Sunteți pe pagina 1din 242

A.

MILLEA

ELECTRONICA ELEMENTARA

ELEMENTE SI CIRCUITE

-- _,'_ __ ....... ..-.-7...:- ...... ~-: .-~ ~~--.-.._:::. -::::=:::.:'.~.::.J'V!!I~~~ - --- -

-< ,',; .• ,;.t.,J-l'. ~'iW'/~f ", .--'A ~-

..... 1UN."\' Itrv'" "~"""" "f~·"!'~··".'5'y'r . ,

_. - . - - -- --

in pregatire.

ELECTRONICA ELEMENTARA

APLlC,L\ Til

Dr. Ing. AUREL MILLEA

ELECTRONICA

-

ELEMENTARA

ELEMENTE $1 CIRCUITE

EDITURA TEHNICA Bucure~ti - 1969

Cartea cont ine not iun i elementare privind d ispozitivele electron ice (elemerrtele de circuit ~i circu itele electron ice fundamentale) : tuburi electron ice, d ispozitive semiconductoare , ampl if icatoare, oscilatoare, detectoare , circu ite de comutat ie etc., putind servi ca baza pentru studierea ulterioara a apl icat i ilor electron icii.

Este adresata muncitorilor ~i elevilor care au o pregat ire minima de algebra ~i cunost inte elementare de f iz ica , Ea poate fi utila tuturor celor care doresc sa se in it ieze in electronica tehnica, la un nivel de larga accesibilitate.

Redactor: ing. CORNELIA BLAGA

PREFATA

Lucrarea constituie 0 initiere, la nivel elementar, in elemente ~i circuite electronice fundamentale, putind servi ca baza pentru studiul ulterior al altor capitole ale electronicii, in special al aplicaiiilor ei,

S-a presupus ca cititorul care [oloseste aceastd carte poseda un minim de cunostinie privitoare la fenomenele electrice ~i o pregatire elementard de algebra. Au fost reluate totusi, pe scurt, unele nofiuni in legatura cu elementele de baza ale circuitelor electrice irezistoare, condensatoare, bobine, transformatoare), circuite simple, curentul alternativ etc. De asemenea, s-a insistat asupra unor relaiii generale din circuitul sursd-receptor, in deosebi in legatura cu transferul de putere $i cu condiiia de adaptare, esentiale pentru apropierea cititorului inca de la inceput de iruelegerea unor aspecte caracteristice intregii tehnici a "curenlilor slabi",

Diversitatea formelor in care electronica intervine azi in domenii variate ale tehnicii face dificila seleciionarea unui numar mic de probleme care sa poata fi considerate ca "fundamentale" pentru a putea incepe cu ele in mod rational studiul electronicii; in acest sens, diverg mult parerile celor care prioesc electronica din unghiul aplicaiiilor sale penirw transmiterea ~i prelucrarea informatiilor in industrie $i in economie, din punctul de uedere al aplicatiilor .energetice" sau din acela al utilizarii ei in radiocomunicatii. La intocmirea lucrarii s-a cdutat realizarea unei tratdri ~chilibrate a subiecielor extrase din volumul imens de cuno$tinle in care se concretizeazd electronica contemporand.

o alia greutate intimpinata a fost stabilirea ~tnei ponderi adecvate a "noului" in rindul problemelor devenite clasice

ale electronicii . Progresul extrem de rapid in acest domenis: rcclamd modificdri radicale, chiar in intervale de ordinal a 10 ani, in prezentarea elementelor ~i circuitelor electronice (de exempl«, tranzistorul cu contacte punctiforme ii circuitele aferente, abia apiirute in lucrdrile de electronicd din perioada 1950-1960, m« meritd sa mai fie amintite intr-o lucrare a anului 1970). Ssau depus efortur! ca paginile carlii sa reflecte, bineinicles in limitele spafiului restrins al lucrdrii, utilizarea crescindd in tehnica actuald a dispozitioelor semiconductoarc de diferite tipuri, pastrind in acelasi timp, in proportie rezonabild , ~i soluiiile bazate pe tuburi electronice, care desi sltpuse unui proces acceniuat de inlocuire, wu pot fi considerate ca Find destinate une: disparifii rapide.

A utorul spera ca lucrarea sa trezeascd interesul pentru teknica electronicd in rindul tineretului - cdruia ii este adresatd in prim ul rind - CU111, si la toli cei care intilnesc in actioitatea lor acezstd tehnicd spectaculoasd ~i de mare eficacitate a secolului nostru . Obseruatii si sugestii de imbunatii/ire, din partea cititorilor, sint asteptate ~i uor fi primite cu interes.

AUTORUL

6

CtJPRINS

1. Notiuni introduclive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11

1.1. Curentul electric .. 11

1.2. Circu ite electrice 14

1.3. Condensatoare s i bobine 20

1.4. Curentul alternativ 26

2. Clreulte eleetriee simple.................................. !l6

2.1 .. Circuite sursa-receptor 36

2.2. Adaptarea receptorului la sursa . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39

3. Clreulte oseilanle 42

3.1. Osc ilat ii mecan ice si oscilat ii electrice . . . . . . . . . . . . . . 42

3.1.1. Producerea osc ilat i ilor mecanice . . . . . . . . . . . . . 42

3.1.2. Propr ietat i ale osci lat i ilor mecan ice 43

3.1.3. Producerea oscflat iilor electrice 43

3.2. Propr ietat i ale osc ila t i ilor din circuitul inductanta-ca puc i

tate . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45

3.2.1. Frecventa osc ila t i ilor libere .. .. . 45

3.2.2. Osc ila t i i intret iuute (Iorta te) ...........•.. 46

3.2.3. Rezonanta ·17

3.3. Circuite osc ilaute serie s i paralel .

3.3.1. Circu itu l oscilant serie .

3.3.2. Circuitul oscilant paralel .

3.3.3. Liirgimea de banda a circu ite lor osc ilante .

3.4. Circnite oscilante cup late , ..

4. Tuburi eleetronice .

4.1. Introducere

4.2. Ern isia electron ica .

4.3. Dioda .

4.3.1. Funct ionarea diodei ..

4.3.2. Caracteristicile ~i parametrii diodei .

4.3.3. Puterea consumata in d ioda .......•............

49 50 52 54

55

57 57 58 59 60 62 64

7

4.3.4. Construct ia tuburilor electron ice 65

4.4. Trioda . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66

4.4.1. Funct ionarea triodei 67

4.4.2. Caracteristicile triodei 68

4.4.3. Parametrii triodei , '.' '" 69

4.5. Tetroda s i pentoda 73

4.6. Alte tuburi electronice cu vid . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . 76

4.6.1. Tuburi multigrile 76

4.6.2. Tuburi multiple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . .. 77

4.7. Tuburi cu gaz 77

4.7.1. Tubur i cu gaz cu catod cald 78

4.7.2. Tuburicugazcucatodrece 79

4.8. Tuburi catodice 80

5. Dispozitive semiconductoare 82

5.1. Introducere 82

5.2. Propr ietat ile corpur ilor semiconductoare 82

5.2.1. Conductibilita tea electr ica a semiconductoarelor

pure 83

5.2.2. Conductibilitatea semiconductoarelor cu impuritllti 86

5.3. Dioda sem iconductoare 88

5.3.1. Jonctiunea pn 88

5.3.2. Construct ia diodelor semiconductoare 91

5.3.3. Caracteristicile s i parametrii diodelor sem ieonduc-

toare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . 93

5.4. Tranzistorul 94

5.4.1. Principiul de Iunctlonare a tranzistorului . . . . . . . . . . 95

5.4.2. Construct ia tranzistoarelor 97

5.4.3. Caracteristieile tranzistoarelor 99

5.4.4. Parametrii tranzistoarelor 103

5.5. Alte dispozitive semiconductoare 106

5.5.1. Dioda Zener 106

5.5.2. Dioda tunel 107

5.5.3. Dioda varicap 108

5.5.4. Tiristornl . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108

5.5.5. Term istoru 1 . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . .. .. . . . . . . . . 110

5.5.6. Fotodioda s i fototranzistornl 111

5.5.7. Potorezfstentele 113

6. Ilcdrcsonrc

114

6.1. Circu ite electron ice 114

6.2. Transformatoare de retea 114

6.3. Scheme de redresare 116

6.3.1. Redresarea unei singure alternante 116

6.3.2. Redresarea ambelor a lternaute 118

6.3.3. Redresarea en dublarea tensiunfi 120

6.4. Filtre de netezire ....................•............... 121

8

6.5. Stabilizatoare de tensiune ..........................•. 124

6.5.1. StabiIizatoare de tensiune continua cu tuburi cu gaz 124

6.5.2. Stabilizatoare de tensiune eu diode sem iconductoare 126

7. Amplifieatoare 7.1. Introdueere

7.2. Trioda ca ampIificatoare 131

7.2.1. Frmct ionarea amplificatorului eu trloda 131

7.2.2. Schema echivalenta a triodei ea amplifieatoare 134

7.3. Tranzistorul ea amplificator 135

7.3.1. Fu nct ionarea amplifieatorului eu tranzistor in eo-

nexiune eu baza comuna 135

7.3.2. Funct ionarea amplificatorului eu tranzistor in eo-

nexiune eu emitor eomun 138

7.3.3. Funct ionarea ampIificatorului eu tranzistor in eo-

nexiune eu eoleetor eomun 140

7.304. Comparat ie intre cele trei montaje de amplifieare eu

tranzistor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . 141

7 A. AmpIifieatoare de audtofrecventa 142

704.1. Amplifieatoare de semnal m ic, cu tuburi eleetronice 142

704.2. Amplifieatoare de put ere eu tuburi electron ice 153

704.3. Amplifieatoare de semnal rnic, eu tranzistoare 159

70404. AmpIificatoare de putere eu tranzistoare 166

704.5. React ia in amplificatoarele de audtofrecventa, . . . . . 169

7.5. Amp lificatoare de ina lta f'recventa 181

7.5. I. Amplificatoare de radtofrecventa eu tuburi electro-

nice 182

7.5.2. Amplificatoare de radtofrecventa cu tranzistoare .. 184

7.6. AmpIifieatoare de curent continuu .

8. Ose lIa toare

8.1. Introdueere .

8.2 Oscilatoare cu Inductanta ~l capacitate (L.C.) , .

8.1.1. Negativarea automata prin curenti de grila .

8.1.2. Amorsarea ~i amplitudinea oscilatfilor .

8.1.3 .. Not iunea de rez isterrta negativa .

8.104. Scheme de osc ilatoare LC .

8.3. Oscilatoare ell rez istenta ~i capacitate (RC) .

8.3.1. Oseilatoare RC cu un etaj de amplificare .

8.3.2. Oscilatoare RC ell doua etaje de amplificare

9. Mndllintoore, demndulatoure, sehimbiitoare de frecven,a .

9.1. Introducere 208

9.2. Modulatoare 208

9.2.1. Tipnri de modu lat ie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 208

9.2.2. Cireuite de modulat ie 211

9.3. Circuite de detectie 215

904. Circuite de schimbare a frecventel .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. 217

128 128

185 188 188 189 192 194 196 199

201 203 204

207

9

10. Ctreutte de eomutatte 221

10.1. Introducere 221

10.2. Comutare electromecan ica ~i comu tare electron ica , 222

10.3. Circuite log ice 225,

10.3.1. Circuit de negat ie (circuit NU) 225

10.3.2. Circuit de conjunct ie (circuit $1) 226

10.3.3. Circuit de d isjunct ie (circuit SAU) 288

10.3.4. Circuit N1C1 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 229

10.4. Circuite basculante 230

10.4.1. Circuit basculant bistabil . . . . . . . . . . . . . . . . . . 231

10.4.2. Circuit basculant monostab il 233

10.4.3. Circuit basculant astab il (rnu lt iv ibrator) 234

Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 236

10

1. NOTIUNl INTRODUCTIVE

1.1 f.URENTUL ELECTRIC

Curentu1 electric consta in dep1asarea unor particu1e foarte mici incarcate electric in interiorul corpuri1orsolide, 1ichide sau gazoase.

Toate substantele sint compuse din particu1e foarte mici , nnmite molecule; 1a r indul lor, mo1ecu1ele se compun din particule 111ai rnici , numite atomi. In interioru1 atomilor se afla particule materia1e (corpur i mici) numite electroni aflate in miscare de rota tie in juru1 nucleului atomului. Electronii sint incarcati cu 0 sarcina electrica negativa] -), spre deosebire de nucleu care are 0 sarcina pozitiva (+).

In interioru1 meta lei or curentul electric consta in deplasarea electronilor , care tree de la un atom la altul. Corpurilein care exista electroni Iiber i, capabi1i sa se depla. eze intre atomi , se nurnesc conductoare (rnetalele, carbunele, solu ti ile de saruri etc.). Ce1e1alte corpur i , in care electron i i llU se pot dep1asa in acest fel , se numesc izolanii sau dielectrici (aerul ~i a1te gaze in cond iti i norma1e, materialele plastice , sticla , potelanul , cauciucu1, tesaturile textile, rii:;>i}li1e, uleiur ile , lernnul uscat etc.).

In fiz ica ~i in tehnica se considers ca sens de circulatie a curentului sensu1 opus deplasar ii electronilor.

Intensltarea eurentului. Intensitatea curentului se rnasoara pr in unrnarul de electroni care tree in unitatea de timp (intr-o secunda) prin conductor. Unitatea de masura pentru intesitatea curentului este amperul; cind curentul are intensitatea de 1 amper, inseamna ca prin sectiunea

11

travsersala a conductorului trece, in fiecare secunda, un numar foarte mare de electroni, si anume 6,3 urmat de 17 zerouri.

Pe ltnga amper, se folosesc si submultiplii lui miliamperu I, egal cu a mia parte dintr-un amper, ~i microamperul, egal cu a milioana parte dintr-un amper. Prescurtat, amperul se noteaza cu A, miIiamperul cu rnA ~i microamperul cu !J.A, adica

1 A= I 000 mA= 1 000 000 !LA.

Mentionam ca in vorbirea curenta se spune deseori "curent" in loc de "intensitatea curentului", Astfel, se spune "curent de 3 arnper i", "curenti slabi" etc.

Tensiunea eleetrtea. Tensiunea electricd sau diferenia de potential caracterizeaza deosebirea dintre "starile electrice" ale unor conductoare sau ale unor puncte diferite din acelasi conductor, intocmai cum diferenta de presiune caracterizeaza stare a unor lichide din vase diferite sau din locuri diferite ale unei conducte. In orice conductor curentul circula de la capatul cu potential mai inalt catre eel de potential mai scazut , Pentru a obtine un curent electric constant (permanent) este necesar Sa fie mentinuta 0 tensiune (diferenta de potential) intre capetele conductorului, cu ajutorul unei surse electrice (generator electric).

Unitatea de masura a tensiunii se nurneste volt. Se mai folosesc kilovoltul (kV) , milivoltul (mV) si microvoltul (!LV), intre ele existind rela tiile

1

I V=--kV=IOOO mV=IOOOOOO!LV. 1 000

Bezistenja cleetr iea. Daca aplicam aceeasi tensiune Ia capetele unor conductoare diferite, prin unele va circula un curent mai intens, iar prin altele un curent mai slab. Se spune ca aceste conductoare au rezistenie electrice diferite.

Rezistenta unui conductor depinde de dimensiunile lui ~i de materialul din care este confectionat. Rezistenta este cu atit mai mare cu cit lungimea lui este mai mare ~i cu cit conductorul este mai subtire (sectiunea sa este mai mica); ea poate fi calculata cu formula

l R=p-, s

12

in care:

R p

1 S

este rezistenta conductorului ;

rezistivitatea conductorului [marime caracteristica materialelor conductoare); lungimea conductorului ;

sectiunea conductorului.

Unitatea de masura a rezistentei se numeste ohm (se citeste "om" ) si se noteaza cu litera greceasca il (omega). Se mai folosesc multiplii si submultiplii kiloohm (kil), megohm (Mil), miIiohm (mil):

1 1

l"---k"- Mil=IOOO mil.

:'01 - 1 000 :'01 - 1 000 000

Lungimea conductorului se mascara de obicei in metri, iar sectiunea lui in milimetri patrati ; pentru a obtine rezultatul corect, in formula de mai sus rezistivitatea trebuie iutrodusa in il mm2/m.

In tabelul 1.1 sint date valorile rezistivitatii unor materiale conductoare solide.

Rezistivitatea unor materiale

Tabelul 1.1

Rezistivitatea n mm"/m

Materialul

Alama Aluminiu Apa d ist ilata Argint

Aur

Bronz fosfor Ciirbune Constantan Cromnichel Cupru Manganin1i Mercur Nichel

Otel

Platin1i Plumb Staniu Wolfram Zinc

0,07 0,026

1 ... 4.1010 0,016

0,024

0,115 60···80 0,49

1,1

0,0175

0,42

0,958

0,07

0,1

0,1

0,21

0,11

0,055

0,06

13

+ ~ f 0

abc d

1.2. Circuite electrice

Cel mai simplu circuit electric este format dintr-o sursa si d intr-un conductor conectat la borneIe sursei; acest conductor se mai numeste si consumator (sau receptor), deoarece "collsuma" curentul electric produs de sursa . De exernplu , Iegind un bee (consumatorul) la 0 baterie de lanterna (sursa) obtinern un circuit electric ca eel din, fig. 1.1. Curen-

Fig. 1.1. Circuit format diu- Fig. 1.2. Reprezentarea elementelor

tr-o baterie si un bee. de circuit electric:

a - sursa ; b.- rezistor; c - tampa (bee); a - circuit format durtr-o sursa !?i 0 lampa.

tul, av ind aceeasi intensitate in tot ~ircuitul, parcurge conductorul exterior de la plus catre mmus, intra in baterie pe la borna minus a acesteia si iese prin borna plus, cont inu indu-si astfel circuitul.

Circuitele electrice se reprezinta cu aj utorul schemelor , care contin semne conventionale ca cele din fig. 1.2.

Lcgca lui Ohm. Intre marimile fundamentale curent, tensiune, rezistenta exista 0 legatura care se exprima prin legea lui Ohm:

1= E.

R'

in care:

I este curentul electric prin conductor;

U tensiunea electrica dintre capetele conductorului ;

R rezistenta conductorului.

14

In legea lui Ohm curentul se exprirna de obicei in amperi, t:nsiune:a i.n vo~ti si re:iste~ta in ?hmi (sau curentul in mihampen ~l rezistenta m kiloohmi}:

. vo lt i

ampen=-ohmi

( .1. . vOlti)

sau: mi iampen e,

kiloohmi

T('llsillllea eleetromoloare a unei surse, Tensiunea electrornotoare este 0 rnar ime caracteristica a unei surse electr ice , Ea este ega la cu tensiunea sursei atunci cind nu se conecteaza nici un consumator la sursa (sursa "ful1ctioneaza in gol"). Tensiunea electromotoare se mascara cu un voltrnetru legat direct la bornele sursei.

Tensiunea electromotoare a unei surse este totdeauna mai mare decit tensiunea la bornele ei atunci cind ea produce curent intr-un circuit inchis. Acest fapt este dator it rezisteniei interne a sursei, pe care ia nastere 0 cadere de tensiune. Astfel, pentru Fig. 1.3. Circuit

"t format d intr-o

intregul circuit (fig. 1.3.) legea lui Ohm

se scrie:

sursa si un consumator (receptor).

R 1=--R+Rt

in care: I este intensitatea curentului din circuit; E - tensiunea electromotoare a sursei ;

R - rezistenta circuitului exterior;

R, - rezistenta interna a sursei.

Aceasta formula mai poate fi scrisa in modul urmator:

U=E-Rif.

De aci se vede ca tensiunea la borne este mai mica decit tensiunea electrornotoare, diferenta dintre ele fiind "d.derea de tensiune" interna, Rtf .

. Cirelli te ell ramifiea tH. Circuitele mai complicate contin mal multe surse, iar conductoarele lor pot avea ramificatii. .P_:ntru fiecare portiune din aceste circuite, poate fi fo!os:_ta legea lui Ohm, asa cum s-a aratat anterior. Trebuie insa remarcat ca in circuitele cu ramificatii curentul nu

15

este acelasi in toate 1aturi1e circuitului, deci 1egea lui Ohm "pentru intregul circuit" nu se mai poate folosi.

Punctele de ramificatii din circuit se ~umesc noduri.

In, orice nod suma curent:iilor care intra in, mod este egala cu suma curentilor care ies din nod (fig. 1.4).

B ezis toare, in electronica se folosesc foarte des dispozitive for-

mate dintr-un conductor, construit astfel inc it sa aiba 0 anumita ... rezistenta, de valoare Iixa sau variabila, Aceste dispozitive se numesc rezistoare* .

Rezistoarele folosite in electronica sint de doua tipuri; bobinate sau chimice ,

IZ-8A /

I, -12A / /

Fig. 1.4. Nod de c ircu it , cu cxeuiplu de va lor i ale curen tilor care in trii in

:!lod~i cart' ies diu el.

Rezistoarele bobinate sint construite dintr-un conductOI [sirma] infa~urat in jurul unui suport izolant, de obicei cilindric sau plat. Se folosesc de regula conductoare din aliaje de mare rezistivitate (crom-nichel, constantan etc.), pentru a realiza cu 0 sirma nu prea lunga rezistenta de va loare dorita ,

Rezistoarele chimice sint realizate prin depunerea unui strat conductor (amestec de grafit cujalte substante, sau metal) pe un suport izolant (de obicei cera mica) de forma cilindrica .. Aceste rezistoare sint foarte larg folosite in e1ectronica, putind avea rezistenja de la 1 n la 100 MQ, dimensiuni pina la cele mai mici, precum ~i alte avantaje; ele sint in acelasi timp ~i ieftine. Foarte rasp indite sint ~i rezistoarele chi mice variabile [potentiometrele chimice), prevazute cu un cursor care poate fi \deplasat in lungul peliculei rezistive.

Utiliziiri ale rezistoarelor in circuitele eleetriee, Deseori, introducerea unui rezistor intr-un circuit electric se face cu scopul de a stabili 0 anumita intensitate a curentu-

• in loc de ,,rezistor" se Ioloseste l1i termenul ,,rezistenta." pentru d ispozitivul fizic mentionat (care are 0 anumita rezfstenja, in sensul de proprietate a lui).

16

lui din circuit, a limita aceasta intensitate sau a micsora tensiunea pe consumatorul din circuit. De exemplu , daca o sonerie electrica functioneaza cu curent de 100 rnA ~i 0 alimellti'im de la 0 tensiune de 24V, vom realiza circuitul

a

b

c

ill

e

Fig. 1.5. Exemple de ut il izar i ale rezistoarelor:

a - in serle ell 0 sonerle; b - In serle ell 0 tampA; c - ca reostat; Ii - ca d1vizor de tensiune; • - ca potentiometru.

din fig. 1.5, a, in care rezistenta R 0 alegem astfel, incit in conforrnitate cu legea lui Ohm, tensiunea de 24 V impartiLl la rezistenta totala a circuiu1ui (rezistenta R plus rezistenta soneriei) sa ne dea curentul dorit de 100 rnA; daca o lampa functioneaza normal 1a 0 tensiune de 120 V, dar Hoi avem 1a dispozitie numai 0 tensiune de 220 V, putem folosi un rezistor suplimentar, ca in fig. 1.5, b, ales astfel incit caderea de tensiune pe el sa fie egala eu diferenta de 220 - 120=100 V.

Daca intr-un circuit de felul aratat este necesara nu nurnai mentinerea curentului la 0 valoare data, ci ~i reglarea lui Intre anumite limite, se poate folosi un rezistor reglabil R,. (variabi1) ca in fig. 1.5, c. Acest rezistor a carui rezistenta jioate fi variatii , introdus in serie intr-un circuit, poarta lltllnele de reostat,

Uneori este necesara 0 reducere a tensiunii intr-un circuit de rezistenta mare. in aceste cazuri se utilizeaza de obicei divizoare de tensiune , ca cele din fig. 1.5, d. Ciiderea de tcnsiune pe rezistorul R2, care se aplica mai departe conSllltlatorului R1, este mai mica decit tensiunea sursei (egala. etc suma cader ilor de tensiune pe rezistoarele Rl si R2).

17

Alegind convenabil raportul dintre cele doua rezistente , se po ate reduce (diviza) tensiunea sursei in orice raport.

Daca este necesara obtinerea unei tensiuni reglabile, se poate folosi un rezistor reglabil numit potenfiometru (fig. 1.5, e). Acesta se compune dintr-un conductor, pe care se poate deplasa un contact mobil, numit cursor, de la un capat la altul al conductorului. Cursorul imparte rezistorul in doua parj.i, ale carer rezistente depind de pozitia lui. Deplasind cursorul potentiometrului, tensiunea aplicata consumatorului variaza ; in cazur ile limita, se poate obtine o tensiune zero, cind cursorul este la capatul de jos al rezistorului, respectiv tensiunea maxima (egala cu tensiunea sursei) dud cursorul se afla la capatul superior al rezistorului.

Gruparea rezistoarelor. In diferite circuite electrice, rezistoarele pot fi grupate, urmarindu-se prin aceasta diferite scopuri. Se folosesc mai frecvent dona moduri de grupare:

In serie si 111 para Iel (fig. 1.6.)

In gruparea in serie rezistoarele se leaga cap la cap, formind un lant. Rezistenta totala a unui ansarnblu de rezistoare, de exemplu pentru trei rezistente legate in serie, este:

R=R1 +R2+Rs·
/(1
Rz
R, R2 RJ RJ
a b

Fig. 1.6. Gruparea rezistoarelor: a - in serie; b - in paralel.

La gruparea in paralel (sau "in derivatie") toate "incepnturile" rezistoarelor se leaga intr-un punct, iar toate "sfirsiturile" rezistoarelor se Ieaga impreuna intr-un alt punct, Calculul rezistentei totale, In cazul gruparii in paralel, de exernplu a trei rez istoare, se poate face folosind formula:

1 1 1 1

R = n:- + R2 + R; ,

18

In care:

R este rezistenta totala a ansamblului;

R R R3 - rezistentele componente.

l' 2'

Deci, la legarea in paralel se insumeaza inversele rezistentelor (numite ~i conductanfe).

o formula mai simpla se poate aplica in cazul in care sint legate in paralel numai doua rezistoare (caz foarte frecvent 111 practica):

R= RIR2 ; daca Rl = R2 rezulta R =.!!l. = R2

rRl+R2 2 2

Deci, in acest caz, rezistenta totala este egala cu produsul rezistentelor componente impartit la sum a lor.

Puterea eleetrtea ~i energia eleetrlea, Notiunile de putere electricd si energie electricd intervin in unele procese de transformare a energiei dintr-o forma in alta. Se stie ca In cursu I acestor transformari energia se conserva ; vom obtiue cleci 0 cantitate de energie electrica egala cu lucrul mecanic pe care i1 cheltuim , atunci cind transformam energia mecanica in energie electrica (in generatoarele electrice) si, invers, lucrul mecanic produs de un motor electric este ega! cu energia electrica cheltuita in acest scop.

in aceste transformar i, energia electrica in unitatea de t imp , numita putere electrica, este egala cu produsul d intre tensiune ~i curent:

P=UI.

Puterea se mascara cu unitatea numita watt, care se uoteaza cu litera W. Un curent de 1 A la 0 tensiune de 1 V produce 0 putere de 1 W; aceeasi putere 0 da si un curent de 10 A la 0 tensiune de 0,1 V sau un curent de 0,1 A la ? teusi~ne de 10 V. Se ma i utilizeaza multiplii wattului, 11l speCial miliwattul (mW) ~i kilowattul (kW).

Putersn consumata intr-un conductor de rezistenta R mal l_:Joate fi exprirnata si in modul urmator, daca se tine sea rna de legea lui Ohm:

V2 P=RI2=-.

R

2'

19

Energia electrica se mascara in unitatea numita joule (J) sau watt-secunda (Ws). Se utilizeaza tnsa mai des unitati mai mari: watt-ora (Wh) lji kilowatt-ora (kWh):

1 Wh=3500 J;

I kWh=3 600 000 J.

1.3. Condensatoare ~i bobine

?e liuga rezistoare, condensatoarele si bobinele sint eiemente de circuit folosite pe larg in electronica , Functiouarea acestora este legata de notiunile de cimp electric (la condensatoare) lji cimp magnetic (la bobine), forme particulare ale cimpului electromagnetic, care este 0 forma speciala a materiei.

Ctmpul electric. In general, spunem di Intr-o regiune din spatiu exista cimp electric atunci cind asupra unui corp incarcat cu sarcina electrica, introdus in ace a regiune, se exercita 0 forjii.

Inteusitatea cimpului electric se mascara prin valoarea fortei care actioneaza asupra unui corp incarcat cu 0 anumita sarcina. Cu cit aceasta forta este mai mare cu atit cimpul electric este mai intens.

Or ice corp incarcat cu sarcina electrica creeaza in jurul lui un cimp electric. Acest cimp este mai intens in apropierea corpului ~i scade repede cind ne indepartam de el. Forta care apare intre doua corpuri incarcate electric

putem sa 0 explicam ;1 deci considerind ea unul din corpuri se afla in cimpul electric Fig. 1.7. Cimpul electric produs de doua al celuilalt,

corpuri Incarcate ell sarcini electr ice de Se obisnuieste sa

semne contrare.

se reprezinte cirnpul

electric prin niste lin ii cu sageji, numite linii de cimp sau linii de Iorja . Aceste linii indica directia si sensu I fortelor electrice din cimp,

20

Fiecare Iinie de cimp reprezinta calea pe care s-ar deplasa un mic corp incarcat cu sarcina electrica pozitiva sub actiunea cimpulu i electric. Deci, liniile de cimp electrice pornesc totdeauna de la sarcina pozitiva catre sarcina negativa. In fig. 1.7 este reprezentat cimpul electric in vecinatatea a doua corpuri incarcate cu sarcini de semne contrare.

Condensatoare, Capacitatea eleetrlea. Daca intre doua ccnductcare, izolate intre ele, se aplica 0 tensiune (0 dife renta de potential), ele se incarca cu sarcini electrice egale si de semne contrare, Cantitatea de sarcini care se acumuleaza pe fiecare conductor, la 0 valoare data a tensiunii, depinde de forma ~i dimensiunile corpurilor conductoare, de distanta dintre ele si de natura izolantului care le separa. S-a constatat ca aceasta sarcina este proportionala cu tensiunea dintre conductoare ~i ca raportul dintre sarcina ~i tensiune este ccnstant. Acest raport se numeste capacitate electrica (sau, simplu, capacitate).

Sisternul de dcua ccnductoare izolate, construit special pentru a avea 0 anumita capacitate, se numeste condensatar electric (sau candensator).

Cel mai simplu condensator este candensatarul plan, format din dona placi plane conductoare, separate printr-un izolator numit dielectric (aer sau dielectric solid). Intre cele doua placi numite armlituri sau electrozi, se stabileste un cimp electric, ale carui linii de cimp au forma aratata in fig. 1.8. In practica, se mai folosesc 9i alte tipuri de condensatoare, C11 arrnaturi cilindrice , rasucite L spirala etc.

Capacitatea unui condensa- II - cOlllltruct1e; b - reprezenwe;

1,M - armAturl.

tor este direct proportionala

cu suprafata armaturilor ~i invers proportionala cu distanta dintre ele. Ea mai depinde de natura dielectricului folosit, 9i anume este proportionala cu 0 marime specifica fiecarui material, numita permitivitate relativii (sau constant4 dielectricii). Aceasta marime arata de cite ori este mai mare capacitatea unui condensator care are dielectricul din acel

_.L T

IJ

I

a

Fig. 1.B. Condensator:

21

---411---IU-----U-

C, C2 ~1

b

material fata de cea a aceluiasi condensator avind ca dielectric aerul. Majoritatea materialelor soli de au permitivitatea relativa cuprinsa intre 2 si 10.

Capacitatea se noteaza cu litera C. Ea are ca unitate de masura [aradul, notat cu F. Aceasta unitate fiind foarte mare, in practica se ut'ilizeaza microfaradul (f.LF) , nanofaradul (nF) si picofaradul (pF). Relatiile dintre aceste unitati sint:

F=l 000 000 f.LF

1 f.LF= 1 000 nF= 1 000000 pF Condensatoarele pot fi grupate, ca si rezistoarele, in paralel sau in serie (fig. 1.9).

Daca mai multe condensatoare sint legate in para lel , efectul este acelasi ca ~i cum s-ar mari suprafata armaturilor , deci capacitatea lor totala este egala cu sum a capacitatilor condensatoarelor eomponente:

C=C1+C2+C3+ ...

Legarea in serie este echivalenta cu 0 mar ire a distantei dintre armaturi, astfel incit eapacitatea totala va fi mai

C2

Fig. 1.9. Gruparea condensatoarelor: .. - In paralel; b - in serie.

mica decit fiecare din capacitatile eomponente. Capacitatea echivalenta a doua condensatoare legate in serie, de capacitati C1 si C2, este:

2~

In practica, legarea in paralel. a co~densatoarelcr este folosita mai des decit legarea lor m sene.

GDlllul magnetic. Acest dmp po ate fi creat in, mai mu lte moduri; un mijloc simplu de a produce un cimp magnetic este eel care folo-

seste uu magnet permanent, co~fectionat dintr-un minereu sau metal cu projJrietati feromag?etic;,e. As~- 11leW:":1 metale S111t, In prrniul rind, fierul si otelul , apoi , nichelul , ~obaltul :;;~ aliajele lor. In jurul unui magnet permanent exista totdeauna un cirnp magnetic, de prezenta caruia ne putem convinge aprop iind de magnet 0 bucata

a - in forma de bara ; b - in forma de

de Iier (san un alt magnet); potcoava,

aceasta va fi atrasa de

magnet.

Maguetii uzual i se prezinta sub forma de bara sau de potcoava , In fig. 1.10 sint reprezentate liniile de cimp ale acestor magneti. Conventional, sensul Iiniilor de cimp se a lege de la un capat al magnetului, numit pol Nord, catre celala lt capat , numit pol Sud.

Daca se apropie intre ei doi poli de acelasi fel (doi poli Nord sau doi poli Sud) a doi magneti diferiti, acestia se vor respillge; daca pol ii apropia ti sint de nume contrare, ei se vor a trage.

Materialele feromagnetice pot fi magnetizate prin introdncerea lor intr-un cimp magnetic. Unele materiale feron:agn,etice ramin magnetizate si dupa scoaterea lor din clrnp; acestea se numesc materials magnetic dure, iar fenomenu]. care are loc se numeste magnetism remanent. Alte n:atenal~ 1:;;i pierd magnetizarea dupa incetarea actiunii clmpulul; acestea se numesc materiale magnetic moi, iar fenomenul respectiv se numeste magnetism temporar.

Matenalele magnetic dure se folosesc pentru confectiona rea magnetilor permanenti.

N

s

a

b

Fig. 1.10. Magnet.i perrnanent i:

23

· t i folosesc ca jni ),

Materialele magne IC mor se 0 osesc ca miezuri pentru J

bobine ~i transformatoare, electromagneti etc.

Or ice corp- feromagnetic poate fi magnetizat numai pina la 0 anumita limita. Oricit am rnari intensitatea cirnpului exterior peste aceasta Iimita , magnetizarea nu mai creste , I Se spune ca acel corp feromagnetic este saturat, iar fenomenul se nnmeste saturatie.

Bobine. Induetanja, In jurul oricarui conductor parcurs de curent electric exista un cimp magnetic. Deci, cimpul magnetic poate fi creat nu numai cu ajutorul magnetilor permanenti, ci ~i folosind conductoare prin care circula curent. De obicei, se- folosesc conductoare rasucite in forma de elice pe un suport izolant cilindric, numit carcasa : acestea se numesc bobine (fig. 1.11, a). Fiecare bobina este fermata din mai muite spire; bobina are atitea spire de cite ori conductorul este rasucit pe carcass.

Fiecare spira circulara creeaza un cimp magnetic, ale carui Iinii de cimp traverseaza planul spirei. Cimpurile produse de spiralele bobinei se insumeaza, astfel incit cimpul

a

b

c

Fig. 1.11. Bobina:

.. - aspect; b - reprezentare; c - clmpul magnetic al bobinei,

bobinei este mai puternic ; intensitatea acestui cimp este cu atit mai mare, eu cit bobina are mai muite spire si eu cit curentul prin bobina este mai intens. Forma Iiniilor de cimp in apropierea bobinei este reprezentata in fig. 1.11, c.

24

Totalitatea liniilor de cimp ale bobinei formeaza fluxul magnetic al acesteia. Fluxul magnetic al unei bobine devine mult· mai puternic dad se introduce in bobina un miez de material feromagnetic. Aceasta se explidi pnn faptul ca , sub actiunea cimpului bobinei, miezul se magnetizeaza ~i creeaza un flux magnetic sup limentar, de obicei mult mai puternic decit fluxul bobillei illsa~i (fig. 1.12, a).

Fluxul unei bobine de-

pinde foarte mult si de a

constructia ei. Pentru a Fig. 1.12. Bobine ell miez feromagnetie: obtine un flux magnetic a-cu miez in formA de bara; b-cu~.miez_lnchis. puternic, este necesar

ca liniile de cimp sa se poata inchide in intregime prin miezul feromagnetic, deoarece acesta opune 0 "rezistenta" mai mica fluxului decit aerul; pentru aceasta , miezul se face inchis, de exemplu , ca in fig. 1.12, b. in acest caz , fluxul magnetic al bobinei este de Il,. ori mai mare decit in Iipsa miezului, unde Il,. se numeste permeabilitatea relativii a materialului din care este confectionat miezul ,

Variatia in timp a fluxului magnetic din orice circuit produce 0 tensiune electromotoare (numita "indusa") in ace! circuit; acest fenomen se numeste induefie electromagneticd; tn cazul bobinelor se produce fenomenul de inductie proprie sau autoinduelie. Pentru caracterizarea acestui fenomen se foloseste notiunea de induetan/ii a bobinei.

Inductanta se noteaza cu litera L ~i se mascara in henry (prescrutat H). 0 bobina are inductanta de I H atunci dnd un curent de lA, care scade uniform pina la zero in timp de 1 s, induce in bob ina 0 tensiune electromotoare de 1 V. Se mai folosesc submultiplii milihenry (mH) si mierohenry (!J.H).

. Inductanta unei bobine depinde de forma si dimensiunile ei, de numarul de spire ~i de proprietatile miezului feromagnetic (daca aceasta exista). Inductanta creste cu diametrul bobinei ~i scade cu lungimea ei. Ea este proporjiona lji cu patratul numarului de spire (deci, daca marim de

b

25

1. 4. CURENTUL ALTERNATIV

(.

doua ori numarul de spire, inductanta creste de patru ori, dad 11 marim de trei ori, inductanta creste de nona ori etc.).

Introducerea unui miez feromagnetic in. bobina mareste inductanta ei; un miez de permeabilitate ridicata po ate duce la cresterea inductantei de sute sau de mii de ori.

Inductantele bobinelor legate in serie se aduna ca ~i rezistentele legate in serie (daca bobinele nu se influenteaza reciproc prin cirnpur ile lor magnetice).

Curentul care are 0 intensitate constants in timp si rru-si schimba sensul se numeste curent continuu; Daca intensitatea sau sensul curentului se modifica in timp, cnrentul se numeste variabil. De obicei, variapiile in timp se produc periodic, adica la intervale egale de timp. Curentul care i~i schimba periodic sensul, circulind intr-un interval de timp determinat intr-un sens si apoi, intr-un interval egal de timp in sens opus, se numeste curent alternatio, Acest curent i~i schimba deci sensul in permanenta ; aceasta schimbare de sens este insotita, de obicei, si de 0 schimbare a iutensitatii , care trece succesiv prin valori maxime si pr in valori nule (prin zero).

Perioada ~i Ireeveuta curentului alternativ. Curentul alternativ poate fi privit ca 0 succesiune de oscilatii ale electronilor din circuit; durata unei asemenea oscila tii se numeste perioadi1 si este notata de obicei cu litera T.

tn timpul primei jumatati a unei perioade, curentul alternativ circula intr-un sens, iar in timpul celeilalte jumatati de perioada el circula in sens contrar.

Perioada se mascara in unitati de timp, adica in secunde (s), sau in submultiplii acesteia: milisecunde (ms), sau microsecunde (fLS).

Numarul care arata cite oscilatii efectueaza eurentul alternativ intr-o secunda se nnmeste [recuenta curentului. Frecventa este deci egala eu numarul de perioade intr-o secunda si se poate exprima astfel:

1

f=y:,

adica prin inversul perioadei.

26

Unitatea de masura a frecventei se numeste hertz (citeste hert) si se noteaza cu Hz. Un curent a carui frecventa este de 't Hz efectueaza 0 oscilatie pe secunda. Se mai folosesc multiplii hertzului: kilohertzul (kHz), egal cu 1 000 Hz, si meaahertzul (MHz), egal cu 1000000 Hz.

"'In general, frecventele cuprinse intre 20 si 20 000 Hz se numesc audiofrecvente (deoarece ele corespund frecventelor sunetelor care pot fi auzite}, iar frecventele mai rnari se uumesc radiofrecvente (deoarece ele se folosesc in radioc011lt1nica iii).

Reprezentarea grafiea a eurentului alteruativ, Pentru a reprezenta caracteristicile curentului alternativ si a putea nrmari variatia lui in t imp, se obisnuieste sa se foloseasca o reprezentare grafidi sau diagrama.

o asemenea diagrama este aratata in fig. 1.13. Pe aceasta figura sint trasate doua drepte perpendiculare Una pe alta, nurrrite axe. Pe axa orizontala este notat timpul, in milisecunde, iar pe axa verticala, curentul In amperi. Curba trasata pe figura reprezinta , in fiecare moment, intensitatea curentului din circuit, precum si sensul lui (atunci cind curba este deasupra axei orizontale , curentul are un anumit sens, iar cind curba este sub axa orizontala, curentul are seus contrar).

Urmarind curba de varia tie a curentului in t.imp, se observa ca, in primul moment, curerrtu] este zero, iar apoi incepe sa creasci"i, ajugind la 0 anumita valoare maxima. tJrmeaza 0 descre9tere a curentului,careajunge la valoarea zero a~oi incepe sa creased Fig. 1.13. Reprezentarea graf ica a var iat iei

din nou, insa in sens in timp a curentului alternativ

contrar. Dupa ce atin-

dge 0 nOUa valoare maxima de sens opus primei curentul

escre~te· W. • .' ,

cl 1 "T iarasr 91 ajunge egal cu zero. Dupa aceasta, tot ciII . se repeta.

27

Cea mai mare valoare pe care 0 atinge, in anumite moment~, curentul alternativ se numeste ualoare maxima, sau oaloare de otrf sau amplitudine a curentului, Aceasta valoare o notam cu 1M.

Valoarea eleetiva a eurentului alte:rnativ. Intensitatea unui curent alternativ nu se caracterizeaza numai prin valoarea lui maxima, ci ~i prin ualoarea eJectiva (sau ualoarea eJicace). Valoarea efectiva a unui curent alternativ este egala cu valoarea intensitaj.ii unui curent continuu care ar dezvolta aceeasi putere ca si puterea medie dezvoltata de curentul alternativ considerat.

Este evident ca valoarea efectiva a curentului alternativ este mai midi. decit valoarea lui maxima. Curentul alternativ este aproape tot timpul mai mic decit valoarea lui maxima, trecind ~i prin valoarea zero; valoarea lui efectiva va fi un fel de medie a valorilor pe care le ia in diferite mcmente ,

Pentru curentul alternativ care variaza in timp, ca in fig. 1.13, numit curent alternativsinusoidal, valoarea efectiva I

a curentului este de V2~'Inai mica decit valcare a maxima: 1M

1= V"2 =0,7071M,

adica este ega la eu aproximativ 70% din valoarea maxima.

Tot ceea ce am spus p ina aici despre curentul alternativ este valabil si pentru tensiunea alternativa.

Defazajul dint:re doi eurenji alte:rnativi. Sa urrnarrm diagramele din fig. 1.14 in care sint reprezentati doi curerrti alternativi de aceeasi frecventa. Se observa ca , in cazul din fig. 1.14, a cei doi curenti tree exact in acelasi timp prin valoarea zero si prin valorile maxime. Se spune ca acesti curenti sint in Jaza sau ca deJazajul dintre ei este zero.

tn cazul din fig. 1.14, b, in momentul in care unul din curenti trece printr-un maxim de un sens, celalalt curent trece printr-un maxim de sens contrar. tn fiecare moment cei doi curenti au deci sensuri opuse. Se spune ca acesti curenti sint in antifaza sau in opozitie de faza , Defazajul dintre cei doi curenti este egal cu 0 jumatate de perioada, Defazajul se exprima, de obicei, in grade (0), unei perioade intregi corespunzindu-i 360°; in consecinta, defazajul de .« [umatate de perioada este echivalent cu defazajul de 180°.

28

In fig. 1.14, -; este reprezentat cazul in care defazajul <iintre curenti este egal cu un sfert de perioada, adica este de 90°. In acest caz se spune di cei doi curenti sint in cuadratura.

tn sfirsit, in fig. 1.14, d defazajul are 0 valoare oarecare (mai mica decit 90°).

Curentul care atinge primul anumite valori (de exemplu, crece inaintea celuilalt prin zero) este defazat inaintea celu ilalt curent. Astfel, in fig. 1.14, d curentul II este defazat inaintea curentului 12,

Curenj.i alternativi nesinusoidali. Curentii alternativi nu au totdeauna forma regulata de variatie in timp din fig. 1.13, pe care am numit-o varia tie sinusoidala, Mai putin in electrotehnica curentilor tari, dar mai frecvent in electronica si in radiotehnica se folosesc curenti 9i tensiuni care variaza in timp intr-un mod mai neregulat, de exemplu, ca eel din fig. 1.15. Acesti curenti (sau tensiuni) se numese nesinusoidali sau complecsi. Ei pot avea cele mai diferite forme de variatie in t imp ; in fig. 1.16 sint aratate alte exemple de curenti nesinusoidaIi, int ilniti in special in radiotehnicii,

o proprietate foarte importanta a curentilor alternativi nesinusoida.li este aceea ca ei pot .ci reprezentati ca 0 suprapunere de curenti sinusoidali de diferite frecvente. Acesti curenti componenti se numesc armonici, Cu alte cuvinte, adunind mai multe armonici de diferite amplitudini, frecvente si defazaje, se poate obtine orice curent nesinusoidal,

"'~ Frecve.ijele armonicilor nu sint arbitrare, ci ele sint toate multiplii ai frecventei curentului nesinusoidal, Prima armonica, a carei frecventa este egala cu cea a curentului nesinusoidal, se numeste componenta fundamentala; cea de frecventa dubla se numeste armonica a doua, cea de freevenia. tripla se numeste armonica a treia etc.

Comportarea eondensatorului in eurent alternativ.

Dadi un condensator este intercalat Intr-un circuit de curent continuu, curentul nu mai poate circuIa din cauza izolantului aflat intre armaturile condensatorului. AltfeI se petree ln5a lucrurile intr-un circuit de curent aItemativ.

29

Daca se aplica 0 tensiune alternativa la borne Ie (intre arrnaturile) unui condensator, cele doua armaturi vor fi incarcate si descarcate alternativ cu sarcini de nume contrare.

d



t

t

t

Fig. 1.15. Curent nesinusoidal ,

t

b

l

t

t

n n 0

t

c

Fig. 1.14. Curent i ell diferite de- Fig. 1.16. Difer it i curen t.i nesinu-

fazaje intre ei: soidali:

a - In fazll; b - In antifazii; c - In eua- a - dreptunghiular; b - triunghiular (In dinti

dratura ; d - eu un defazaj oarecare de fierlistrau); c - In impulsuri.

Electronii din circuit se vor afla intr-o permanents miscare oscilatorie , trecind de pe 0 armatura pe alta, dar nu prin dielectricul acestuia, ci prin restul circuitului. In circuit va exista 0 deplasare de electroni, intr-un sens si in a ltul , care nu reprezinta altceva decit un curent alternativ.

Legea lui Ohm pentru un condensator se poate scrie sub forma:

30

u 1=--, Xc

unde X; este 0 marime numita reactanid capacitioa, Aceasta reactanta are expresia:

X =_1_= 1 _

c 2 TrfC 6,28 fC MC'

t111de (u=6,28 f este pulsatia curentului, iar C este capacitatea condensatorului. Daca

f se exprima 111 Hz si C in F, u.] reactanta X; rezulta in O.

In ~lOmel1tele in care tensiuuea la bornele condensatorultti este maxima, numarul de electroni de pe arrnatura acestuia este maxim, miscarea

electrollilor In circuit ince- Fig. 1.17. Tensiunea i?i curentul

teaza 0 clipa , pentru a conti- intr-un condenstor.

nua apoi In sens invers, deci

curentul prin circuit este zero. Intre tensiune :;;i curent exista un defazaj de 90° reprezentat 111 fig. 1.17; curentul este defazat inaintea tensiunii.

Cemportarea bobinei in curentul alternativ. Fenomenul de inductie proprie face ca bobina sa "opuna 0 rez istenta" curentului alternativ diferita de cea in curent continuu , :;;i auume mai mare decit aceasta, datorita faptului ca tensiunea electromotoare de autoinductie se opune variatiei curentulu i din bobina. Rezistentei in curent continuu i se a danga deci 0 marime care se numeste reactania bobinei si care exista numa i in curent alternativ. Reactanta bobinei , numita )i reactantd inductiod si notata de obi~ei cu XL, este \:·galii. cu

u

t

sau

XL=2 nfL ~6,28 fL,

uude .111anmea (0=6,28 f se numeste pulsaJia sau [recuenia u11f,h~u~anr a curentului alternativ. Daca. frecventa se exprhm1~ in herti, iar inductia in henry, reactanta rezulta in o mi:

Reactanta i nduct iva , dupa cum reiese din formula ei, cre:;;te cu frecventa. La frecvente suficiei.i C.C iual re , rezrs-

31

tenta bobinei devine neglijabila in comparatie cu tanta ei, astfel incit legea lui Ohm se scrie pentru a

ninde I este curentul prin bobina, iar U este tensiunea apli -cata bobinei.

Daca rezistenta :;;i reactants au valori comparabile, .a tunci legea lui Ohm pentru bobina se scrie:

1= U

V X!+B!'

undc RL este rezistenta bobinei. Reactanta si rezistenta n se aduna aritmetic, ci se compun in modul aratat de formul

.de mai sus. Marimea VXl+Rt, notata de obicei cu Z, .se mai numeste si impedanta bobinei.

Din cauza tensiunii elec tromotoare de inductie pro prie, varia tia de timp a curen tului este intiraiata, astfel in

t cit el ramine in urma tens i-

unii. Defazajul in urma al curentului din bobina depind Fig. 1.18. Tensiunea s i cnrentui de raportul dintre reactanta

intr-o bob ina, si rezistenta bobinei : daca

reactanta este mult mai mate -decit rezistenta , deci la frecvente mai inalte , acest defazaj se ~ propie de 90°, iar in alte cazuri este cuprins intre 0 :;;i 90°

in fig. 1.1S este aratat defazajul dintre curent si tensiume la 0 bobina ,

Translormatoare, Dona bobine care se afla una in apr p ierea celeilalte formeaza un transformator.

Rolul transformatorului este de a transform a tensiun si curentul alternativ, fara 0 pierdere sensibila de energie (asemenea transformari, dar cu pierdere de energie, se po efectua si en ajutorul rezistoarelor, potentiometrelor etc.) Aceasta transformare se bazeaza pe faptul ca transforma-l t.orul "transmite" curentul din prima bobina , numita prima"

-caz:

32

in a doua bobina , ~umita s~cun~ar, nu. cu ajut.orul unor 'ondllctoare, ci prm intermediul cimpului magnetic.

C Cu excepj ia transformatoarelor folosite la frecvente lnalte, cele doua bobine (infa;;urari) se aseaza pe un miez ferol11agnetic inchis, de exernplu, de forma unui cadru

Mt'ez feromagne'/c

J[

b

a

JE

c

Fig. 1.19. Transformator:

a - constructia ; b - reprezentarea transformatorului flil"il miez; c - reprezentarea transformatorului en mlez feromagnetlc.

dreptunghilllar, ca In fig, 1.19. tn acest miez se produce un flux magnetic a lternativ , care induce tensiuni electrol1~ot~are egale in fiecare spira a celor doua infa;;urari. TenslUl1!le .electromotoare totale, si cu oarecare aproximapie tenslUlllle in primar ~i in secundar , sint deci proportionale cu llumele de spire corespunzatoare:

in care:

U1 este tensiunea aplicata primarului;

U 2 - tensiunea care ia nastere la bornele secun-

darului ;

numarul de spire ale infa~urarii primare; numarul de spire ale infasurarii secundare ,

3 - Ele.ctronica elemcnrara

33

N

Raportul _1 se numeste raportul de transformare al

Na

transformatorului, El poate fi un numar supraunitar sau subunitar, adica transformatorul poate fi coboritor sau ridicator de tensiune (tensiunea U2 mai mica, respectiv mai mare decit U 1)' Aceasta proprietate face ca transformatoarele sa fie folosite pe scara larga pentru obtinerea unei tensiuni alternative mai mid sau mai mari decit cea a unei surse date.

Pierderile de putere dintr-un transformator sint de obicei mici, astfel ca puterea aplicata primarului este aproximativ egala eu puterea transmisa in seeundar:

U1I1=U212

de unde rezulta:

adica raportul curentilor din primar si seeundar este egal eu inversul raportului de transformare. Deci, un transfermator cobor itor de tensiune este ridicator de curent ~i invers.

tn anumite cazuri, este important sa stim ce rezistenta reprezinta primarul transformatorului, cind in seeundarul sau este conectata 0 rezistenta oarecare R2• Putem sa aflam aceasta rezistenta scriind eli

ua -R - 2

II

(legea lui Ohm aplicata secundarului transformatorului}, Rezistenta Rl pe care 0 prezinta primarul (intre capetele sale) este

Dar

U NJ U . I Nil

1=- 2 ~1 1= - 2

Na• N1

deci, inlocuind mai sus, rezulta:

R1= (Nt)2.E!

N2 12

34

adidi

R1= (~:r u;

Deci. rezistenla echivalenta in primar este ega/a cu rezistenJa din secundar inmul!ita cu patratul raportulu(de trans/o,mare.

Se poate spune di transformatorul efectueaza ~i 0 transformare a rezistentei. Aceasta proprietate - valabila, evident, numaiIn curentul alter-

nativ - este larg folosita in I circuitele electrice, de exem-

plu, pentru a realiza adaptarea 1 2

unei rezistente la un generator 2

da t (v. § 2.2) .

o varianta a transforms- ~ - --0+---

torului este autotransforma-

d'f d ~ Fig. 1.20. AutotraDaformatoare:

torul, care 1 era e transfer- • _ ooborttor de teubme; 6 _ rldlcAtor

mator prin aceea di lnf~a- de teulune

rea secundara nu mai este izo-

lata de cea primara, 0 parte din spire fiind comune ambelor lnfa~urari (fig. 1.20).

Atit transformatoarele cit ~i autotransformatoarele pot fi construite astfel, incit sa dea mai multe tensiuni de valori diferite in secundar. Transformatoare1e pot avea in aeest scop mai multe secundare, iar autotransformatoare1e pot fi prevazute eu mai multe ie~iri (prize) corespunzatoare aeestor tensiuni .

..

2z CIRCUITE ELECTRICE SIMPLE

2.1. CIRCUITUL SURS.! - RECEPTOR

Circuitul eel mai simplu este format dintr-o sursa si un receptor. Proprietatile acestui circuit sint foarte importante pentru Intelegerea corecta a functionarii unui mare numar de dispozitive si instalatii e1ectronice, deoarece el sta la baza procesului de transmitere a energiei electrice, sub orice forma s-ar afla. Astfel, in cazul eel mai simplu, un generator produce energia electrica si un consumator, legat printr-o linie electrica cu generatorul, primeste aceasta energie. Generatorul {sursa) este caracterizat prin tensiunea electromotoare si rezistenta interna, iar consumatorul (receptorul) este caracteriza t prin rezistenta sa .

.8egimurile de Iunejienare auneisurse. Osursa electrica poate functiona in trei regimuri: in sarcina [regim normal de functionare), in gol si in scurtcircuit (fig. 2.1).

Regi111lUl de functionare in sarcina a fost examinat la § 1.2.

Am vazut ca tensiunea la borne este cu atit mai mica cu cit curentul din circuit este mai mare (deoarece caderea de tensiune RtI creste}; deci, dad vrem sa obtinem curenti ma i mari de la sursa, micsorind rezistenta exterioara R, va scadea tensiunea la borne. Peste 0 anumita valoare a curentului aceasta scadere poate fi atit de mare, inch sa impiedice buna functionare a consumatorului (de obicei, fiecare consumator este construit astfel, iucit sa functioneze normal la 0 anumita tensiune).

36

Regimul de functionare in gol este eel in care la bornele sursei nu se conecteaza nici un consumator; se spune, in acest caz , ca bornele sint in gol, sau sursa lucreaza in gol.

o

_L

T

a

b

c

Fig. 2.1. Regimurile de Iunct ionare a unei surse: a - in sarcina; b - in gol; c - In scurtcircuit.

Curentul din circuit este, in mod evident, egal cu zero, iar tensiunea este maxima, egala cu tensiunea electromotoare a sursei.

Regimul de funciionare in scurtcircuit este eel in care bornele sursei sint legate intre ele printr-un conductor de rezistenta foarte midi (pe care 0 putem considera practic egala cu zero). In acest caz curentul va avea vaJoarea maxima

posibila, ega Hi cu ..!}_ , dar tensiunea in circuitul exterior

R,

va fi zero. Acest regim de functionare este cu totul nefolositor si, de obicei, survine in practica numai accidental. El poate fi si periculos pentru sursa, deoarece aceasta poate fi deteriorata de curentul intens care 0 strabate. Din aceasta cauza in instalatiile electrice scurtcircuitele trebuie evitate.

Puteri ~i randament. Sursa dezvolta 0 putere care se transmite catre receptor. 0 parte din aceasta putere se consuma in receptor, iar alta parte se consuma in restul circuitului. Putem vorbi, in general, de 0 putere utila si de o putere pierduta,

Puterea utilli este dezvoltata in rezistenja de sarcina.

Ea este folosita intr-un anumit scop si se transforms intr-o alta putere: mecanica - la un motor electric, calorica - la un aparat electric de incalzire (cuptor electric, radiator, resou etc.), luminoasa la 0 lampa de iluminat etc.

37

p.uterea piereluta este puterea care se consuma in rezistenja interna a sursei (~i in conductoarele de legatura). Ea se consuma in mod .inutil, transformindu-se in caldura,

Sursa de curent (generatorul) trebuie sa produca 0 putere totala egala cu suma puterii utile ~i a puterii pierdute. Raportul dintre puterea utila ~i puterea totala se numeste rantlament. Randamentul caracterizeaza transferul de putere de Ia sursa la consumator, aratind cit de bine este folosita puterea totala disponibila. Vom avea deci relatiile.

Pt=Pu+Pp

in care:

P teste puterea totala ; P", - puterea utila ;

Pp - puterea pierduta;

1) - randamentul (a se citi "eta").

Randamentul se exprima deseori in procente. in acest caz se utilizeaza formula:

Bandamentul eireuitului sursa-reeeptor, in circuitul electric simplu din fig. 2.2, in care R2 este rezistenta de

sarcina, R, este rezistenta interna a sursei, iar E - tensiunea electromotoare a sursei, intensitatea curentului se poate calcula cu ajutorul legii lui Ohm:

1

E

Fig. 2.2. Circuit sursll.-receptor.

Puterea utila este deci:

P =R /2= R.E2

u , (R,+Rt)2 '

38

iar puterea pierduta este

P =R 12= R,EI

p , (R,+R,)2

puterea tota la este egala cu suma acestor puteri:

E2 Pt=P",+Pp= --R,+R,

Randamentul se poate determina imediat:

P" R, 1

1)=-, = =

'Pt R,+R, l' R,

, +-

R,

Rezultatul la care am ajuns arata di randamentul este determinat de raportul dintre rezistenta interns a sursei si rez istenta de sarcina. Cu cit rezistenta interns este ma i mica in comparatie cu rezistenta de sarcina, eu atit randamentul este ma i ridicat.

La aceasta eoncluzie se poate ajunge si prin alte rationa mente: prin rezistentele Ri, si Rs circula acelasi curent, deci cader ile de tensiune pe R, si pe R, sint proportionale cu va lor ile aeestor rez istente. Puterile Pu 9i Pp vor fi deci 9i ele proportionale eu rezistenta RB, respeetiv Ri, astfel di. dad dorim ea puterea pierduta sa fie midi fata de puterea ut ilii, trebuie ea R, sa fie mie fata de RB•

:2.2. Adaptarea receptorului la sursa

III instalatiile electrice de putere mare este neeesar sa se Iucr ze eu un randament ridicat, din doua motive: energia elec~rid. pierduta, corespunzatoare puterii pierdute, micsoreaze: econoruicitatea instalatiei: puterea pierduta trans~onnlndu-se in caldura, este necesara mar irea volumului l11~talatiei pentru a asigura 0 racire corespunzatoare a ei. Dill aceasta cauza, in instalatiile de putere mare se folosesc gen __ erat,?are eu rezistenta interna midi, iar conductoarele de ;ega.tura au si ele 0 rezistenta suficient de mica (sint con-

ectlOnate din strma de diametru corespunzator).

In anumite instalatii de putere mica problema randaltlentului nu este esentiala. Astfel, in radiotehnica se intil-

39

nesc deseori situatii in care nu se pune problema obtiner ii unui randament bun, ci aceea a obtinerii unei puteri utile maxime de la 0 sursa data (cu tensiunea electromotoare si rezistenta intern a date). Se observa eli randament bun inseamna in acelasi timp putere utila mare, deoarece 0 data cu puterea utili! po ate creste si puterea pierduta , inri'intatind randamentu1. Sa examinant cond itiile in care se rea lizeaza puterea utila maxima.

Condirla de adaptare, Am vazut ca randamentul optim corespunde cazului in care rezistenta de sarcina R, este mult rna i mare decit rezistenta interna Ri a sursei. Daca , mentinind constant pe Ri, 11 marirn pe R; tot mai mult, randamentul creste apropiindu-se de valoarea Iimita de 100% (pentru Rs-?-oo). In acelasi timp, insa, puterea ut ila scade deoarece curentul variaza aproape invers proportional cu Rs, pe cind tensiunea pe rezistenta de sarcina. RB, apropiata de E, rarriine aproximativ constanta ; puterea utila devine egala cu zero in rnomentul in care Rs este infinit mare, adica circuitul este intrerupt. Este clar deci eli puterea ut ila maxima nu se obtine in situatia In care randamentul este maxim.

Sa consideram cazul contrar in care micsoram rezisteuta de sarcina. Rs. In acest caz, curentul prin circuit creste, dar tensiunea pe R, scade; cind Rs este mult mai mic decit Ri, cresterea curentului este inceata (deoarece curentul este determinat, in, acest caz, in cea mai mare parte de Ri), pe cind scaderea tensiunii pe R, este rapida. La Iimita, cind Rs devine zero, puterea utila este si ea egala cu zero.

tn concluzie, la regimurile limita de functionare a unei surse, In gol si in scurtcircuit, puterea utila este zero. Este deci de asteptat ca puterea utila sa fie maxima intr-un regim intermediar, In care R, are 0 anumita valoare finita. Se poate demonstra ca puterea maxima. se obtine atunci cind rezistenta de sarcina este egala cu rezistenja interna a sursei:

Rs=Ri.

In acest caz se spune ca receptorul este adaptat la sursa.

Deci, prin adaptare se intelege egalitatea dintre rezistenta

40

le sarcina 9i rezistenta interioara a unei surse, conditie care ~sigUl-a obtinerea unei puteri utile maxi me de la 0 sur sa

data.

Importanla praetiea a adaptar ii, La adaptare, puterea totaHi se imparte in mod egal pe R, si pe R, [puterea utila este ecala cu puterea pierduta), deci randarnentul este de SO<X. Asemenea valoare a randamentulu i nu poate fi consider;ta mare. Totusi, acest regim de lucru are 0 importanta deosebita in electrotehnica si in radiotehnica. De exernplu , antena unui radioreceptor poate fi considerata ca 0 sursa care are 0 anumita tensiune electromotoare 9i 0 anum ita rez istenta interna. In acest caz, ceea ce intereseaza este ca radioreceptorul sa primeasca 0 putere cit mai mare de la o antena, prin adaptarea acestuia la antena ; randarnentul nu are nici 0 importanta in aceasta situatie , puterile Iiind. inf'ime.

Se mai pot da multe exemple de necesitate a adaptar ii In diferite eazuri care se int ilnesc in electronica. Radioamatorii stiu ea nu or ice casca telefonica este buna pentru receptorul lor simplu: sint riecesare casti de rezistenta mare (2 000 ... 4000 .0), pe cind receptorul telefonic functioneaza cu casti de rezistenta midi (100· .. 200 .0). Aceasta se datoreste rezistentelor interne diferite ale "surselor" In ccle doua cazur i, In te1efonie exista valori standardizate ale rezistentei receptoarelor si ale rezistentei interioare a surselor (de exemplu, valoarea de 600 n), astfel incit la <onectarea oricarui receptor la orice sursa adaptarea sa fie rvalizata.

In circuitele de curent continuu adaptarea se poate realiza numai prin a1egerea corespunzatoare a receptorului peutru 0 sursa data. In curent alternativ exista 0 posibili~ate in plus - foarte mult folositapractie - 9i anume lUterea1area unui transfonnator intre sursa si receptor. La § 1.4 am vazut ca, in acest caz, rezistenta echivalenta in primal' depinde de raportul de transformare al transfo~matorului; alegind deci in mod convenabil numerele de SP!re ale transformatorului, se po ate realiza adaptarea on~are ar fi valorile efective ale rezistentei receptorului si reZlstentei interne a sursei.

3. CIRCUITE OSCILANTE

3.1. OSCILATII MECANICE

~I OSCILATII ELECTRICE

In radiotehnica oscilaiiile electromagnetice joaca un ro deosebit de important. Prin circuite oscilante intelegem acele circuite in care se produc oscilatii electromagnetice. Ca ~i oscilatiile mecauice - de exemplu, oscilatiile unui pendul in jurul pozitiei sale de echiIibru - oscilatiile electromagnetice reprezinta 0 variatie periodica a unui curent , a unei tensiuni etc. intr-un circuit care da nastere unor asernenea oscilatii.

3.1.1. PRODUCEREA OSCII.ATIILOR MECANICE

in natura int ilni m multe fenomene care au la baza oscilatii mecanice. Un dispozitiv bine cunoscut, care executa oscilatii mecanice, este pendulul, folosit la ceasornice.

Sa examinarn modul de producere ~i proprietatile oscilati ilor unui pendul (fig. 3.1).

Pentru ca pendulul sa oscileze, trebuie sa-i dam 0 cantitate initiala de energie, de exemplu scotindu-l din pozitia sa de echilibru si Iasindu-I apoi liber. Astfel dad aducem pendulul in pozitia 1 ~i ii dam drumul, el va trece din pozitia 1 in pozitia 2 si apoi va reveni la 1, continuind sa oscileze intre doua pozitii extreme. Aceste oscilatii se produc singure, fara a fi intretinute de 0 forta exterioara, numai datorita

42

ltitatii de energie cedate initial pendulului, Oscilatiile de

cal )' ·tar· lib

cest fel se numesc osa rU ~ ere.

a Trecerea pendulului din pozitia 1 in pozitia 2 ~i revenirea

lui la pozitia 1 constituie un

ciclu complet al miscarii

sale si se numeste os~i1atie coropleta sau, 0 oscilatie. Durata unei oscilatii se numeste perioada, iar numarul de oscilaj.ii pe secunda, asa cum s-a mai aratat in c~pitolull, se numeste frecventa ,

Departarea maxima a po ndulu lu i de la pozitia sa i nij iala, adica distanta 0-1 sau 0-2 (fig. 3.1) se numeste amplitudinea oscilaiiei,

\

\

\

\

\

\

\

\

>-..,

~~/

___ __.- --- 2

I / / I

I

/

I

I

I

I

Fig. 3.1. Pendul ,

:U.2. PROPRIETi\.TI ALE OSCILATIILOR MECANICE

Pr incipalele proprietati ale oscilatiilor pendulului, pe care le vom ergasi la oscilatiile libere ale oricarui sistern oscilant, siut urmatoarele:

n ) Amplitudinea oscilatiilor depinde numai de indepartaTea initiala a pendulului din poz itia de echilibru, adica de c,llltitatea de energie pe care i-am dat-o initial. Cu cit aceasta c1\-pJ.rtare initiala va fi mai mare, cu at.it amplitudinea II -cilatiilor pendulului va fi si ea mai mare.

b) Frecvenja oscilapiilor nu depinde de amplitudinea lor, ci numai de lungimea pendulului. Acest fapt, desi pare cur ios, poate fi verificat usor experimental. Dad n-ar fi asa, rnersu] unui ceasornic de perete cu pendul nu ar fi uniform, ci ar depinde de amplitudinea pe care i-o imprirna mecanismul Ceasornicului.

:U.3. PRODUCEREA OSCILATIILOR ELECTRICE

Cele mai simple oscilatii electrice se pro due in circuitul o~ci1ant format dintr-o bobina ~i dintr-un condensator (ftg. 3.2). Presupunem , ca si in cazul sistemelor oscilante

43

mecanice examinate, ca dam 0 energie circuitului. Aceas energie initial a putem sa 0 cedam sistemului incarcind CO] densatorul C cu 0 tensiune continua U.

Imediat dupa inchiderea circuitului, cu ajutorul inf:Il rupatorului I, condensatorul incepe sa se descarce prin bobif L. Curentul de descarcare nu poate insa sa creasca brus dator ita inductiei bobinei care, asa cum s-a aratat in cap it lull, "se impotriveste" or icaror varia tii ale curentului c circula prin ea. Curentul va creste deci treptat, iar I masura acestei cresteri a curentului, tensiunea pe condens tor scade , deoarece un numar tot mai mare de electroni <l pe arrnatura acestuia se deplaseaza in circuit. in mornen in care tensiunea pe condensator devine zero (condensatori este descarcat complet), curentul ar trebui Sa inceteze : acer lucru s-ar intimpla insa numai in lipsa bobinei din circur Bobina impiedica ~i de aceasta data variatia brusca a curet tului din circuit (incetarea brusca a lui). Acesta continua s circule mai departe ~i produce astfel 0 incarcare a condensatr rului cu 0 tensiune de polaritate inversa fata de cea initial! Curentul este intretinut de tensiunea electrornotoare d autoinductie din bobina, care ia nastere dator ita variatir

i,u

t

Fig. 3.2. Circuit oscilant electric.

Fig. 3.3. Var ia t ia curentului ~i a tellsiunii in circuitul oscilant din fig. 3.2.

curentului , Electronii din circuit tree pe cealalta arrnatura ; condensatorului, p ina in momentul in care condensatoru s-a incarcat la 0 tensiune aproape egala cu cea initiala dar de sens contrar. Dupa aceasta procesul se repeta in sen invers.

Atit curentul cit si tensiunea din circuitul oscilant, Ior mat dintr-o bobina si un condensator, variaza deci periodi

44

in tirnp, trecind succesiv priu zerouri ;;i maxime de sensuri eontrare. in fig. 3.3 se arata diagramele de variatie in timp a curentului )'i a tensiunii din circuitul oscilant. Se vede ca aceste doua marimi sint defazate intre ele cu 90°; cind una trece printr-un maxim, cealalta este zero.

05cilatiile descrise sint libere, din cauza ca ele se produc tara 0 interventie exterioara, numai datorita sarcinii initiale ell care a fost tncarcat condensatorul. Ele se aseamana foarte mult cu oscilatiile pendulului.

3.2. PROPRIETATI ALE OSCILATIILOR DIN CIRCUITUL INDUCTANTA CAPACITATE

;~.~.l. FRECVENTA OSCILATIILOR LIBERE

Ca si in cazul oscilaj.iilor mecanice, se constata ca freeveuta oscilatiilor libere, numita si frecventa proprie a circuitului oscilant electric, nu depinde de amplitudinea oscilatii1or. Ea depinde numai de parametrii circuitului si nu de modul in care am cedat energia initiala circuitului.

Experienta arata ca perioada oscilatiilor libere este cu atit mai mare, cu cit capacitatea condensatorului )'i induetauta bobinei sint mai mari. Aceasta proprietate se poate explica in modul urmator , Dad marim capacitatea condensatorului, timpul uecesar incarcarii lui creste, deoarece la aceeasi tensiune sarcina cu care se incarca este mai mare, deci )'i numarul de electroni se mareste. Milrirea inductantei dnc~, la r indul ei, la 0 crestere si 0 descrestere mai inceata a cnrel1tului din circuit, deoarece 0 inductanta mai mare opune o rezistenta mai mare variatiilor curentului. Prin urrnare , :lH.'3. inductanta si capacitatea cresc, oscilapiile vor fi mai mcete, deci perioada va fi mai mare )'i frecventa mai mica.

Iu practica este foarte important sa )'tim exact valoarea frC(Tentei proprii a circuitului inductanta-capacitate , Formula frecventei proprii este:

1 1

10= 27t VLC = 6.2SVLC •

45

tn aceasta formula inductanta este exprimata in hew iar capacitatea in farazi; in acest caz frecventa reztilta herpi. 0 alta forma practica care exprima frecventa prop este urmatoarea:

I (MH )_ 159

JO z - YL((.LH)C(pF)'

unde s-a indicat intre paranteze unitatea de masura trebuie folosita pentru fie care marime in parte.

Folosind bobine de constructii diferite, cu 0 gama I de valori ale inductantei si condensatoare cu capaci diferite, se pot realiza circuite oscilante in care frecve proprie poate avea valori de la citiva herti la citeva sute milioane de herti.

3.2.2. OSCILATII INTRETINUTE (FORTATE)

Spre deosebire de oscilapiile libere, oscilajiile Intre] nute, numite ~i oscilatii fortate, nu se produc numai dab rita unui impuls initial, ci ele sint mentinute (intretinut prin actiunea unui agent exterior.

De exemplu, in cazul sistemelor oscilante mecanice, ose latiile Intretinute se obtin dad. se aplica sistemului 0 for] exterioara, periodica, Pendulul dintr-un ceasornic nu execut oscilatii libere, ci intretinute, datorita mecanismului cal ii aplica cite un impuls la fiecare perioada ; tot asa , un leaga pe care 0 persoana it Impinge executa oscila tii Intretinuts care nu mai sint amortizate ca cele libere.

tntr-un circuit oscilant electric obtinem oscilatii intreti nute daca 11 conectam la un generator de curent alternativ Curentul care va circula prin circuitul oscilant nu va mai j amortizat, ci va avea 0 amplitudine constanta, determinat de generator; frecventa oscilatiilor nu va mai depinde d circuitul oscilant, ci va fi egala cu frecventa tensiunii electro motoare a generatorului, oricare ar fi valoarea acestei free vente. Constatam, deci, cii proprietatile oscilatiilor intreti nute sint cu totul altele dedt cele ale oscilatiilor libere; an putea sa le rezumam in cele ce urmeaza:

a) Amplitudinea oscilatiilor intrejinute depinde de ten siunea electromotoare a generatorului si de relatia dintn frecventa generatorului ~i frecventa proprie a circuitului

46

Jb) 03cila}iile intr:t!nut~ sint. neamortizate , adica au amplitudine constanta ill timp (fig, 3.4).

c) Frecventa oscilatrilor intretinute est~eg,~ Ii eu freev~nta tel~siunii electrom?toare a ge~eratorulul. ~1 nu. depmd~ in nici un fel de inductanta ~1 de capacitatea circuitului

oscilant.

Ultimile doua din aeeste proprietati sint oarecum Iiresti ~i all ne surprind. Mai interesanta este afirmatia cuprinsa

L~I\f\f\ Pd'vVV V t

o

Fi~. 3.4. Diferite tipuri de oscflat ii electrice: a - oscila\li neamortizate (Intretinute}; b - oscitattl :slab amortizate; c - oscilatt i puternic amortizate.

la punctul a), conform careia amplitudinea oscilatiilor ~depinde de relatia dintre frecventa tensiunii electromotoare aplicate ~i frecventa proprie a cireuitului. Deci nu este indiferent eu ee frecventa aplicam tensiunea eleetromotoare exter ioara ; circuitul oscilant are proprietati de selectioitate, adica nu se comporta la fel fata de orice frecventa ,

3.2.3. REZONANTA

Daca frecventa fortei exterioare care actioneaza asupra unui sistem oscilant meeanie este mult diferita de frecventa lui proprie, amplitudinea oscilatiilor va fi relativ mica. Va trebui cheltuita 0 energie destul de mare pentru a putea produce oscilatii de amplitudine mai importanta.

Dad insa frecventa exterioara este apropiata de frecventa proprie a sistemului, oscilatiile pot fi intretinute eu 0 cheltuiala minima de energie. Aeeasta energie din exterior este necesara doar pentru a compensa micile pierderi din sistemul

47

oscilant ; astfel el oscileaza singur , forta exterioar: -contribuind numai la mentinerea constants a amplitudini oscilatiilor , care fara interventia ei ar scadea in timp. Siste .mul oscilant "raspunde" deci la forta exterioara numai dad frecventa acesteia este apropiata de frecventa proprie ~ sistemului; de fapt, cuvintul rezonanta, prin care se denu .meste fenomenul descris, inseamna chiar "raspuns".

Rezonanta prezinta 0 importanta foarte mare in uaturi ~i in tehnica , 0 forta exterioara foarte puternica poate f .nevatamatoare pentru 0 constructie , pe cind 0 alta fort~ -slaba poate distruge 0 cladire dad frecventa ei coincide

-cu frecventa de rezonanta mecanica a unuia din elernentele

-constructiei: astfel, s-au observat cazuri cind un pod s-a

dar imat atunci cind un grup de ostasi l-au traversat pa . .sind ritmic, cu 0 frecventa egala cu frecventa proprie a podului.

Fenorneuul de rezonanta in circuitele osci1ante electrice are aceleasi part icularitati ca si rezonanta mecanica. Oscilaj.iile lntretinute au amplitudinea maxima atunci dud freeventa generatorului este egala cu frecventa proprie a circuitului; din aceasta cauza , freeventa proprie se mai numeste ~i frecven!a de rezonantd")

Dad mentinem constanta tensiunea electromotoare aplicata circuitului oscilant si variem frecventa ei, obtinem diferite valori ale amplitudinii oscila tiilor din circuit; trecind intr-o diagrama valorile ampli-

.Fig. 3.5. Curba de rezonanta, tudinii oscilatiilor in functie de

frecventa obtinem 0 curb a care 'se numeste curba de rezonan!a. in fig. 3.5 este aratata 0 asemenea curba de rezonanta. Se observa cresterea amplitudinii

j

r

* De fapt, frecventa de rezonanta d if era putln de frecventa proprie a circuitului; aceasta d iferenta este insa foarte mica, ma i ales la circuitele cu pierderi mici, astfel ca ea nu se ia in considerare la calculu l circuitelor folosite iu rad iotehnica ,

48

in apropierea frecventei de rezonanta ~i maximul ei, care are loc practic la 0 frecventa egala cu frecventa de rezonanta.

Pierderile din circuit au 0 influenta foarte mare asupra forrnei curbei de rezonanta , Vom vedea ca factorul care deter-

i

Fig. 3.6. Curbe de rezonanta pentrn diferite valori ale rez istentei circuitului oscilant.

mina.Iorma acestei cur be este raportul dintre reactanta bobinei la rezonanta (egala cu reactanta condensatorului) ~i rezistenta din circuit, numit si factor de calitate al circuitului oscilant.

,In fig. 3.6 sint reprezentate trei curbe de rezonanta ale aceluiasi circuit oscilant, avind aceleasi valori ale inductantei si ale capacitatii, dar valori diferite ale rezistentei (obtinute , de exernplu, adaugind in iserie in circuit niste rezistente suplimentare). Se observa ca, 0 data cu mar irea rezistentei circuitului, se produc doua modificari ale curbei de rezonanta: amplitudinea maxima scade, iar curb a de rezonanta devine mai putin ascutita (mai plata). Pentru a obtine curbe de rezonanta ascutite, adica circuite oscilante selective, trebuie ca rezistenta lor sa fie cit mai mica.

3.3. CIRCUITE OSCILANTE SERlE ~I PARALEL

Am vazut cii pentru a obtine oscilatii intretinute intr-un circuit oscilant, format dintr-o bobina ~i dintr-un condensator, se aplica circuitului tensiunea electromotoare a unui

4 - Elecrr onica e lemen tar I

49

generator de curent alternativ. Generatorul poate fi introdus in circuitul oscilant in doua moduri: in serie, adica intrerupind circuitul oscilant si intercal ind generatorul, sau in paralel , lasind circuitul initial nemodificat si conectind generatorul in paralel pe circuit (fig. 3.7).

Se obtin astfel doua circuite oscilante de baza, numite circuit oscilant serie ~i circuit oscilant paralel (sau derivatie). Proprietaj.ile acestor doua circuite sint diferite, cu toate ca. fenomenul de rezonanta este acelasi in ambele cazuri; de aceea vom examina separat aceste doua circuite.

a

Fig. 3.7. Doua tipuri fundamentaIe de circuite oscilante, dupa modul de conectare a generatorului:

a - circuit ser ie ; b -~circuit para tel.

c

3.3.1. CIRCUITUL OSCILANT SERlE

in fig. 3.8 este reprezentat circuitul oscilant serie, format dintr-o inductanta L, 0 capacitate C ~i 0 rezistenta R. Aceasta rezistenta inglobeaza toate rezistentele din circuit: rezistenta bobinei, rezistenta de pierderi a condensatorului (de obicei mica in comparatie cu rezistenta bobinei) si rezistenta interna a generatorului.

In fig. 3.9 este reprezentata variatia cu frecventa a impedantei Z si a curentului din circuit. Impedanta este Fig. 3.8. Circuitul osc ilant serie. minima la rezonanta, iar cu-

rentul este maxim.

La rezonanta si tensiunile la bornele bobinei, respectiv condensatorului, sint maxime, deoarece acestea variaza ca si curentul din circuit, lucru care se poate vedea usor daca tinem seama ca aceste tensiuni sint ega le cu produsul dintre curent ~i reactantele respective:

i

l

c

UL=XLI; Uc=XcI.

Aceste tensiuni variaza deci conform unor curbe de rezo-

50

nanta care au aceeasi forma ca ;;i curba curentului din fig. 3.9.

La rezonanta cele dona tensiuni U L si U o sint egale intre ele, deoarece in aceasta situatie si reactantele XL si Xc sint egale.

Valoarea acestor tensiuni la rezonanta putem s-o calcuI!im daca deterrninam mai intii valoarea curentului, Pentru aceasta , observam ca la rezonanta impedanta circuitului este egala cu rezistenta lui:

Z=R, !.Z

deoarece cele doua reactante fiind egale si de sernn contrar, se anuleaza reciproc. Curentul

la rezonanta este deci:

I=!!_ .

R

Inlocuind aceasta valoare 111 formulele de mai sus ale lui UL si Uc, se obtine ca la rezonanta:

UL=Uc= XL U= XC U.

R R

f

Fig. 3.9. Var iat ia eu Irecventa a impedantei ~i a eurentului la eireuitul serie.

Rapoartele XL ~i Xc , egale intre ele la rezonanta, se

R R

noteaza cu litera Q ;;i se numesc factor de calitate al circuitului oscilant.

Rezulta:

UL=UC=QU.

Deoarece valoarea factorului de calitate Q este, de obicei, de citeva zeci sau citeva sute, se ajunge la constatarea interesanta ca. la rezonanta tensiunea pe bobina ~i tensiunea pe condensator sint mule mai mari decit tensiunea electromotoare a generatorului. Acest fapt, surprinzator la prima vedere, se poate explica prin aceea, ca la rezonanta tensiunile pe bobina si pe condensator sint aproape in antifaza, astfel incit desi ele au valori mari, suma lor algebrica - tinind seama de semnullor - este mica.

51

Deoareee raportul dintre tensiunile UL 9i Uc si tensiunea electromotoare a generatorului este egala eu factorul de ca litate Q, aeesta se mai numeste si factor de supratensiune.

FenomenuJ de rezonanta in eireuitul serie se mai numeste rezonanid de tensiune, din cauza ea are loe cresterea tensiunilor pe bobina 9i pe condensator la valori mai mari decit eea aplicata eircuitului.

Cireuitul serie este folosit des in radiotehnica, fie pentru a sep ara un eurent de 0 anumita frecventa dintr-un semnal complex, fie pentru a elimina un asemenea curent ; prima din aceste actiuni se numeste selectare, iar a dona rejectare.

3.3.2. CIRCUITVL OSCILANT Pi\RALEL

In fig. 3.10 este reprezenta t circuitul oscilant para lel , format dintr-o inductanta L in serie cu 0 rezistenta R, ansamblul lor fiind conectat in para lel cu condensatorul C. Generatorul alimenteaza acest circuit cu tensiunea U. In aceasta reprezentare am neglijat pierderile din condensator , fapt care nu modi fica rationamentele care urrneaza.

Rezonanta in circuitul para lel are loc la frecventa la care reactanta inductiva este egala cu reactanta capacitiva , Deosebirea cea mai importanta fa ta decireuitul serie consta in aceea ca, in acest caz , bobinei 9i condensatorului Ii se aplica aceeasi tensiune (ele Iiind legate in para leI) , iar curentii care le strabat sint , in general, difer iti, doar la rezonanta cei doi curenti sint

Fig. 3.10. Circuitul osciIant egali;;i de semne contrare,

para leI. adica sint in antifaza, deoa-

rece curentul pr in bobina este defazat ill urma tensiunii comune U cu 90°, iar curentul prin condensator este defazat inaintea acestei tensiuni cu acelasi unghi. Acesti doi curenti sint aproape in antitaza (nu sint exact in antifaza din cauza rezistentei R, care face ca defazajul dintre h ;;i U sa fie putin mai mic decit 90°); curentul total debitat de generator, fiind egal cu sum a alge-

i

52

) /

,

u

br ica a curentilor Lt. ~i Ie, va fi deci mult mai mic decit fiecare din acesti curenti.

In concluz ie, la rezonanta curentii din bratele circuitului paralel sint cu mult mai mari decit curentul total. Din aceasta cauza fenome-

nul de rezonanta in '

)' I.l r

circuitul para lel se

mai numeste rezonan-

ta de curent.

, Daca presupunem d generatorul a limenteaza cu 0 tensi une constants U circuitul paralel, curentul total I va fi minim la rezonanta, deoarece la alte frecvente curentii din bratele circuitului

nu rnai sint egali si deci nu se mai echilibreaza intre ei. De aid se deduce ca impedanta circuitului este maxima la rezonanta. Deci proprietatile circuitului paralel sint opuse proprietaj.ilor circuitului serie; la rezonanta curentul este minim, iar irnpedanta este maxima (fig. 3.11).

Valoarea impedantei la rezistenta este:

Z=_!:_

CR'

r

Fig. 3.11. Var iat ia eu Irecveuta a impedantei ~i a eurentului total la eireuitul paralel.

deci este cu at it ma i mare, cu cit rez istenta proprie a circuitului este mai mica si cu cit raportul Lie este mai mare.

Dad folosim expresiile cunoscute ale frecventei de rezonanta si ale factorului ca litate:

1

21tf= y- ;

- LC

Q= 2rrfL, R

impedauta la rezonanta a circuitului para lel se mai poate pune sub forma

53

De aid rezulta di la rezonanta impedanta circuitului paralel este de Q ori mai mare decit reactanta fiecarui bra] al circuitulu i luat separat.

3.3.3. LARGIMEA DE DANDA

A CIRCUITELOR OSCILANTE

Pina acum ne-am ocupat mai mult de proprietatile circuitelor oscilante la frecventa de rezonanta. Este insa foarte important de cunoscut ~i comportarea acestor circuite in jurul frecventei de rezonanta , Dintre parametrii care caracterizeaza aceasta comportare, eel mai important este largimea de banda sau simplu , banda circuitului, prin care se intelege intervalul de

'---------:!---!:-_-:':- ~ frecvente din vecinata tea

f. f-, r

I 2 frecventei de rezonanta ,

Fig. 3.12. Definirea 1iirgimii de banda in cuprinsul caruia am-

a unui circuit osci1ant. plitudinea tensiunii de

iesire nu scade sub 0 anumita fractiune din valoarea ei de la rezonanta ,

De obicei se considera ca largirne de banda a unui circuit diferenta dintre cele doua frecvente la care mar imea reprezentata in curba de rezonanta (tensiune sau curent) scade la 70% din valoarea ei de la rezonanta (fig. 3.12).

Banda de frecvente astfel definita serveste la caracterizarea selectivitatii circuitelor , ad ica a proprietatilor lor de a transmite oscila tii de anumite frecvente si de a le elimina pe cele de alte frecvente.

Banda de frecvente a circuitelor oscilante , formate dintr-o bob ina si d intr-un condensator , ser ie sau paralel , poate fi calcuJata cu formula simpla

54

in care:

Beste banda circuitu1ui;

fo - frecventa de rezonanta :

Q - factorul de calitate a1 circuitului.

Largirnea de banda este deci cu atit mai mica, cu cit factorul de calitate este mai mare. La aceeasi valoare a factorului de calitate, Jargimea de banda creste 0 data cu frecventa de rezonanta ,

3.4. CIRCUITE OSCILANTE CUPLATE

Se numesc circuite oscilante cup1ate acele circuite osciIante 1a care are loc 0 transmitere de energie de 1a unu1 din circuite 1a celalalt.

Ce1 mai obisnuit caz de circuite osci1ante cup late este ace1a a1 circuitelor cup1ate inductiv sau magnetic (fig. 3.13\. Ce1e doua bobine ale acestor circuite forrneaza un transformator. Circuitul primar este alimentat de la un generator de curent a1ternativ, care produce un curent prin acest circuit. Acest curent creeaza un flux magnetic prin bobina L2, care induce 0 tensiune electromotoare in aceasta bobina. In circuitu1 secundar ia nastere astfe1 un curent a1ternativ, de aceeasi frecventa ca si curentu1 din primar,

Se observa ca circu itul secundar se comporta totdeauna ca un circuit serie, deoarece tensiunea electromotoare indusa este in serie in acest circuit.

Procese1e din circuite1e osci- rn 8 1ante cup1ate sint mai compli-

cate decit cele din circu itele 05- rv~ C, II l2 C2

cilante simple. Aceasta cornpl i-

catie prov ine din faptu1 ca ex is-

ta nu numai 0 influenta a pri-

marului asupra secundarului , asa Fig. 3.13. Circuite oscilante

cum s-a aratat, ci si secundarul cuplate inductiv.

influenteaza circuitu1 primar,

curentul din secundar producind si el 0 tensiune electromotoare de inductie in primar.

In fig. 3.14 slut aratate mai mu1te curbe de rezonanta ale circuitelor cup1ate din fig. 3.13. Prima curba, care

55

eorespunde circuitelor euplate slab, nu se deosebeste mult de eurba de rezonanta obisnu ita a unui singur circuit osci- 1ant, eu condij.ia ea cele doua circuite euplate sa aiba aeeeasi frecventa de rezonanta (aeest 1ucru va fi presupus in cele ce urrneaza). Pe masura ce cup1ajul creste, curb a i~i

a

f

f

r

f

d

b

c

Fig. 3.14. Curbe de rezonan ta ale circuitelor cuplate:

a - 1a cuplaj slab; b - la cuplaj mediu; C - la cuplaj strins; d - la cuplaj foarte shins.

modified forma, devine mai plata 1a partea superioara si, de la un anumit cup1aj incepe sa aiba doua maxime (curba eu doua "coeoa~e"). Tensiunea 1a bornele seeundarului nu mai este maxima, in cazul cuplajului strins, 1a frecventa de rezonanta, ci 1a doua frecvente diferite de aceasta , una mai mare si una mai mica decit trecventa de rezonanta. Cu cit cup1aju1 este ma i strins, cu at it saua (groapa) dintre ce1e doua "cocoa~" este mai accentuata. Aceste fenornene sint datorite tocmai influentei inverse a cireuitu1ui secundar asupra primarului, care in apropierea rezonantei induce in bob ina Ll 0 tensiune electrcmotoare de sens invers curentu1ui din primar, producind 0 scadere a acestuia.

4. TUBURI ELECTRONICE

4.1. INTRODUCERE

Cunoastern cu totii ca "lampile de radio", sau, sub denumirea lor tehnica "tuburile electronice" constituie elementele esentiale ale radioreceptoarelor si ale altor aparate electronice. Simpla examinare exterioara a tuburilor electronice ne spune prea putin despre constructia si functionarea lor. Ca si in alte clemente ale circuitelor electrice, avem de a face cu trecerea unui curent electric, datorita circulatiei unor particule incarcate cu sarcina electrica. Dar in cazul tuburilor electronice aceste particule se deplaseaza liber, in spatii lipsite de aer (in vid) sau prin gaze rarefiate, spre deosebire de conductoarele metalice, unde deplasarea electronilor se produce de la un atom la altul. Particulele purtatoare de sarcina din tuburile electronice sint, in acest fel, mult mai usor "de stapinit", putem actions asupra lor, Ie putem comanda si dirija prin mijloace simple. Electronii "sci'ipati" din reteaua atornilor substantei si eliberati de fortele puternice exercitate de acestia ne dau posibilitatea sa-i acceleram sau sa-i fr inam, sa Ie schimbam directia etc. - si toate acestea cu 0 cheltuiala minima de energie. In tuburile electronice se poate obtine dirijarea unor procese in care intervin energii relativ mari, prin mijloace care necesitii energii mici. Acest principiu sta la baza multor dispozitive folosite az i pentru amplificare, generare, reglare, automatizare, calcul etc.

57

in afara de aceasta, miscarea electronilor fiind foarte rapida , procesele din tuburile electronice au loc intr-un timp foarte scurt. De aceea, se spune ca tuburile electronics sint practic lipsite de ineriie, in comparatie cu diferite alte dispozitive electromecanice, ca relee, motoare etc.

Pentru a intelege functionarea tuburilor electronice trebuie lamurit mai int.ii modul in care electronii pot parasi inter iorul metalului, iesind in spatiul invecinat: cu alte cuvinte, trebuie explicat fenomenul de emisie electronicd, Mai departe, trebuie sa examinarn deplasarea electronilor in interiorul tuburilor electronice, fortele la care sint supusi si felul in care Ii putem comanda din exterior. De asemenea, vom vedea cum sint construite tuburile electronice de diferite tipuri si care sint caracteristicile lor.

4.2. EMISIA ELECTRONICA

Am vazut ca in metale exista totdeauna un numar oarecare de electroni liberi care se mi~ca in perrnanenta neregulat, in toate directiile. La suprafata metalului, unii electroni parasesc pentru scurt timp metalu l - datorita vitezei cu care Yin din interior - intorcindu-se apoi ~i intrind din nou in metal. Acesti electroni, in conditii normale, nu ajung departe de suprafata rnetalulu i, datorita tortelor de atractie puternice pe care le exercita atomii corpului asupra lor.

Cu cit viteza rniscar ii dezordonate a electronilor este mai mare, cu atit ei pot ajunge mai departe de suprafata metalului. La viteze suficient de mari, unii electroni se pot indeparta atit de mult incit scapa de influenta atomilor corpului si ram in in spatiul inconjurator , Se realizeaza astfel emisia electronicd,

Pentru ca fenomenul de emisie electronica sa fie destul de puternic (in conditii obisnuite, numarul electronilor ernisi este cu totul neinsemnat), este necesar ca printr-un mijloc oarecare sa marim viteza cu care se misca electronii in interiorul metalului. Aceasta se poate infaptui in mai multe feluri:

58

a) prin Incalzirea corpului metalic, accelerind astfel miscarea de "agitatie termica" a electronilor din metal; emisia astfel 0 btinuta se numeste emisie termoelectronicd;

b) prin iluminarea suprafetei corpului metalic cu ajutorul unei radia tii ; se obtine astfel emisia fotoelectronica;

c) prin aplicarea unui cimp electric foarte puternic la suprafata corpului, care accelereaza mult electronii ; aceasta emisie se numeste emisie autoelectronicd ;

d) prin bombardarea suprafetei metaIice cu particule suficient de rapide, care ciocnindu-se cu electronii din metal le maresc acestora viteza; rezulta asa numita emisie secundard,

S-a constatat ca nu toate metalele emit la fel de usor electronii. La unele metale, ca toriul, cesiul, potasiul , sodiul, bariul emisia electronica se obtine relativ usor: de exemplu incalz indu-le la 0 anurnita temperatura, ele emit de zed sau sute de ori mai multi electroni decit alte metale. Prin acoperirea suprafetei cu oxizii unor metale ca strontiu, bariu, emisia creste de asemenea foarte multo

Majoritatea tuburilor electron ice folosesc emisia ter~electronica. Parte a unui tub electronic destinata rea lizar ii emisiei electronice se numeste caiod, Pentru obtinerea emisiei termoelectronice, catodul este incalz.it la 0 temperatura inalta , de obicei intre +800°C ~i +2 200~C, cu ajutorul unui curent electric care trece fie direct prin catod (inciilzire directa}, fie printr-un conductor special numit filament plasat in imediata apropiere a catodulu i, astfel incit sa-i transmits caldura dezvoltata [incalzire indirecta).

4.3. DIODA

Dioda este eel mai simplu tub electronic. Ea are doi electrozi: catodul si anodul, intrcdusi intr-un balon de sticIa sau metalic in care este vid.

Catodul, asa cum am amintit, are rolul de a emite electroni. El consta dintr-un fir sau tub metalic (de obicei din wolfram sau din nichel), acoperit cu un strat ernisiv care prin incalz ire produce 0 emisie puternica de electroni. Catodul inciUzit direct este parcurs de un curent (numit

59

"de incalzire"}, care 11 aduce la incandescenta (intocma i ca la becurile obisnuite de iluminat). Catodul inciiJzit indirect, mai rasprndit decit pr imul, are 0 forma de tub (cilindru gol), in inter iorul caruia se afla filamentul, sub forma unei sirme subtiri spiralate. Filamentul, izolat electric de catod, este parcurs de curentul de incalzire.

Anodul are rolul de a capta electronii ernisi de catod.

Realizat din metal (de obicei din nichel sau din tantal), are forma de cilindru gol care inconjoara catodul, sau forma a doua placi paralele situate de 0 parte si de alta a catodului. Distanta dintre catod si anod este de obicei mica, de ordinul a cit iva milimetri sau sub un milimetru.

In fig. 4.1, a este reprezentata schematic constructia cea mai raspindita a diodelor, cu electrozi cilindrici. In fig. 4.1, h se poate vedea construetia catodului incalz it indirect. In fig. 4.2 este data reprezentarea diodei in scheme.

Fig. 4.1. Detalii de constructie a diodei: a - construct ia diodei eu electroz i cilindrici; b - constructia catodului tncalait indirect; a - anodj c - catod ; f- filament; i - izolator.

c

f f

a c

Fig. 4.2. Reprezentarea diodei in scheme: ~ - dioda inailzitd direct; b - dioda indilzita indirect; c - dioda in general (atunci cind in schema nu se re-

prez inta circuitul filamentului).

4.3.1. FUNCTIONAREA DIODEI

Pentru ca dioda sa functioneze, este necesara dirijarea electronilor emisi de catod, astfel incit ei sa ajunga la anod. In acest fel va fi asigurata trecerea curentului prin

60

dioda si ea va putea fi intercalata In diverse circuite e1ectrice.

Daca asupra electronilor nu se exercita forte exterioare, ei forrneaza un nor in jurul catodului, umpl ind 0 parte din interiorul diodei , Pentru a-i dirija spreanod, trebuie creat un dmp electric intre anod si catod, prin aplicarea unei tensiuni electrice intre acesti electrozi.

Se stie (v. capitolul 1) ca orice particula incarcata este actionata de forte in cimp electric. Daca in interiorul d iodei se forrneaza un c imp dirijat de la anod spret catod, electronii av ind 0 sarcina negativa vor fi antrenati in sens invers, adica de la catod spre anod. Con- Fig, 4.3. Circu ite le d iode i. ditia ca electronii sa circule in d ioda

- de la catod la anod - este deci existenta unei tensiuni (diferente de potential) intre anod ~i catod, cu pu.ls1.tl

la anod si minusul la catod. '

In fig. 4.3 este reprezentat circuitul unei diode, realizat astfel incit pr in dioda sa circule curent. Sursa Ef este necesara peutru producerea curentului de incalzire a filamentului*. Sur sa E a creeaza diferenta de potential diutre auod si catod cu polaritatea corecta , Curentul anodic ia circula de la plusul bateriei Eil' prin dioda, la minusul bateriei ; acest curent are sensu I contrar sensului de deplasare a electronilor. Deci sensul conventional al curentului prin dioda este de la anod la catod, conf~rm sensului in care se rnisca electronii, de la cated la anod.

Din cele aratate rezulta ca prin dioda cureniul poate circula intr-un. singur sens, din cauza ca anodul uu emite electroni. Daca tensiunea aplicata intre anod ;;i catod - numita si tensiune anodica - are polaritatea inversa , adica minusul pe anod si plusul pe catod, electronii ernisi de catod vor fi respinsi de auod si se vor intoarce la catod; prin dioda uu va circula nici un curent. Dioda se comporta ca 0 supapa (ventil}, permitind circulatia curentului intr-un

+

'-

-T

I

* Filamentnl poate fi inca lz it s i en eurent alternativ, el fiind izolat electric de circu itu l anodic.

61

sens si intrerupind circuitul pentru sensul contrar. Nici un conductor metalic obisnuit nu are asemenea proprietati; dioda este un element neliniar, fapt care este folosit pentru indeplinirea unor functiuni speciale in diferite circuite electronice. Una din acestea este redresarea curentului, adica transformarea curentului alternativ in curent continuu.

4.3.2. CARACTERISTICILE ~I PARAMETRII DIODEI

in cazul unui conductor metalic relatia dintre curent si tensiune este data de bine cunoscuta lege a lui Ohm:

U I=1i'

unde R este rezistenta conductorului.

La 0 dioda relatia dirrtre curent ~i tensiune nu este atit de simpla, Am vazut cii curentul anodic depinde de sensul de aplicare a tensiunii anodice, ca ~i cum rezistenta diodei ar avea valori diferite in functie de polaritatea tensiunii; 0 valoare mica pentru un sens si 0 valoare foarte mare (infinita) pentru celalalt sens. Iu afara de aceasta, curentul anodic depinde ~i de curentul de incalzire a filamentului. Este deci evident cii pentru dioda nu putem scrie, in general, o relatie simpla, de tipul legii lui Ohm, intre curent si tensiune.

Se foloseste in acest scop

o reprezentare grafica a relatiei dintre curentul anodic, si tensiune anodica, anumita caracteristicii anodicd, in fig. 4.4 sint reprezentate citeva asemenea caracteristici, pentru diferite valori ale tensiunii de filament.

Se observa cii pentru tensiuni anodice negative [adica tensiuni anodice cu rninusul pe anod ~i plusul pe catod) curentul anodic are valoarea zero. La tensiuni anodice pozitive, de valoare nu prea mare, curentul anodic creste

Fig. 4.4. Caracteristici ale diodei pentru diferite valor i ale tensiunii de filament

(UfI> U'2> Ufs .)

62

cu tensiunea , fiind independent de tensiunea de filament. Aceasta este regiunea obisnuita de functionare a diodelor. Fiecare electron este supus, pe de 0 parte, unei forte de respingere din parte a celorla lti electroni in drum spre anod, ~i pe de alta parte, unei forte de atractie datorita cimpului electric dintre anod si catod. Cu cit tensiunea anodica este mai mare, cu atit forta de atractie a anodului va fi mai puternica si mai multi electroni vor putea invinge respingerea reciproca dintre ei, ajungind astfel la anod. Numarul de electroni si, in consecinta, curentul anodic creste astfel 0 data cu marirea tensiunii anodice.

De la 0 anumita valoare in sus a tensiunii anodice intervine insa fenomenul de saturatie a diodei: toti electronii ernisi de catod fiind captati de anod, curentul prin tubul electronic nu mai poate creste, oricit am mari tensiunea anodica, deoarece alti electroni nu mai exista , Curentul anodic ramine stationar, Ia 0 anumita valoare care depinde de temperatura catodului si deci de tens iunea de incalzire a filamentului. Asa se explica ramurile curbei caracteristice din fig. 4.4, corespunzatoare unor valori diferite ale tensiunii de filament.

In mod normal dioda nu functioneaza niciodata la saturatie. Pe de alta parte, curbura caracteristica in port iunea ei centrala poate fi neglijata: caracteristica poate fi considerata aproximativ ca un segment de dreapta. Prin urmare, caracteristica anodica poate fi reprezentata simplificat ca in fig. 4.5, a. Pentru comparatie, in fig. 4.5, b s-a desenat caracteristica curent-tensiune a unui conductor obisnuit. Rezulta ca pentru tensiuni anodice pozitive caracteristica simplificata a diodei coincide cu aceea a unui conductor metalic. Se poate astfel defini 0 rezisten;ii interna a diodei, data de raportul:

R Ua t= -;~a

dintre tensiunea anodica si curentul anodic, valabila in5a numai pentru tensiuni anodice pozitive. Nu trebuie de asemenea uitat eli in realitate R£ reprezinta doar 0 valoare

medie, raportul ~ nefiind constant, ci variind in functie de valoarea tensiunii anodice.

63

Rez istenta interna a diodelor de tipurile uzua le este de ordinul zecilor sau sutelor de ohmi .

.

c

a

u

Fig. -1.5. Reprezen tarca s imp l if icnt.a a caructer ist ic i i d iode i: a - a prox imarea caracter ist icl i ell 0 Hnic Ir in ta ; b - caracteristica unui conductor ob isnu it ,

4.3.3. PUTEREA £:Ol\'SUi\IATA IN DionA

Daca atingem cu rnina balonul unui tub electronic simtim ca e1 este cald; la unele tuburi de putere medie sau mare temperatura balonului este at.it de r id.icata incit nu putem tine mina pe ele. De unde provine aceasta incalzire ?

S-ar putea crede ca este yorba numai despre caldura degaja ta de catodul incandescent. Totusi , ne putern convinge usor ca pr in simpla alimentare a filamentului incalzirea tubului este destul de redusa , !ncalzirea puternica provine de la un alt fenomen, de importanta deosebita la toate tipurile de tuburi electronice.

Se stie ca orice corp oprit brusc din miscarea lui se incalzeste, deoarece energia lui cinetica se transforrna in caldura (de exemplu , lovind puternic cu ciocanul intr-un obiect, ambele corpuri se incalzesc). Acelasi fenomen se inthnpla cu electronii din dioda , care bombardeaza anodul si cedeaza acestuia intreaga lor energie cinetica , Anodul diodei se incalzeste cu at it mai mult cu cit numarul de electroni care ajung la anod este mai mare - deci curentul anodic este 1Uai intens - si cu cit viteza lor in mornentul ciocnirii anodului este mai mare. La r indul ei , viteza electronilor este determina ta de tensiunea anodica ce produce cirnpul elcc-

64

tric accelerator din dioda , Se poate arata d puterea care se dezvolta la anodul diodei si care se transforms in caldura este egala cu produsul dintre tensiunea anodica si curentul ancdic:

Pa={.I.aia'

Marimea P a se mai numeste putere disipata in dioda (adica puterea "raspindita" de tub sub forma de caldura), Temperatura anodului depinde di-

rect de valoarea puterii disipate. Pen-

Q tru ca aceast. a temperatura sa nu ajunga la valori periculoase (anodul poate aj unge la ro~u si se poa te chiar top i) ,

e nu este permisa depasirea unei anu-

mite puteri disipate maxime admisibile, specificata in cataloage pentru fiecare tip de tub electronic.

a

4.3.4. CONSTRUCTIA TUBURILOR ELECTRONICE

Diodele, ca si alte tuburi electronice, sint construite in asa fel incit, pe l inga parametrii electrici despre care am vorbit in parte p ina aici, sa fie

Fig. 4.6. Tipuri constructive de tuburi electronice (aproximativ in ordinea evolut iei lor

in timp):

a - cu balon de st icla ~i picioruse de contact, fixate in material plastic; b - la tel, dar ell contacte Iaterale; c - la fel, dar cu un contact superior (de obicei grila); d - balon metalic (tip american) cu picioruse de contact fixate In material plast ic, cheie centrala de ghfdaj ; e - 1a fel, altforrnat (tip german), picioruse asezate nesimetric; / - balon de st icla , contacte scoase prin sticla, inel metalic la partea infer ioara ; g - la fell dar dimensiuni mai mid, cu piesll laterala de ghidaj ,i de blocare; h - tub mlniatura, complet din sttcla, faarte rasptndit i!l prezent , cu doua variante: cu 7 contacte (tip miniatura) sau cu 9 contacte (tip naval); i-tip submin iatura, asemanator

ell eel precedent, dar de dimensiuni mai mici.

realizate si anumite cerinte privind rigiditatea mecanica, conectarea in montaj etc.

Functionarea corecta a unui tub electronic este posibila numai dad in interiorul sau se pastreaza un vid inaintat

5 - Electronic. elementara

65

(cantitatea de aer sau de alte gaze din interior este de obicei sub 0 milionime din volumul total al balonului). Tubul trebuie sa fie perfect etans ; intreaga constructie a tubului este astfel realizata licit sa asigure etanseitatea necesara ,

Pentru introducerea In montaj se folosesc socluri speciale in care sint introduse piciorusele de la partea inferioara a tubului. in fig. 4.6 slit aratate citeva sisteme uzuale de realizare a acestor contacte.

Diferitele tipuri de tuburi sint marc ate cu simboluripentru a putea fi deosebite intre ele. Aceste simboluri, formate din grupe de cifre si Iitere, indica numarul de electrozi ai tubului, valoarea tensiunii de filament etc.

4.4. TRIODA

Trioda, sau tubul electronic eu trei electrozi, sta la baza intregii electronici, avind un rol fundamental in majoritatea circuitelor electronice.

in principiu , trioda deriva dintr-o dioda la care s-a introdus un al treilea electrod denumit grila, intre catod si anod. Grila are forma unei site ("gratar") sau a mai multor fire plasate In drumul electronilor, care sint obligati sa treaca prin "gaurile" grilei. Constructia cea mai raspindita a triodelor este cilindrica (fig. 4.7): catodul. In forma de tija, este inconjurat de grila real izata dintr-o sirma elicoidala (spiralata}, totul fiind nlasat In interiorul anodului tubular. Electronii circula radial, parasind suprafata catodului In toate directiile .

in fig. 4.8estearatatareprezentarea schematica a trio dei ,

Fig. 4.7. Construct ia triodei: a - auod ; g - gril~; c - catod; f - fila.

ment.

66

g

a

Fig. 4.8. Reprezentarea triodei:

a :- anod; g - gTlHi; c - catod.

4.4.1. FUNCTION.'\REA TRIODEI

In mod normal, tensiunea anodului este pozitiva, iar tensiunea grilei este negativa fata de catod. Electronii emisi de catod sint astfel supusi unei forte de atractie din partea auodului si unei forte de respingere din partea grilei. Numarul de electroni care ajung la anod, constituind curentul anodic al triodei, depinde de actiunea simultana a celor doua forte, deci depinde de ansamblul tensiunilor de anod si de grila. Insa grila fiind mai aproape de catod, ea exercita o influenta mu lt ma i mare asupra electronilor decit anodu1: in consecinta curentul anodic al triodei este determinat in prim2tl rind de tensiunea grilei. Dad tensiunea grilei devine la un moment dat mai negativa , forta de respingere a electronilor creste si curentul anodic se micsoreaza : daca, dimpotriva, tensiunea grilei devine mai pozit iva, farta de respingere scade si curentul anodic se mareste. Variaj.ii relativ mici ale tansiunii gri1ei produc varia tii mari ale curentului anodic. In acest fel se rea lizeaza 0 comanda (un reglaj) a1 curentului prin tricda, lucru imposibil de infaptuit ill cazul diodei.

Cea mai importanta proprietate a triodei este ca aciiunea de comandd a grilei are lac cu a cheltuiala minima de energie. !ntr-adevar grila avind un potential coborit ea respinge electronii. Prin gr ila nu circula curent (electronii sint obligati sa ocoleasca fire1e gri1ei, strecurindu-se printre e1e catre anod sau intorcindu-se 1a - catod). Aceasta inseamna ci'i tl~tg sursa care creeaza tensiunea

de gri1a nu trebuie sa cedeze putere, deoarece ea va lucra practic ill gol. Se ajunge deci la posibilitatea de a comanda energii re1ativ mari (prin curentul anodic a1 triodei), cu ajutorul unor energii infime (in circuitu1 gri1ei).

In fig. 4.9 sint reprezentate circuite1e triodei, cu surse1e de curent continuu necesare alimentarii electrozi1or (alimentarea filamentului nu este figurata). Bateria E a produce tensiunea anodica, cu plusul spre anod, iar bateria Eg pro-

Fig. 4.9. Circuitele triodei.

67

duce tensiunea de grila, cu minusul spre grila, Se observa eli ambele baterii au un punet comun, legat la catod.

4.4.2. CARACTERISTICILE TRIODE I

La trioda curentul anodic ia depinde atit de tensiunea anodica u'a, cit ~i de tensiunea de gr ila Ug. Pentru a reprezenta acest lucru , nu mai putem folosi 0 curba simpla , ca la dioda, ci avem nevoie de mai multe asemenea curbe - adica de 0 .Jamilie" de curbe. De exemplu, putem da diferite valori tensiunii de grila, si pentru fie care valoare a lui Ug sa trasam curba iu.=j(ua), adica varia tia curentului anodic In functie de tensiunea anodica. Procedind In acest fel, obtinem caracteristicile anodice ale triodei, care au aspeetul celor din fig. 4.10.

Pentru ug=O earacteristiea lui ia seamana cu eea a unei diode. in adevar, daca potentia lul grilei este egal eu al

Fig. 4.10. Caracter ist ic i anodice ale triodei.

catodului, ea nu are nici 0 influenta asupra eleetronilor si fenomenele se petrec asemanator celor de la dioda.

Pe masura ce tensiunea de grila ia valori mai negative, caracteristicile ia -Ua se deplaseaza spre dreapta, adica spre tensiuni anodice mai mari. Se vede de aici ca daca tensiunea grilei este mai negativa, pentru a obtine acelasi curent anodic, trebuie sa marim tensiunea anodului.

Se mai observa ca tensiunea grilei este de ordinul voltilor, pe cind tensiunea anodului este de ordinul sutelor de volti,

68

Variind cu citiva volti tensiunea grilei, obtinern varia.tii foarte mari ale curentului anodic, pe care le-am putea realiza numai modifieind eu zeci sau sute de volti tensiunea ancdica. A~a cum am mai arnintit , tensiunea grilei are 0 injhten!a mult mai mare asupra CUI entului anodic decii tensiunea anvdidi.

Familia de caracteristici ale triodei poate fi reprezentata si altfel , mentin ind tensiunea anodica constanta ~i trecind in diagrama curentul anodic in functie de tensiunea de grila. Obtinern astfel caracteristicile de grila ale triodei. Un exemplu de asemenea caracteristici este Fig. 4.11. Caracteristici de grila

dat in fig. 4.11. ale triodei.

4.4.3. PARAMETRII TRIODEI

o lIg(V)

Ca ~i Ia dioda, rezistenta internd Ri este raportul dintre 0 varia tie de tensiune anodica si variatia corespunzatoare de curent anodic, tensiunea de grila fiind mentinuta fixa. Rezulta deci ca aceasta reprezinta rezistenta in curent alternativ a triodei. Determinarea rezistentei interne a triodei se poate face eu usurinta pe caracteristicile acesteia , asa cum se arata in fig. 4.12, cu relatia:

Rt= L\ua I

L\ia Ug = cons tant

in cazul triodei se mai pot defini inca doi parametri, si anume: panta S ~i factorul de amplificare fl.

Prin panta S a unei triode se intelege raportul dintre variatia curentului anodic si variatia corespunzatoare a tensiunii de grila, tensiunea anodica fiind mentinuta constanta , Determinarea acestui parametru se poate face cu ajutorul caracteristicilor din fig. 4.13, folosind relatia:

S-~I

L\Ug tta=constant

69

Prill factorul de amplificare 1.1. se intelege raportul dintre variatia tensiunii anodice si variatia corespunzatoare a tensiunii de grila, curentul anodic fiind mentinut constant.

'a!

-rt-----

~;l+----

lao

La

Fig. 4.12. Determinarea tcnte i interne.

rez is-

Fig. 4 .13. Deterru inarea pantei.

Fig. 4.14. Deterrninarea f actorulu i de amplificare.

tntrucit la cresterea tensiunii anodice este necesar sa se micsoreze tensiunea de grila pentru a men tine curentul anodic constant, variaj.iile acestor doua tensiuni sint de semne contrare si, din acest motiv, raportul lor trebuie Ina t cu sernnul - (minus). Determinarea acestui parametru se face pe caracteristicile tubului, asa cum se arata in Figura 4.14 cu ajutorul relatiei:

t::.ua I

1.1.= - t::.ug ia=constanl

70

Acesti trei parametri nu sint independenti , intre ei existind relaj ia :

SRt=fJ.·

!n fiecare punct de functionare din planul caracteristicilor tubului, acesti parametri au anumite valori, care in general difera de la un punct la altul , De asemenea, pentru un anumit tip de tub, la acelasi punct de functionare , valorile acestor parametri difera de la un exemplar la altul. Valorile medii ale parametrilor, in jurul unui anumit punct de functionare luat in portiunea rectilinie a caracteristicilor, caracterizeaza tubul respectiv ~i sint indicate de obicei in cataloage.

Pentru a lamuri mai bine semnificatia si modul de determinare a parametrilor triodelor, sa luam un exemplu concret. !n fig. 4.15 sint reprezentate caracteristicile anodice

la

15

MI

p

70

9 5 4,5

N

o o

!OO !50180200

300

400 uaM 500

'Pig , 4.15. Exemplu de determinare a pararnetr ilor unei triode (dubla triodii de tip ECC 40).

ale uneia din cele doua triode din dubla tr ioda ECC 40. Ne propunem sa determinam parametri in jurul punctului M in care Ua= 180 V, ug= -3 V, ia=4,5 rnA.

Pentru determinarea rezistentei interne, ne deplasam pe curb a ug= constant (Ug= -3 V) pina in punctul N, in care

71

Ua= 180 V si ia=9 rnA. Variatia tensiunii anodice este L1ua=180-150=30 V,

tar variatia corespunzatoare a curentului anodic este uia=9-4,5=4,5 mAo

Rezulta rezistenta interna

R·= AUa= ~ =6 67 kQ.

1 A ia 4,5 '

Pentru determinarea pantei, trebuie sa pastram pe ua constant. In consecinta ne deplasam din punctul }'1 pe vert icala pina in punctul 0, in care ug= -2 V si ia=9 rnA. Variatia curentului anodic este:

uia=9-4,5=4,5 rnA,

rar variatia corespunzatoare a tensiunii de gr ila este u~tg=-?-(-3)=1 v.

Panta are deci valoarea

s= A ia = 4,5 =4,5 rnA/V.

AUg 1

In sfirsit , pentru determinarea factorului de amplificare ne deplasam pe orizontala astfel ca ia=consiant, pina in punctul P in care Ua= 180 V si ug= -4 V. Varia tia tensiunii anodice este:

uua.=180-150=30 V, tar variatia tensiunii grilei este uug=-4-(-3)=-1 V.

Rezulta urmatoarea valoare a factorului de amplifi-

care

fL=- Alia = - ~ =30.

AUg -1

Se verif'ica imedia t reI a tia SRi=4,5·6,67=30=fL·

72

In concluzie, trebuie retinut ca:

- rezistenta interna caracterizeaza influenta tensiunii anodice asupra curentului anodic a 1 triodei;

- panta caracterizeaza influenta tensiunii de grila asupra curentului anodic;

- factorul de amplificare arata de cite ori este mai puternica influenta tensiunii grilei de cit cea a tensiunii anodice asupra curentului anodic

4.5. TETRODA ~I PENTODA

Tubul cu trei electrozi prezinta 0 capacitate relativ mare intre grila si anod. Din acest motiv, in unele scheme electronice el nu poate fi folosit. Eliminarea acestui defect se fac prin introducerea unui electrod suplimentar , obtin indu-se un tub cu patru electrozi, numit tetrod«.

Pentru a intelege imbunatatirea adusa de tetrcda faja de trioda, sa lamurim mai int ii printr-un exemplu fenomenul de ecranare. Sa consideram schema din fig. 4.16 In care datorita condensatorului C, un generator de tensiune alternat iva face sa treaca un curent prin rezistorul R.

Daca intre placile condensatorului C se introduce 0 armatura meta licii ce se leaga ca In fig. 4.17, atunci prin

i C

~

Grv R

Fig. 4.16. Circuit de eurent alternativ eu condensator.

Fig. 4.17. Ecranarea eireuituluidin fig. 4.16.

R nu mai circula curent, deoarece acesta se inchide prin legatura arrnaturii. Se spune In acest caz ca rezistorul R este ecranat faja de generatorul G. Rezulta, deci , cii prin aceasta operatic de ecranare se poate el imina efectul unor capacitati nedorite. Astfel, pentru a elimina efectul capa-

73

citatii dintre grila si anodul triodei, intre grila si anod se introduce un nou electrod, numit ecran, al caru ipotential se mentine fix si egal cu potentialul catodului. Evident, ecranul trebuie realizat tot sub forma unei grile, pentru a permite trecerea electronilor spre anod.

Potentialul aplicat pe ecran este de regula pozitiv, si din acest motiv, 0 parte din electroni sint captati de acesta, ceea ce duce la aparitia unui curent in circuitul de ecran; acest curent este de 4··· 10 ori mai mic de cit curentul anodic.

In fig. 4.18 este data reprezentarea schematics a tetrodei.

Prezenta ecranului Ia tetroda produce unele e£ecte perturbatoare care fac utilizarea ei ma i restrinsa. Bombardarea anodului cu electroni produce oemisie secundara de electroni care sint atrasi de ecran , daca potentialul acestuia este mai ridicat decit al anodului ; in aceasta situatie, curentnI anodic scade i}i curentul de ecran creste. Caracteristica ia -Ua ia 0 forma particulara, cu 0 "groapa" in regiunea tensiunilor anodice mid. Pentru evitarea acestui fenomen, tetrodele de putere se rea lizeaza sub forma de tetrodd Cl'(' fascicul dirijat: electrozii slut astfel construiti incit

a

c

Fig, 4.18. Tetroda:

a - anod ; [e - ecran; g - grill; c - catod,

Fig. 4.19. Pentoda:

a - anod ; s - aupresor; e - ecran j g - grilA; c - catod.

"noruI" de electroni dintre anod i}i ecran respinge electronii ,;secundari" emisi de anod, care se intorcastfel la anod.

Solutia radicala este totusi aceea a pentodei, tubul cu ci~ci electrozi, foarte raspindit in electronic a actuala [fig. 4.19). La pentoda s-a introdus un nou electrod, grila

74

supresoare (sau sirnplu , supresor1tl) intre anod si ecran, Avind Ull potential scazut - de obicei ea este legata la catod - exercita 0 forta de respingere asupra electronilor emisi de anod (prin emisie secundara}, care nu mai pot ajunge la ecran. Pe de alta parte, electronii care Yin de la catod cu viteza mare patrund nestingheriti printre firele rare ale grilei supresoare.

Pentru a arata efectul de ecranare obtinut la tetrode si la pentode, amintim d la triode capacitatea anod-grila este de obicei de citiva pieofarazi; la tetrode aceeasi capacitate este de ordinul 0,01' ··0,05 pF, iar la pentode ea este si mai mica, de 0,001'" 0,003 pF.

Caracteristicile pentodei difera intr-o oarecare masura de cele ale triodei, datorita prezentei ecranului care are, ill or ice regim normal de functionare a pentodei, un potential pozitiv ridicat. Dator ita acestui fapt, curentul anodic nu poate fi anulat prin reducerea tensiunii anodului, asa cum se int.impla la trioda : in general, Ia pentoda tensiunea anodica are 0 influenta foarte redusa asupra curentului anodic. Aceasta se datoreste faptului ca anodul este relativ

.: I I1g oOV
6~
.7 -IV
,
,1 -2V
/ -J V
-4V
uaM
lDD Fig. 4.20. Caracter ist ici anodice ale unei pentode.

departe de catod si ecranat fata de acesta de catre cei trei electrozi intermediari: grila, ecranul si supresorul.

tn fig. 4.20 sint reprezentate caracteristicile anodice ale unei pentode. Se vede ca toate caracteristicile pornesc din origine (punctul ia=O, ua=O). Ele au 0 portiune intinsa

75

aproape rectilinie si paralela cu axa tensiunii anodice - sernn al influentei foarte mid pe care 0 are variatia tensiunii anodice asupra curentului anodic. Functionarea pentodelor are loc aproape totdeauna in aceasta regiune rectilinie a caracteristicilor.

Parametrii pentodelor sint ca si la triode: rezistenta interna , panta ~i factorul de amplificare. Panta pentcdelor este de acelasi ordin de marime ca si cea a triodelor, de obicei intre ImA/V~i 15mA/V. tnschimb,'ceilallidoiparametri au valori mult diferite: rezistenta interna este foarte mare, de obicei intre 50 kil si 1 Mil, iar factorul de amplificare este si el mare, de ordinul sutelor sau miilor.

4.6. ALTE TUBURI ELECTRONICE CU VID

tn practica se folosesc 0 mare diversitate de tipuri de tuburi electronice. Principiul de baza al acestora - care a reiesit din cele aratate pina aid - este acelasi: electronii ernisi de catod sint accelerati de unul sau mai multi electrozi avind un potential pozitiv ridicat {de tipul anodului si ecranului), sint comandati de una sau mai mu lte grile si sint captati de anod (sau "colector"). tn functie de dest.inatia lor, tuburile electronice difera prin numarul si rolul electrozilor, particularitati constructive etc.

4.6.1. TUBURI MULTIGRILE

Adesea este necesar sa se cornande curentul ancdic al unui tub prin doua tensiuni de comanda. tn acest scop, intr-un tub electronic se pot introduce doua grile de comanda, obtinindu-se 0 hexoda. Din punct de vedere constructiv hexoda este similara unei triode, cu deosebirea ea grila ecran este realizata sub forma a doua grile separate, jar intre acestea se introduce cea de-a doua grila de comanda. Acest tub se reprezinta simbolic ca in fig. 4.21.

Hexod:: prezinta aceleasi dezavantaje ca si tetroda si, din acest motlv, este necesara introducerea unei grile supl imentare pentru eliminarea emisiei secundare a anodului.

76

Se ajunge in modul acesta la un tub cu sapte electrozi, denumit heptoda, a carei reprezentare simbolica este aratata in fig. 4.22.

a

('2 ----- 92

----- (',

----- 9,

Fig. 4.21. ~e~~d_a;

a - anod; tl• t. - ecrane; gh gl - grile;

c - catod.

Fig. 4.22. Heptoda: a - anod; s - supresor; elF f. - ecrane; gt. g. -

grile; c - catod.

4.6.2. TUBURI MULTIPLE

Numeroase aparate electron ice contin mai multe tuburi electronice. Din acest motiv este avantajoasa introducerea a doua sau mai multor sisteme de electrozi corespunzatori Iiecarui tub, intr-o incinta comuna, realizindu-se un tub multiplu. Sistemele respective de electrozi pot fi complet separate sau, eventual, pot avea catodul comun. tn modul acesta se pot obtine duble diode, duble triode, triodepentode, duble pentode etc. Recurgindu-se la acest procedeu se real izeaza economie de material si de spatiu, acelasi aparat putind fi realizat cu un numar mai mic de tuburi.

4.7. TUBURI eu GAZ

Pe Hnga tuburile electronice cu vid , analizate p ina a ici, se util izeaza pe scara Iarga tuburi umplute cu gaz. Acestea au proprietati deosebite, datorita prezentei moleculelor de gaz care sint ciocnite de electroni in drumul lor de la catod la anod.

77

4.7.1. TUBURI DE GAZ CU CATOD CALD

Tuburile cu gaz con tin de obicei un sistem de doi sau mai multi electrozi. tn incinta acestor tuburi se gaseste un gaz (neon, vapori de mercur etc.) Conductibilitatea electronica a acestor tuburi se realizeaza atit prin electroni, cit si prin fenomenul de ionizare. Electronii emisi de catod si accelerati de tensiunea anodica se ciocnesc de moleculele de gaz provocind ionizarea acestora. La rindul lor, ionii pozitivi care se formeaza au tendinta sa se deplaseze in sens opus fasciculului de electroni, adica spre catod. Viteza de deplasare a ionilor este lnsa mult mai midi decit cea a electronilor, datorita faptului ca ace9tia au 0 masa mult mai mare. Daca tensiunea anodica depaseste 0 anumita valoare, acest proces de ionizare se dezvolta in avalansa, intrucit electronii care se produc sint, la rindul lor, accelerati spre anod si deterrnina noi ionizari ale moleculelor de gaz. Daca tensiunea anodica nu depaseste 0 anumita valoare, viteza initial a a electronilor nu este suf'icienta pentru a provoca ionizarea. Aceasta valoare de prag se numeste tensiune de ionizare.

Dioda cu gaz (sau ga:wtronul) contine doi electrozi, catodul si anodul. Caracteristica curent-tensiune (fig. 4.23) arata ca, dupa depasirea tensiunii de ionizare curentul anodic variaza in limite foarte largi la variatii relativ mici ale tensiunii anodice. 0 alta particularitate a diodei

cu gaz este determinata de faptul ca procesul de ionizare si dezionizare a gazului din tub nu poate avea loc instantaneu. Din acest motiv, daca tensiunea anodica trece repede de la valori pozitive la valori negative, exista pericolul ca tubul sa conduca 9i in

sens invers sensului normal de conductie, fenomen ce poate sa apara datorita prezentei particulelor ionizate care nu au timp sa se recombine cu electronii pentru a deveni neutre dinpunct de vedere electric. Cu alte cuvinte, tubul cu gaz are "inertie" relativ mare in comparatie cu un tub cu vid.

u Fig. 4.23. Caracteristica eurent-tensiune a unei diode eu gaz.

78

Se construiesc ~i tuburi cu gaz cu trei electrozi, care se numesc tiratroane. Un asemenea tub contine un sistem de electroziformat dintr-un ca tod , 0 grila foarte deasa ~i un anod.

Fata de functionarea unei triode cu vid, functionarea unui tiratron prezinta 0 importanta particularitate. Daca se aplica 0 tensiune negativa pe grila , astfel incit fasciculul de electroni sa nu poata ajunge la anod, tubul se gaseste in stare de blocare. Daca se reduce treptat valoarea tensiunii de grila , curentul anodic apare la un moment dat si, 0 data cu el , fenomenul de ionizare. Daca acum se micsoreaza din nou valoarea tensiunii de gr ila , aceasta varia tie nu mai are nici 0 influenta asupra curentului anodic. Lucrul acesta se explica prin aceea ca. in jurul grilei - situata la 0 tensiune negativa - se formeaza un nor de ioni pozitivi care anihileaza complet efectul tensiunii negative de grila. Rezulta, deci, ea prin tensiunea de grila se poa te comanda doar deschiderea unui tiratron, dar nu se poate realiza blocarea curentului anodic al acestuia. Pentru a reduce la zero curentul anodic este necesara aducerea la 0 valoare apropiata de zero a tensiunii anodice. in acest caz se produce dez ion izarea gazului din tub si efectul de comanda al tensiunii de grila reapare.

4.7.2. TlJnL'RI CU GAZ CU CATOn RECE

Tuburile cu catod rece sint realizate dintr-un sistern de electroz i dispusi intr-o incinta umpluta cu gaz inert, de obicei cu neon. Avantajul dispozitivului consta in aceea ca. nu este necesar sa fie incalzit catcdul , Pentru amorsarea initiala a descarcarii in gaz, care are lee in interiorul tubului, se introduce un mic electrcd legat cu catcdul in imediata vecinatate a anodului; intre acest electrcd si catod apare descarcarea initiala care se extinde apoi in tot tubul.

Caracteristica tensiune-curent a acestui tub are forma. similara cu cea aratata in fig. 4.25. Din alura acestei caracteristici se constata posibilitatea de a folosi acest tub ca stabilizator de tensiune, intrucit la variatii relativ mari ale curentului prin tub tensiunea la bornele acestuia ramine practic neschimbata .

Tuburile cu catod rece se folosesc frecvent si ca tuburi semnaliza toare.

79

4.8. TUBURI CATODICE

Tuburile catodice sint niste tuburi electron ice de constructie speciala, care permit vizualizarea pe un ecran fluorescent a formei tensiunilor care l i se aplica.

Constructiv aceste tuburi sint realizate sub forma unor baloane de sticla vidate, de forma aproximativ conica , hind

3

b

Fig. 4.24. Tub catod ic:

a - aspect; b - constructie ; 1 - catod ; 2 - filament; 3 - ecranul ca todulul ; 4 - gri1a de comanda; 5 - primul anod de accelerare ; 6 - al doilea anod de accelerate; 7 - placi de deflexie; 8 - ecran fluorescent.

prevazute la baza cu un ecran acoper it cu 0 substanta ce devine luminescenta atunci cind este bombardata cu un fascicul de electroni. Acest fascicul de electroni este generat cu ajutorul unui "tun" de electroni plasat in extremitatea opusa a tubului.

Tunul de electroni este, in fond, un sistem de electrozi care contine un catod care emite electroni, 0 grila de coruanda prevazuta cu 0 deschidere circulara pentru comanda fasciculului de electroni si un sistem de unul sau mai multi anozi cilindrici destinati accelerar ii si concentrarii fasciculului de electroni. Intregul sistem functioneaza dupa acelasi principiu ca electrozii unei triode, iar daca anozii au potentiale potrivit alese, se poate asigura concentrarea

80

fasciculului de electroni astfel, incit acestia sa loveasca ecranul luminescent intr-un singur punct.

Constructia acestui tub este aratata schematic in fig. 4.24.

Pentru a permite deplasarea punctului luminos pe ecran este necesara devierea fasciculului de electroni fa ~a de axul tubului. Aceasta se realizeaza trecind fasciculul printre doua perechi de placi pe care se aplica tensiuni convenabile". Aceste placi deviaza fasciculul de electroni dinspre placa situata la potentialul negativ catre placa situa ta la potentialul pozitiv, si se numesc placi de deflexie. Perechea de placi orizontale deviaza fasciculul pe verticala , iar perechea de placi verticale it deviaza pe orizontala.

Aplicind tensiuni convenabile pe cele doua perechi de placi, punctul luminos poate lua orice pozitie pe ecranul fluorescent. Aceasta posibilitate este folosita in aparatele numite osciloscoape pentru a "desena" pe ecran curba de varia tie in timp a unui curent sau a unei tensiuni. La cinescoape - tuburi catodice utilizate in receptoarele de televiziune - bobinele de deflexie care inlocuiesc placile de deflexie asigura "acoperirea" intregului ecran de ditre punctul luminos.

Cu ajutorul grilei de comanda se poate modifica intensitatea luminoasa a punctului de pe ecran. Marind sau micsor ind tensiunea grilei, creste respectiv scade numarul de electroni din fasciculul trimis catre ecran, intocma i ca la 0 trioda. Acest procedeu sta la baza formarii imaginei Ia cinescoape.

• Peutru sirup l if icare , in fig. 4.24, b s-a desenat numa i 0 stngura pereche de asemenea pICICi.

5. DISPOZITIVE SEMICONDUCTOARE

5.1. INTRODUCERE

in ultimii 10-15 ani dispozitivele semiconductoare au fost utilizate tot rnai mult In aplicatiile electronicii, inlocuind treptat tuburile electronice.

Ce sint, in esenta , aceste dispozit.ive semiconductoare?

Functiunile lor In circuitele electronice sint similare, In general, celor analizate In capitolul precedent. Cele mai rasp indite dispozitive semiconductoare sint diodele semiconductoare - analoge diodelor termoelectronice cu vid - 9i tranzistoarele - ana loge triodelor cu vid. Diodele semiconductoare si tranzistoarele folosesc ~i ele principiul comandarii electronilor cu ajutorul cimpulu i electric; deosebirea fundamental a fata de tuburile electronice este ca electronii circula nu prin vid (sau gaz}, ciprintr-un COIP solid. De asemenea , electronii sint "genera1-i" de catre un semiconductor, fara a fi necesara "emiterea" propriu-zisa a lor. De aici rezulta avantaje importante , ca: eliminarea necesitatii de a incalz i catodul , durata de functionare practic nelimitata (nu exista part i "consumabile")' dimensiuni si greutate mici.

5.2. PROPRIET.ATILE CORPURILOR SEMICONDUCTOARE

Notiunea de "semiconductor" se refera la 0 clasa larga de materiale a carer rezistivitate este mai mare decit cea

82

a metalelor, dar cu mult mai midi decit cea a dielectricilor. Cele mai raspindite materiale semiconductoare slut gerrnaniul , sil iciul , arseniul, seleniul , stibiul, telurul , difer itii oxizi de metale, combinatii ale sulfului (sulfuri) si seleniului (seleniuri) etc. Numai citeva din acestea au capatat 0 utilizare larga pilla in prezent; principalele dispozitive semiconductoare care se fabrics azi folosesc germaniul ~i siliciul.

o proprietate importanta a acestor materiale este dependenta puternica a rezistivitatii lor de temperatura. Spre deosebire de metale, rezistivitatea semiconductoarelor scade cu temperatura. De asemenea, rezistivitatea lor depinde de iluminare sau de iradierea eu radiatii de diferite tipuri.

Toate aceste proprietati au permis rea lizarea de dispozitive. semiconductoare sensibile la temperatura, la lumina, la radiat.ii etc. Totusi, fenomenele care au dat nastere la cele mai importante aplicat ii ale tehnici serniconductoarelor sint cele care se produc la suprafata de eentad a unor corpuri semiconductoare de tipuri diferite.

5.2.1. CONDUCTIBILITATEA ELECTRICA A SEMICONDUCTOARELOR PURE

Fenornenele electrice din corpurile semiconductoare nu pot fi Iamur ite daca se presupune di trecerea curentului prin ele s-ar produce ca si la meta1e, prin electroni liberi.

Este vorba de un rnecanism cu totu1 diferit, care determin a proprietatile specifice ale acestei categorii de corpur i.

Modul eel mai obisnuit de reunire a atomilor dintr-o substanta este legiitttra' de valenta. Se stie ca fiecare atom contine un nucleu si un numar de electrons care se rotesc in jurul nucleului, pe mai multe orbite (traiectotii). Ultima din aceste orbite este cea a "eledronilor de valenta", acei electroni care intervin in reactiile chimice. Numarul de electroni de pe ultima orbita determilla "valenta" elernentului chimic, caracteristica decisiva intr-o reactie. Cea ma i stabila configura tie este aceea in care numarul de electroni de pe ultima orbita este opt. De exemplu, atomul de sodiu are un electron pe ultima orbita, iar atomul de clorare sapte electroni pe ultima orbita , Combinindu-se , ei

83

dau nasterea clorur ii de sodiu (sarea de bucatarie), al carei atom are opt electroni pe ultima orbita , Legatura de valenta a atomilor este tocma i aceea in care electronii de pe ultima orbita se cornpleteaza in asa fel inc it numarul lor sa ajunga la opt.

Un alt mod de cornbiuare a atomilor este dat de legalura de cooalentii. In acest caz electronii de pe ultima orbita fOrilleaZa 0 traiectorje comuna in jurul nucleelor a doi atomi vecini. Pe aceasta orbita comuna VOl" circula electronii care inainte "apartilleau" unor atomi distincti, iar acum "apartill" in aceeasi masura ambilor a tomi. In fig. 5.1 este reprezentata schematic molecula de hidrogen, eel mai simplu exemplu de molecula , formata printr-o legatura de covaFig. 5.1. Const itu t ia mo lecu le i lenta a doi atomi de hidrogen.

de hidrogen. In substantele semiconduc-

toare legatura de covalenta este mai complicata ~i joaca un rol esential din punctul de vedere al conductibilitatii electrice. De exemplu , la germaniu fiecare atom este legat prin covalenta cu alti atomi invecina ti.

Pentru explicarea mecanismu lu i conductiei in cazul germaniului , ne vom referi la fig. 5.2. Presupunem cii datorita miscarii de agitatie termica unul din electroni a capatat 0 energie suf'icienta pentru a parasi orbita pe care circula : prin aceasta, legatura de covalenta dintre atomii 1 si 2 (fig. 5.2, a) dispare. In locul electronului ramine un "gol". Dad se aplica un cimp electric cu polaritatea indicata in Iigura , electronul eliberat se va deplasa spre dreapta, iar un alt electron eliberat in acelasi fel undeva la stinga (de exemplu , de la atomii 3 si 4) se va misca de asemenea spre dreapta si va ocupa "golul" ramas de la primul electron (fig. 5.2, b). In mod similar, un alt electron, eliberat de exemplu de atomii 4 si 5, va putea ocupa "golul" ramas intre atomii 3 si 4 (fig. 5.2, c). Prin urmare, electronii se misca spre dreapta, facind deplasari mici .intre

e Nuclee .Electront

84

atomi invecinati , in acelasi timp, goIurile se deplaseaza spre stiuga. Deoarece golurile sint echivalente cu sarcini pozitive, se poate spune di. in semiconductor curentul total

b

+

D

+

c

____ .. ~~E/ectroni

<~======::JI Go/uri

Fi,;. 5.2. Mecan ismu l conduct ie i la germanin: a - un electrod paraseste atomii 1 ~i 2; b - un electron venit de In atomii 3 ~i 4 ocupa locul electronulu i plecat; c - un alt electron vine in Iocu l celu i care a parasf t .atom ii 3 ~i 4.

este compus din curentul datorit unor sarcini negative (electronii) si curentul datorit unor sarcini pozitive (goIurile).

Acesta este, pe scurt , mecanismul curentului la un semiconductor pur. EI se mai numeste conductibilitate intrinseed, iar semiconductoruI se numeste de tip i.

85

5.2.2. CONDUCTIBILITATEA SEMICONDUCTOARELOH CU 1l\IPURITAn

Procentul perechilor electron-go I intr-o substanta semiconductoare pura este extrem de mic, In consecinta , rezistivitatea acestor substante este foarte mare pentru scopurile practice.

In mod obisnuit, in dispozitivele semiconductoare se foloseste un alt tip de conducfibilitate, numita extrinsecd, provocata pr in adaugarea unor mici cantitati de adaosuri, adica substante straine, care forrneaza de fapt niste impuritati pentru semiconductorul respectiv. Daca atomii acestor adaosuri pot sa cedeze cu usurinta electroni, cum este cazul adaosurilor de stibiu sau de arsen la crista lul de germaniu, atunci numarul de electroni va fi preponderant fa fa de eel de goluri, si in acest caz electronii vor cnstitui purtatorii majoritari de sarcini electr ice. 0 astfel de conductibilitate prin sarcini electrice negative se numeste con duetibilitate de tip n, Adaosurile care cedeaza electroni se numesc donori, Chiar 0 foarte mica cantitate de adaosuri poate spori simtitor conductibilitatea electr ica a substantei semiconductoare de baza ,

Daca adaosurile, in loc sa cedeze electroni, au tendinta sa-i capteze, atunci in serniconductorul de baza apare un surplus de goluri, iar conductibilitatea electrica se realizeaza cu precadere cu ajutorul acestor goluri care se comporta ca niste sarcini electrice pozitive. In acest caz, golurile vor constitui purtatorii majoritari de sarcini electrice, iar conductibilitatea prin sarcini electrice pozitive se numeste conductibilitate de tip p. Astfel de adaosuri sint, de exernplu, cele de indiu sau de aluminiu 9i poarta numele de acceptori.

Trebuie subliniat faptul ca nu exista ill practica un semiconductor care sa prezinte 0 conductibilitate exclusiva prin electroni san prin goluri. Orice semiconductor prez inta at it 0 conductibilitate de un tip cit si de celala lt, dar una din ele poate sa predomine. Purtator ii corespunzatori de sarcini sint in acest caz majoritar i , iar purtatorii de tip opus constituie purtatori minoritari de sarcini. Dbzarea corecta a cantitatii de adaosuri la serniconductorul de baza este foarte importanta si trebuie facnta eu foarte

86

rnulta precizie. Tocmai acest lucru ridica dificultati importante in tehnologia de fabricatie a dispozitivelor semiconductoare,

Daca, de obicei, conductibilitatea prin electroni este mai usor de inteles, intrucit ea este specifica substantelor metalice, conductibilitatea prin goluri pare mai ciudata si intelegerea ei ridica de obicei oarecare dificultati. Pentru a intelege mai bine cum are loc conductibilitatea electrica prin goluri, sa ne imaginam urrnatorul exemplu: intr-o sala de spectacol , un spectator din primul r ind de banci pleaca ; locul ramas tiber - gol - poate fi ocupat de un spectator din r indul al doilea, care lasa , la r indul sau , un nou loc liber; acesta poate fi ocupat de un spectator din r indul urmator !}i asa mai departe, pina cind locul liber apare in ultimul rind de banci. Lucrurile se petrec deci ca si cum locul tiber s-ar fi deplasat pina in fundul salii, Evident, acest loc s-ar fi putut ocupa direct de un spectator care ar veni din ultimul rind de banci. Dar lucrul acesta nu se intfmpla de obicei. Deplasarea spectatorilor !}i a locului liber au loc in sensuri opuse, intocma] ca si deplasarea electronilor si a golurilor.

in fig. 5.3 este reprezentata schematic configuratia care se obtine daca se adauga, de exemplu, 0 mica cantitate de stibiu unui corp de baza de germaniu. Atomul de stibiu are pe ultima orbita cinci electroni; patru din acestia se

Fig. 5.3. Struetura germaniului eu adaos de tip n.

Fig. 5.4. Structura germanilliul cu adaos de tip p.

iucadreaza in legaturile de covalenta cu atomii vecini de germaniu, intocma i ca in cazul germaniului pur, iar al cincilea electron este foarte slab legat de reteaua atomica , }}utindu-se desprincle usor de ea. Acest electron se com-

87

porta aproape ca un electron liber dintr-un metal, dind nastere la conductibilitate bun a a semiconductorului.

in mod similar se petrec lucrurile daca se adauga, de exemplu, 0 mica cantitate de indiu la un semiconductor de germaniu. Atomul de indiu are trei electroni pe ultima orbita ; in locul celui de al patrulea electron - care lipseste pentru a completa legatura de covalenta descrisa mai sus - ramine un gol. Acest gol poate fi ocupaf de un electron de la un atom vecin, care lasa din nou un gol in locul sau etc. (fig. 5.4).

5.3. DIODA SEMICONDUCTOARE

Dioda semiconductoare realizeaza 0 functiune asemanatoare cu aceea a diodei cu vid; avind 0 rezistenta foarte mica pentru un anumit sens al curentului (sensul "direct") si 0 rezistenta foarte mare pentru celalalt sens al curentului (sensul "invers"), lucreaza ca 0 supapa, care perrnite practic trecerea curentului in circuit numai intr-un singur sens.

Dioda semiconductoare este fermata, in esenta din reunirea unui semiconductor de tip n cu un semiconductor de tip p. La [onctiunea (suprafata de contact) a eel or doua corpuri semiconductoare se petree fenomene care au ca rezultat tocma i proprietatea de conductibilitate unilaterala , mentionata anterior. Pentru intelegerea functionarii dicdelor semiconductoare este necesar sa examinam mai int ii aceste fenomene,

5.3.1. JO~CTIUNE"\ pn

In fig. 5.5, a sint reprezentate doua placi serniconducto are (de exemplu de germaniu), una de tip p si una de tip n, Asa cum s-a aratat, in placa de tip p se afla sarcini negative imobile, un numar mare de purtatori rnajoritar i, in acest caz goluri, si un nurnar mic de purtatori minor itari, in acest caz electron i. In pJaca de tip it se gasesc sarcini pozitive imobile, un numar mare de electroni ~i un nurnar mic de goluri.

88

Prin realizarea contactului dintre cele doua placi (fig. 5.5, b) in zona de jonctiune pn se produce 0 reco'fl'ibinare" a electronilor si a golurilor, dator ita difuziei (patrunderii neregulate) golurilor din regiunea p in regiunea n si a electronilor din regiunea n. in regiune a p-

p

-=0- 0 Q- 0- - 0- - - -0 -0-0 0_ = - 0-

_=O~ 00- Q, o -v 0-

- 0 - - -0- o _0 -~O -=- _= - - 0

n

a

P n

Fig. 5.5. Ansarnb lu de doua sem icouductonre, unnl de tip f> s i a ltu l de tip n:

" - tnainte de rea l izarea contactului diutre ele ; b - dupa rcal izarea contactului 9i Iormarea unei jonctiuni PH;

Ca rezultat al recombinar ii, In zona jonctiunii ramin llUmai sarciui imobile, care creaza o diferenta de potential U b; aceasta diferenta de potential, numita si bariera de potential, impiedica patrunderea altor purtator i major itari - goluri din regiunea p ~i electroni din regiunea n. - in zona jonctiunii pn, Din aceasta cauza zona jonctiuni i pn se mai numeste strat de baraj.

*. Pr in recomb inure se inte lege reun irca nnei par t icu le (ion) poz it.ive Cll 0 part icu la (ion) nega t iva f or m ind un a tom neu tru din pu nc t de' vedere electric. In ca zu l sem icou.luctonre lor , recorub inarea inseanmii de f apt , "ocupareaH golurilor de entre e ler tron i , proce~ care rluce la d isparf t ia at.it a electron ilor liheri cit ~i a golnrilor l ibere ,

Dad diodei semiconductoare, formate - asa cum am snai amintit - prin reunirea semicouductoarelor de tip p si de tip n , Ii aplicam 0 tensiune de la 0 sursa exterioara, in sensul indicat in fig. 5.6, a, purtatorii majoritari se vor -departa si mai mult de suprafata de jonctiune. Aceasta

p

n

P n

°OVoo - I: e :i\.
o 00 - + e .
r- 00 0- + °eo88 -
° ~~:po -
°0°00 : to $0
,+- ° e
-:/11111111 +
a

~---I+ 1111111111-----' o

Fig. 5.6. Diodii semiconductoare:

a - polarizata in sens invers; b - polartzata in sens direct.

.tensiune actioneaza deci in acelasi sens ca si bariera de ::potential. Se observa ca in aceste condit.ii purtatorii majori-tari nu pot trece de la 0 placa la alta si curentul prin dioda

-va fi foarte mic. Acest curent rezidual, deterrninat de putinii

purtatori minoritari, este aproape independent de tens iunea aplicata,

Daca se inverseaza polaritatea tensiunii aplicate, a9a cum se arata in fig. 5.6, b atunci .sub actiunea acestei actiuni, toti purtatorii majoritari se vor deplasa catre jonctiunea pn: golurile din regiunea p se vor deplasa in sensul cimpului electric creat, iar electronii din regiunea n se vor deplasa in sensu! contrar. In zona jonctiunii electronii ~i golurile se recomb ina , iar bariera de potential practic dispare, fiind compensata de tensiunea aplicata din exterior. Deoarece numarul purtatorilor majoritari este relativ mare, curentul care rezulta prin dioda va putea fi oricit de intens, functie de tensiunea aplicata , In condit ii obisnuite se va obtine un curent apreciabil chiar la tensiuni aplicate destul de rnici. Daca luam in considerare intregul circuit, se poate observa clar drumul electronilor: de la minusul bateriei electronii se deplaseaza catre regiunea n, unde inlocuiesc' purtatorii majoritari (electroni) "plecati" spre regiunea n;

a lt i electroni eliberati in regiunea 1'1, se deplaseaza spre stinga si ajung la plusul bateriei.

tn concluzie, dioda se comport a In doua moduri complet diferite, dupa polaritatea tensiunii aplicate. Dad plusul tensiunii este aplicat la regiunea p a diodei , rezistenta diodei este mica; acesta este sensu] direct de conductie al diodei. Daca plusul tensiunii este aplicat la regiunea n a diodei, rez istenta diodei este mare; acesta este sensu] inoers de conductie al diodei.

5.3.2. CONSTRUqlA DIODELOR SEMICO ND UCTOARE

Diodele semiconductoare folosesc proprieta tea analiza ta mai sus a jonctiunii pn.

Dupa modul constructiv de reaIizare, diodele serniconductoare pot fi de doua tipuri: diode cu jonctiune si diode

7

7

4 5

J 2 a

6

+~

b

Pig. 5.7. Diodii Cll [onct iune:

a - constructie ; b - reprezentare ; l-gennaniu; 2 - indiu; 3,4 - conductoare de legatura ; () - capsula; 6 -c izo lator ; -: - couexiuui ,

cu contact punctiform. Ambele tipuri de diode folosesc jonctiuni pn, cu deosebirea ca la primul tip suprafaja acestei

91

jonctiuni este relativ mare si permite trecerea in sens direct a unor curenti de valori importante, dar prezinta in scliimb o capacitate relativ mare, iar la diodele cu contact punctiform suprafata acestei jonctiuni este relativ mica ~i limiteaza valoarea curentului la valori foarte mici , dar prezinta avantajul unor capacitati reduse.

Din punet de vedere al substantei semiconduetoare folosite in constructia diodelor, se disting: diode cu germanin 9i diode cu siliciu. In mod obisnuit diodele cu siliciu suporta tensiuni mai mari dccit cele cu gumal'iu. 0 ser ie intreaga de alte dispoz it ive semiconductoare pot fi incadrate in categoria diodelor, printre acestea numar indu-se elernentele de redresare cu seler iu sau cu cuproxid. :;;i aceste elernente functioneaza pe baza Ienomenelor ce apar la 0 jonctiune pn,

In fig. 5.7 se prezinta desenul constructiv al unei dicde cu jonct iune , alatur i de reprezentarea simbolica.

In acesta dioda un cristal de germaniu cu conduetibilitatea de tip n este fixat pe unul din electrozii care forrneaza I}i corpul diodei. Pe fata opusa a cristalului de germanin se gaseste 0 regiune cu impuritati de indiu care creaza o conductibilitate de tip p. Acestei regiuni i se fi xeaza '\ c:a~~~~~j?§§~c= un electrod care trece prin-

7 tr-un izolator de sticla ,

In fig. 5.Sse prez inta desenul construetiv 9i prezentarea simbol ica a unei diode cu contact punctiform.

J

,

4 8 a

+~b

In acest caz un cr istal de Fig. 5.8. Diodii en contact punc-

tiform: germanin en condnctibilitate

a - const ruct ie : b - repreaentare : de tip n ~i suprafata fcarte

1 - corp (de st Icla , ceramic sau de a1t mi .... ( . t i I ") t

material); 2,3 _ capace rneta l ice ; 4 _ sir- ICa aprOXllna IV nlnl- es e

mii; ,j-supor!; G~ge!manill; 7 - cone- fixat la unul din electrozi. Ie

"mill. acest crista I se spr ij ina un

fir de wolfram foarte ascutit , in jurul zor-ei de contact cu cu gerrnauiul creindu-se in procesul initial de formare a diodei 0 zona de conduetibilitate de tip p. Acest fir este legat la celalalt electrod. Fentru protectie , intregul ansamblu este introdus intr-o carcass de sticla sau de material ceramic.

92

Caracteristicile diodelor semiconductoare caracterizeaza cornportarea acestor elemente intocmai ca si caracteristicile diodelor cu vid. Ele indica dependenta curentului ce trece pr in d ioda in functie de tensiunea aplicata acesteia. 0 caracter istica t ipica de dioda

semiconductoare este indicata in fig. 5.9. Se observa ca si in acest caz caracte-

rist ica este nel iniara.

5.3.3. l:AR\CTEllISTICIU:: ~I PARA~IETRII IHODELOR SEMltONDUCTOARE

"

u

i

II

J

l'ig. 5.9. Caracter ist ica curent- T'ig. 5.10. Caracteristica unei diode

tensiune a unei diode sern iconduc- Zener.

toano

-

Spre deosebire de caracteristicile diodelor cu vid, carac-

teristicile diodelor semiconductoare pun in evidenta prezenta unui curent de sens invers diferit de zero, care prezinta de cele ma i multe ori un inconvenient al diodelor semiconductoare. De asemenea , trebuie subliniat faptul ca aceste caracteristici sint mult influentate de temperatura.

Exista si situaj ii in care prezenta curentului electric invers poate deveni utila , Acesta este cazul asa numitelor diode Zener, a carer caracteristica are aspectul tipic din fig. 5.10. Dupa cum se vede din fig. 5.10, la 0 anumita valoare a tensiunii inverse curentul invers variaza in limite foarte largi la 0 tensiune practic constanta. Aceasta alura a caracteristicii se expl'ica printr-un proces de generare in avalansa a perechilor de purtatori minoritari 1a valoarea

93

respectiva a tensiunii. Datorita acestei caracteristici, diodele Zener, se pot folosi pentru stabilizarea tensiuni (vezi ~i § 5.5.1).

Parametrii caracteristici ai diodelor semiconductoare pot fi definij.i similar diodelor cu v id , Asa cum s-a aratat , rezistenta in sens direct este foarte mica, iar rezistenta in sens invers, foarte mare. Un parametru caracteristic diodelor semiconductoare este tocmai raportul dintre rezistanta in sens invers ~i rezistenja in sens direct. 0 dioda este cu atit mai buna cu cit acest raport este mai mare.

5.4. TRANZISTORUL

Tranzistorul este un dispozitiv semiconductor cu trei electrozi , put ind indeplini functiun i similare triodei.

La baza functionarii tranzistorului stan de asemenea propr ietatile jonctiunii pn analizate anterior. Tranzistorul

a

Fig. 5.11. Tipuri de tranz istoare ~i reprezcutarca lor: a - tranzistor pnp; b - reprezeutarca lui: c - trnne istor )Ipn; d - reprezentarea lui.

este format in esenta din trei corpur i semiconductoare , avind doua suprafete de contact (jonctiuni) intre ele; cele dona corpuri de la extremitati au conductibil itatea de acelasi tip, pe cind corpul mijlociu are conductibilitatea de tip

94

contrar. Regiunea centrala se numeste batd, iar regiunile extreme se numesc emitor si colector .

Exists doua tipuri de tranzistoare. Tranzistoarele pnp au 0 baza cu conductibilitatea de tip n, iar emitorul 9i colectorul cu conductibilitatea de tip p. Tranzistoarele npn au baza de tip p si ceilal ti doi electrozi de tip n.

In fig. 5.11 sint aratate cele doua tipuri de tranzistoare,. cu reprezentarea lor simbclica.

5.4.1. PRINCIPIUL DE FUNCTIONARE AJ~ TRANZISTORULUI

Pentru functionarea norrnala a tranzistorului, baza trebuie sa aiba un potential interrnediar intre eel al emitorului 9i eel al colectorului. Aceasta alimentare se poate realiza cu ajutorul a doua baterii, ca in fig. 5.12 (s-a considerat un tranzistor pnp; functionarea tranzistoarelor npn este similara si poate fi injeleasa usor prin extinderea celor ce urmeaza, referitoare 1a tranzistoarele pnp).

Din cele aratate la § 5.3.1. rezulta ca daca ambele intreruptoare Kl ~i K2 sint deschise, la cele doua jonctiuni se vor afla sarcini imobile , cu semnele din figura. La inchiderea intreruptorului K; ill circuitul +U E-E-B-O (U E) va circula un curent intens, deoarece jonctiunea ernitor-baza va fi polarizata in sens direct. Trebuie observat ca, in cursul fabricarii tranzistoarelor, alegind in mod corespunzator concentratia impur itatilor ill mater ialul semiconductor, se asigura 0 concentrat.ie importanta a golurilor in ZOlJa ernitorului ~i 0 concentratie midi a eleetronilor in zona bazei. Datorita acestui fapt, curentul in circuitul emitor - baza este datorit in special golurilor care tree din emitor in baza , numarul electronilor circul ind dinspre baza spre emitor fiind mic,

Daca se deschide intreruptorul Kl si se inchide ]{.", curentul prin circuitul astfel constituit +Uc-O-B-C-RB-(-UC) va fi foarte mic, deoarece jonctiunea bazacol ector este polarizata invers (plusul bateriei este aplicat

pe regiunea n). .

!nchizind acum ambele intreruptoare Kl ~i K2, in aparenta situatia ar trebui sa ramina aceeasi: curent mare intre emitor-baza si curent mic intre baza-colector. In realitate ,

95

fenomenele sint mai cornplexe, datorita faptului ca, prin constructie, baza este rea lizata ca un strat foarte subtire, de :5 .. ·20 [Jm (micrornetr i, adica miimi de milimetru). In acest fel, majoritatea golurilor care tree din emitor in baza nu se opresc aici, ci "difuzeaza" spre colector , supra fa [a .baza-colector nema i put ind juca rolul de strat de baraj. Doar 0 midi parte din golurile care vin de la emitor se recornbina cu electronii din baza , iar 0 alta midi parte se inchid In circuitul emitor baza priu conductorul 0 - B. Aproximativ 92 -99% din nurnarul total de goluri provenite de la emitor tree In colector, forrnind curentul de colector I c, care se inchide in c ircuitul format din cele doua bater ii, cele trei straturi ale tranzistorului si rez.istenta de sarcina Rs.

Se constata experimental di curentul de colector 10 este proport ional en curentul de ernitor 1 E. Se poate scrie oed

.unde (J. se numeste factor de amphficare in cureni, La tranzis.toarele folosite azi (Y. are valori cupr inse intre 0,92 si 0,995.

Rezulta ca va loarea curentului 1 c nu clepinde practie .de tensiunea de colector U c si de rezistenta Rs, fiind determinata aproape in intregime de curentul de em itor 1 E, care 1::) r indul lui depinde de tensiunea de emitor C E. Modificind valoarea tensiunii U E, se poate eomanda curentul 10.

F unctionarea tranzis,Fig. 5.1"2. Principiul de Iunct ionare a toru1ui npn se poate ex-

tranz istoru lu i , plica la fel, inlocuind go-

lurile eu electroni si inverso La aeeste tranzistoare sursele de alimentare ~i cu.rentii au sensuri eontrare eelor reprezentate in fig. 5.12.

Se poate vedea di exista 0 oareeare analogie intre functionarea tranzistorului si aeeea a triodei eu vid. Emitorul, . care "injeeteaza" purtatori de sarcina (goluri)in baza , poate fi asemanat cu eatoduI. Coleetorul, care "aduna" [colecteaza) purtator ii de sarcina veniti de la emitor, poate fi asernanat

1c=":I.. 1 E,

[mitor

8rllli

Co/ector

- ~ +-

- + -+-

:!n !:

- + +--

- + +-

p

p

E

cu anodul. In sfirsit, baza , al carei potential in raport cu ernitorul cornanda curentul de col ector , este analoga grilei de la trioda. Figura 5.13 ilustreaza aceasta analogie.

Totusi, aceasta analogienu trebuie dusa prea departe, Exista!}i unele deosebiri esentiale intre comportarea tranzistorului

+

b

t

+

a

+

c

Fig. 5.13. Purtator i de sarcina in tranzistoare :;;i in trioda en vid:

a - tranzistor npn; b - trioda.; c - tranzistor PIlP.

si cea a triodei. De exemplu , tranzistorul nu poate functions eu eurent zero in cireuitul emitor-baza , pe cind la trioda eurentul in cireuitul catod-grila este, in mod normal, ega I practic eu zero. Din aceasta cauza, si circuitele fundamentale de amplifieare, generare etc. eu tranzistoare difera intr-o rnasura oareeare de cireuitele corespunzatoare en tubuti electronice,

5.4.2. CONSTRUCTIA TRANZISTOARELOR

Tranzistoarele, ea si diodele serniconductoare, pot fi cu jonctiuni sau eu eontaete punetiforme. Azi tranzistoarele en eontacte punctiforrne nu se mai folosesc.

Tranzistoarele eu jonctiuni se realizeaza folosind ea semiconductor de baza germaniul sau siliciul (tranzistoarele ell silieiu au in general performante superioare eelor eu gcrmaniu, dar tehnologia de fabricatie a lor este mai putin simpla).

Pentru obtinerea unor tranzistoare de calitate, procesul tehnologie de fabricatie al aeestora are un rol hotaritor , Tormarea jonctiunilor tranzistoarelor se poate asigura prin ma i multe proeedee. Tipul eel mai raspindit il eonstituie

;' - Electronica elernentari

·97

tranzistoarele aliate, la care, pentru obtinerea jonctiunilor P1!, in placuta semiconductoare se face 0 lipire prin topire (aliere) a unor alte substante, de exemplu indiu. In fig. 5.14 este

, ilustrat, schematic, acest principiu ,

De 0 parte si de alta a placutei semiconductoare de baza (de tip n) se fixeaza cite 0 bilade indiu, care constituie impuritati de tip p. Ansamblul este incalz it la 0 temperatura apropiata de temperatura de topire a indiului, in a tmosfera neutra (azot sau hidrogen). Prin top ire _ indiul patrunde 111 reteaua crista lina a semi- 1 - indiu (emitor); 2 - germa- conductorulu i, astfel incit dupa raciniu de tip" (baza}; 3 - indiu re apar, sub perlele de indiu, zone de

(colectorJ.

semiconductor recr istal izat de tip p.

Un alt tip de tranzistoare il constitu ie tranzistoarele C'U barierd de suprafata. La aceste tranzistoare 0 placuta subtire de germanin, care constituie baza, este subtiata printr-un procedeu electrochimic in regiunea centrals pina la grosimi de ord inul micrometrilor. Pe cele doua fete se dispun straturi subtir i de metal, de exernplu de indiu. La suprafa ta de contact cu baza se formeaza jonctiuni de tip pn, f;ii barierele corespunzatoare de potential. Aceste tranzistcare se caracter izeaza pr in capacitati mici , pr in inertie redusa, si deci pr in posibilita tea de a fi utilizate la frecvente ina lte ,

o alta metoda de fa bricare a tranzistoarelor este metcda dtJuz-it'i. Placutcle ta iate din cristalul SEmiconductor debaza 5111t introduse intr-un cuptor , in atmosfera care con tine irnpur itati , Molcculele de gaz patrund, pr in suprafata placutei , 111 inter iorul seuiicouductorului , la 0 adincime care este functie de concentra t ia impur itatilor In atmosfera, detemperatura ~i de t iinpul de expuuere , in cursul acestuii proces grosimea stratului de difuzie poate fi controlata cu precizie , putindu-se realiza caracteristicile dor ite ale tranz isforulu i. Tranzistoarele de difuzie sint , In general. superioare celor de aliere, put ind fi folosite Ia Irecvente ma i ina lte ,

Metoda difuziei este util izata III tehnologia mesa. §i planard de fabricare a tranzistoarelor . Procesul caracteristie tehnologiei mesa este inlaturarea pr in corodare chirnica

Fig. 5.14. Principiul de construct ie a tranzistoarelor de aliere

98

a unei portiuni din semiconductorul dispozitivului pentru obtinerea unor capacitati parazite cit mai mid. Tehnologia planara utilizeaza proprietatea bioxidului de siliciu de a impiedica patrunderea in semiconductor a atomilor de impuritati cu care se realizeaza procesul de difuzie. Cu ajutorul tehnicii de mascare cu bioxid de siliciu (Si02) se Iormeaza regiunile de baza si de emitor intr-o placuta de siliciu , care reprezinta colectoru1 viitorului tranzistor.

In ultimul timp tehnologia planara se combina cu metoda cresterii epitaxiale, real iz.induse astfel tranzistoarele planarepitaxiale , utilizate in special in regim de comutatie. Prin cresterea epitaxiala se intelege procesu1 de formare a unui stra t de sil iciu monocristalin pe 0 placuta de siliciu cu ajuto- Fig. 5.15. Construct ia unui tran-

lUI unei reactii chimice in zistor:

f aza gazoasii. '

In fig. 5.15 este aratata , ca exemplu , constructia unui tranz istor cu germaniu (de aliere) .

! 2 4

3

5

1 - co!ector (indiu); 2 - baza (crista! de germaniu); 3 - emitor (indiu); 4 - suportut cr ista lului ; 5 - capsula metaltea ; 6 - izolatoare de st icla i; - conexiunea colectorulul ; 8 - conexiunea bazei;,f} - conexiunea emitorului (d imens iun lle reate stnt de aproximativ 5 or i ma i mid decit

cele din desen).

5.4.3. CAHACTERISTICILE TRANZISTOARELOR

Ca si la trioda, caracteristicile tranzistoarelor sint reprezent~ri grafice ale dependentei dintre curenti si tensiuni. Deoarece la tranzistor avem sase marimi caracteristice: trei cnrenti IE, I B, Ie si trei tensiuni U BE, U C B, U C E (tensinuile baza-emitor , colector-baza , colector emitor), se pot trasa foarte multe caracteristici, reprezentind una din aceste l11arilI1i in functie de alta, restul raminind constante.

Practic se folosesc in special doua categorii de caracteristici: une1e referitoare Ia circuitul de intrare (circuitul elllitor-baza, in cazul conectarii tranzistorului ca in fig. 5.12)

7'

99

si altele referitoare la circuitul de iesire (circuitul colector-baza la aceeasi conectare a tranzistorulni"). Caracteristicile de

intrare (fig. 5.16) ilustreaza dependenta curentului de emitor i E de tensiunea emitor-baza U E B' pentru diverse tensiuni ' dintre col ector si baza 1lC B. Caracteristicile sint

similare caracteristicii unei diode si corespund jonctiunii emitor-baza. Valoarea tensiunii dintre colector si baza influen-

at UE8(vJ teaza foarte putin aces-

F 6 d te caracteristici, intru-

'ig. 5.1 . Caracter ist ic i e intrare ale

mud trauz istor , cit cimpul electric gellerat de tensiunea de co-

lector in montajul cu baza comuns este practic in intregime concentrat pe jonctiunea bazacolector 9i nu patrunde in adincimea emitorului.

In fig. 5.17 sint indicate caracteristicile de iesire, adica dependenta curentului de colector

uC{1f'll ic de tensiunea dintre Fig. 5.17. Caracter ist ic i de ies ire ale colector si baza : UCB· Aceste caracteristici se prezinta sub forma unor drepte paralele echidistante pentru diverse valori ale curentului de emitor i e. La cresterea curentului de emi-

l~ {mAl

2

0.1

ic

~A~r- l~~_z~4m~A

3r- ~J~m~A

2r- ~2~m~A

ImA

unui tranzistor.

.. Conectarea tranz istoru lu i ca in fig. 5.12 se ma i numeste Inmontsj. cu bam eomund, deoarece baza face parte atit din circuitul de intrare, ci~ ~i din circuitul de Iesire. Se va vedea irrtr-un capitol urmator di tranz.istorul poate fi conectat s i in alte montaje: Cll emitortil eomun, respecti~ cu colectorul eomun. Caracter ist icile date a ici se refera la montajul c1I baza comunn,

100