor fi
raportate la o faza.
Necesitatea asigurarii
unei rezerve n alimentarea
cu energie electrica a
AB C
Ub1
Uc2 consumatorilor, ct si
U cresterea n timp a
a2
consumului de energie,
a bc
impune functionarea n
h Ua1
paralel a transformatoarelor.
Uc1
Pentru o repartitie a
Ub2
curentilor de sarcina
a b1 c proportionala cu puterile
nominale, transformatoarele
Fig. 5.16
conectate n paralel trebuie sa
aiba acelasi raport de
transformare (aceeasi tensiune aplicata primarului si aceeasi tensiune
obtinuta la secundar), aceeasi grupa de conexiuni si aceleasi tensiuni de
scurtcircuit.
5.1.3. Autotransformatoare
Autotransformatorul difera de
A
transformator numai prin constructia
I1
N1-N2
nfasurarii de joasa tensiune, care este o
parte din nfasurarea de nalta tensiune.
I2
a
Notnd cu N1 numarul de spire al nfasurarii
U1
primare si cu N2 numarul de spire aN2 U2
Z secundarului, autotransformatorul
I12
reprezentat n figura 5.17 este cobortor de
x tensiune.
Fig. 5.17 Folosirea autotransformatorului este
rationala numai pentru un raport de

transformare mic (1,5-2). Autotransformatoarele se folosesc pentru
pornirea motoarelor de c.a., micsornd tensiunea aplicata motorului la
pornirea lui sau n alimentarea unor receptoare de uz casnic de mica
putere, care au tensiunea nominala de functionare mai mica dect cea a
retelei. Principiul de functionare al autotransformatorului este acelasi ca
si la transformator cu deosebirea ca, la trecerea curentului alternativ prin
nfasurarea primara A-x va apare n nfasurarea primarasi n cea
secundara, t.e.m. de autoinductie E1 si respectiv E2, date de relatiile:
E1 . 4,44 f N1 .m si E2 . 4,44 f N2 .m (5.21)
Prin urmare raportul de transformare:
E1 N1
K ..
(5.22)
E2 N2
este acelasi ca si la transformator.
Daca neglijam caderea de tensiune n nfasurari, raportul de
transformare al autotransformatorului este: K .
N1/ N2 .
U1/U2.
Presupunnd autotransformatorul ideal, adica: P1=P2, atunci:
U1I2 N1
U1I1 = U2I2 si deci: ..
.
K (5.221)
UIN
21 2
Se observa ca la autotransformatoare se obtin aceleasi relatii ntre
curenti si tensiuni ca la transformatoare. Prin nfasurarea comuna a-x
trece curentul I12, dat de relatia:
I .
I .
I .
I .k .1.
(5.23)
12 211
n general I12 este de valoare mica deoarece pentru un raport de
transformare apropiat de unitate, I2 este cu putin mai mare dect I1 si din
aceasta cauza nfasurarea a-x se executa cu un conductor de sectiune mai
mica dect pentru portiunea A-a si deci se poate realiza o economie de
cupru (sau aluminiu).
5.1.4. Transformatoare de masura
n cazul masurarii tensiunilor mari si a curentilor de intensitati
ridicate, instrumentele de masura nu pot fi conectate direct n circuitele

electrice respective. n acest caz, trebuie sa se intercaleze transformatoare
de masura care sa reduca marimile de masurare la valori suportate de
aparatele de masura. Acestea tot odata, vor separa circuitul electric de
nalta tensiune de circuitul de masura. Transformatoarele de masura

reduc deci, marimea masuratasi din aceasta cauza, n exploatare se
utilizeaza foarte des si termenul de reductoare .
Dupa felul marimii masurate, transformatoarele de masura pot fi:
de tensiune si de intensitate.
5.1.4.1. Transformatoarele de tensiune
Sunt folosite la masurarea tensiunilor si din punct de vedere al
procesului de functionare, reprezinta transformatoare obisnuite, nsa de
mica putere (30; 60; 100; 200 VA).
Raportul de transformare KU = U1/U2, se ia n asa fel nct la
tensiunea nominala aplicata primarului, tensiunea secundara sa fie de
100V. Astfel putem avea transformatoare de tensiune cu raportul de
transformare 500/100 V; 1000/100 V; 5000/100 V; 6/0,1 kV; 35/0,1 kV
etc. La bornele nfasurarii secundare se pot conecta n paralel: voltmetre,
bobine de tensiune ale wattmetrelor, varmetrelor, contoarelor, releelor
etc.
nfasurarea secundara a transformatoarelor de masura trebuie sa
se lege la pamnt pentru a se evita pericolul unei electrocutari, care s-ar
putea ivi din cauza unei defectiuni ce ar stabili un contact electric ntre
nfasurarea primarasi cea secundara. De asemenea si carcasa
transformatorului se leaga la pamnt.
Transformatoarele de tensiune pot fi monofazate (fig. 5.18) sau
trifazate (fig. 5.19). Adesea, n locul unui transformator trifazat se
folosesc doua transformatoare monofazate conectate n triunghi deschis
sau V (fig. 5.20).
Fig. 5.18 Fig. 5.19 Fig. 5.20
5.1.4.2. Transformatoarele de intensitate sunt folosite la transformarea
curentului de mare intensitate ntr-un curent de mica intensitate. Raportul
de transformare KI = I2/I1 este practic egal cu raportul de nfasurare (n) si
se ia n asa fel nct la trecerea curentului nominal prin nfasurarea
primara, prin nfasurarea secundara curentul nominal sa fie 5A. Astfel
164
putem avea: 5/5A; 10/5A; 100/5A; 200/5A; 500/5A; 1000/5A etc.
(transformatorul cu raportul 5/5A este folosit numai pentru separarea
circuitului de nalta tensiune de circuitul de masura).
nfasurarea primara a unui transformator de intensitate se
intercaleaza n serie, n circuitul prin care circula curentul de masurat (can figura
5.21). ntruct n cazul unor curenti de intensitate foarte mare
nfasurarea primara se reduce la o singura spira sau chiar la o simpla
bara, n reprezentarea schematica nfasurarea primara se figureaza cu o
linie (fig. 5.21b). nfasurarea secundara se leaga la pamnt pentru
aceleasi motive ca la transformatorul de tensiune.
Functionarea transformatorului de intensitate este asemanatoare
cu functionarea unui transformator de putere n regim de scurtcircuit. Din
aceasta cauza, nfasurarea secundara nu trebuie sa ramna n circuit
deschis, ntruct ntr-o asemenea
situatie fluxul magnetic din miezul
de fier ar creste foarte mult si poate
duce fie la strapungerea izolatiei
conductoarelor nfasurarii secundare
din cauza unei t.e.m. induse prea
a) b)
mari, fie la ncalzirea exagerata
Fig. 5.21
miezului de fier ca urmare a cresterii
pierderilor de energie n fier. Pentru a nlatura asemenea defectiuni, la
deconectarea ampermetrului, nfasurarea secundara trebuie sa fie
scurtcircuitata n prealabil.
Transformatoarele de intensitate se construiesc numai ca unitati
monofazate. Pentru masurarea curentilor n circuitele trifazate se
numai pe doua faze.
n cazul
masurarii puterii
unui circuit
monofazat sau
trifazat se realizeaza
schemele din figura
5.22 si figura 5.23
daca se masoarasi
tensiunea si
intensitatea se poate
determina factorul
de putere folosind relatiile:
intercaleaza pe fiecare faza cte un transformator de intensitate sau

KKP KK .P 1 .
P .
UIW UIw w2
cos..
si cos..
KUUVKII A 3KU KI
UV IA
unde KU si KI reprezinta raportul de transformare a transformatoarelor de
tensiune si intensitate, iar Pw
puterea indicata de wattmetru. Daca
ampermetru sau voltmetru este destinat special pentru un anumit
transformator de masura, atunci pe cadranul aparatului respectiv este
trecut raportul de transformare, iar etalonarea este facuta direct pentru
marimea corespunzatoare valorii nominale (de ex. daca pe cadranul unui
voltmetru este trecut raportul 6000-100 V, atunci etalonarea voltmetrului
este corespunzatoare tensiunii de 6000 V).
Fig. 5.23
5.1.5. Transformatoarele de sudura
Transformatoarele de sudura sunt destinate sudarii electrice cu arc
sau prin contact. Aceste transformatoare trebuie sa aiba o tensiune joasa
de functionare n gol (60-75 V), suficienta pentru aprinderea arcului
electric, iar caracteristica externa U2= f(I2) trebuie sa fie cobortoare (fig.
5.24). Astfel de caracteristici sunt necesare pentru ca intensitatea
curentului sa nu se modifice mult la variatii ale lungimii arcului electric
de sudura, iar tensiunea arcului care variaza n functie de lungimea
arcului si de intensitatea curentului de sudare, sa fie de ordinul 20-35V.
Caracteristica externa mult descrescatoare se obtine cu ajutorul
unui sunt magnetic, care mareste reactanta de scapari magnetice (fig.
5.25), sau intercalnd n serie cu arcul electric de sudare o bobina de
reactanta (fig. 5.26), care determina o cadere mai mare de tensiune la

cresterea curentului de sudare. Reglarea regimului de sudare se face
variind pozitia suntului magnetic sau modificnd ntrefierul bobinei de
reactanta.
Factorul de putere al
transformatorului, n timpul
sudarii cu arc este relativ U2mic (0,4
inductiv.
0,6), fiind
70
Transformatoarele
de sudura prin contact
electric lucreaza practic n 35
scurtcircuit. Ele sunt
calculate sa asigure curenti
foarte mari, pna la zeci de 0
kA n secundar. Modificarea
acestui curent se face fie cu Fig. 5.24
o bobina cu reactanta
variabila, prevazuta cu miez feromagnetic cu ntrefier, fie prin
modificarea numarului de spire din nfasurarea primara. Tensiunile
secundare de lucru sunt mici, 2- 12V.
[V]
200 300 400 I2 [A]
Fig. 5.25 Fig. 5.26

5.2. Masina asincrona
Masinile electrice sunt dispozitive care transforma energia
mecanica n energie electrica, atunci cnd functioneaza n regim de
generator sau energia electrica n energie mecanica, cnd functioneaza
n regim de motor. Daca masina primeste att energie electrica ct si
energie mecanica (la arborele masinii) si cele doua energii se transforma
prin pierderi n caldura, atunci masina functioneaza n regim de frna
electromagnetica. n general functionarea masinilor electrice este
reversibila, adica aceeasi masina poate functiona si ca generator si ca
motor.
Exista un grup de masini, numite convertizoare de frecventa,
care transforma energia electrica de c.a. cu o anumita frecventa n energie
electrica cu o alta frecventa.
n practica cele mai ntlnite regimuri de functionarea sunt:
regim de motor si n regim de generator. Motorul electric este alimentat
de la o retea de c.a. sau c.c. si dezvolta la arbore, o putere mecanica.
Generatorul electric este antrenat n miscarea de rotatie de un motor
exterior (electric, termic, hidraulic etc.) si debiteaza energie electrica pe o
retea de c.a. sau c.c. (n functie de tipul generatorului).
5.2.1. Elemente constructive ale masinii asincrone trifazate
Masina asincrona este compusa din doua parti: o parte fixa,
numita
stator si o parte mobila, care de regula executa o miscare de
rotatie (exista motoare la care partea mobila executa o miscare liniara,
numite motoare liniare), numita
rotor.
Statorul masinii asincrone trifazate este format dintr-o carcasa
din fonta sau otel turnat, n interiorul
careia este asezat un miez din otel
electrotehnic, de forma inelara, asamblat
din tole cu grosimea de 0,35 sau 0,5 mm.
Tolele sunt izolate ntre ele. Pe suprafata
interioara a miezului, n lungul
generatoarei, exista crestaturi sau santuri
n care se introduc conductoarele
nfasurarii statorului. n figura 5.27 este
reprezentata schematic, o sectiune
transversala prin statorul unui motor
asincron trifazat, prevazut la partea Fig. 5.27

inferioara cu o talpa, necesara fixarii motorului pe un postament.
nfasurarea statorica, la motorul asincron trifazat, este formata din
trei nfasurari monofazate, independente, plasate n crestaturi si defazate
ntre ele cu un unghi de 1200. Capetele nfasurarilor sunt scoase la o
placuta de borne si conectate n stea sau triunghi.
Cea mai simpla nfasurare, compusa din trei bobine asezate n
sase crestaturi (bobinaj ntr-un strat), este reprezentata n figura 5.28a, iar
n figura 5.28b s-a reprezentat schema de amplasare a celor trei bobine
(n crestaturi s-a figurat cte un singur conductor, n realitate sunt mai
multe conductoare emailate sau izolate cu bumbac si carton electrotehnic
fata de miezul de otel).
Considernd momentul cnd curentul prin faza A X este pozitiv,
iar prin fazele B-Y si C Z negativ, si tinnd cont de sensul curentilor prin
conductoare la un moment dat, se observa ca se formeaza un cmp
magnetic cu doi poli (p=1). Zonele statorice prin care liniile de cmp
magnetic ies din stator, constituie un pol nord, iar cele prin care intra n
stator, constituie un pol sud.
Daca prin cele trei bobine, decalate ntre ele cu un unghi de 1200,
trece un curent alternativ trifazat, apare un cmp magnetic care se roteste
Y
C
A
X
B
Z
NS
a) b)
Fig. 5.28
cu viteza unghiulara egala cu pulsatia curentului alternativ trifazat, adica
O1=./p=. (aceasta n cazul p=1). S-a notat cu O1 viteza unghiulara a
cmpului magnetic al statorului.

n constructia masinilor electrice se urmareste ca nfasurarile sa
formeze n ntrefier, cmpuri magnetice cu o distributie spatiala a
inductiei ct mai apropiata de o functie sinusoidala. n acest scop se
utilizeaza nfasurari cu mai multe bobine pe faza (mai multe crestaturi pe
pol si faza). n figura 5.29a) si5.29b) se arata modul de realizare a unei
nfasurari monofazate cu trei crestaturi pe pol si faza. nfasurarea cu p=1
se obtine aseznd si celelalte doua nfasurari monofazate decalate n
spatiu astfel nct axele polilor
sa formeze unghiuri de 1200.
n cazul cnd
nfasurarea se construieste
pentru mai multe perechi de
poli, asezarea celor trei faze se
face n asa fel nct defazajul
de 1200 (grade electrice) sa
corespunda la 1200/p (grade
geometrice). De exemplu,
pentru o nfasurare cu p=2 si cu
q=2 crestaturi pe pol si faza, statorul trebuie sa aiba
3 .
2 p .
q .
3 .
4 .
2 .
24 crestaturi si defazajul ntre nfasurari trebuie sa
fie 120/2=600 (grade geometrice).
Distanta .
, masurata ntre axele a doi poli alaturati se numeste
pas polar.
Rotorul masinii asincrone este format dintr-un ax de otel pe care
se asambleaza tole circulare de otel electrotehnic, izolate ntre ele cu lac
sau prin oxidare. La periferia rotorului, care este de forma cilindrica, sunt
distribuite uniform n lungul generatoarei, crestaturi sau canale
longitudinale, n care se introduc conductoarele nfasurarii rotorului.
Dupa modul de executie a nfasurarii rotorului, se distinge:
a)
rotor bobinat sau cu inele
colectoare;
b)
rotor n scurtcircuit sau n
colivie.
Rotorul bobinat are nfasurarea
executata sub forma de bobine, la fel
ca nfasurarea unui stator. Cele trei
Fig. 5.30
faze sunt conectate n stea, capetele

libere fiind legate la trei inele
colectoare, fixate pe axul rotorului, izolate ntre ele si fata de ax. Pe
inelele colectoare calca una sau mai multe perii din carbune grafitizat sau

metalizat (bronz-grafit). Prin intermediul acestor perii se face legatura
ntre nfasurarea rotorului si un reostat de pornire trifazic, conectat n
stea.
Rotorul n scurtcircuit are nfasurarea executata din bare de
aluminiu, obtinute prin turnare, introduse n crestaturile nchise ale
rotorului. Barele sunt scurtcircuitate n ambele parti ale rotorului prin
doua inele de aluminiu, formate tot prin turnare. nfasurarea rotorului
reprezentata schematic, apare sub forma unei colivii (fig. 5.30).
ntrefierul masinilor asincrone trebuie sa fie ct mai mic (cca. 0,25 .
0,4
mm).
Schemele electrice ale masinii asincrone cu rotorul n scurtcircuit
si bobinat sunt prezentate n figurile: 5.31a si 5.31b.
Sprereostatul
de pornire
a) b)
Fig. 5.31
5.2.2. Functionarea n regim de motor a masinii asincrone
Prin legarea nfasurarii statorului la o retea de c.a. trifazat, prin
cele trei faze va trece un curent alternativ care va da nastere la un cmp
magnetic pulsativ. Prin suprapunerea celor trei cmpuri magnetice
pulsative, monofazate, va apare un cmp magnetic rezultant care va fi
rotitor.
Viteza unghiulara a cmpului magnetic nvrtitor statoric, O1, are
relatia:
.
.1 . (5.24)
p
2.n1
Daca nlocuim ..
2.
f si .1 .
, n relatia (5.24), unde n1
60
reprezinta numarul de rotatii pe minut a cmpului statoric, rezulta:

60 f
n1 . (rot/min) (5.25)
p
Cmpul magnetic nvrtitor induce n fiecare faza a nfasurarii
rotorului cte o t.e.m.. Daca circuitul nfasurarii rotorului este nchis (n
cazul rotorului n scurtcircuit aceasta conditie este ndeplinita
ntotdeauna), atunci prin cele trei nfasurari rotorice va circula cte un
curent. Cei trei curenti rotorici vor forma un sistem trifazat simetric.
Asupra conductoarelor strabatute de curentii rotorici, care sunt situate n
cmpul magnetic nvrtitor statoric, se vor exercita forte
electromagnetice, a caror valoare instantanee este: f2 .
B .i2 .
l
Rezultanta acestor forte va produce un cuplu, care va determina
miscarea de rotatie a rotorului si deci masina asincrona va functiona ca
motor. Rotorul se va nvrti cu viteza unghiulara
.2 , n sensul de rotatie
a cmpului nvrtitor statoric.
Cnd nfasurarea rotorica nu este strabatuta de curent, adica
atunci cnd circuitul rotoric este deschis (de ex., periile de pe inelele
colectoare sunt ridicate), nu vor apare forte electromagnetice si deci
rotorul nu se va nvrti. n aceasta situatie masina asincrona se comporta
ca un transformator ce functioneaza n gol.
La functionarea masinii asincrone n regim de motor, viteza
unghiulara
.2 va fi ntotdeauna mai mica dect .1. Daca am presupune
ca
.1= .2 , ar nsemna ca liniile de cmp magnetic nvrtitor statoric nu
ar intersecta conductoarele nfasurarii rotorice, deci nu s-ar induce t.e.m.
si ca urmare nu ar aparea curentii rotorici si nici fortele electromagnetice,
adica cuplul motorului ar fi zero.
Deoarece aceste motoare functioneaza cu o turatie mai mica dect
a cmpului magnetic nvrtitor, ele se numesc motoare asincrone, iar
turatia cmpului magnetic nvrtitor se mai numeste turatie de
sincronism.
La trecerea curentului rotoric prin conductoarele nfasurarii
rotorului, se va forma un cmp magnetic propriu rotoric, care va fi uncmp magnetic
indus. nfasurarea rotorica este trifazata (cele trei faze
fiind decalate ntre ele cu acelasi unghi de 1200) si cu acelasi numar de
poli ca si nfasurarea statorica. Aceasta nfasurare, avnd conductoarele
strabatute de curenti rotorici, va da nastere unui cmp magnetic rotoric
(nvrtitor), care fata de rotor va avea viteza unghiularaO=.2/p=O1-O2,
unde .2
reprezinta pulsatia curentului rotoric. Fata de stator, cmpul
magnetic nvrtitor rotoric se va nvrti cu viteza unghiulara
...2

egala cu cea a cmpului nvrtitor statoric .1 . Cele doua cmpuri
nvrtitoare, statoric si rotoric, fiind sincrone vor da un cmp rezultant,
care va ramne constant, indiferent de regimul de functionare a rotorului.
De exemplu, daca sarcina motorului creste (cuplul rezistent la arbore se
mareste), va creste si cuplul motor pentru a echilibra cresterea cuplului
rezistent, nsa aceasta crestere a cuplului motor va fi data de cresterea
fortelor electromagnetice, respectiv de cresterea curentului rotoric, care
duce la cresterea cmpului magnetic rotoric. Cmpul magnetic rotoric
fiind un cmp indus, tinde sa micsoreze cmpul magnetic rezultant si din
aceasta cauza, adica pentru a se mentine constant, trebuie sa creasca
cmpul inductor statoric, respectiv curentul statoric. Iata, deci, ca o
crestere a sarcinii motorului (a cuplului rezistent), antreneaza n mod
automat o cresterea curentului statoric.
Curentul rotoric depinde de t.e.m. indusa n nfasurarea rotorica,
care la rndul sau depinde de viteza cu care liniile de cmp magnetic
nvrtitor intersecteaza conductoarele nfasurarii rotorului. Pentru ca
aceasta viteza sa creasca, odata cu cresterea cuplului rezistent la arbore,
trebuie ca rotorul sa se nvrta mai lent. Modificarea vitezei unghiulare
.2 si a curentului rotoric se face automat.
Notam cu O=O1-O2, viteza unghiulara cu care liniile de cmp
magnetic nvrtitor intersecteaza conductoarele rotorului, respectiv viteza
relativa a cmpului magnetic nvrtitor statoric fata de rotor. Se numeste
alunecare si se noteaza cu s, raportul ntre Osi O1, adica:
.
..
s% .
1 2 100 (5.26)
.1
Alunecarea caracterizeaza gradul de ramnere n urma a rotorului
fata de cmpul magnetic nvrtitor statoric. Daca n relatia (5.26)
exprimam vitezele unghiulare n functie de vitezele de rotatie, folosind
relatiile: ..
2.n / 60 si ..
2 .n2 / 60 (n care n1 si n2 sunt vitezele
11 2
cmpului magnetic nvrtitor si ale rotorului), atunci relatia alunecarii ia
forma:
n1 .
n2
s . (5.27)
n
1
La pornire n2=0 si deci s=1, iar la sincronism n2 .
n1 si deci s=0.
Alunecarea motoarelor asincrone, n general, variaza la sarcina

nominala ntre 3% si 6%. Pulsatia curentului rotoric se poate deduce din
relatia: O=O1-O2=s O1 si deci: .2=pO=p s O1 sau: .2=ps.1/p si deci:
.2= s.1 sau

2f 1.
sf.
(5.28)
Considernd s .
4% , rezulta
f2 Hz20,04 50 ...
, deci o
frecventa mica.
5.2.3. Cuplul electromagnetic al masinii asincrone
Masina asincrona trifazata la functionarea n regim de motor,
primeste energie electrica de la retea si o transforma n energie mecanica,
la arborele acesteia. n masina au loc mai multe transformari de energie,
dupa cum urmeaza:
-n stator, o parte din energia electrica primita de la retea se
transforma n energie termica, datorita rezistentei ohmice a nfasurarii
statorice, constituind pierderile de energie n cupru; o alta parte se
transforma tot n energie termica datorita fenomenului de histerezis si a
curentilor turbionari, constituind pierderile de energie n fier, iar restul
energiei se transmite rotorului prin ntrefier, pe cale electromagnetica;
-n rotor, energia electromagnetica primita de la stator se va
transforma astfel: o parte se transforma n energie termica datorita
rezistentei ohmice a nfasurarii rotorice, constituind pierderile de energie
n cupru (sau aluminiu); o alta parte se transforma tot n energie termica
datorita fenomenului de histerezis si curentilor turbionari din rotor,
reprezentnd pierderile n fier (sunt mici datorita faptului ca frecventa
curentului rotoric este mica, ntre 1,5 .
3 Hz si de obicei se neglijeaza); o
alta parte se transforma n energie mecanica pentru a acoperi frecarile n
palierele masinii, frecarile cu aerul ale rotorului si ventilatorului iar restul
energiei electromagnetice se transforma n energie mecanicasi se
transmite la arbore rotorului fiind preluata de mecanismul (utilajul)
antrenat de motor (de exemplu: strung, pompa, ventilator, etc.).
Bilantul acestor transformari de energie este reprezentat n figura
5.32 sub forma unui bilant de puteri. S-a notat: P1- puterea electrica
primita de stator de la retea; .PCu1 si .PCu 2 pierderile de putere n cuprul
nfasurarilor statorului si rotorului; .PFe1 si .PFe2 - pierderile de putere n
fierul statorului si rotorului; Pr - puterea transmisa rotorului pe cale
electromagnetica; .Pmec pierderi mecanice de putere;
PM - puterea mecanica utila
la arborele rotorului.
ntre aceste puteri se
pot scrie relatiile:
Fig. 5.32
.PCu1
.PCu2.PFe1
.Pmec
P1 Pr PM
.PFe2

P1 .Pr ..
PCu 1 ..
PFe 1
P ..
P ..P ..P .P (5.29)
r Cu 2 mec Fe 2 M
Puterea mecanica
P ..P , n functie de momentul cuplului
M mec
motor M, are relatia:
PM..Pmec .M ..2 (5.30)
Puterea electromagnetica transmisa de stator, rotorului, se va scrie
n mod asemanator:
Pr.M.1 (5.31)
Neglijnd pierderile n fierul rotoric, din relatiile (5.29), (5.30) si
(5.31) se obtine:
.PCu 2
M.1 ..PCu 2 .M.2 , sau: M.
.1 ..2
Dar, .PCu2 .3R2 I22 (R2 reprezinta rezistenta ohmica a nfasurarii
rotorului, pentru o faza) si O1-O2 = O= sO1 = s.1/p si deci:
3pRI 2
M .22 (5.32)
s.1
Curentul rotoric I2 poate fi exprimat n functie de t.e.m. E2 indusa
n nfasurarea de impedanta Z2, a rotorului cu relatia:
E2 .2 N2 .m
I2 ..
Z22 R22 .X 22
unde .m este fluxul magnetic maxim, care ramne constant, indiferent
de sarcina masinii, daca tensiunea de la retea este constanta. Rezulta:
2 22
3pR .
N .
22 2 m
M .
2 2 (5.33)
2s.(R .X )
12 2
Se observa ca momentul cuplului electromagnetic este
proportional cu .m
2 . Fluxul magnetic fiind proportional cu tensiunea
retelei aplicata statorului, rezulta ca momentul cuplului motor depinde de
patratul tensiunii de la retea. Aceasta constituie un dezavantaj pentru
motoarele trifazate asincrone, deoarece momentul cuplului motor este
sensibil la variatiile de tensiune (de exemplu, daca tensiunea de la retea
scade cu 10% momentul cuplului motor scade cu 19%, deoarece
.0,9Un .2 .0,81Un
2 ). )
Impedanta nfasurarii rotorului la alunecarea s, Z2s, se poate scrie
sub forma:
Z .R .
jX .R .
jL .
2s 22s 2 22

sau tinnd cont de relatia (5.28):
Z .R .
jL s.
si notnd L ..X , rezulta ca
2s 2 21 212
Z2s .R2 .
jsX 2
relatia (5.33) devine:
3pR s .N 2.2
2 12 m
2 22
M .
2.R2 .sX 2 .
3pR .N 2.2
21 2 m
sau M .
(5.34)
.R22
2 .
2 .sX
.
2 .
s
..
ntruct alunecarea variaza ntre 1 (la pornire) si zero (la
sincronism) se observa ca la sincronism momentul cuplului este zero, iar
la pornire ponderea reactantei X2s este mai importanta dect a rezistentei
ohmice R2/s. n regim de turatie constanta, cnd alunecarea este mica,
termenul R2/s va avea o pondere mai mare dect reactanta X2s. Graficul
de variatie M(s) este prezentat n figura 5.33, valoarea maxima Mmax,
determinndu-se prin rezolvarea ecuatiei: dM/ds=0. Din rezolvarea
acestei ecuatii rezulta:
sm
R2
..
X2
si
3pN 2.2
.
12 m
Mmax . (5.35)
4X2
Se observa ca Mmax nu depinde de rezistenta ohmica a nfasurarii
rotorului si ca este proportional cu .2
m , adica este direct proportional cu
patratul tensiunii de la retea. De asemenea se observa ca valoarea
alunecarii sm, pentru care momentul cuplului este maxim, este direct
proportionala cu rezistenta R2 a unei nfasurari rotorice (a unei faze).
Pe caracteristica M(s) se pot delimita cele trei regimuri de
functionare ale masinii asincrone:
.
regimul motor, cnd alunecarea variaza ntre valorile 1 la
pornire si zero la sincronism;
.
regimul de generator, cnd alunecarea ia valori negative.
Aceasta situatie poate aparea cnd turatia motorului devine

mai mare dect turatia cmpului magnetic nvrtitor statoric,
adica atunci cnd masina primeste energie mecanica la arbore
si o transforma n energie electrica;
.
regimul de frna electromagnetica, cnd alunecarea devine
mai mare dect 1, adica atunci cnd rotorul se va nvrti n
sens invers fata de cmpul magnetic nvrtitor statoric.
n practica, functionarea masinii asincrone n regim motor se
ntlneste foarte des. Regimul de generator nu se foloseste dect n mod
ntmplator (de exemplu n cazul tractiunii electrice, cnd vehiculul
coboara o pantasi deci masina asincrona, fiind legata la retea si primind
energie cinetica, o va transforma n energie electrica, daca rotorul se va
nvrti cu o turatie mai mare dect cea a cmpului magnetic nvrtitor).
Functionarea n regim de frna electromagnetica se foloseste de
cele mai multe ori la instalatiile de ridicat si transportat, la coborreasarcinii
. n aceasta situatie, rotorul, nvrtindu-se n sens invers, primeste
att energie electrica, ct si energie mecanicasi le transforma n caldura
prin efect Joule Lenz n rezistenta rotorului, acoperind astfel, n parte,
pierderile mecanice si n fierul rotoric ale masinii. Pierderile n fierul
rotoric, n acest regim, sunt relativ mari, deoarece frecventa curentilor
rotorici este mare (f2=sf1>f1).
Un alt exemplu de functionare n regim de frna electromagnetica
este atunci cnd, masina asincrona functionnd ca motor, antrennd un
mecanism oarecare, se decupleaza de la retea si se recupleaza din nou la
retea, dar cu doua faze inversate. n acest caz, rotorul va continua sa se
roteasca inertial, contrar sensului de rotatie al cmpului magnetic
nvrtitor statoric, inversat prin schimbarea succesiunii fazelor. Deci
masina va intra n regim de frna electromagnetica. O asemenea frnare
se numeste frnare prin contra-conectare a motorului. Pentru ca dupa
oprirea rotorului, masina sa nu intre din nou n regim de motor, cu sens
schimbat de rotatie, trebuie ca alimentarea nfasurarii statorice sa fie
ntrerupta.
n fig.5.33 se aratasi pozitia momentului cuplului nominal Mn,
dezvoltat de motorul asincron. De obicei Mmax=(1,5 .
3)Mn.. Cu ct
motorul functioneaza n conditii mai grele, cu socuri de cuplu (laminoare,
macarale, foraj), care pot depasi cuplul nominal, cu att Mmax trebuie sa
fie mai mare, din motive de siguranta.
Din caracteristica M(s), vezi fig.5.33, se observa ca pentru acelasi
cuplu rezistent Mr1 sunt posibile doua puncte de functionare A si B, la
alunecari diferite. Motorul nsa nu poate functiona stabil dect n punctul
A, adica pe portiunea crescatoare a caracteristicii M(s).

M
-1 -sm
Regim de motor
Regim de generator
sm 1 s
Regim de frna
electromagneticaMmax
Mn
Mr1 A B
Mp
Fig.5.33
Analiza functionarii motorului asincron trifazat pe
caracteristica M(s). Sa consideram ca la arborele motorului se aplica un
cuplu rezistent Mr. Motorul poate porni n sarcina numai daca cuplul de
pornire Mp este mai mare dect cuplul rezistent Mr. n aceasta situatie
motorul porneste n sarcinasi turatia motorului creste (alunecarea scade)
pna cnd se ndeplineste relatia de regim permanent:
M=Mr (5.36)
dupa care
turatia rotorului
M
ramne constanta. n
Mmax
cazul cuplului rezistent
Mr, conditia (5.36) se
ndeplineste n punctul
Mr1
P (fig.5.34),
corespunzatoare unei
alunecari sp. Daca la
Mr
arbore exista un cuplu
Mprezistent Mr
' .
Mp
s
motorul asincron nu
Fig.5.34 poate porni n sarcina.
Totusi, motorul poate
prelua aceasta sarcina, prin pornirea n gol si cuplarea sarcinii de lucru
1
A B
P
sp sA sm
178
numai dupa realizarea pornirii, daca aceasta, nu depaseste puterea
maxima a motorului.
Sa consideram ca motorul functioneaza cu un cuplu rezistent la
arbore Mr si ca acesta are o crestere pna la Mr1. n aceasta situatie
momentul cuplului motor va creste pna cnd se va ndeplini conditia
(5.36) si deci alunecarea se va mari pna la valoarea sA, respectiv turatia
motorului se va micsora. Deplasarea punctului de functionare A pe
caracteristica M(s) se poate face pna la valoarea corespunzatoare
alunecarii maxime sm, dupa care, daca cuplul rezistent continua sa
creasca, nu va mai fi ndeplinita conditia (5.36), adica momentul cuplului
motor nu va creste pentru a echilibra cresterea cuplului rezistent, ci se va
micsora si deci functionarea motorului ntr-un punct B va fi instabila.
n concluzie, la caracteristica M(s) intereseaza numai portiunea
corespunzatoare alunecarilor cuprinse ntre 0 si sm.
5.2.4. Caracteristicile motorului asincron trifazat
Principalele caracteristici de functionare ale motorului asincron
trifazat sunt:
-caracteristica mecanica, analizata n paragraful anterior;
-caracteristica randamentului;
-caracteristica factorului de putere;
Caracteristica mecanica. Caracteristica M(s) poate fi
reprezentatasi sub forma M(n2), daca se nlocuieste variabila s prin
variabila n2=(1-s)n1, n1 fiind turatia de sincronism. Explicitnd turatia
rotorului n2 n functie de
momentul cuplului motor se
obtine functia n2(M), care
reprezentata grafic are aspectul
din figura 5.35 Aceasta
caracteristica poarta denumirea de
caracteristica mecanica a
motorului asincron, care uneori
este reprezentatasi sub forma n2
n functie de puterea mecanica a
motorului, adica n2(P2).
Portiunii instabile din
Fig. 5.35 caracteristica M(s) i corespunde,
n caracteristica mecanica,
portiunea reprezentata prin linie ntrerupta. Ca forma, cele doua
caracteristici n2(M) si n2(P2) difera foarte putin, ntruct puterea utila P2

este produsul dintre momentul cuplului motor si turatia n2 din care se
scad pierderile mecanice prin frecari.
Puterii nominale P2n i corespunde turatia nominala n2n, care este
cu 3 .
6% mai mica dect turatia de sincronism. Din aceasta cauza se
spune ca motorul asincron are o caracteristica rigida, adica la diferite
valori ale sarcinii la arbore, turatia motorului se modifica foarte putin.
Caracteristica randamentului reprezinta variatia randamentului
n functie de puterea utila
.
P2
() , atunci cnd tensiunea si frecventa
tensiunii de alimentare a statorului ramn constante. Se stie ca
..
P2/ P , nsa
P .
P ...P , n care ..P reprezinta pierderile de
1 12
putere ale motorului si anume: pierderile n stator .PFe ..PCu1 si
pierderile n rotor .PCu 2 ..
Pm ..
PFe 2.
Randamentul motorului asincron atinge valoarea maxima ntre
50 .
75 % din puterea nominalasi are valori ntre 85 .
93%, depinznd
de puterea motorului (la puteri mai mari randamentul este mai bun).
Forma caracteristicii () este cea din figura 5.36.
.
P2
Caracteristica factorului de putere reprezinta variatia factorului de
putere n functie de puterea utila
cos.(P2) , atunci cnd tensiunea si
frecventa tensiunii de
alimentare a statorului
ramn constante. Forma
caracteristicii este cea din
figura 5.36. Motorul
asincron are cos ..
1
inductiv si la mersul n gol
are valoarea cea mai mica,
n jur de 0,2 .
0,3. La
functionarea n sarcina cos.
P2creste, atingnd valoarea
Fig. 5.36 maxima la functionarea cu

sarcina nominala.
5.2.5. Pornirea motorului asincron trifazat
S-a aratat ca la pornire, momentul cuplului motor trebuie sa fie
mai mare dect momentul cuplului rezistent, Mp .
Mr . Marimea
curentului de pornire absorbit de la reteaua de alimentare este n general
de (5 .
7) Iln si din aceasta cauza se impun anumite conditii, la pornire.
Datoritasocului de curent la pornire, exista consecinte neplacute att

pentru motorul propriu-zis (datorita solicitarii termice a acestuia), ct mai
ales pentru reteaua de alimentare si protectia motorului. Exista mai multe
metode de pornire si anume:
a) Pornirea prin cuplarea directa a statorului la reteaua de
alimentare. Aceasta metoda se aplica n general numai la motoarele
asincronice trifazate cu rotorul n scurtcircuit cu o putere nominala mica
n comparatie cu puterea pe care o poate suporta reteaua la care se
conecteaza motorul. Exista o relatie empirica cu ajutorul careia se poate
aprecia daca un motor de putere nominala
PMpoate fi pornit sau nu prin
cuplare directa la o retea, care poate suporta o putere instalata P inst si
anume:
Ip 3 P
..
inst (5.37)
Iln44 .
PM
Pentru raportul Ip / Iln se ia valoarea 5,5 .
6,5. Daca conditia
(5.37) este ndeplinita, motorul poate fi pornit prin cuplare directa.
Exemplu: P M =10kw, P inst =100kw, rezulta
Ip / Iln .
3,25, deci nu este
ndeplinita conditia si motorul nu poate fi pornit prin cuplare directa la
retea.
b) Pornirea cu tensiune de alimentare redusa permite
micsorarea curentului I p pna la valori convenabile. Reducerea tensiunii
Fig. 5.37 Fig. 5.38
AT
de alimentare se poate realiza fie prin introducerea pe fiecare faza a unor
rezistente chimice sau bobine, pentru producerea unor caderi de tensiune,
astfel nct sa se micsoreze tensiunile aplicate nfasurarilor statorice (fig.
5.37) si dupa pornire acestea se scot din circuit (se nchide ntrerupatorul

K 2 ), fie prin intercalarea unui autotransformator trifazat, AT, cobortor
de tensiune (fig. 5.38), care dupa pornirea motorului se scoate din
functiune (prin nchiderea ntrerupatorului K2 si deschiderea lui K3 ).
Aceste metode de pornire au dezavantajul ca la pornire,
momentul cuplului motor este micsorat cu patratul micsorarii tensiunii,
iar n cazul folosirii unui autotransformator trifazat, acesta mareste costul
instalatiei.
c) Pornirea cu ajutorul unui comutator stea-triunghi (fig.
5.39). acest sistem de pornire se poate face numai pentru motoarele care
functioneaza cu conexiunea
nfasurarilor statorului n triunghi.
La pornire comutatorul stea-triunghi
se da pe pozitia stea. n felul acesta
conexiunea nfasurarilor statorului
fiind n stea, intensitatea curentului
la pornire va fi de trei ori mai mica
dect n cazul pornirii cu conexiunea
n triunghi. Dupa ce rotorul a pornit
si turatia lui este apropiata de cea
km
normala, comutatorul Km se da pe
pozitia triunghi. n felul acesta
motorul va functiona n regim
normal, cu nfasurarile conectate n
Fig. 5.39
triunghi.
Dezavantajul acestei metode
consta n faptul ca la pornire, tensiunea pe faza fiind micsorata de 3 de
ori, momentul cuplului motor este de trei ori micsorat si deci motorul nu
poate fi pornit sub sarcina.
d) Pornirea cu ajutorul unui reostat de pornire
Aceasta metoda se aplica numai la motoarele cu rotorul bobinat.
La periile colectoare care calca pe inele, se leaga un reostat trifazat
conectat n stea (fig. 5.40). La pornire se intercaleaza ntreaga rezistenta
a reostatului n circuitul nfasurarii rotorului. Pe masura ce turatia creste
RP se micsoreaza pna la scurtcircuitare. La unele motoare (de putere
mica), exista un dispozitiv care scurtcircuiteaza cele trei inele colectoare
si totodata ridica periile de pe inele n scopul micsorarii pierderilor prin
frecare si a uzurii inutile a periilor.

Pornirea motorului cu
ajutorul reostatului de pornire
prezinta avantajul ca intensitatea
curentului Ip este micsorata pna la
valoarea (1,5 .
2)In, iar momentul
cuplului motor este mare, adica
motorul poate fi pornit sub sarcina.
S-a aratat, ca alunecarea
pentru care cuplul motor este
maxim depinde direct proportional
de rezistenta ohmica R 2 a
circuitului rotoric si ca valoarea
momentului cuplului maxim nu
Fig. 5.40 depinde de R 2 .
Curbele de variatie ale
momentului cuplului motor n functie de alunecare, pentru diverse valori
ale rezistentei R 2 sunt reprezentate n figura 5.41 (curba 1 pentru
valoarea maxima a rezistentei reostatului R P si curba 4 pentru
scurtcircuitarea acestuia). Se observa ca n timpul pornirii valoarea
maxima a momentului cuplului motor ramne aceeasi si ca variatia M(s)
se face dupa curbele figurate cu linie continua, daca micsorarea
rezistentei se face n momentul cnd aceste curbe se intersecteaza.
Punctul A corespunde scurtcircuitarii reostatului de pornire. Portiunile
din curbe figurate cu linie ntrerupta corespund functionarii motorului cu
R2.
r2 .
Rp (r 2 = rezistenta ohmica a unei faze a nfasurarii rotorului),
R p avnd o valoare oarecare din rezistenta reostatului de pornire.
Fig. 5.41
A

5.2.6. Reglajul de vitezasi inversarea sensului de rotatie a
motorului asincron trifazat
Problema reglajului de viteza are o mare importanta practica,
ntruct de foarte multe ori este necesar sa se faca o variatie n limite
largi a vitezei. Metodele de reglaj a vitezei motorului asincron sunt:
a) Reglajul vitezei prin schimbarea numarului de poli. Se stie
ca turatia de sincronism n1 este 60 f1/ p si deci daca se schimba numarul
de perechi de poli se va schimba si turatia n1 de sincronism si ca urmare,
se va schimba si viteza de rotatie n 2 a rotorului. n acest mod se obtine un
reglaj de viteza n trepte. De cele mai multe ori se obtine un reglaj n
doua trepte, adica cu doua turatii de sincronism.
Schimbarea numarului de perechi de poli se poate face fie prin
utilizarea pe stator a doua nfasurari trifazate distincte, fiecare pentru un
anumit numar de poli, fie prin utilizarea unei singure nfasurari si
conectarea n diferite moduri a partilor componente ale acesteia. Prima
solutie este mai putin economica. A doua solutie este ilustrata n figura
5.42, unde legarea n serie sau n paralel a sectiunilor trebuie sa se faca
simultan pe toate cele trei faze ale nfasurarii statorului. Pentru f1=50 Hz
va rezulta o turatie de sincronism de 3000 rot/min. pentru p=1, sau 1500
rot/min. pentru p=2. Necesitatea schimbarii legaturilor dintre diferite
parti componente ale
nfasurarilor statorice (si
rotorice, n cazul
motoarelor cu rotorul
bobinat), conduce la
complicatii constructive
si din aceasta cauza
motoarele cu doua turatii
(sau trei) sunt mai
Fig. 5.42
scumpe fata de cele cu o
singura turatie.
b) Reglajul vitezei prin variatia frecventei tensiunii de
alimentare. In baza relatiilor: n1=60f1/p si n2=n1(1-s), prin modificarea
frecventei se modifica turatia de sincronism si implicit si turatia rotorului.
Aceasta metoda permite o reglare continuasi n limite largi a turatiei
motoarelor asincrone, necesitnd n schimb instalatii speciale pentru
modificarea frecventei, ceea ce mareste pretul de cost al utilajului. Acesta
nu constituie un impediment pentru utilizarea ei, acolo unde se preteaza.

Pentru obtinerea unei frecvente variabile se folosesc convertizoare statice
de frecventa.
c) Reglajul vitezei prin introducerea unor rezistente n
circuitul rotoric. Aceasta metoda se poate aplica numai la motoarele cu
rotorul bobinat, asa cum se indica n figura 5.40. La cuplul constant
motorul se roteste cu o alunecare cu att mai mare cu ct R2 este mai
mare, adica cu ct rezistenta introdusa din Rp n circuitul rotorului este
mai mare.
Aceasta metoda de reglaj nu este economica, deoarece n
rezistenta ohmica introdusa suplimentar n circuitul rotoric, mai ales la
alunecari mari, deci la turatii mici, se pierde prin efect Joule-Lenz o
cantitate importanta de energie, ceea ce micsoreaza randamentului
motorului.
Se remarca deci ca motorul asincron trifazat permite un reglaj de
viteza, nsa neeconomic sau cu investitii sporite.
Inversarea sensului de rotatie se realizeaza schimbnd doua faze
ntre ele. Prin inversarea a doua faze se va schimba sensul de rotatie a
cmpului magnetic nvrtitor statoric si deci se va schimba si sensul de
rotatie al rotorului. Schimbarea a doua faze se realizeaza schimbnd ntre
ele doua legaturi de la reteaua de alimentare sau de la motor.
5.2.7. Motorul asincron monofazat
Motorul asincron monofazate se utilizeaza n general pentru
actionari de mica putere (cca.30 .
200 W) si la turatia aproximativ
constanta.
Statorul motorului asincron monofazat
se construieste la fel ca la motorul asincron
trifazat, cu deosebire ca n crestaturi se introduc
conductoarele unei nfasurari monofazate.
Rotorul se construieste, de cele mai multe ori,
n scurtcircuit. Schema electrica a motorului
asincron monofazat este data n figura 5.43.
Principiul de functionare a motorului
asincron monofazat.
Sa consideram ca rotorul se nvrteste cu viteza
unghiulara
.r . Curentul alternativ monofazat
care strabate nfasurarea statorului, va produce un cmp magnetic
pulsativ, care poate fi descompus n doua cmpuri nvrtitoare: unul n
acelasi sens cu rotorul, numit cmp direct si al doilea n sens invers,
viteza unghiulara a celor doua cmpuri fiind aceeasi .
cs.
Fig. 5.43

Alunecarea rotorului, fata de cmpul direct, va fi:
.
..
s .
cs r (5.38)
.cs
iar fata de cmpul invers va fi:
.cs ..r
s ' .
(5.39)
.cs
Frecventa cmpului rotoric indus de cmpul direct va fi deci
f21=sf1, la fel ca la motorul asincron trifazat. Frecventa curentului rotoric
indus nsa de cmpul magnetic invers se deduce n mod analog, adica:
..
211 211
....
sau ..s ' .
csr cs
pp
si rezulta:
..
1 211
s ' . sau f '.
.sf
211 1
pp
Dar s+s =2 (din relatiile 5.38 si 5.39) si deci:
f211=(2-s)f1 (5.40)
n circuitul rotoric se induc deci curenti de frecvente diferite si
anume: sf1 si (2-s)f1 corespunzator celor doua cmpuri magnetice
nvrtitoare, asupra rotorului se vor exercita doua cupluri distincte MI si
MII, de sens contrar, astfel nct cuplul rezultant va fi:
M .MI .M II ,
La pornire, cnd s=1, frecventa curentilor din nfasurarea rotorica
va fi aceeasi, adica:
f .
f .
f ,
2I 2II 1
deci si cele doua cupluri vor fi egale, iar
cuplul rezultant va fi zero. Rezulta ca
motorul nu poate porni din starea de
repaus. Daca ntr-un mod oarecare (de
exemplu printr-un impuls manual) se
imprima rotorului o turatie initiala, va
rezulta ss' si .M II
.
MI deci cuplul
rezultant va fi diferit de zero si motorul
va porni. Rotorul motorului va continua
Fig. 5.44 sa se nvrteasca n sensul corespunzator
vitezei initiale (daca cuplul motor
rezultant este mai mare dect cuplul
rezistent de la arbore).

n concluzie, motorul asincron monofazat dezvolta un cuplu
motor numai daca rotorul are o viteza initiala. Aceasta viteza initiala nu
se imprima manual, ci pe cale electromagneticasi anume utiliznd o
nfasurare suplimentara, B, numita nfasurare de pornire, ca se pune pe
stator decalata fata de nfasurarea principala cu un unghi de 90o (Fig.
5.44). Daca se leaga un condensator n serie cu nfasurarea de pornire, a
carui capacitate C se alege n asa fel nct curentul ce strabate nfasurarea
de pornire sa fie decalat nainte cu 90o fata de curentul ce strabate
nfasurarea principala, atunci se va forma un sistem bifazat de curenti
care vor produce un singur cmp magnetic nvrtitor. Deci nchiznd
ntrerupatoarele K2 si K1 motorul va porni ca motor bifazat, iar dupa ce
turatia rotorului a crescut suficient, ntrerupatorul K2 se deschide si
motorul continua sa se nvrteasca ca motor monofazat. nfasurarea de
pornire este dimensionata sa functioneze numai la pornire si din aceasta
cauza nu se admite mentinerea ei n circuit.
Variatia momentului cuplului motor n functie de alunecare este
reprezentata n figura 5.45. Curba 1 reprezinta variatia M(s) pentru o
rezistenta R2 egala cu rezistenta
nfasurarii rotorice; curba 2 corespunde
unei rezistente R2, mai mari, adica n
circuitul rotoric se introduce o rezistenta
suplimentara, iar curba 3 corespunde
unei rezistente si mai mare, dect n
cazul curbei 2. Se observa ca n cazul
motorului asincron monofazat, o
rezistenta suplimentara introdusa n
circuitul rotoric micsoreaza valoarea
maxima a cuplului motor si mareste
alunecarea la care cuplul este maxim
(aceasta se explica prin cresterea cuplului
creat de cmpul magnetic invers, odata cu
cresterea rezistentei circuitului rotoric).
Motoarele asincrone monofazate au
o serie de dezavantaje, n comparatie cu cele
trifazate si anume:
- lipsa cuplului motor la pornire;
-capacitatea de suprasarcina este mult mai
mica, datorita existentei cuplului motor
produs de cmpul magnetic invers;
Fig. 5.45
Fig. 5.46
- randament mai mic;

- factor de putere mai mic cu 10-12%.
Motorul asincron trifazat poate fi pornit ca motor asincron
monofazat, daca se realizeaza schema din figura 5.46. Dupa pornire,
ntrerupatorul K se deschide si motorul functioneaza numai cu doua faze
legate n serie. Aceasta situatie se poate ivi si n practica, n cazul
functionarii motorului asincron trifazat n doua faze (cazul n care se arde
siguranta de pe o faza). Motorul poate functiona n continuare daca
cuplul rezistent nu-i prea mare, n caz contrar motorul se arde datorita
ncalzirii conductoarelor.
5.3. Masina sincrona
Masinile sincrone au la baza functionarii tot principiul inductiei
electromagnetice, nsa, spre deosebire de cele asincrone au
particularitatea ca lucreaza cu viteza de sincronism (viteza cmpului
magnetic nvrtitor). Deci, viteza de rotatie a rotorului este egala cu
viteza de rotatie a cmpului magnetic nvrtitor statoric. Ele pot lucra att
n regim de motor ct si n regim de generator. Se construiesc masini
sincrone monofazate si trifazate. Cele monofazate sunt de puteri mici si
foarte mici si sunt utilizate n aparatura de masurasi automatizare.
Masinile sincrone trifazate se construiesc de puteri mari si foarte mari,
utilizndu-se att ca generatoare ct si ca motoare.
Generatoarele sincrone trifazate se utilizeaza la producerea
energiei electrice n centralele electrice. Ele pot fi antrenate n miscarea
lor de rotatie, de motoare primare, cum ar fi: turbine hidraulice, motoare
diesel, turbine termice, etc.
Motoarele sincrone trifazate se construiesc pentru puteri mari (sute
de KW) si se utilizeaza pentru actionarea cu viteza constanta a anumitor
utilaje: pompe, compresoare, ventilatoare etc.
n cele ce urmeaza se vor face referiri numai la masinile sincrone
trifazate.
5.3.2. Principii constructive ale masinii sincrone trifazate
Masina sincrona, se compune tot din doua parti constructive de
baza: statorul si rotorul, ca si masina asincrona. Statorul cuprinde:
carcasa, miezul feromagnetic, nfasurarea trifazatasi scuturile cu paliere.
nfasurarea statorica este construita n acelasi mod, adica din trei
nfasurari monofazate decalate ntre ele spatial cu unghi de 1200.
Conectarea acestora se face fie n stea, fie n triunghi. Rotorul masini
sincrone este diferit de cel al masinii

N asincrone. El este construit dintr-un ax
de otel, pe care se fixeaza polii
magnetici. Dupa modul de constructie
a polilor magnetici, rotorul poate fi:
S S cu poli magnetici aparenti (fig. 5.47)
sau cu poli magnetici necati (fig.
5.48).
Rotorul cu poli magnetici
N
aparenti este folosit n cazul
generatoarelor antrenate de turbine
Fig. 5.47 hidraulice, la care turatia este sub
N
t
1000 rot/min (rotorul are un numar
mare de poli magnetici). n cazul
generatoarelor la care turatia rotorului
este mai mare de 1000 rot/min. se
S
S foloseste rotorul cu poli necati.
nfasurarea rotorului, numita
si
nfasurare de excitatie, este strabatuta
t
N de curent continuu. Capetele
nfasurarii rotorului se leaga la doua
Fig. 5.48 inele metalice, fixate pe arbore,
izolate ntre ele si fata de ax. Pe inele
188
calca doua perii de carbune, la care se leaga sursa de c.c., denumitasi
excitatoare, fixata pe acelasi arbore cu rotorul masinii sincrone. La
tipurile mai noi, alimentarea nfasurarii de excitatie se face de la un
redresor conectat la reteaua de c.a.
Schema electrica a masinii
sincrone este reprezentata n figura 5.49.
5.3.3. Functionarea masinii sincrone
ca generator
Daca rotorul masinii sincrone este
antrenat n miscarea de rotatie de un motor
primar, curentul continuu ce trece prin
nfasurarea de excitatie (rotorica) va crea
un cmp magnetic constant n timp, nsa
rotitor fata stator. Liniile de cmp
magnetic rotoric vor intersecta conductoarele nfasurarii statorice.
Datorita fenomenului de inductie electromagnetica, n nfasurarea
+ Fig.
5.49

trifazata a statorului masinii sincrone, se induce un sistem trifazat de
tensiuni electromotoare. T.e.m. indusa n nfasurarea statorica este
alternativa ntruct un conductor de pe un stator este intersectat fie de
liniile de cmp magnetic rotoric care ies din polul nord, fie de liniile de
cmp magnetic care intra n polul sud alaturat si care vin n dreptul
conductorului respectiv dupa o deplasare a rotorului cu un pas polar t
(pasul polar reprezinta distanta ntre axele a doi poli alaturati, de nume
contrar). O variatie completa a t.e.m. indusa are loc n intervalul de timp
corespunzator deplasarii rotorului cu doi pasi polari, adica cu 2t.
In cele trei faze decalate ntre ele cu un unghi de 1200 ale
generatorului sincron trifazat se induc tensiunile electromotoare pe faza:
eA .
Em sin..t
.
2..
eB.
Em sin
..
.t ..
(5.41)
.
3 .
.
2..
eC .
Em sin..
.t ..
.
3 .
si valoarea efectiva a t.e.m. pe o faza va fi:
Em N...m
E .
.
(5.42)
22
n care N reprezinta numarul de spire a unei faze, iar .m , fluxul
magnetic maxim dat de un pol rotoric. Daca se nlocuieste pulsatia t.e.m.
n functie de frecventa, relatia (5.42) devine:
E .
4, 44 Nf .m (5.43)
Datorita nsa pozitiei conductoarelor unei faze, t.e.m. totala nu
este egala cu suma aritmetica a t.e.m. induse n fiecare conductor, ci cu
suma geometricasi din aceasta cauza relatia (5.43) se scrie sub forma:
E .
4, 44 KN f .m (5.44)
n care K este un factor de corectie, mai mic dect 1, numit si factor de
nfasurare.
Considernd ca rotorul se nvrteste cu n/60 rot/s si ca la o rotatie
completa rotorul se deplaseaza cu 2 p.
pasi polari, frecventa t.e.m.
indusa n nfasurarea statorului ca fi:
2 p..
n / 60 n .
p
f ..
(5.45)
2.
60
Rezulta ca pentru a obtine o frecventa constanta trebuie ca rotorul
sa se nvrteasca cu o turatie constanta. Frecventa curentului alternativ
industrial fiind de 50 Hz, rezulta ca rotorul se va nvrti cu o turatie de
3000, 1500, 750... rot/min, corespunzator numarului de perechi de poli.
U(V)
ie(A)
U(V)
ie(A)
190
nfasurarea statorului fiind trifazata, n cazul cnd generatorul
furnizeaza energie electrica, adica atunci cnd ntrerupatorul circuitului
exterior este nchis, prin nfasurarea statorica va trece un curent alternativ
trifazat care va produce un cmp magnetic nvrtitor, a carui turatie va fi
data de relatia (5.25), adica aceeasi ca a cmpului magnetic nvrtitor
statoric de la masina asincrona. Din relatia (5.45) rezulta nsa:
60.
f
n .
(5.46)
p
adica rotorul se nvrteste cu aceeasi turatie ca a cmpului magnetic
nvrtitor statoric si din aceasta cauza generatorul se numeste sincron.
5.3.4. Caracteristicile generatorului sincron
Caracteristicile mai importante privind performante unui
generator sincron, sunt:
a) Caracteristicile de mers n gol. Aceasta reprezinta curba de
variatie a t.e.m. de la bornele generatorului n functie de intensitatea
curentului de excitatie ie, atunci cnd curentul I debitat de generator n
circuitul exterior este zero si turatia rotorului este constanta. Aceasta
curba are aspectul curbei de magnetizare a polilor magnetici ai rotorului,
ntruct din relatia (5.44) se observa ca t.e.m. E depinde de .m care este
n functie de curentul de excitatie ie, care-l produce. Curba E(ie) este
reprezentata ca n figura 5.50. Valoarea Er, este tensiunea remanenta
datorata magnetismului remanent al polilor magnetici ai rotorului.
b) Caracteristica externa sau de functionare n sarcina. n
acest caz, generatorul furnizeaza energie electrica n circuitul exterior,
adica nfasurarile statorului sunt parcurse de curent. Aceasta
caracteristica
E(v)
reprezinta curba
3E
1 de variatie a
2
tensiunii de la
bornele
generatorului,
I(A) n functie de
Er
curentul debitat
Fig. 5.50 Fig. 5.51 In
I, atunci cnd
turatia rotorului
ramne constantasi de asemenea factorul de putere nu se schimba.
Familiile de curbe, trasate pentru diverse valori ale factorului de putere
(inductiv - curba 3; capacitiv - curba 1; rezistiv - curba 2 unde factorul de
putere este unitar) sunt reprezentate n figura 5.51.

Forma curbelor U(I), cobortoare sau ridicatoare, se explica pe baza
reactiei indusului si a caderilor de tensiune pe impedanta nfasurarii
statorului. La functionarea n sarcina, nfasurarea statorica fiind parcursa
de c.a. trifazat se va forma un cmp magnetic nvrtitor statoric, care
fiind cmp magnetic indus va avea sens contrar (n cazul unei sarcini
active sau inductive) sau acelasi sens (n cazul unei sarcini capacitive)
fata de cmpul magnetic rotoric. Din relatia:
U .E .
Zi .
I (5.47)
se observa ca t.e.m. E influenteaza variatiile de tensiune, deoarece ea nu
ramne constanta la functionarea n sarcina.
Daca relatia (5.47) se scrie sub forma: U .
E ..r .
jX S .I
si se construieste diagrama de fazori (fig. 5.52a, pentru sarcina inductiva
si 5.52b pentru sarcina capacitiva) se observa ca fluxul magnetic
rezultant . se obtine din fluxul magnetic de rotatie .r , care creste
odata cu cresterea curentului debitat si care este n faza cu acesta,
nsumat vectorial cu fluxul magnetic .e , dat de curentul de excitatie si
care este defazat cu .
/ 2 nainte fata de t.e.m. indusa. Acest flux
Fig. 5.52
rezultant scade odata cu cresterea curentului debitat, n cazul sarcinii
active si inductive si deci scade si t.e.m. E, iar n cazul sarcinii capacitive
fluxul rezultant creste, ceea ce duce la o crestere a t.e.m. E.
Diferenta ntre
Uo si tensiunea
sarcina, pentru
=const., poarta
valoarea efectiva a tensiunii la borne la mers n gol

la borne U corespunzatoare curentului nominal de
ie=const. si cos.
numele de variatie a
tensiunii la borne, .U .
U0 .U .
n general .U ..30 .
50.% din tensiunea nominala, pentru
functionarea n regim nominal.
c) Caracteristica de reglaj este definita prin functia ie(I) pentru
U=const., n=const. Forma acestei caracteristici rezulta din consideratiile

facute la caracteristica externa. n cazul cos.
=1 sau cos.ind , pe masura
ce I creste, tensiunea la borne scade (curba 2 si 3 din figura 5.51). Pentru
a readuce tensiunea la borne la valoarea initiala trebuie marita t.e.m.,
adica, trebuie marit curentul de excitatie ie (curba 2 si 3 din figura 5.53).
Pentru cos.cap , pe masura ce curentul de sarcina creste, creste si
I(A)
1
2
3ie(A)
In
tensiunea la borne
(curba 1 din figura
5.51); pentru a o
readuce la valoarea
initiala trebuie scazut
curentul de excitatie ie
(curba 1 din figura
5.53), adica trebuie
micsorata tensiunea
electromotoare.
Fig. 5.53
5.3.5. Functionarea n paralel a generatoarelor sincrone
n practica, frecvent se pune problema cuplarii unui generator
sincron la o retea, la care sunt deja cuplate alte generatoare, adica
problema functionarii n paralel. Pentru cuplarea n paralel este necesara
ndeplinirea urmatoarelor conditii:
a) t.e.m. E2 a generatorului care urmeaza a fi pus n paralel trebuie
sa fie egala, n valoare efectiva, cu tensiunea U1 de la bornele
generatorului care deja functioneaza;
b) t.e.m. E2 trebuie sa fie n opozitie de faza cu tensiunea U1;
c) frecventa t.e.m. E2 trebuie sa fie egala cu frecventa tensiunii U1,
adica f1=f2;
d) generatorul care urmeaza a fi pus n paralel trebuie sa fie legat la
retea, respectndu-se succesiunea fazelor, sau fazele de acelasi nume
trebuie legate mpreuna.
e) n cazul cuplarii n paralel a doua sau mai multe generatoare
electrice este foarte important respectarea celor patru conditii de cuplare
n paralel, altfel se produc socuri mecanice att generatoarelor ct si
motoarelor care le antreneaza. O schema de principiu de cuplare n
paralel a doua generatoare este data figura 5.54.

Fig. 5.54
5.3.6. Functionarea masinii sincrone ca motor
Folosirea motorului sincron a ntmpinat mult timp dificultati din
cauza conditiilor speciale de pornire. n prezent, metodele de pornire
fiind foarte bine puse la punct, motorul sincron are ntrebuintari din ce n
ce mai numeroase, pna la puteri de 200 .
6000kW, n special la
antrenarea utilajelor care necesita viteze de rotatie constante
(la compresoare centrifugale, compresoare cu piston etc.).
Principiul de functionare al motorului sincron se bazeaza pe
aparitia fortelor electromagnetice datorita interactiunii dintre curentul
alternativ statoric si cmpul magnetic nvrtitor
rotoric (fig. 5.55). ntruct aceste forte actioneaza
asupra conductoarelor fixate n stator, rotorul se vadeplasa n sens invers. ntre fre
cventa curentului
alternativ si viteza de rotatie a rotorului exista
relatia:
Fig. 5.55
f
n .
60 (5.48)
p
Frecventa curentului alternativ industrial fiind constanta, rotorul se va
roti cu o viteza constanta, egala cu viteza de rotatie a cmpului magnetic
nvrtitor statoric (viteza de sincronism).
Cuplul activ al motorului sincron are expresia:
M=Mm sin., (5.49)

unde: Mm este valoarea maxima a cuplului si . = (O1
O2)t este unghiul
dintre polii fictivi ai cmpului magnetic nvrtitor statoric si polii de
nume contrar ai rotorului (O1- viteza unghiulara a cmpului magnetic
nvrtitor statoric, O2 -viteza unghiulara a rotorului). Curba de variatie a
cuplului motor este prezentata n figura 5.56.
Motorul sincron are cuplul la pornire nul. n momentul pornirii
O2=0, .
= O1t si M=Mm sin O1t. Cuplul are o variatie sinusoidala cu
pulsatia egala cu O1=.1/p=2pf1/p. Deoarece valoarea medie a unei
marimi sinusoidale este zero, rezulta ca motorul sincron are cuplul mediu
la arbore egal cu zero, atunci cnd rotorul este nemiscat. Pentru pornire,
rotorul trebuie adus la o vitezaO2 apropiata de O1.
Motorul sincron lucreaza la o turatie constanta, egala cu turatia
cmpului magnetic nvrtitor. Astfel, daca se considera ca cuplu rezistent
Mr, depaseste cuplul activ, rotorul va tinde sa-si ncetineasca viteza de
rotatie si deci ntre axele polilor de nume contrar va apare un unghi de
decalaj .
mai mare cu ct Mr este mai mare. Conform relatiei (5.49)
cuplul activ al motorului creste (daca unghiul . se afla ntre 0 si t/2), va
creste deci si turatia rotorului motorului pna cnd va egala turatia
cmpului magnetic nvrtitor si cuplul motor se va opri din crestere,
intrnd astfel ntr-un alt regim permanent de functionare. Rotorul va
continua sa se nvrta cu aceeasi viteza de rotatie, cea a cmpului
magnetic nvrtitor.
Daca momentul cuplului rezistent depaseste valoarea maxima Mm,
decalajul .
devine mai mare dect jumatatea unui pas polar si cuplul
motor ncepe sa scada, trece prin zero si apoi schimba de sens. n aceasta
situatie se produce desprinderea polilor rotorului de polii cmpului
nvrtitor statoric si daca nu se ntrerupe alimentarea nfasurarilor
statorului de la retea, motorul se arde. Pentru a se evita desprinderea
polilor, momentul cuplului nominal Mn se ia mai mic dect Mm
(de obicei Mm/Mn=1,5 .
2,5).
5.3.7. Caracteristicile motorului sincron
Sa consideram functionarea motorului sincron n regim stabil, la
tensiunea constantasi curent de excitatie variabil, puterea motorului la
arbore ramnnd constanta. n aceasta situatie curentul absorbit de la
retea variaza, avnd o valoare minima corespunzatoare unui curent de
excitatie optim. Curba I(ie) este reprezentata n figura 5.57 si poarta
numele de curba n V . n cazul ie<ie optim curentul I, absorbit de la retea,
este defazat n urma fata de tensiune, iar n cazul ie>ie optim defazajul estecapaci
tiv (regim supraexcitat). n figura 5.57 s-a dat si curba cos .()ie la
195
./2 .
M
Mm
Mn cos .capcos .ind
cos .
cos .
ie optim
ie (A)
Imin
1
0.5
I
U=constant si M=constant. Rezulta din
motorul sincron poate functiona cu un
inductiv sau capacitiv. Desigur ca n
cazurilor, este n regim supraexcitat
cele mentionate mai sus,

factor de putere egal cu
practica functionarea n
( cos.cep ) deoarece, n
ca
unu,
majoritatea
aceasta
situatie factorul de putere general al instalatiei se va mbunatati. Motorul

sincron functionnd n gol si utilizat numai la mbunatatirea factorului de
putere, se numeste compensator sincron.
I(A)
Fig. 5.56 Fig. 5.57
5.3.8. Pornirea motorului sincron trifazat.
La pornire, cnd rotorul are viteza de rotatie zero, momentul
cuplului motor este nul si deci motoarele sincrone nu pot porni singure,
ceea ce constituie un dezavantaj esential al lor. Pentru pornire se folosesc
doua metode: pornirea cu ajutorul unui motor auxiliar si pornirea
motorului sincron ca motor asincron.
Pornirea motorului sincron cu ajutorul unui motor auxiliar
consta n folosirea unui motor care sa antreneze rotorul motorului sincron
pna la viteza se rotatie corespunzatoare vitezei de sincronism. n aceasta
situatie masina sincrona functioneaza ca generator sincron. Pentru a lega
statorul motorului sincron la retea, va trebui ca, n prealabil, sa fie
ndeplinite cele patru conditii de functionare n paralel a doua
generatoare, reteaua electrica fiind considerata ca un generator cu o
putere infinit de mare. Dupa cuplarea la retea, motorul auxiliar se
opreste, masina sincrona va continua sa functioneze ca motor sincron.
Pentru a nu mari puterea motorului utilitar, motorul sincron trebuie pornit
fara cuplu rezistent la arbore.
Pornirea motorului sincron ca motor asincron consta n
legarea nfasurarilor statorului la retea, nfasurarea rotorului fiind nchisa

prin intermediul unui rezistor Rd (fig. 5.58). Motorul va porni ca motor
asincron, rezistorul Rd avnd rolul de a proteja nfasurarea la
supratensiunile care se induc la pornire.
Dupa obtinerea regimului de turatie constanta, apropiata de turatia
de sincronism, comutatorul K se trece din pozitia pornire n pozitia
functionare . n circuitul nfasurarii rotorului s-a intercalat si un
ampermetru de tip magnetoelectric, cu zero la mijloc, acul acestuia
oscilnd cu frecventa curentului rotoric, care este mica. Intrarea n
sincronism a motorului este indicatasi de ampermetru ntruct oscilatiile
acului inductor nceteaza. Schimbarea comutatorului K din pozitia
pornire n pozitia functionare se va face n momentul cnd acul
indicator este la zero. Pentru a mari cuplul motor la pornire, la motoarele
de putere mai mare, n piesele polare ale rotorului se introduce o
nfasurare n scurtcircuit sub forma de bare (ca la motoarele asincrone).
Aceasta nfasurare nu va fi strabatuta de curenti la sincronism, deoarece
conductoarele nfasurarii rotorului nu intersecteaza liniile de cmp
magnetic nvrtitor statoric.
Fig. 5.58
Oprirea motorului sincron se face deschiznd ntrerupatorul de la
retea. Nu se admite oprirea motorului prin deschiderea comutatorului K,
ntruct n acest caz datorita existentei cmpului magnetic nvrtitor
statoric, se induce o t.e.m. mai mare n nfasurarea rotorului, periculoasa
pentru izolatia conductoarelor acestuia.
Fata de motorul asincron, motorul sincron prezinta urmatoarele
avantaje:

-poate functiona cu factor de putere capacitiv, deci n regim de
compensator;
-variatia momentului cuplului motor n functie de tensiune este
liniara, nu patratica ca la motoarele asincrone;
-ntrefierul este mai mare, ceea ce reprezinta o siguranta sporita n
exploatare;
-randamentul este mai mare, datorita unui factor de putere
mbunatatit.
Ca dezavantaje, trebuie sa mentionam:
-imposibilitatea pornirii cu mijloace proprii, normale;
-necesitatea unei surse de c.c., pentru excitatie.
n general motorul sincron este mai voluminos si mai scump
dect motorul asincron de aceleasi caracteristici.
5.4. Masina de curent continuu
Masinile de curent continuu pot functiona att n regim de generator
ct si de motor, mai des fiind ntlnit regimul de motor.
Motoarele de curent continuu se utilizeaza n actionarile electrice care
necesita o reglarea foarte fina a turatiei sau necesita turatii ajustabile n
limite largi. Utilizarea motoarelor de curent continuu nu este comoda, n
primul rnd pentru ca reteaua industriala de alimentare cu energie
electrica este de curent alternativ si n consecinta, trebuie sa existe
instalatii speciale care sa asigure sursa de curent continuu. In plus, aceste
motoare sunt mai pretentioase, necesita o ntretinere mai atenta, sunt mai
scumpe. Totusi, la actionarea unor utilaje cu turatie ajustabilasi reglabila
la valoarea prescrisa, cu precizie foarte ridicata (utiliznd sisteme
automate), motoarele de curent continuu sunt foarte greu de nlocuit si se
ntlnesc n multe aplicatii industriale.
Masinile de curent continuu se construiesc ntr-o gama foarte larga de
puteri. La puteri mici si foarte mici se utilizeaza n aparatura de
automatizare ca motoare pentru antrenarea organelor de reglare
(servomotoare) sau ca generatoare n constructii speciale, utile n
automatizari: tahogeneratoare (traductoare de turatie), masini electrice
amplificatoare etc.
5.4.2. Constructia masinii de c.c.

Masina de c.c. se compune din doua parti de baza: statorul si
rotorul.
Statorul cuprinde: carcasa, polii magnetici, nfasurarea de
excitatie, scuturile, sistemul de perii si portperii precum si palierele.
Carcasa se construieste din fonta sau din otel turnat si uneori din tabla de
otel sudata. De o parte si de alta a carcasei se fixeaza prin suruburi,
scuturile, care poarta paliere de alunecare (sau rulmenti) n care se roteste
arborele rotorului. Polii magnetici se compun dintr-un miez polar din
material feromagnetic, prins de carcasa prin buloane, la extremitate
avnd piese polare. nfasurarea de excitatie este fixata pe miezurile
polare si este compusa din bobine legate n serie, n asa fel, nct la
trecerea curentului continuu, numit si curent de excitatie, sa se formeze
poli magnetici alaturati de nume contrar. n figura 5.59 se reprezinta
schematic o sectiune transversala prin statorul unei masini de curent
continuu.
Rotorul are o constructie asemanatoare cu cea al rotorului bobinat
al masinii asincrone, avnd n schimb, colectorul format din lamele
colectoare din cupru, izolate ntre ele si fata de arbore. Colectorul este
fixat pe arborele rotorului, si are o forma cilindrica. nfasurarea rotorului
se leaga la colector, avnd capetele bobinelor nfasurarii rotorului lipite
cu cositor, la aripioarele lamelelor colectorului.
carcasa
miez polar
piesa polara
cioc (corn) polar
nfasurare de
excitatie
Fig. 5.59
Pentru a se realiza o legatura ntre nfasurarea rotorului si
circuitul exterior, pe colector freaca doua sau mai multe perechi de perii
din grafit sau carbune metalizat. Periile fixate prin intermediul
portperiilor, realizeaza cu ajutorul acestora un contact electric sub
presiune constanta, cu lamelele colectorului.
5.4.3. Functionarea masinii de c.c. n regim de generator
199
Principiul de functionare al generatorului de c.c. se bazeaza pe
fenomenul de inductie electromagnetica. Curentul continuu ce trece prin
nfasurarea statorului (de excitatie) creeaza
un cmp magnetic inductor
fix si constant n timp. Rotorul fiind antrenat de un motor, conductoarele
nfasurarii rotorului vor intersecta liniile de cmp magnetic statoric si
deci va apare n acestea o t.e.m. care nsa va fi alternativa. Datorita
colectorului, care joaca rol de redresor mecanic, t.e.m. alternativa indusa
n nfasurarea rotorului este transformata ntr-o t.e.m. continua, figura
5.60, unde es este tensiunea pe spira, iar ep este tensiunea la perii.
T.e.m. indusa ntr-un conductor se va scrie sub forma: e .
Blv
sau, e .
Bmlv sin.
. Insa
...t si deci: eBlv .
msin .t
T.e.m. la capetele spirei va fi:
e .
2B lv sin .t (5.50)
m
2pOt
Fig. 5.60
Ot
2pp
Fig. 5.61
S
N
ep
es
Sa consideram ca nfasurarea rotorica are doua spire, cele patru
conductoare fiind aduse la patru lamele de colector (fig. 5.61). Tensiunile
electromotoare, care apar ntre spirele 1-2 si 3-4 sunt date de relatiile:
.
e .
2B lv sin .t si e .
2B lv sin( t ) . Variatia acestor t.e.m.
..
12 m 34 m
2
precum si variatia tensiunii de la bornele generatorului (de la perii) este
data n figura 5.62. Se observa ca datorita redresarii, variatia t.e.m. de la
borna ep contine patru pulsuri (t.e.m. ep contine o componenta continua
E0 si o componenta alternativa cu patru pulsuri).
Daca numarul crestaturilor din rotor, deci si al lamelelor
colectoare este mare, componenta alternativa a t.e.m. de la bornele

generatorului se va micsora si practic va fi neglijabila (la 20 lamele de

colector componenta alternativa este mai mica de 1% din E0, iar pentru
36 lamele este mai mica de 2 000).
Considernd valoarea medie a inductiei cmpului magnetic
Bmed, data de relatia: Bmed ../ S , unde .reprezinta fluxul magnetic
corespunzator unui pol si S aria cilindrului generat de un conductor ntr-o
rotatie completa, relatia (5.49) devine.
E .2lvB .2lv./ S (5.51)
S med
Daca masina are 2p poli magnetici, fluxul magnetic total este
2 p., iar t.e.m. indusa ntr-o spira
e
e12 e34va fi de 2p ori mai mare.
Tinnd cont ca o nfasurare
2pOt
contine N conductoare, repartizate
n 2a cai de curent, numarul total
p
de spire pe o cale de curent este
N/4a. In aceste conditii relatia:
Np .
E0 .2 p eS .
N 2lv
4a 2aS
ep
nsa
S ..dl si v ..dn / 60 , unde
E0
n reprezinta numarul de rot/min cu
care se roteste rotorul si deci:
Ot
p .dn .
E0 .
Nl
Fig. 5.62 a 60 .dl
sau
p .
E .
Nn ..n
k (5.52)0 a 60 e
Constanta ke depinde numai de parametrii constructivi p, a si N ai
masinii.
Daca generatorul de c.c. functioneazasi furnizeaza energie
electrica unui receptor cuplat la bornele generatorului, atunci puterea
electrica produsa va fi: P .E0 Ir , unde Ir reprezinta intensitatea
curentului ce trece prin nfasurarea rotorului.
Puterea mecanica primita la arborele masinii se transforma n
putere electricasi deci se poate scrie: PM .M..E0 Ir ,n care M
reprezinta momentul cuplului motor care antreneaza rotorul
generatorului. Stiind ca
..2.n / 60 , rezulta:
0 r 60 p .
pN
EI
M .
60 .
Nn I .
IK
..
.I (5.53)
r rmr
2.n 2.na 60 2.a

Constanta Km depinde numai de parametrii constructivi ai
generatorului si deci la o crestere a curentului furnizat de generator
trebuie sa corespunda o crestere a cuplului motor.
Daca masina de c.c. functioneaza n sarcina, prin nfasurarea
rotorului circula un curent care va produce un cmp magnetic indus,
numit cmp de reactie.
n functionarea masinii cmpul de reactie se suprapune peste
cmpul inductor si influenteaza functionarea masinii n sensul ca se
produce o micsorare a cmpului magnetic rezultant.
5.4.4. Caracteristicile generatorului de c.c.
Functionarea unui generator de c.c. este caracterizata de o serie de
marimi cum sunt: tensiunea de la bornele generatorului U, t.e.m. E,
curentul din circuitul exterior I, curentul de excitatie Ie si viteza de rotatie
a rotorului n. Aceste marimi nu sunt independente unele de altele.
Dependenta a doua marimi, celelalte ramnnd constante, formeaza
caracteristicile generatorului de c.c.
Principalele caracteristici sunt: -caracteristica de mers n gol;
- caracteristica de mers n sarcina; -caracteristica de reglaj.
ntruct c.c. necesar nfasurarii de excitatie poate fi luat de la o
sursa de c.c. independenta, sau chiar de la bornele generatorului
respectiv, putem avea:
-generator de c.c. cu excitatie independentasi
-generator de c.c. cu autoexcitatie.
Generatoarele de c.c. cu autoexcitatie pot fi: cu excitatie n serie,
daca nfasurarea rotorului este n serie cu nfasurarea de excitatie; cu
excitatia n derivatie, daca nfasurarea rotorului este n paralel cu
nfasurarea de excitatie si cu excitatia mixta, daca exista pe polii
magnetici doua nfasurari de excitatie, care se leaga una n serie si una n
paralel cu nfasurarea rotorului. n figura 5.63 sunt reprezentate schemele
electrice de principiu ale fiecarui tip de generator de c.c.: a) cu excitatie
independenta; b) cu excitatie n serie; c) cu excitatie n derivatie; d) cu
Fig. 5.63
202
excitatie mixta. Generatorul de c.c cu excitatie n serie nu este folosit n
practica, datorita performantelor sale ne satisfacatoare.
5.4.4.1. Caracteristicile generatoarelor de c.c. cu excitatie derivatie si
independenta.
Deoarece caracteristicile acestor doua generatoare sunt
asemanatoare, le vom trata mpreuna.
Caracteristica de mers n gol reprezinta curba EI( e) , atunci
cnd I=0 si n=const. Caracteristica EI( e) are forma curbei de
magnetizare a substantei feromagnetice din care este confectionat
circuitul magnetic al statorului. In figura 5.64 si 5.65 sunt date: schema
de montaj pentru trasarea caracteristicilor si caracteristica de mers n gol
ale motorului de c.c. cu excitatie separata. Se observa ca la Ie=0, E=E0.0.
Aceasta t.e.m. Eo este datorata magnetismului remanent al polilor
magnetici.
Fig. 5.64 Fig. 5.65
In cazul motorului de c.c. cu excitatie n derivatie, curentul de
excitatie Ie este dat de relatia:
E
Ie .
Rex .
r.
re
n care: re este rezistenta ohmica a nfasurarii de excitatie;
r rezistenta ohmica a nfasurarii rotorului. Curba EI( e) reprezentata
grafic, are aceeasi forma ca si caracteristica la mers n gol a generatorului
de c.c. cu excitatie independenta reprezentata n figura 5.65 cu deosebirea
ca n cazul generatorului cu excitatie n derivatie Ie este produs de t.e.m.
E care apare n nfasurarea rotorului si deci, cresterea acestei t.e.m.
(amorsarea generatorului) are loc datorita curentului Ie, asa cum se
observa din figura 5.66. T.e.m. E0, datorata magnetismului remanent,

determina aparitia curentului de excitatie Ie1, iar acesta determina o
crestere a t.e.m. pna la valoarea E1 (corespunzatoare punctului P1) si
respectiv, o crestere a curentului de excitatie pna la valoarea Ie2, care
duce la o noua crestere a t.e.m. pna la valoarea E2 (corespunzatoare
punctului P2) si asa mai departe pna se ajunge n punctul A,
corespunzator intersectiei curbei EI( ) cu dreapta EI.(rrR)
..
.
e e eex
E[V]
E4
E3
E2
E0
a
E=(r+re+Rex)Ie
E1 P1
P0
P3
P2
A
b
Ie1 Ie2 Ie3 Ie4
c
Ie0
E(Ie)
Ie[A]
Fig. 5.66
Acest punct poate sau nu sa corespunda saturarii circuitului magnetic, n
functie de valoarea rezistentei reostatului de excitatie. De obicei, pentru
Rex=0, punctul A corespunde saturarii circuitului magnetic.
Amorsarea generatorului are loc numai daca sensul curentului de
excitatie este n asa fel nct produce un cmp magnetic de acelasi sens
cu cel dat de magnetismul remanent. O alta conditie care trebuie
ndeplinita pentru amorsarea generatorului este si cea referitoare la
nclinarea dreptei EI.(rrR) : daca Rex este prea mare dreapta nu
..
e eex
intersecteaza curba de magnetizare (dreapta b) si t.e.m. E nu creste, ci
ramne la valoarea E0. Exista deci o anumita valoare critica a rezistentei
reostatului de excitatie Re cr, pentru care dreapta este tangenta la curba de
magnetizare (dreapta c). Aceasta corespunde cu portiunea liniara a
caracteristicii de mers n gol. Daca Rex<Re cr (dreapta a), atunci

generatorul se va amorsa.
Puterea electrica furnizata de generator nfasurarii de excitatie
reprezinta
1.5 0
0 din puterea totala a generatorului de c.c. cu excitatie n
derivatie.

Caracteristicile de mers n sarcinasi de reglaj sunt asemanatoare
pentru cele doua generatoare.
Caracteristica de mers n sarcina sau caracteristica externa
reprezinta curba UI( ) pentru Ie=const. si n=const. Ea se traseaza
nchiznd ntrerupatorul K din
schema reprezentata n figura 5.64 si
variind rezistenta reostatului de
sarcina Rs. Practic curba UI() se
traseaza prin puncte, n functie de
indicatiile aparatelor de masura (Ie
trebuie sa ramna constant, de
asemenea si vitezele de rotatie a
rotorului).
Curba UI( ) este reprezentata
Fig. 5.67
n figura 5.67. Relatia care ne da
legatura ntre U si I este: U.
E.
rI
n care r este rezistenta ohmica a
nfasurarii rotorului. Se observa ca
forma caracteristicii externe este
cobortoare, aceasta din cauza caderii
de tensiune rI si din cauza micsorarii
t.e.m. E la functionarea n sarcina
(datorita reactiei indusului). Notnd
cu .Un caderea de tensiune de la
functionarea n sarcina nominala,
Fig. 5.68 aceasta n procente va fi:
.UE .U
n on
100 .
100
Un Un
si are valoarea ( 10 .15 )% din tensiunea nominala.
Caracteristica de reglaj reprezinta curba e()
II pentru U=const. si
n=const. Ea arata cum trebuie sa varieze Ie atunci cnd variaza curentul
debitat, pentru ca tensiunea de la bornele generatorului sa ramna
constanta (egala cu cea nominala). Forma curbei este reprezentata n
figura 5.68. Trasarea caracteristicii se poate face fie experimental, fie
grafic din celelalte doua caracteristici.
5.4.4.2. Caracteristicile generatorului de c.c. cu excitatie mixta
Schema electrica de principiu este reprezentata n figura 5.69. De

obicei, nfasurarea de excitatie serie S, produce cca (25-30)% din t.m.m.

din t.m.m. produsa de nfasurarea de excitatie derivatie D, la functionarea
n sarcina normala. nfasurarea de excitatie serie se poate lega aditiv
cnd fluxul magnetic .S , dat de excitatia serie este n acelasi sens cu
.D , dat de excitatia derivatie, sau diferential, cnd .S este de sens
contrar cu .D .
Caracteristica de mers n gol se traseaza cu ntrerupatorul K
deschis. nfasurarea de excitatie serie nefiind strabatuta de curent, aceasta
caracteristica este identica cu a generatorului cu excitatie n derivatie.
Caracteristica de mers n sarcina poate fi diferita, dupa cum
Fig. 5.69
nfasurarea de excitatie serie este legata aditiv sau diferential. Daca
excitatia serie este legata aditiv si calculata astfel nct actiunea sa sa
compenseze caderea de tensiune n generator, mentinndu-se aproape
constanta tensiunea de la bornele generatorului, caracteristica apare ca
cea din figura 5.70, curba a. n cazul cnd excitatia serie este legata
diferential, caderea de tensiune la bornele generatorului creste mult,
odata cu cresterea curentului de sarcinasi n acest caz caracteristica are
alura curbei b (fig. 5.70). Uneori situatia se prezinta astfel nct tensiunea
la bornele generatorului creste, odata cu cresterea curentului debitat
(curba c din figura 5.70). O asemenea situatie apare atunci cnd excitatia
serie este legata aditiv si are
U(V) o t.m.m. mai mare de 30%
din t.m.m. data de excitatia
c
derivatie.
a
Caracteristicile
corespunzatoare curbelor b
b
si c sunt ntlnite la
generatoarele utilizate la
sudarea cu arc electric, iar
IE(A)
curba a n cazul utilizarilor
Fig. 5.70

Fig. 5.71
Fig. 5.72
generatoarelor la distributia energiei electrice.
5.4.5. Functionarea masinii de c.c. n regim de motor
Principiul de functionare al
motorului de c.c. se bazeaza pe
interactiunea dintre cmpul magnetic
produs de curentul de excitatie si curentul
continuu ce trece prin nfasurarea
rotorului. Datorita acestei interactiuni apar
fortele electromagnetice care produc un
cuplu motor, sensul de nvrtire al
rotorului fiind dat de sensul fortelor (fig.
5.71).
Daca cuplul motor este mai mare dect
cuplul static total la arborele motorului,
atunci rotorul se pune n miscare de
rotatie uniform accelerata pna n
momentul cnd momentul cuplului motor
este egalat de momentul cuplului rezistent
de la arborele masinii (cuplul de frecari n
palierele proprii plus cuplul rezistent al
utilajului antrenat); dupa aceea miscarea
de rotatie devine uniforma.
Schema electrica de principiu a motorului de c.c. cu excitatie n
derivatie este reprezentata n figura 5.72. aplicnd teorema I-a a lui
Kirchhoff se poate scrie:
I = Ie + Ir
n timpul nvrtirii rotorului, n conductoarele nfasurarii
motorului se vor induce t.e.m., la fel ca n cazul generatorului de c.c., cu
deosebirea ca n cazul motorului aceste t.e.m. sunt de sens contrar
curentului rotoric si deci sunt tensiuni contra-electromotoare (t.c.e.m.).
Relatia care da valoarea t.c.e.m. de la bornele motorului este relatia
(5.52).
U
E = r Ir (5.54)
n care: U este tensiunea retelei, E

t.c.e.m. data de relatia (5.52).
Desigur ca, la pornire, E=0 si deci curentul rotoric Ir va avea
valoarea Irp, data de relatia: Irp .
U
r

Rp
re
+ k
Se stie ca rezistenta ohmica a nfasurarii rotorului are o valoare
micasi deci Irp va capata o valoare foarte mare (uneori de 10
15 ori mai
mare dect curentul nominal absorbit de la retea). Pentru a limita acest
curent, n sensul de a nu distruge nfasurarea rotorului, n serie cu aceasta
se leaga un reostat de pornire, a carui valoare se calculeaza cu relatia:
Rp .U .
r (5.55)
Irp
dedusa din relatia Irp .
U , tinndu-se
r
seama ca Rp este n serie cu r si ca Irp
trebuie limitat la .1,5 .
2.In . Din figura
5.73 se observa ca nfasurarea de
Rexexcitatie este legata n permanenta la
tensiunea U a retelei. La pornire
reostatul Rp trebuie pus la valoarea
maxima, iar dupa ce rotorul ncepe sa se
nvrteasca, Rp se micsoreaza treptat
pna la scurtcircuitare.
Fig. 5.73
5.4.6. Turatia si momentul cuplului motor
Pentru a determina viteza de rotatie a motorului de c.c., n relatia
(5.52) se nlocuieste t.c.e.m. E, cu expresia data de relatia (5.54) si se
p .
obtine: U .
N .
n .
rI .
a 60 r
aU .
rIr
Rezulta
n ..
60 rot/min (5.56)
pN.
Se observa, deci, ca turatia motorului este proportionala cu
tensiunea de la retea si invers proportionala cu fluxul magnetic produs de
curentul de excitatie.
Cuplul motorului de c.c. se deduce pornind de la bilantul puterilor, care
se poate obtine daca multiplicam relatia (5.54) cu Ir.
Rezulta
UI .
EI .
rI 2 (5.57)
rr r
unde: U Ir reprezinta puterea electrica primita de la motor, de la retea,
rIr
2 puterea electrica, care se transforma n putere termica datorita
efectului Joule-Lenz, constituind o pierdere de putere;
E Ir puterea electrica ce se transforma n putere mecanica.

Se poate scrie deci, P .
E .
Ir.
M ..
(5.58)
unde M este momentul cuplului dezvoltat de motor (cuplul util de la
arbore, plus cel datorita pierderilor mecanice prin frecari). nlocuind n
expresia (5.58), marimile E si . prin relatiile cunoscute, se obtine:
P .
2..
n
N .
n Ir .
M
a 60 60
P
sau:
M .
N.I .
k .I (5.59)
r nr
2..
a
S-a obtinut aceeasi expresie a cuplului ca si la generatorul de c.c.,
cu deosebirea ca la motor, cuplul este activ, pe cnd la generator cuplul
este rezistent.
Daca motorul functioneaza n gol, cuplul util la arbore Mu este nul,
iar cuplul motor va echilibra numai cuplul rezistent datorita frecarii n
paliere, frecarii periilor pe colector, frecarii ntre partile n rotatie cu aerul
si pierderilor prin curenti turbionari si histerezis. Daca se noteaza cu Mo
momentul cuplului motor la mers n gol, cuplul util va fi dat de relatia:
Mu .M .
Mo
(5.60)
5.4.7. Caracteristicile motorului de c.c.
Motorul de c.c., ca si generatoarele de c.c., pot fi cu excitatia
independenta, cu excitatia n derivatie, cu excitatia n serie sau mixta.
5.4.7.1. Caracteristicile motorului de c.c. cu excitatia n derivatie si
cu excitatia independenta. Marimile care pot varia n timpul
functionarii unui motor de c.c. sunt:
n(rot/min)
U, I, Ie si n. Dependenta turatiei de
curentul de excitatie, cnd U=const.
si cuplul rezistent Mr=0, reprezinta
caracteristica turatiei la mers n

gol. Curba n(Ie) este reprezentata n
IE(A) figura 5.74 din relatia (5.56) se
observa ca turatia variaza invers
proportional cu fluxul magnetic.
Fig. 5.74
Fluxul este dat de curantul de
excitatie si este proportional cu
acesta, atta timp ct circuitul magnetic este nesaturat si deci rezulta o
variatie dupa o curba hiperbolica. Caracteristica se traseaza pornind de la
valoarea zero a reostatului de excitatie Rex, introdus n circuit, deci de la

o valoare minima a turatiei. Pentru Ie=0 exista pericolul de ambalare a
motorului, adica turatia rotorului poate sa atinga o valoare cu mult mai
mare dect cea admisibila, care poate duce la distrugerea motorului. Din
aceasta cauza n circuitul nfasurarii de excitatie nu trebuie sa se
introduca nici un ntrerupator si nici siguranta.
Dependenta turatiei de curent absorbit de la retea, cnd U=const. si
Ie=const. reprezinta
caracteristica turatiei la mers n sarcina. Aceasta
caracteristica n(I) este
reprezentata n figura 5.75.
La functionarea n sarcina Rp
este scos din circuit si deci
micsorarea turatiei odata cu
cresterea curentului absorbit
de la retea se datoreaza
termenului rIr, din relatia
(5.56). Variatia turatiei de la
functionarea n gol pna la
functionarea n sarcina
nominala este data de
expresia:
.nn .
n
.
on 100 % .
nn nn
Aceasta variatie
relativa nu este mare si
anume: 2 .
5 %. Daca n
circuitul rotoric se introduce
o anumita valoare din
rezistenta reostatului de
pornire, termenul (r + Rp)Ir
se va mari si evident,
micsorarea turatiei va fi cu
att mai mare, cu ct Rp va fi
Fig. 5.76
mai mare.
Variatia turatiei n
functie de momentul cuplului motor reprezinta
caracteristica mecanica
naturala. Pentru trasarea caracteristicii se mentine constant curentul de
excitatie si tensiunea de la retea. Curba n(M) este reprezentata n figura
5.76 si are aceeasi forma ca si caracteristica n(I), reprezentata n figura
5.75.
Din relatiile (9.56) si (9.59) rezulta:
Fig. 5.75
Mn
n0
M0
nn
n(rot/min)
M [Nm]

.
a U arIr .
aU arM UrM
n..
..
...
..
60 .
.
60 ..
60 ..
2
.
pN.
pN..
pN.
pN.
km .
ke .
kekm .
(5.61)
Deoarece toate marimile sunt constante atunci cnd M variaza,
turatia se va micsora odata cu cresterea cuplului motor, nsa r fiind de
valoare mica, aceasta micsorare a turatiei va fi de mica importanta. Se
spune ca, caracteristica mecanica este rigida.
n concluzie, motoarele cu excitatie n derivatie sau cu excitatia
independenta, au urmatoarele proprietati mai importante:
-viteza aproximativ constanta, la variatiile de sarcina;
-usoara variatie de viteza prin variatia curentului de excitatie (prin
reglarea reostatului de excitatie).
Datorita acestor proprietati, utilizarea motoarelor de c.c. cu
excitatia n derivatie (sau independenta) este foarte des ntlnita, n
special atunci cnd utilajul antrenat necesita un reglaj de turatie.
5.4.7.2. Caracteristicile motorului de c.c. cu excitatia n serie.
Schema electrica este data n figura 5.77. Modificarea curentului de
excitatie se face cu ajutorul reostatului de excitatie Rex, legat n paralel cu
nfasurarea de excitatie.
Pentru o anumita pozitie a
reostatului de excitatie
curentul Ie va fi
proportional cu I, conform
relatiei:
Rex
Ie .
I
re .
Rex
si deci fluxul magnetic .

va fi proportional cu I.
Principalele caracteristici
n(rot/min)
ale motorului de c.c. cu excitatie n
serie sunt:
Caracteristica turatiei la
mersul n sarcina, n(I) pentru
U=const., este reprezentata n figura
5.78. Din relatia (5.56 se observa ca
ni I(A) turatia fiind invers proportionala cu
fluxul magnetic, iar acesta fiind
proportional cu Ie, respectiv cu I,
Fig. 5.78
Fig. 5.77

rezulta ca variatia turatiei va fi hiperbolica. ntruct turatia creste foarte
mult la valori mici ale curentului absorbit de la retea, deci la sarcini mici,
motorul nu trebuie sa functioneze n gol sau cu sarcini mici. Din aceasta
cauza, la motoarele de puteri mari se prevad dispozitive speciale,
actionate de forta centrifuga, cu posibilitatea de a face sa ntrerupa
alimentarea cu energie electrica de la retea. Pentru sarcini mari fluxul
magnetic atinge saturatia magneticasi deci turatia motorului nu se va
micsora sub o anumita valoare limita ni.
Se observa deci, ca motoarele de c.c. cu excitatia n serie, alimentate la
tensiune constanta, au o viteza foarte
M(Nm)
variabila cu sarcina, ceea ce convine
c foarte bine n unele utilizari practice (ca
de exemplu, n tractiunea electrica, la
b
masinile de extractie etc.).
Caracteristica cuplului motor,
a M(I) pentru U=const. este prezentata n
I(A) figura 5.79. Pentru sarcini mici, fluxul
magnetic fiind proportional cu I,
momentul cuplului motor va fi
Fig. 5.79 proportional cu I2 si deci portiunea O-a
din caracteristica M(I) are o variatie
n(rot/min)
parabolica. Atunci cnd se va atinge
saturatia polilor magnetici, fluxul
magnetic ramnnd constant, momentul
cuplului magnetic va avea o variatie
liniara (portiunea b-c din figura 5.79).
Portiunea a-b din caracteristica M(I)
M(N) reprezinta o racordare ntre celelalte
doua portiuni din caracteristica, care
Fig. 5.80 intervine la aparitia saturatiei polilor
magnetici.
Caracteristica mecanica n(M), pentru
U=const. este reprezentata n figura 5.80. Din relatiile (5.56), (5.59) si
nlocuind fluxul magnetic .
, care este proportional cu I, rezulta
UrIrU r
n ...
.
(5.62)
K .
K .
KKI KK
e e elel
nsa
M .
Km .I .
KmKlI 2 .
K .
I 2 si deci:

Ur
n .
K'.
(5.63)
M kekl
Forma de variatie a curbelor n(M), si n(I) este aproximativ aceeasi.
Rezulta din cele specificate mai sus, ca motoarele de curent
continuu cu excitatia n serie au un cuplu mare la pornire si deci pot porni
sub sarcina. Aceasta proprietate, precum si cea referitoare la variatia
turatiei cu sarcina, a determinat folosirea acestor motoare n tractiunea
electrica (la actionarea trenurilor, tramvaielor, electrocarelor etc.) ct si la
instalatiile electrice de ridicare (macarale, ascensoare etc.). De remarcat
este faptul ca puterea mecanica cedata la arborele mecanismului antrenat
este practic constanta, indiferent de valoarea cuplului rezistent, din cauza
variatiei hiperbolice a vitezei de rotatie n raport cu cuplul rezistent
( P2 .
M..
const.).
5.4.7.3. Caracteristicile motorului de c.c. cu excitatie mixta
Schema electrica de functionare este data n figura 5.81. nfasurarea
de excitatie serie se leaga fie aditiv, fie diferential. Turatiei motorului de
aU .
rI .
rI
c.c. cu excitatie mixta, are relatia: n .
rs
.
60 , pentru legarea
pN..d ..s
aU .
rIr .
rs I
aditivasi n ..
60 , pentru cel diferential.
pN..d ..s
n care: .d este fluxul magnetic dat de excitatia derivatie, iar .s este
fluxul magnetic dat de excitatia serie.
rs re
Rex
RP=U
+
Fig. 5.81
Caracteristica turatiei la mers n gol n(Ie) pentru U=const. si
Mu=0 este aproximativ aceeasi ca si la motorul de curent continuu cu
excitatia n derivatie, ntruct caderile de tensiune rIr si rsI sunt de mica

valoare, iar .s este .25 .
30.
% din .d , la functionarea n sarcina
nominala (la functionarea n gol .d ..s ).
Caracteristica turatiei la mers n sarcina va fi mai pronuntat
cazatoare la motorul cu excitatie mixta aditiv dect la motorul cu
excitatie derivatie, ntruct intervine n plus caderea de tensiune rsI
( .d ..s ramne constant deoarece se atinge saturatia polilor
magnetici). La motoarele diferentiale micsorarea turatiei data de caderile
de tensiune rIr si rsI este compensata de cresterea turatiei data de
reducerea fluxului ...
( .
creste odata cu cresterea sarcinii) si deci,
d ss
n final se obtine o turatie aproximativ constanta, la variatiile de sarcina.
5.4.8. Pierderile si randamentul masinii de c.c.
La functionarea masinii de c.c. n regim de generator sau de
motor, are loc o transformare de energie mecanica n energie electrica
sau invers, transformare care este nsotita de o serie de pierderi. Aceste
pierderi se mpart n: pierderi electrice, pierderi magnetice si pierderi
mecanice.
Pierderile electrice au loc datorita efectului termic al curentului
electric si deci se vor produce n nfasurarea rotorului si n nfasurarile de
excitatie. Pentru o masina cu excitatia n derivatie (sau independenta),
pierderile de putere vor fi: .P .
UI .
rI 2
el er
Pentru o masina cu excitatia n serie, vom avea: .P .
rI 2 .
rI 2
el se
2 22
iar pentru o masina cu o excitatie mixta: .Pel .
rs I .
reIe .
rIr
Pierderile magnetice apar datorita fenomenului de histerezis si
curentilor Foucault, numai n rotorul masinii de c.c., n polii magnetici si
carcasa nu au loc aceste pierderi, ntruct cmpul magnetic este constant
n timp. Pentru micsorarea acestor pierderi, rotorul se confectioneaza din
tole de otel electrotehnic, cu un anumit procent de siliciu si izolate ntre
ele.
Pierderile mecanice sunt datorate frecarilor de paliere, frecarilor

perilor pe colector si frecarilor partilor rotative cu aerul, inclusiv
pierderile datorate ventilatorului de racire. Aceste pierderi depind numai
de viteza de rotatie a masinii si sunt proportionale cu aceasta viteza.
Randamentul masinilor de c.c. se determina din raportul dintre
puterea utila P2 si puterea absorbita P1, ntre aceste puteri existnd relatia:
P .
P ...P , unde, ..P ..P ..P ..Pmec
21 el Fe

n cazul generatoarelor de c.c., ntruct P2 .
UI ,randamentul se
U ' I
scrie sub forma: ..
G UI ...P
UI ...P
n cazul motorului de c.c. P1 .
UI si deci: .m .
,
UI
Curba de variatie a randamentului, () , este data n figura 5.82.
.
I
Valoarea maxima
.m are loc, de
obicei, la I .
(0,5 .
0,75)In . La
masinile de mare putere (de ordinul
sutelor si miilor de kw) randamentul
variaza ntre (9093)%, la masinile
de putere mai mica) de ordinul
(1-10kw), .=(9093)%, iar la micromotoare
(1-100w), .=(2550)%.
Pe placutele indicatoare ale
In
masinilor electrice sunt trecute
Fig. 5.82
puterile nominale, care pentru
generatoare reprezinta puterea electrica UnIn, iar pentru motoare este
puterea mecanica la arbore (egala cu .UnIn).
I
.%
.m

CAP. 6. INSTALATII SI ACTIONARI ELECTRICE
6.1. Instalatii electrice de iluminat
In cazul instalatiilor electrice de iluminat receptoarele sunt lampile
electrice. Dupa modul de transformare a energiei electrice n energie
luminoasa, lampile pot fi clasificate n trei categorii:
1.
lampi cu incandescenta;
2.
lampi fluorescente
3.
lampi cu descarcari n arc, n care lumina apare att sub forma
unor radiatii termice, ct si a efectelor de electroluminescenta.
1. Lampile cu incandescenta obisnuite au filamentul din wolfram,
n balon cu vid naintat sau umplut cu gaz inert. Ele se construiesc la
puteri nominale variind de la fractiuni de watt pna
la peste 1000W.
Eficienta luminoasa a lampilor cu incandescenta, definita ca raportul
dintre fluxul luminos emis si puterea consumata este de 8...20 lm/W
(randament este de numai 7...15%). Compozitia spectrala a luminii este
bogata n radiatii cu lungime de unda mare (radiatii calde)
corespunzatoare culorilor rosu si galben si mai saraca n radiatii cu
lungimi de unda mici (radiatii reci) - la care corespund culorile albastru si
violet. Din acest motiv, lumina lampilor cu incandescenta deformeaza
culorile, intr-o oarecare masura.
2. Lampile fluorescente.
a. Lampi cu vapori de mercur la joasa presiune (fig. 6.1) se
prezinta sub forma unor tuburi de sticla lungi, de diametru mic, avnd n
partea interioara depus un
strat de substanta
fluorescenta numita
luminofor. In tub se gaseste
un amestec de argon si vapori
de mercur, la o presiune scazuta (3-4 mmHg). La extremitatile tubului
sunt doi electrozi din wolfram, acoperiti de oxid de bariu, avnd cte
doua borne de racord cu circuitul exterior. In timpul functionarii se aplica
tensiunea de alimentare ntre electrozii tubului, astfel nct se produce o
descarcare electrica n vaporii de mercur din tub. Descarcarea din gaz
este nsotita de o puternica radiatie ultravioleta, absorbita n luminofor
si transformata de acesta n radiatie luminoasa. Pentru amorsarea tubului
fluorescent la punerea n functiune, si pentru functionarea lui n regim de
durata este necesar sa se ndeplineasca urmatoarele conditii:
Fig. 6.1

1. electrozii tubului trebuie prencalziti pna la o temperatura la
care stratul de oxid de bariu produce o puternica emisiune de electroni
(emisiune termoelectronica);
2. ntre electrozi trebuie aplicata o tensiune de amorsare de scurta
durata, dar de valoare mare (de circa 5 ori tensiunea nominala). Aceasta
tensiune produce ionizarea n avalansa a atomilor de gaz, adica
amorsarea descarcarii n gaz;
3. pentru a nu se produce depasirea curentului admisibil prin tub,
lampa este alimentata n serie cu o bobina, numita
balast. Inductanta
balastului determina valoarea curentului din regimul descarcarii
stabilizate n arc.
Schema de alimentare a unei lampi electrice n circuit este data n
figura 6.2. Dispozitivul notat cu ST se numeste starter si este prezentat
n figura 6.3. El are rolul de a amorsa tubul fluorescent, la punerea n
functiune a acestuia. Cele mai raspndite startere sunt construite sub
forma unor mici lampi cu descarcare n gaze inerte.
Fig. 6.2 figura 6.3
Electrodul 1 este fix iar electrodul 2 este format dintr-o lamela
bimetalica, construita din doua foi sudate din metale cu coeficienti de
dilatare foarte diferiti. La conectarea lampii fluorescente n circuit,
tensiunea retelei se aplica prin balastul B, starterului ST. Intre cei doi
electrozi ai starterului se produce o descarcare luminescenta nsotita de o
ncalzire a electrozilor. ncalzirea bimetalului 2 produce prin dilatarea
neuniforma a celor doua metale componente o deformare a electrodului
2, n asa fel, ncat acesta atinge electrodul 1. In acest moment descarcarea
la starter nceteaza, iar curentul din circuit atinge valori mari limitate de
inductanta balastrului B. Acest curent trece prin electrozii lampii
fluorescente, ncalzindu-i pna la o temperatura la care stratul de oxid de
bariu, ce acopera electrozii, produce o puternica emisiune
termoelectronica (circa 1000 .
C). Deoarece descarcarea luminoasa n
starter a ncetat, bimetalul starterului se raceste si revine la pozitia initiala

ntrerupnd brusc circuitul electric. Se stie ca la ntreruperea curentului
ntr-un circuit cu inductivitate mare, cum este cea a balastului, se produc
(prin fenomenul de autoinductie) supratensiuni importante, care aplicate
tubului fluorescent produc accelerarea electronilor emisi de electrozii
tubului pna la aparitia ionizarii n avalansa, deci amorsarea descarcarii
n vaporii de mercur din tub. In cazul n care supratensiunea nu a fost
suficient de mare pentru amorsarea tubului, starterul intra din nou n
functiune, repetndu-se fenomenele aratate pna la producerea amorsarii
tubului. Condensatorul C, montat n acelasi corp cu starterul, serveste la
scurtcircuitarea oscilatiilor de nalta frecventa care pot constitui paraziti
radiofonici.
Prin caracteristicile lor, lampile fluorescente au unele avantaje
importante fata de lampile cu incandescenta. Astfel, eficienta luminoasa
este mult mai mare (50
70 lm/W), compozitia spectrala mai apropiata
de cea a luminii naturale, durata de functionare mai mare. Ele au si unele
dezavantaje, de care trebuie sa se tina cont la ntocmirea unei scheme de
iluminat electric. Astfel, valoarea instantanee a fluxului luminos este o
marime variabila, cu frecventa de 50 de Hz, ceea ce are drept consecinta
aparitia unui efect de plpire a luminii (efect stroboscopic). Acest efect
poate reprezenta o sursa de accidente de munca, deoarece, poate crea
impresia ca unele obiecte n miscare de rotatie stau pe loc sau se misca n
sens invers.
Factorul de putere al unui circuit de iluminat fluorescent ca cel din
figura 6.2 este destul de scazut (cosf=0.6) ceea ce necesita utilizarea
unor condensatoare pentru mbunatatirea factorului de putere.
Mentionam ca existasi alte scheme de alimentare a tuburilor
fluorescente, unele din ele asigurnd un factor de putere apropiat de
unitate.
Lampile fluorescente de tipul celor prezentate se utilizeaza
ndeosebi la iluminatul interior si se construiesc la puteri nominale relativ
mici (8, 14, 20, 40 si 60W).
O categorie aparte a lampilor fluorescente cu vapori de mercur la
joasa presiune sunt lampi fluocompacte sau economice. Aceste lampi
se construiesc la un gabarit redus, apropiat de cel al lampilor
incandescente, nsa cu un consum de putere mic si cu eficienta luminoasa
nalta. In termeni populari se numesc lampi economice. Principiul de
functionare este identic cu cel al tuburilor fluorescente descrise mai sus.
Aceste lampi folosesc pulberi trifosforice pentru a asigura un
randament superior. Functiile starterului si a balastului sunt asigurate
printr-un circuit electronic de dimensiuni reduse (integrat n lampa), care
permite construirea unor tuburi de dimensiuni reduse si cu performante

asemanatoare tuburilor fluorescente obijnuite. Aceste lampi au aparut ca
o necesitate n nlocuirea lampilor
incadescente cu lampi cu consum de
energie mai mic si eficacitate luminoasa
mai mare (spre exemplu: cu un consum de
putere de circa 20W cu o lampa
economica, asigura o lumina echivalenta
cu cea a unui bec incandescent de 100W).
Asigura o iluminare imediatasi un
flux luminos maxim 3 minute. Durata
medie de viata este mult mai mare (ntre
8000-20000 ore), nsa pretul de cost este mai ridicat. In ansamblu, din
punct de vedere cost-fiabilitate, acestea sunt net superioare celor
incandescente. Atentie : nu functioneaza dect la ntrerupatoare, respectiv
comutatoare normale, nu si cu variatoare de curent. Nu se folosesc n
spatii exterioare dect daca sunt introduse n corpuri n care nu patrunde
ploaia, zapada, etc..
b. Lampi cu vapori de mercur de nalta presiune. Se folosesc n
special pentru iluminat exterior. Aceste lampi (fig. 6.4) se monteaza n
serie cu un balast B pentru limitarea curentului la functionarea n regim
de lucru. Pentru mbunatatirea factorului de putere, la bornele ntregului
ansamblu se conecteaza un condensator.
Lampa cu vapori de mercur de presiune
nalta se compune dintr-un tub de cuart 1, n
care se afla vapori de mercur (la temperatura
obisnuita, fiind condensat) si argon. Tubul
are doi electrozi principali 2 si un electrod de
amorsare 3, alimentat printr-un rezistor de
grafit 4. La alimentarea lampii se produce o
descarcare ntre electrodul de amorsare si
electrodul principal mai apropiat, datorita
distantei mici ntre acestia. Electronii si ionii
proveniti din aceasta descarcare sunt
accelerati de cmpul electric produs ntre
Fig. 6.4 electrozii principali, n asa fel nct
descarcarea n gaze este preluata de acesti doi
electrozi. ncalzirea tubului, produsa datorita descarcarii, duce la
evaporarea mercurului condensat si la cresterea presiunii vaporilor n tub.
Presiunea gazului, deci si curentul n circuit, se stabilizeaza dupa circa 45
minute de la amorsare. Descarcarea electrica din tubul 1 produce o
radiatie luminoasa de culoare verde albastruie, precum si o puternica
Lampi fluocompacte

radiatie ultravioleta care excita stratul fluorescent depus pe partea
interioara a balonului 5. In consecinta, lumina produsa de lampa
fluorescenta provine, n cea mai mare parte, pe seama luminoforului care
acopera suprafata interioara a balonului.
Lampile cu vapori de mercur de presiune nalta se construiesc la
puteri relativ mari (100
2000W). La proiectarea unei instalatii electrice
de iluminat se impun anumite conditii, reglementate prin normative,
privind:
- nivelul si uniformitatea iluminarii;
- compozitia spectrala a luminii.
Nivelul iluminarii precum si compozitia spectrala a luminii depind
de natura activitatii din incintele consumatorului si se asigura prin
alegerea corespunzatoare, att a puterii si amplasamentului lampilor de
iluminat, ct si a caracteristicilor spectrale ale lampilor utilizate.
6.2. mbunatatirea factorului de putere
Se stie ca factorul de putere se poate determina din relatia:
PW
sau cos..
(6.1)
cos..
3UI W 2 .Wr
2
n practica este folosita, n mod curent, relatia n functie de
energie, ntruct energia activa W si energia reactiva Wr sunt masurate cu
ajutorul contoarelor de energie activasi reactiva, n acelasi interval de
timp.
6.2.1. Dezavantajele unui factor de putere redus
Un factor de putere redus atrage urmatoarele dezavantaje:
a) Marirea pierderilor de putere activasi reactiva. ntr-adevar,
pentru aceiasi putere activa P si aceiasi tensiune U, I cos. este constant.
Rezulta ca, la un cosf mic, curentul I va fi mai mare si deci pierderile de
putere activa 3rI2 si de putere reactiva 3xI2 evident vor creste
proportional cu I2 (r si x fiind rezistenta chimicasi inductiva a unui
conductor de linie).
b) Marirea caderilor de tensiune. Ca urmare a micsorarii factorului
de putere, puterea reactiva creste si din aceasta cauza rezulta o crestere a
caderii de tensiune .Ul , pentru aceeasi putere P.
c) Necesitatea supradimensionarii instalatiilor. n cazul uzual al
distributiei energiei electrice sub o tensiune efectiva constanta, la o
anumita putere P, curentul creste odata cu micsorarea factorului de putere

si din aceasta cauza toata instalatia trebuie dimensionata corespunzator
curentului marit si deci vor creste cheltuielile de investitii att pentru
instalatia propriu-zisa, ct si pentru spatiile suplimentare cerute de
gabaritele mari ale ntrerupatoarelor, transformatoarelor etc.
d) Cresterea ncalzirii conductoarelor. Faptul ca pentru aceeasi putere
activa, curentul devine mai mare la un factor de putere mai mic,
ncalzirea conductoarelor creste proportional cu I2. Aceasta micsoreaza,
n special, durata n serviciu a izolatiei cablurilor si a transformatoarelor.
Motivele mentionate mai sus impun ca ntreprinderile furnizoare
de energie electrica sa ia masuri de tarifare diferita a energiei, n functie
de factorul de putere mediu realizat de consumatori. Factorul de putere
mediu, minim admis, este de 0,92. Sub aceasta valoare ntreprinderea
consumatoare este obligata sa ia masuri de mbunatatire a factorului de
putere, ntruct n caz contrar se aplica penalizari.
6.2.2. Masuri de mbunatatire a factorului de putere
Pot fi de doua feluri:
1. masuri tehnico-organizatorice sau de compensare naturala,
2. masuri speciale de compensare.
1. Masuri tehnico-organizatorice sau de compensare naturala
Aceasta categorie de masuri nu necesita instalatii sau aparatespeciale. n general
, nainte de a recurge la masurile speciale de
compensare, se vor epuiza, pe ct posibil, masurile de compensare
naturala.
Cele mai importante masuri tehnico-organizatorice ce se pot lua
pentru ridicarea factorului de putere sunt:
a) Reducerea la minimum a timpurilor de functionare n gol a
motoarelor asincrone trifazate.
b) nlocuirea motoarelor asincrone trifazate si a transformatoarelor
supradimensionate cu altele de putere mai mica, corespunzatoare, pentru
a mari coeficientul lor de ncarcare.
c) nlocuirea motoarelor asincrone cu motoare sincrone (acolo unde
este posibil), iar acolo unde exista deja motoare sincrone, sa se utilizeze
optim capacitatea lor de compensare.
d) Verificarea atenta a reparatiilor motoarelor asincrone, n special la
nfasurari si la marimea ntrefierului (de exemplu rebobinarea cu un
numar de spire cu cca.10% mai mic dect cel initial duce la o crestere a
puterii reactive la mers n gol cu cca. 25%, cresterea ntrefierului cu cca.
0,1 mm poate provoca cresterea puterii reactive n gol cu cca. 40% din
puterea reactiva totala a motorului).

e) Modificarea conexiunilor din triunghi n stea la motoarele
asincrone trifazate cu rotorul n scurtcircuit, n regim de sarcina redusa.
Aceasta masura se poate aplica numai n cazul cnd sarcina motorului
este mai mica dect 1/3 din sarcina nominala. mbunatatirea factorului de
putere cu ajutorul acestei masuri se explica prin reducerea fluxului
magnetic al motorului.
2. Masurile speciale de compensare
Aceste masuri presupun instalatii speciale pentru producerea
puterii reactive si implica deci, cheltuieli de investitii mai mari. De aceea
aplicarea lor se face numai dupa executarea de studii tehnico-economice,
n conformitate cu normativele n vigoare, din care sa rezulte eficienta
economicasi amortizarea rapida a cheltuielilor suplimentare, ocazionate
de instalatiile de compensare a factorului de putere.
Ca mijloace speciale de compensare se citeaza:
.
utilizarea unor baterii de condensatoare statice,
.
folosirea motoarelor sincrone n locul celor asincrone, acolo unde
se preteaza,
.
utilizarea unor compensatoare sincrone (motoarele sincrone
supraexcitate ce functioneaza n gol, mbunatatesc factorul de putere).
Pentru circuitele de c.a. monofazat, problema montarii bateriilor
de condensatoare si a
calculului capacitatii
acestora s-a tratat n
cadrul cap.3.1. n cazul
circuitelor de c.a.
trifazat, pentru
instalatiile de joasa
tensiune, se prefera
baterii de condensatoare
conectate n triunghi
(fig. 6.5).
Urmarind
rationamentul facut n
cazul calcularii
Fig. 6.5
capacitatii bateriei de
condensatori la circuitele de c.a. monofazat, pentru obtinerea unui
cos.'.
cos.
si apropiat de unitate, se obtin relatiile:
I'
I
Ic

1 Ul 3Ul 3Ul
..
.
C.
If ICI sin..
I 'sin.'
I sin..
I 'sin.' Q .
Q' P(tg..
tg.')
sau: C .
.
2 .
2 (6.2)
3.Ul 3.Ul 3.Ul
Fata de capacitatea unei baterii de condensatoare folosita la c.a.
monofazat, capacitatea bateriei de condensatoare pentru o faza este de
trei ori mai mica.
Pentru o anumita tensiune de linie, la frecventa industriala,
puterea reactiva a unei baterii de condensatoare este proportionala cu
capacitatea bateriei. Din aceasta cauza, pe bateriile de condensatoare
statice (fabricate special pentru mbunatatirea factorului de putere) se
indica puterea lor reactiva. Puterile reactive ale bateriilor reactive
fabricate n tara, pentru tensiuni sub 1000V sunt 5,10,15 si 20 kVar.
Daca tensiunea de alimentare a receptoarelor are valori peste
1000V, condensatoarele trebuie sa fie prevazute cu rezistente
descarcare, legate n paralel cu ele, din motive de protectie
Aceste rezistente se dimensioneaza pe baza conditiei ca n 60
la deconectarea condensatoarelor, tensiunea la bornele lor sa
practic la zero.
de
a muncii.
secunde de
scada
Utilizarea bateriilor de condensatoare pentru mbunatatirea

factorului de putere se poate face individual (local, ca n figura 6.5) sau
general (central). Compensarea locala se foloseste n cazul receptoarelor
inductive de mare putere, sau uneori la corpurile de iluminat
fluorescente. Compensarea generala se executa prin montarea
condensatoarelor la tabloul general de alimentare al instalatiilor de
distributie. Desi compensarea locala este mai indicata, nsa la
receptoarele mici sau mijlocii se utilizeaza mai rar datorita complicarii
instalatiilor si a ngreunarii exploatarii lor.
6.3. Tehnica securitatii muncii n instalatiile electrice
Trecerea curentului prin corpul omenesc poate duce la
electrocutare n cazul n care intensitatea curentului depaseste o anumita
valoare (de obicei peste 50 mA). Accidentele de electrocutare pot fi
mortale daca intensitatea curentului este mai mare de 10 mA n curent
alternativ si 50 mA n curent continuu, depinznd de durata si de

traiectoria parcursa de curentul electric.

Rezistenta corpului omenesc depinde de foarte multi factori si
poate fi n general de ordinul a 100 kO, cnd pielea este uscatasi intacta,
nsa ea poate scadea la circa 800-1000 ohmi cnd pielea este umeda. n
calcule se ia n consideratie rezistenta minima de 1000 de ohmi. Tinnd
cont de valoarea intensitatii curentului de 50 mA, rezulta ca tensiunea
electrica aplicata ntre doua puncte ale corpului, tensiunea de atingere,
devine periculoasa de la 50 V n sus n circuitele de curent continuu si de
la 10 V n circuitele de curent alternativ (pentru un timp de atingere mai
mare de 3 secunde). Pentru a evita pericolul electrocutarii, n STAS
2612/72 sunt specificate valorile tensiunilor nominale de lucru, maxime
admisibile, pentru unelte electrice portative, pentru utilajele mobile de
sudare cu arc electric, pentru corpurile de iluminat din locurile
periculoase sau foarte periculoase etc. De exemplu, n acele locuri de
munca foarte periculoase n care exista cel putin unul din urmatori
factori: - umiditate relativa a aerului peste 97%; - temperatura peste
300C; - mase metalice n legatura cu pamntul, acoperind peste 60% din
suprafata zonei de manipulare; - gaze sau lichide, se impune folosirea
unei tensiuni de maxim 12 V, pentru corpurile de iluminat portative.
La trecerea curentului prin organism se produc efecte chimice
(electroliza), efecte termice (ncalzire) si efecte fiziologice asupra
sistemului nervos, care pot duce la paralizarea aparatului respirator,
precum si a inimii, urmata de moarte.
Gravitatea acestor efecte depinde de durata si marimea intensitatii
curentului electric precum si de drumul parcurs de curent. Cazul cel mai
periculos este atunci cnd tensiunea de atingere se aplica ntre mini si
picioare si curentul trece prin inima.
Traumatismul consta n semne electrice (umflaturi de piele),
arsuri sau electrometalizari produse de actiunea curentului si a arcului
electric. Este de retinut faptul ca, orict de grave ar fi traumatismele, ele
produc rareori moartea. n general, daca inima nu a ncetat sa bata, un
electrocutat moare prin asfixiere, din cauza paraliziei aparatului
respirator. De aceea, facnd respiratie artificiala unui electrocutat, el
poate fi readus la viata. Respiratia artificiala trebuie facuta rational, asa
cum se prevede n normele de tehnica a securitatii muncii si un timp
suficient de lung, care uneori poate atinge sase sau chiar opt ore. Deseori,
n practica, se face greseala de a nu ncepe respiratia artificiala imediat si
din lipsa de instruire ea este facuta ntr-un mod defectuos, ceea ce duce la
pierderea unei vieti care putea fi salvata.
Atingerea partilor conductoare aflate sub tensiune poate fi
monofazata (tensiunea de atingere este egala cu tensiunea pe faza) sau
bifazata (tensiunea de atingere este egala cu tensiunea ntre faze). Pentru

a micsora riscul atingerii partilor conductoare aflate sub tensiune,
instalatiile electrice se construiesc astfel nct aceste parti sa nu fie
accesibile. Pentru aceasta se respecta normele de constructie (de izolatie)
si se prevad o serie de blocaje. Cnd totusi astfel de atingeri sunt posibile,
se utilizeaza retele de tensiuni reduse (de exemplu la circuitele de
comanda de la distanta se foloseste de obicei 24 V; la iluminatul portativ
se foloseste 12V sau 24V).
Toate partile metalice, care n mod normal nu sunt sub tensiune,
dar care ar putea veni n contact cu o piesa conductoare aflata sub
tensiune (de exemplu carcasa unui motor electric sau a unui
transformator poate veni n contact cu conductoarele nfasurarii statorice,
sau a nfasurarii primare, n cazul unei defectiuni a izolatiei pe o faza),
trebuie legate le pamnt. Aceasta legatura prin care se realizeaza
scurgerea curentului la pamnt, n cazul unui defect, se numeste legatura
la priza de pamnt. Rezistenta ohmica a prizei de pamnt trebuie
calculata astfel nct, n cazul atingerii de catre o persoana a carcasei,
prin acea persoana sa se scurga un curent mai mic de 50 mA n c.c. si 10
mA n c.a. deci nepericulos.
Normele de protectie a muncii pentru instalatiile electrice,
precizeaza regulile ce trebuie respectate la desfasurarea oricarei activitati
n instalatiile electrice n functiune, n scopul evitarii accidentelor. Prin
continutul lor, normele se adreseaza:
-personalului de specialitate care exploateazasi ntretine instalatii
electrice n functiune;
-personalului de specialitate care executa instalatii electrice, pentru
lucrari efectuate asupra instalatiilor n functiune;
-personalului de alta specialitate, pentru orice categorii de lucrari
executate n instalatii electrice n functiune.
ntreprinderile care exploateazasi ntretin instalatii electrice sau
executa lucrari de constructii-montaj, lucrari care prin natura lor se
desfasoara n apropierea sau chiar asupra instalatiilor electrice n
functiune, sunt obligate sa instruiasca personalul n cauza, n sensul
cunoasterii si respectarii normelor de protectie a muncii pentru lucrarile
pe care le executa.
6.3.1. Protectie mpotriva atingerilor accidentale a partilor
conductoare, care n mod normal, nu sunt sub tensiune
Pentru a micsora riscul atingerii sub tensiune a pieselor metalice
care, n mod accidental, pot ajunge sub tensiune, se face legarea la priza
de pamnt (sau la firul neutru al instalatiei).

Se stie ca n practica, exista retele cu nulul legat la pamnt sau nu.
n majoritatea cazurilor, retelele sunt cu nulul legat la pamnt si atingerea
unei faze (a unei parti conductoare aflata sub tensiune sau a unei parti
metalice care accidental este sub tensiune) poate duce la electrocutare,
ntruct tensiunea de atingere este egala cu tensiunea pe faza. Daca partea
metalica aflata accidental sub tensiune este legata la pamnt, aceasta
defectiune constituie un scurtcircuit monofazat si faza respectiva este
scoasa de sub tensiune (se topeste fuzibilul sigurantei de protectie).
n cazul retelelor la care nulul nu este legat la pamnt, atingerea
unei faze nu este periculoasa. n acest caz punerea accidentala sub
tensiune a unei parti metalice nu duce la scurtcircuitarea fazei respective
si de asemenea atingerea fazei nu duce la electrocutare, nsa daca exista o
defectiune de izolatie pe una din faze si se atinge o alta faza, atunci
corpul este supus la tensiunea ntre faze
situatie cu mult mai
periculoasa dect n cazul retelelor cu nulul pus la pamnt. ntruct
practic, cele mai frecvente cazuri de electrocutare sunt cele provenite prin
atingerea unei singure faze a retelei
de catre un om care sta cu picioarele
pe pamnt, se utilizeaza retele cu
nulul legat la pamnt, desi din punct
de vedere al pericolului
electrocutarii, reteaua cu nulul izolat
este mai avantajoasa. Totusi, acolo
unde pericolul de electrocutare este
foarte mare (de exemplu n
exploatarile miniere subterane sau la
instalatiile electrice pe nave), se
utilizeaza reteaua cu nulul izolat
intercalndu-se un transformator cu
nulul izolat fata de pamnt. Legarea
la pamnt a partilor metalice care
accidental pot veni sub tensiune, ca
de exemplu: carcasele masinilor
electrice, ale transformatoarelor, ale
diverselor aparate electrice, armatura
cablurilor subterane etc. se face cu
ajutorul prizelor de pamnt. n
aceasta situatie, un om care stnd cu
picioarele pe pamnt, atinge o piesa metalica (ajunsa accidental sub
tensiune), nu va fi supus unei diferente de potential, prin corpul lui nu va
trece un curent electric si deci nu va fi supus pericolului electrocutarii. n
Fig. 6.6

realitate, datorita curentilor care se scurg prin priza de pamnt, atunci
cnd apare tensiune pe piesa legata la pamnt, ntre piesa respectivasi
pamnt apare o cadere de tensiune pe rezistenta ohmica de contact si pe
rezistenta prizei de pamnt. Rezistenta echivalenta va fi (fig. 6.6):
RpRom
Re .Rc .
(6.3)
Rp .
Rom
iar caderea de tensiune (tensiunea de atingere):
U .U .
RI (6.4)
a fc
unde: Rc - rezistenta de contact la locul defectului; Rp - rezistenta prizei
de pamnt; Rom
rezistenta corpului omenesc (1000 ohmi); Ua tensiunea de atingere; Uf - tensiunea pe faza; I
intensitatea curentului
(Uf/Re); Re
rezistenta echivalenta. Pentru exemplificare, daca Uf
=220V; Rc =11 ohmi si Rp= 0,5 ohmi, rezulta: Re=11,5 ohmi,
I=19,1A, Ua=9V si curentul prin corpul omenesc Iom=0,009A, deci sub
limita periculoasa de 10 mA (observatie: pentru o rezistenta de contact
mica, intensitatea curentului este mare si intervin aparatele de protectie la
scurtcircuit; daca Rp este prea mare creste pericolul de electrocutare).
Rezistenta ohmica a prizei de pamnt trebuie sa fie ct mai mica
pentru ca si tensiunea de atingere sa fie ct mai mica. Prizele de pamnt
se construiesc din electrozi formati din tevi de otel galvanizat cu un
diametru de minimum 35 mm si cu o lungime de cel putin 1,5-3 m,
ngropati ntr-un pamnt cu o rezistivitate ct mai mica (n acest scop
pamntul poate fi umezit sau tratat special cu saruri). Legarea pieselor
metalice la prizele de pamnt se face prin conductoare de otel de o
sectiune de cel putin 50mm2 (sau din cupru, de o sectiune de cel putin 25
mm2).
n locul tevilor se pot utiliza benzi de otel galvanizat sau placi de
otel galvanizat cu o suprafata de cel putin 0,6 m2. Rezistenta prizelor
astfel construite, cu un singur electrod, este de ordinul zecilor de ohmi;
pentru a obtine rezistenta mai mica se leaga mai multi electrozi n paralel
(se fac prize multiple). Prizele se construiesc astfel ca la cel mai mare
curent de scurgere al instalatiei respective, tensiunea de atingere sa nu
depaseasca 24V n cazul instalatiilor portative de c.a., sau la orice
instalatie n subteran; de 40V
n cazul instalatiilor fixe (n STAS 261272
sunt specificate valorile maxime admisibile ale tensiunilor de atingere,
pentru diverse locuri de utilizare, att n c.a. ct si n c.c.)
n cazul cnd exista mai multe utilaje electrice care urmeaza sa fie
legate la priza de pamnt, acest lucru se realizeaza prin intermediul unei
centuri de punere la pamnt care se construieste n interiorul sectiei,

atelierului, laboratorului etc. La centura de punere la pamnt se face
legatura tuturor carcaselor utilajelor electrice existente, iar legatura cu
priza de pamnt se executa asa cum s-a mentionat, din otel sau din cupru.
6.3.2. Protectia mpotriva supratensiunilor aparute ca urmare a
descarcarilor electrice
Supratensiunile deosebit de periculoase sunt cele de origine
atmosferica. Pentru protectia mpotriva loviturilor de trasnet n instalatiile
electrice se folosesc paratrasnete. Paratrasnetul este o tija metalica, bine
legata la pamnt, printr-o priza de pamnt, realizata fie din tevi de otel
galvanizat ngropate n pamnt, fie dintr-o placa de otel galvanizat, de
asemeni ngropata n pamnt. Zona cuprinsa n jurul paratrasnetului este
ferita de loviturile directe de trasnet. Pentru a se mari zona de protectie se
folosesc mai multe paratrasnete.
Impotriva supratensiunilor ce vin de pe retelele aeriene si patrund
n instalatiile electrice se folosesc descarcatoare (aparate care se leaga
ntre conductoarele liniei aeriene si pamnt). Cnd tensiunea creste peste
o anumita limita, descarcatorul se amorseaza , scurgnd spre pamnt
sarcinile electrice care au produs supratensiunea; cnd tensiunea revine la
normal, descarcatorul iese din functiune. Descarcatoarele moderne
folosesc rezistente variabile cu tensiunea. La cresterea tensiunii,
rezistenta descarcatorului scade, scurgnd sarcinile la pamnt. La
revenirea tensiunii la valoarea normala, rezistenta descarcatorului devine
din nou foarte mare.
6.4. Actionari electrice
Actionarile electrice constituie o disciplina tehnica care se ocupa
cu studiul sistemelor compuse din motorul electric si utilajul tehnologic
(masina de lucru).
Actionarea electrica a utilajelor tehnologice presupune realizarea
unor operatii privind functionarea masinilor electrice cum ar fi: pornirea,
inversarea sensului de rotatie, reglare de turatie, frnare etc. Actionarile
electrice au cunoscut un puternic progres odata cu dezvoltarea
electronicii de putere.
6.4.1. Bazele dinamicii sistemelor de actionare electrica
Prin sistem de actionare electrica se ntelege un ansamblu
format din motorul electric, masina de lucru si transmisia (reductor,
cuple. Curele etc.).

O schema bloc pentru un sistem de actionare electrica este
I II III
a b
reprezentata n figura 6.7,
n care:
I reprezinta
motorul electric de
actionare;
II mecanismul
executor;
III masele totale
de inertie;
a panou de aparate
figura 6.7 electrice;
b post de comanda.
Motorul electric primeste energia electricasi este comandat de partea
electrica a actionarii (a si b).
Piesele n miscare ale agregatului mecanic nmagazineazasi
cedeaza energie cinetica, intervenind n legile miscarii prin inertia lor.
Pentru marirea capacitatii de acumulare si de cedare a energiei cinetice,
la unele actionari electrice se adauga o masa de inertie suplimentara sub
forma unui volant.
La stabilirea regimului de miscare a agregatului mecanic intervin,
n general, trei cupluri corespunzatoare elementelor I, II si III din figura
6.7:
-cuplul motor dezvoltat de motorul electric;
-cuplul rezistent dezvoltat de mecanismul executor;
-cuplul dinamic prin care masele de inertie se opun
schimbarilor de viteza.
Suma algebrica a acestor trei cupluri trebuie sa fie totdeauna nula,
adica se poate scrie relatia:
M Mr.
Md = 0, (6.5)
Pd 1 dWc 1 d 1
nsa
M ..
.
( J.2 ) , (6.6)
d ..
dt .
dt 2
Unde: Wc este energia cinetica a unui corp n miscare nmagazinata sau
cedata de masele n miscare; J reprezinta momentul de inertie al maselor
n miscare; Oviteza unghiulara.
Daca
J este constant, atunci
d.
Md .J (6.7)
dt
In locul momentului de inertie si a vitezei unghiulara, de regula,
se utilizeaza momentul de giratie G si turatia n rot/min.

2
2 2GD
n
J ..mi xi = m x = (6.8)
1 g.4
unde: m reprezinta masa corpului concentrata la distanta x de axa de
rotatie; G greutatea corpului; D diametrul de inertie si GD2- momentul
2.nd..
dn
de giratie si .. sau .
. n aceste conditii relatia (6.5)
60 dt 30 dt
d.
GD2 dn
devine: M= J +Mr = .
Mr [Nm] (6.9)
dt 375 dt
Relatia (6.9) este valabila pentru J=constant, caz cel mai ntlnit n
practica. Pentru situatiile cnd J este variabil, Md va avea relatia:
1 d 12 d..
dJ
Md .
( J.
) .
J + (6.10)
.
dt 2 dt 2 dt
d..
dJ
Iar M= J + + Mr (6.11)
dt 2 dt
Cuplul motor al motoarelor electrice poate fi de mai multe
feluri si anume:
a) Cuplul motor constant. n functionarea normala, motoarele
electrice nu dezvolta cuplu constant la arbore, totusi se admite uneori ca
motorul dezvolta un cuplu constant.
b) Cuplul motor dependent de viteza unghiulara. La o mare
parte din motoare cuplul variaza n functie de viteza rotorului (la
motoarele de c.c. si la cele asincrone cu sau fara colector). La aceste
motoare, cuplu motor este dependent de viteza relativa ntre nfasurarea
indusului si cmpul magnetic inductor (rezultant) al masinii.
c) Cuplul motor dependent de unghi. Viteza de rotatie a
motorului este constantasi independenta de sarcina (cazul motoarelor

sincrone la care cuplul motor se produce datorita decalarii polilor
cmpului rotoric de polii cmpului statoric). Cuplul motor la arbore este
dependent de unghiul de decalaj dintre axa polilor cmpului rotoric si
axa polilor de nume contrar al cmpului magnetic nvrtitor statoric,
vitezele de rotatie fiind aceleasi.
n ceea ce priveste variatia turatiei n functie de momentul
cuplului motor, motoarele electrice prezinta trei tipuri de caracteristici:
caracteristica mecanica semirigida (curba 1 figura 6.8), caracteristica
mecanica elastica sau moale (curba 2) si caracteristica rigida (curba 3).
Caracteristica mecanica semirigida au motoarele de c.c. cu
excitatie mixta aditionala, motoarele asincrone trifazate cu rotorul
bobinat. Aceste motoare sunt indicate a fi utilizate n cazul actionarilor la

care se cere o viteza aproximativ constanta n functie de sarcinasi nu
sunt indicate pentru actionarile unde se ivesc suprasarcini.
Caracteristica elastica au motoarele de c.c. cu excitatie serie.
Aceste motoare sunt utilizate la
n[rot/min]
actionarile cu sarcini variabile (la
masinile de ridicat) si la actionarile
3 unde se cere un cuplu mare de
pornire pentru accelerarea maselor
(mecanisme de transport, tractiune
1 2 electrica etc.).
M [Nm] Caracteristica rigida au
motoarele sincrone la care turatia
motorului nu variaza cu sarcina Fig. 6.8
motorului. Pentru obtinerea unor
caracteristici mecanice rigide se pot
utiliza si motoarele de c.c. cu excitatie independenta, derivatie, mixta
diferentiala, precum si motoarele asincrone cu rotorul n scurtcircuit.
Cuplul rezistent de la arborele motorului depinde de masina de
lucru antrenata. Cuplul rezistent constant independent de turatie se
ntlneste la masinile de ridicat si la masinile unelte (strunguri, masini de
gaurit, etc.). n acest caz puterea este proportionala cu turatia:
M ...
n
P .
M..
[W], (6.12)
30
6.4.2. Alegerea tipului de motor electric
Functionarea n conditii optime a agregatului de productie
depinde de alegerea justa a motorului electric care sa antreneze agregatul
respectiv.
Alegerea tipului de motor electric se face n asa fel nct
caracteristica sa mecanica sa corespunda caracteristicii mecanice a
masinii de lucru pe care o antreneaza. n aceasta privinta sunt trei
categorii de motoare electrice si anume:
-cu viteza riguros constantasi independenta de sarcina. Din aceasta
categorie fac parte motoarele sincrone si motoarele de c.c. cu excitatie
mixta;
-cu viteza variind putin cu sarcina (cu caracteristica tip derivatie)
-cu viteza variind mult cu sarcina (cu caracteristica serie).
n majoritatea cazurilor, masinile unelte necesita motoare cu
caracteristica tip derivatie (motoarele asincrone trifazate). Se recomanda

alegerea motoarelor de c.a., ntruct cele de c.c. necesita instalatii
suplimentare pentru redresarea c.a..
La alegerea motorului trebuie sa se tina seama si de conditiile
mediului ambiant n care trebuie sa se lucreze, alegndu-se tipul
constructiv prevazut cu protectia necesara. n privinta protectiei
motoarelor electrice fata de mediul exterior, exista urmatoarele tipuri
constructive:
- motoare deschise; - motoare protejate sau seminchis; - motoare nchise.
Motoarele de tip deschis au elemente conducatoare de curent
fara protectie speciala. Asemenea motoare au o buna racire, sunt mai
usoare si mai ieftine. Au dezavantajul ca nu pot fi folosite n locurile de
lucru n care se afla corpuri marunte, praf si murdarie care ar putea sa
intre n corpul masinii.
Motoarele de tip protejat sau seminchis sunt protejate la
patrunderea obiectelor straine n interiorul masinii, dar nu au protectie
mpotriva prafului, umezelii si a gazelor externe.
Motoarele de tip nchis sunt protejate contra prafului, a gazelor
si a umiditatii. Ele pot fi simplu nchise, capsulate si protejate contra
exploziilor.
Motoarele simplu nchise au organele n miscare, nfasurarile si
elementele conducatoare de curent, nchise fata de mediul exterior n care
se afla masina.
Motoarele capsulate sunt nchise ermetic, corpul lor fiind separat
etans fata de mediul nconjurator. Motorul poate fi scufundat complet n
apa timp de 4 ore, fara ca apa sa patrunda n interior.
Motoarele protejate contra exploziilor sunt astfel construite
nct sa reziste, n cazul unei explozii de gaze n interiorul masinii si sa
nu transmita flacara gazului n exterior.
Tipurile constructive privind protectia contra atingerii si
patrunderii lichidelor sunt standardizate prin STAS 625-71 si STAS
5325-70.
Mentionam ca se construiesc masini electrice cu protectii speciale
(de ex. de tip antigrizutos).
Pentru diferite tipuri de motoare privind: principiul de
functionare, varianta constructiva, varianta de mediu, etc., exista o gama
mai larga de caracteristici mecanice. n instalatiile de utilizare a energiei
electrice intereseaza n mod deosebit puterea si turatia nominala a
motorului. Motoarele electrice de un anumit tip se construiesc pentru
anumite puteri si turatii standardizate, formnd serii unitare de masini
electrice.

6.4.3. Alegerea puterii motorului electric
Alegerea corecta a puterii motorului electric are o importanta
deosebita. Subdimensionarea motorului electric duce la suprancalzirea si
deci deteriorarea rapida a izolatiei. Cuplul de pornire si capacitatea de
suprancarcare pot fi prea mici, de unde poate rezulta reducerea
productivitatii utilajelor, n special n cazul pornirilor dese.
Supradimensionarea motorului duce la sporirea inutila a cheltuielilor de
investitie, la reducerea randamentului si n cazul motoarelor asincrone, la
reducerea factorului de putere, ceea ce atrage o crestere a costului
energiei electrice, respective alte cheltuieli de investitie pentru
ameliorarea factorului de putere.
n general, n practica, se observa tendinta de a supradimensiona
motoarele, fie din lipsa de date suficiente asupra caracteristicilor sau
randamentelor utilajelor antrenate, fie din grija de a evita
suprancarcarea, chiar temporara a motoarelor.
Criteriul principal care trebuie luat n considerare, pentru alegerea
corecta a puterii motoarelor este regimul termic (ncalzirea) al acestora.
Pierderile de energie inerente functionarii oricarei masini electrice,
provoaca solicitari termice ale izolatiei electrice, scurtnd durata de
serviciu. Durata de functionare normala, corespunde unor temperaturi
limita, dependente de clasele de izolatie: Y(900)C, A(1050C), E sau
AB(1200C), B(1300C), F sau BC(1550C), H sau CB(1800C).
n afara de regimul termic, motoarele trebuie verificate si din
punct de vedre al cuplului de pornire si al capacitatii de suprancarcare, n
functie de caracteristicile masinilor de lucru si regimul tehnologic.
ncalzirea si racirea masinilor electrice se trateaza considernd
masina omogena din punct de vedere termic. Notnd cu . ncalzirea
masinii (diferenta dintre temperatura masinii si cea a mediului ambiant),
curbele care reprezinta variatia n timp a ncalzirii si respective a racirii
masinii, sunt date n figura 6.9a si b unde: .a reprezinta ncalzirea
admisibila n regim permanent si .o
valoarea initiala a diferentei de
temperatura.
Pentru masinile electrice normale, alegerea solicitarilor normale
si calculul de ncalzire - racire se face n ipoteza unei temperaturi a
mediului ambient de maximum 400C.
Pentru a defini ncarcarea unei masini (STAS 1893-73), n concordanta
cu recomandarile CEI (Comisiei electrotehnice internationala), se
introduce notiunile de regim de functionare si de serviciu tip.
Regimul este dat de ansamblul de valori numerice ale marimilor
electrice si mecanice care caracterizeaza functionarea masinii electrice.
Regimul nominal corespunde deci, functionarii masinii cu valorile

parametrilor la valorile nominale. n functionarea sa o masina electrica
poate trece prin mai multe regimuri, ncepnd cu regimul de mers n gol,
regimuri nominale, regimuri de suprasarcina etc.. Notiunea de regim
a) b)
Fig. 6.9
caracterizeaza functionarea masinii la un moment dat.
Pentru a defini ncarcarea n timp a unei masini electrice s-a
introdus notiunea de serviciu, care precizeaza succesiunea si durata de
mentinere a regimurilor.
Serviciile tip ale masinilor electrice sunt n numar de opt si sunt
strns legate de regimul termic al masinii. Serviciile tip mai frecvent
ntlnite n practica sunt urmatoarele:
Serviciul continuu
S1, care corespunde functionarii masinii cu
o sarcina constanta, un timp suficient de mare n care temperatura de

t
..a
.0
.t
.0
.p
2t
t
Fig. 6.10
ncalzire
Repaus
t
t
regim este atinsa rar
P
fara a se depasi limita
admisibila.
Pr
Serviciul de
scurta durata
S2,
corespunde functionarii
masinii cu o sarcina
constanta un timp
.
determinat, mai mic
dect cel necesar
pentru atingerea
temperaturii de regim,
urmat de un repaus
suficient pentru ca
masina sa se raceasca

pna la temperatura mediului ambient. Curbele P(t) si .(t) sunt date n
figura 6.10.
Serviciul intermitent
S3, corespunde functionarii masinii
dintr-o succesiune de cicluri identice, fiecare continnd un timp de
functionare cu o sarcina constantasi un timp de repaus. La acest serviciu
se defineste notiunea de ciclu corespunzator unei perioade de functionare
a masinii, urmata de o perioada de repaus. Durata ciclului se considera 10
minute, daca nu se dau alte indicatii. Temperatura masinii n perioada de
lucru nu depaseste valoarea temperaturii de regim, iar n timpul perioadei
de repaus masina se raceste pna la temperatura apropiata de cea a
mediului ambient. Curbele P(t) si .(t) sunt date n figura 6.11.
Daca tl reprezinta
P
Ciclu intervalul de timp
corespunzator
(T)
Pr
Repaus
functionarii n sarcina a
masinii si T, durata
ncarcare
tl tp
t ciclului, atunci raportul:
tl
( ).100 .DA% (6.13)
T
.
poarta numele de durata
relativa de actionare.
Valorile standardizate
pentru DA sunt: 15, 25,
t
40 si 60% la T=10
minute.
Fig. 6.11
Determinarea puterii
motorului de actionare
a mecanismelor cu
sarcini constante
(serviciu tip S1) se face

n felul urmator:
Cunoscnd cuplul
maxim de durata cerut de
mecanismul antrenat si
viteza necesara se
calculeaza puterea
maxima ceruta Pcmax,
folosind relatia (6.12) si
tinnd cont de
randamentul transmisiei
Fig. 6.12
Pr
Pr1 Pr3Pr2 PrnPr4

. tr, se calculeaza puterea mecanica necesara la arbore al motorului. Se
alege din cataloagele de motoare corespunzatoare, puterea nominala care
trebuie sa verifice relatia (6.14).
Pn = Pc max/ .tr. (6.14)
Pn se alege din catalog ca fiind valoarea imediat superioara valorii Pc
max/ .tr. n cazul serviciului de durata cu sarcina variabila, n care
sarcina ia valorile Pr1, Pr2, Pr3, , Prn n intervalele de timp t1, t2, t3,
(Fig. 6.12), alegerea puterii motorului se poate face aplicnd una din
metodele: metoda pierderilor medii, metoda curentului echivalent,
metoda cuplului echivalent sau a puterii echivalente.
Metoda puterii rezistente echivalenta, consta n determinarea
puterii rezistente echivalenta, Pre, astfel nct daca motorul ar functiona n
regim de sarcina constanta cu puterea rezistenta la arbore egala cu Pre,
temperatura motorului sa fie egala cu temperatura medie la functionarea
n regim de sarcina variabila. Puterea rezistenta echivalenta se calculeaza
cu media patratica n timp a puterilor Pr1, Pr2, ,Prn din diagrama P=
f(t).Rezulta:
Pre .
22 2
Pt .
Pt .
... .
Pt
r11 r 22 rn n
t .
t .
... .
t
12 n
(6.15)
Puterea nominala a motorului se stabileste cu relatia:
Pn .Pre (6.16)
Se alege din cataloage valoarea standardizata imediat superioara
celei obtinute prin calcul. ntruct Pre este mai mica dect Prmax si pentru
a nu se produce o solicitare excesiva a motorului, chiar de scurta durata,
se face o verificare la suprasarcina. Pentru verificarea la suprasarcina se
determina coeficientul de suprasarcina cs= Prmax/Pn, si daca cs =2,5 la
motoarele de current continuu si respective, cs .1.8 .
2.5 la motoarele
asincrone trifazate, puterea aleasa corespunde, daca nu, se alege o noua
putere nominala din catalog, imediat superioara celei alese si se verifica
din nou conditiile impuse mai sus, pna cnd acestea sunt ndeplinite.
, tn
Determinarea puterii motorului de actionare a mecanismelor

pentru serviciu intermitent se poate face fie alegnd un motor construit
pentru serviciu continuu (DA=100%), fie alegnd un motor construit
special pentru serviciu intermitent.
In primul caz calculul se face n mod analog ca la serviciu
continuu cu sarcina constanta sau cu sarcina variabila, fiind de fapt un
caz particular al acestora.

Daca se adopta un motor construit pentru serviciu intermitent,
puterea motorului se alege pentru o anumita durata relativa de actionare
DA1. Daca durata relativa de actionare are n realitate valoarea DA2,
diferita de valoarea standardizata DA1, puterea nominala a motorului se
deduce din relatia:
DA1
(6.17)
P2 .
P1
DA2
n care P1 reprezinta puterea rezultata initial, din calcule, corespunzatoare
lui DA1. Motorul de putere Pn se alege din seria adoptata (cu durata
activa DA1), puterea standardizata imediat superioara valorii obtinute
prin calcul.
Alegerea puterii motorului pentru serviciu de scurta durata
cu sarcina constanta sau variabila n timpul duratei active, se face
adoptnd un motor construit anume pentru serviciu de scurta durata sau
un motor construit pentru serviciu continuu.
In cazul alegerii unui motor construit pentru serviciu continuu
(DA=100%) - aceasta situatie este aplicata cel mai frecvent
puterea
nominala a motorului se calculeaza cu relatia:
P
P., (6.18) nk
n care k este coeficientul de suprasarcina ( k .1.8 .
2.5 pentru motoarele
asincrone trifazate cu rotorul n scurtcircuit). In felul acesta se tine seama
de suprasarcina pe care o poate suporta motorul ales, pentru un interval
scurt de timp.
Deoarece aceste motoare pornesc, de obicei, cu o sarcina
nsemnata fata de sarcina lor nominala, verificarea cuplului de pornire are
o deosebita importanta.
6.4.4. Echipamente si scheme electrice de actionare
Echipamentul unei actionari electrice rezulta din schema electrica
a actionarii respective. Cele mai uzuale scheme pentru actionarile
electrice sunt schemele desfasurate, n care se reprezinta toate aparatele si
masinile electrice mpreuna cu conexiunile dintre ele, astfel nct
functionarea si legaturile electrice sa fie usor de nteles. In acest scop se

utilizeaza o serie de simboluri, n conformitate cu stasurile n vigoare.
Cele mai des ntlnite simboluri sunt date n tabelul 8.1.
Nr.
crt. Semn conventional
Tabel 8.1
Denumire
1.
Efect termic
2. Efect electromagnetic
3.
Efect sau dependenta de un cmp
electromagnetic
4.
Comanda prin tragere (mpingere,
rotire)
5.
Legatura: mecanica, pneumatica,
hidraulica (indicare sens, miscare)
6. Miscare ntrziata
7.
Reprezentare monofilara: un
conductor; trei conductoare
8. Priza sau pol al unei prize
9. Fisa sau pol al unei fise
10. Priza
si fisa monopolara
11.
Inductanta, bobina, nfasurare
12.
Inductanta cu miez
13. Dioda
14. Tiristor
15.
ntrerupator mecanic
(contact ND)
16. Contactor(contact de forta)
17. Contact N.I.

18. Contact ND(NI) cu temporizare la
nchidere (deschidere)
19. Contact ND(NI) cu temporizare la
deschidere (nchidere)
20.
Element de comanda a unui releu
(bobina cu o nfasurare)
21.
Element de comanda, releu
Temporizat la actionare
22. Siguranta fuzibila
Actionarea electrica a utilajelor tehnologice presupune realizarea
unor operatiuni privind pornirea, reversarea (schimbarea sensului de
rotatie), modificarea turatiei, frnarea, etc..
n cele ce urmeaza se vor analiza cteva din schemele clasice
pentru comanda automata a actionarilor electrice. O schema de
actionare electrica poate fi considerata din doua parti, una de forta
si una
de
comanda.
Schema de forta contine: motorul electric, circuitul trifazat
pentru alimentarea motorului, ntreruptoare, contactele de forta ale
contactoarelor, sigurante, relee termice (bimetale sau elementul de
ncalzire ale acestora), bobinelor releelor primare si de protectie
electromagnetica, sau ale unor relee de curent.
Schema de comanda contine: butoane de comanda, limitatoarele
de cursa, relee de comanda de toate tipurile, bobinele contactoarelor
precum si contactele normal nchise NI, sau normal deschise ND ale
acestora, elementele de semnalizare (lampi, sonerii, etc.), controlere de
comanda, elemente de protectie pentru circuitul de comanda, etc..
Rolul circuitului de forta este de a realiza alimentarea motorului
sau de a modifica conexiunile acestuia astfel nct sa ndeplineasca
scopul propus prin actionarea electrica (pornire, frnare, reversare, etc.).
Rolul circuitului de comanda este de a determina realizarea
efectiva a operatiunilor n schema de forta, n functie de: comenzile
primite de la operator, secventa manevrelor impuse de principiul de
functionare a motorului, interconditionarile impuse diverselor operatii,
starea aparatului de protectie etc..

1. Actionarea electrica a doua motoare asincrone trifazate cu
rotorul n scurtcircuit. Schema de pornire directa a doua motoarelor
M1 si M2 este data n figura 6.13. Schema de forta contine circuitul de
alimentarea a motoarelor, motoarele M1 si M2, ntrerupatorul manual S1,
sigurantele F1, contactele de forta 1K2 si 2K2, bimetalele releelor
termice 1F si 2F. Schema de comanda este alimentata ntre fazasi nul,
avnd urmatoarele elemente componente: siguranta F2, butoanele de
pornire S3 si S4, butoanele de oprire S5 si S6, bobinele contactoarelor
1K si 2K, contactele NI ale releelor termice 1F1 si 2F1. n schema s-a
intercalat si un circuit de semnalizare compus din ntreruptorul S2,
transformatorul cobortor de tensiune T si lampa de semnalizare L.
Pentru pornire se nchide S1 si S2 si apoi, daca lampa L se aprinde, se
apasa fie pe S3 fie pe S4 (depinde care motor vrem sa porneasca mai
nti). Bobina contactorului 1K (sau 2K) va fi pusa sub tensiune, ntre
faza A si nul, prin F2, S3, S5 si 1F1 (sau prin F2, S4, S6 si 2F1). n
consecinta contactorul 1K (sau 2K) actioneazasi se nchid contactele
1K1 si 1K2 (sau 2K1 si 2K2), pornind motorul M1 (sau M2). Prin
nchiderea contactului 1K1 (sau 2K1), bobina contactorului1K (sau 2K)
ramne alimentata, chiar daca butonul S3 (sau S4) nu mai este actionat.
Deoarece bobina contactorului se automentine conectata prin contactul
1K1(sau 2K1), acest contact se numeste de automentinere sau de
autoretinere. Dupa pornirea unuia din cele doua motoare se face pornirea
si a celui de-al doilea motor (nu este indicat de a se apasa simultan pe S3
Fig. 6.13

si pe S4, ntruct n acest caz curentul de pornire luat de la retea este mult
mai mare).
Pentru oprire se apasa pe S6, pentru oprirea motorului M2 si apoi
pe S5, pentru oprirea motorului M1 (daca se apasa nti pe S5 se oprescambele motoar
e). n acest caz alimentarea bobinei contactorului se
ntrerupe si contactele sale revin la pozitia initiala, motorul fiind
deconectat de la retea. Butonul S5 nu s-a intercalat numai n serie cu
bobina contactorului 1K pentru a nu permite oprirea motorului M1
naintea motorului M2, aceasta fiind o cerinta a procesului tehnologic.
Daca actioneaza protectia termica (datorita unei suprasarcini),
contactele 1F1 (sau 2F1) se deschid si fie ca se opresc ambele motoare
fie ca se opreste numai M2.
2. Pornirea si inversarea sensului de rotatie a unui motor
asincron trifazat
Schimbarea sensului de rotatie la motoarele asincrone trifazate se
realizeaza prin inversarea a doua faze n circuitul de alimentare al
motorului (fig. 6.14).
1K1
Schema de comanda
Schema de forta figura 6.14
Pentru pornirea n sensul direct a motorului, se nchide S1 si se
apasa butonul de pornire S2. Bobina contactorului 1K se pune sub
tensiune ntre faza A si nul, prin S4, 1F1, S2 si 2K3 si siguranta F2.
Contactorul 1K actioneazasi nchide contactele ND 1K1 si 1K2, iar

contactele NI 1K3 se deschid. Prin contactele de forta 1K2 motorul se
alimenteazasi porneste, prin contactul de autoretinere 1K1 bobina
contactorului 1K se automentine alimentata, iar prin contactul 1K3
(contact de interblocare electrica) se elimina posibilitatea alimentarii
bobinei contactorului 2K atunci cnd s-ar apasa S3 si deci, se elimina
posibilitatea producerii unui scurtcircuit bifazat prin nchiderea
contactelor 2K2 simultan cu 1K2.
Pentru schimbarea sensului de rotatie se apasa pe S4 si apoi pe
S3. Bobina contactorului 1K nu va mai fi sub tensiune si deci contactele
1K1, 1K2 si 1K3 revin n pozitia normala. Astfel contactele 1K2 si 1K1
se deschid si ntrerup alimentarea motorului, iar 1K3 se nchide. Cnd se
apasa pe S3, bobina contactorului 2K este pusa sub tensiune si se vor
nchide contactele 2K1 si 2k2, iar contactele 2K3 se vor deschide. Prin
nchiderea contactelor 2K1 se produce automentinerea, prin nchiderea
contactelor 2K2 se produce inversarea fazelor A cu C si motorul va porni
n sens invers, iar prin deschiderea contactelor 2K3 se produce
interblocarea electrica.
3. Pornirea automata stea-triunghi a motorului asincron
trifazat (fig. 6.15)
Se stie micsorarea curentului de pornire la motoarele trifazate cu
rotorul n scurtcircuit, se poate face prin pornirea stea-triunghi. n locul
comutatorului stea-triunghi se pot utiliza doua contactoare: contactorul
Fig. 6.15

2K pentru realizarea conexiunii n stea a nfasurarii statorului si 3K
pentru realizarea conexiunii n triunghi.
Functionarea schemei este urmatoarea: se nchide ntrerupatorul
S1. La apasarea pe butonul de pornire S2 este pusa sub tensiune bobina
contactorului 1K, prin contactele S2, S3 si 1F1. Contactorul 1K
actioneazasi nchide contactele 1K1 (de autoretinere), 1K2 (de forta) si
1K3, care pune sub tensiune bobina contactorului 2K si 3K. Contactorul
2K va actiona imediat si va deschide contactele 2K1 (de interblocare
electrica) si va nchide contactele 2K2, care vor realiza conexiunea n
stea a motorului si deci motorul va porni. Releul d, actionnd cu
ntrziere, dupa un timp reglat, va deschide contactele d1 (NI cu
temporizare la deschidere) si va nchide contactele d2 (ND cu
temporizare la nchidere). Prin deschiderea contactelor d1, bobina
contactorului 2K este scoasa de sub tensiune si deci 2K2 se deschid, iar
2K1 se nchid. Prin nchiderea contactelor d2 bobina contactorului 3K
este pusa sub tensiune (prin contactele 1K1, S3, 1K3, 2K1 si d2), se vor
nchide deci si contactele 3K2, motorul functionnd n continuare cu
conexiunea n triunghi si se vor deschide contactele 3K1 (de interblocare
electrica). Se observa din schema ca, la functionarea motorului cu
conexiune n triunghi (functionare de durata), ramne sub tensiune
contactorul 1K si 3K, precum si releul de timp d.
Pentru oprirea motorului se apasa pe S3 si se ntrerupe alimentarea
contactoarelor 1K si 3K, schema revine la situatia initiala.
4. Pornirea automata a motorului asincron trifazat cu rotorul
bobinat (fig. 6.16).
n cap.5.2. s-a prezentat pornirea motorului asincron trifazat cu
rotorul bobinat. Reostatul Rp intercalat n circuitul rotorului, la momentul
pornirii, este pus pe valoare maximasi pe masura ce viteza de rotatie
creste, Rp se micsoreaza treptat pna la scurtcircuitare.
n cazul pornirii automate, Rp se construieste n trepte si
scurtcircuitarea acestora se realizeaza la intervale de timp date.
Pentru pornire, se nchide S1 si se apasa pe butonul de pornire S2.
Bobinele contactorului 1K si a releului ld sunt puse sub tensiune si se
nchid contactele 1K1 (de autoretinere) si 1K2 (de linie). Motorul
porneste cu ntreaga Rp si dupa un timp reglat la ld se nchid contactele
1d1, punnd sub tensiune bobinele contactorului 2K si a releului 2d.
Contactorul 2K va nchide contactele ND 2K1, scurtcircuitnd prima
treapta a reostatului de pornire, iar releul 2d va actiona, dupa un timp
reglat si va nchide contactele sale 2d1, punnd sub tensiune bobinele
contactorului 3K si a releului 3d. Contactorul 3K va actiona nchiznd

contactele 3K1 si deci se va scurtcircuita a doua treapta din Rp. Dupa un
alt timp reglat va actiona si releul 3d nchizndu-si contactele 3d1 si pune
sub tensiune bobina contactorului 4K. Contactorul 4K va actiona si va
nchide contactele 4K1, care scurtcircuiteaza ultima treapta a reostatului
Fig 6.16
de pornire. n continuare motorul functioneaza cu rezistenta naturala a
rotorul fara Rp. Contactele 4K 2 si 3K2 sunt folosite pentru a scoate de sub
tensiune bobinele contactoarelor 2K si 3K si a releelor de timp 1d, 2d, 3d
- care nu mai sunt utile dupa pornire - evitnd astfel consumul
suplimentar de energie electrica. Contactul 4K3 are rolul de mentine sub
tensiune bobina releului 4K dupa scoaterea de sub tensiune a releului de
timp 3d. Pentru oprirea motorului se apasa pe S3, ntrerupndu-se
alimentarea bobinelor contactoarelor si releelor, schema revenind n
situatia initiala.
5. Frnarea prin contra-conectare a motorului asincron trifazat
n timpul functionarii motorului asincron daca se inverseaza
sensul cmpului magnetic nvrtitor statoric, rotorul motorului asincron
frneaza, turatia motorului scade si va trece prin zero, dupa care si
schimba sensul. Daca n momentul opririi rotorului se ntrerupe
alimentarea statorului de la retea, motorul va fi oprit. Pe acest principiu
se bazeaza schema frnarii prin contra-conectare, a motorului asincron
trifazat, reprezentata n figura 6.17.

Pentru pornirea motorului se nchide ntrerupatorul S1 si apoi se
apasa pe butonul de pornire S2. Bobina contactorului 1K fiind pusa sub
tensiune, se vor nchide contactele 1K1 (de autoretinere), 1K2 (de forta)
Fig. 6.17
si se vor deschide contactele NI 1K3 (de interblocare electrica). Circuitul
de alimentare a motorului fiind nchis, el va porni. Pentru frnare se
apasa pe butonul de frnare cu actiune dubla S4 (se deschid contactele NI
si se nchid contactele ND). Bobina contactorului 1K este scoasa de sub
tensiune si deci contactele 1K1, 1K2 si 1K3 revin la pozitia lor normala,
iar bobina contactorului 2K va fi pusa sub tensiune si deci se vor nchide
contactele 2K1 si 2K2 si se vor deschide contactele 2K3
(de interblocare). Prin deschiderea contactelor 1K2 si nchiderea
contactelor 2K2, alimentarea motorului de la retea se va face prin
inversarea a doua faze ntre ele (A cu C) si deci cmpul magnetic
nvrtitor statoric si va schimba sensul de nvrtire, adica rotorul va fi
frnat. Prin nchiderea contactelor 2K1 se pune sub tensiune bobina
releului de timp d care va actiona dupa un anumit timp reglat, deschiznd
contactele sale NI d1. n felul acesta bobina contactorului 2K este scoasa
de sub tensiune si se vor deschide contactele de forta 2K2, ntrerupnduse
alimentarea statorului de la retea.
Daca timpul de actionare a releului d, este astfel reglat nct
deschiderea contactelor 2K2 sa aiba loc n momentul opririi rotorului,
acesta nu-si va schimba sensul de miscare si va ramne nfrnat.

Rezistoarele R intercalate n serie cu contactele 2K2 au rolul de a
controla curentul absorbit din retea si tot odatasocul frnarii asupra
motorului.
6. Pornirea automatasi frnarea dinamica a motorului de c.c.
cu excitatia n derivatie (fig. 6.18)
n cazul pornirii motoarelor de c.c. se stie ca, pentru limitarea
curentului de pornire, trebuie sa se introduca n serie cu desfasurarea
rotorului un reostat de pornire Rp, care n cazul schemei din figura 6.18
este compus din Rp1 si Rp2. Pe masura ce rotorul si mareste viteza de
rotatie se micsoreaza Rp prin scurtcircuitarea succesiva, la intervale de
timp date, a celor doua trepte Rp1 si Rp2.
Fig. 6.18
Pentru frnarea dinamica, dupa deconectarea motorului de la
retea, se cupleaza la perii o rezistenta Rf, numita rezistenta de frnare.
Rotorul continundu-si micsorarea de rotatie, datorita inertiei, masina
intra n regim de generator, debitnd un curent prin Rf. Cuplul la arborele
generatorului, proportional cu curentul debitat n rezistenta de frnare,
este un cuplu rezistent , astfel nct se va produce frnarea masinii.
Functionarea schemei: se nchide S1 si se apasa pe butonul de pornire
S2. Bobina contactorului 1K fiind pusa sub tensiune, se vor nchide
contactele 1K1 (de autoretinere), 1K3 (de forta) si 1K4, iar contactele 1K2
se vor deschide. Motorul fiind alimentat de la retea, va porni cu

Rp=Rp1+Rp2 (Rcx se pune la valoare minima). Prin nchiderea contactelor
1K4 releul 1d este pus sub tensiune si dupa un timp reglat si va nchide
contactele ND 1d1 cu temporizare la nchidere punnd bobinele
contactorului 2K si a releului 2d sub tensiune. Contactorul 2K va actiona
si va nchide contactele 2K1, scurtcircuitnd prima treapta Rp1 din
reostatul de pornire, iar releul 2d, dupa un timp reglat va nchide
contactele 2d1, punnd sub tensiune bobina contactorului3K. Contactorul
3K va actiona si si va nchide contactele 3K1, scurtcircuitndu-se a doua
treapta a reostatului de pornire, adica motorul va functiona n continuare
cu Rp1 si Rp2 scurtcircuitate.
Oprirea motorului se face deschiznd ntrerupatorul S1 sau
apasnd pe butonul de oprire S3, aceasta oprire nsa se face cu frnare
dinamica ntruct contactele 1K2 revenind la pozitiile lor normale,
cupleaza rezistenta de frnare Rf la periile masinii. Masina intra n regim
de generator, debitnd pe Rf si deci la arbore apare un cuplu rezistent
care produce frnarea rapida a masinii.

Bibliografie
1.
Ailoaie Gh., s.a.
Probleme de electrotehnica, masurari electrice,
masini si actionari electrice. Vol. I si II, Ed. Universitatea Galati, 1984
2.
Ailoaie Gh., Grigore Fetecau. Electrotehnica, actionari lectrice si
electronica. Universitatea Galati, 1992.
3.
Calueanu D.,- Curs de electrotehnicasi masini electrice, partea II-a,
I.P.G., 1968
4.
Canescu T. s.a.,- Instalatii electrice de utilizare
ndreptar, Ed.Tehnica,
Bucuresti, 1968.
5.
Ceanga Emil., Electrotehnica, electronica, automatizari. Vol. I si II
Galati 1973.
6.
Centea O., Bianchi C. Instalatii electrice, Ed.Did.si Ped. Bucuresti,
1973
7.
Comsa D. Utilizari ale energiei electrice, Ed. Didacticasi Pedagogica,
1973, Bucuresti.
8.
Dumicatu M., Bianchi C., Ionescu C., Mironescu N., - Proiectarea
instalatiilor de joasa tensiune. Ed.Tehnica, 1975, Bucuresti
9.
Frankel D. Electrotehnicasi electronica, Ed.Did. si Ped., Bucuresti,
1970.
10. Fetecau, G., Electrotehnica si electronica; Editura Academica., Galati,
2006.
11. Fransua Al., Masini si actionari electrice, Ed.Didacticasi Pedagogica,
Bucuresti, 1967
12. Hortopan Gh. - Aparate electrice. Ed. Didacticasi Pedagogica, 1967,
Bucuresti
13. Ionescu I., Ianus P. - Instalatii electrice n constructii. Ed.Didacticasi
Pedagogica, 1973, Bucuresti
14. Kuznetov M.I., - Electrotehnica industriala, Ed. Tehnica Bucuresti,
1962
15. Manualul inginerului electrician, vol.III, Ed. Tehnica 1956, Bucuresti
16. Manualul inginerului electrician, vol.IV, Ed. Tehnica 1956, Bucuresti
17. Manolescu P.
Masurari electrice industriale, vol.I, Ed. Tehnica, 1966
18. Palade M., - Electrotehnicasi masini electrice, I.P.Cluj, 1968
19. Pietrareanu E. Reglementari privind proiectarea, executia si
exploatarea instalatiilor electrice de utilizare. Ed. Tehnica, 1972,
Bucuresti
20. Preda M., Hortopan V.
Electrotehnicasi masurari electrice, Ed.
Didacticasi Pedagogica, Bucuresti, 1967

21. Preda M. si altii
Electrotehnica. Ed. Didacticasi Pedagogica, 1975,
Bucuresti
22. Prodea V. Constructia si exploatarea instalatiilor electrice de iluminat
din ntreprinderile industriale. Ed. Tehnica, 1967, Bucuresti
23. Racoveanu M., Dumitrescu I., - Electrotehnicasi electronica, Ed.
24. Radovici B., Ionescu C.
Electrotehnica, masuri si masini electrice, Ed.
25. Radut C., Nicolaescu E. Masini electrice fabricate n R.S.R. Ed.
Tehnica, Bucuresti, 1965
26. Seewaldt H. Scheme electrice de actionare a masinilor si agregatelor.
Ed. Tehnica, 1966, Bucuresti
27. Sonea P., Fransua A., Nicolaide A., Saal C.
Electrotehnica, masini si
instalatii electrice, Ed. Didacticasi Pedagogica, Bucuresti, 1966
28. Tole H. Masurari n instalatiile termice, Ed. Tehnica, 1972, Bucuresti
29. Vatamanu O.
Instalatii electrice de forta de joasa tensiune. ndrumar
de proiectare. Institutul politehnic Timisoara, 1969

Circuite de Curent Continuu

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Circuite de Curent Continuu

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PREFATA

Energia electricasi, deci, aplicatiile acesteia n activitatile

Electrotehnica si masini electrice