PROGNOZA ACTIVITĂŢILOR

LOGISTICE LA O UNITATE DE NAVE

DE LUPTĂ

Masterand: Iscru (Miron) Iulia

CUPRINS

 CAPITOLUL I Conceptul de asigurare

logistică la o unitate de nave de luptă.
 CAPITOLUL II Reglementări naţionale şi
internaţionale privind asigurarea logistică la
unităţile de nave de luptă.
 CAPITOLUL III Organizarea asigurării
logistice pentru misiuni pe timp de pace şi de
război.
 CAPITOLUL IV Concluzii.
CAPITOLUL I

LOGISTICA MILITARĂ
 Apariţia cuvântului “logistică”, în limba
romană, se pare ca a provenit de la conceptul
de logistică matematică, având ca obiect
aplicarea metodelor matematice în domeniul
logicii formale, precum şi de la cuvântul de
origine grecească “logistikos” pe care îi
desemna pe cel priceput în a face calcule.
 Logistica militară, ca definiţie generală, este
ştiinţa planificării şi executării mişcării şi
întreţinerii forţelor.
Logistica militară are două componente
principale:
 Logistica de producţie;
 Logistica de consum;
 LOGISTICA NAVALĂ
 Logistica navală este ştiinţa planificării, proiecţiei şi realizării
susţinerii forţelor care acţionează pe mare şi în mediile aferente
acesteia. Logistica navală este axată pe menţinerea/susţinerea
nivelului operaţional de pregătire a forţei şi mai puţin pe
pregătirile specifice pentru operaţii. Logistica susţine capacitatea
forţelor navale de a asigura prezenţa în teatrele de operaţii, de a
executa misiuni de menţinere a păcii şi operaţii de descurajare şi
de răspuns la criză, într-un mediu maritim complex.
 Dintr-o altă perspectivă, logistica navală poate fi definită ca ştiinţa
planificării şi executării proceselor care asigură necesarul de
suport, pentru realizarea şi susţinerea nivelului operaţional al
forţelor navale.
CAPITOLUL II

Sprijinul logistic al Forţelor Navale în operaţii:

 Factorii specifici care influienţează logistica Forţelor
Navale în operaţie/luptă sunt:
 Situaţia operativă din zona de acţiune:
 Compunerea de luptă şi inzestrarea marilor
unităţi/unităţilor din organică sau primire ca întăriri;
 Grupările/grupurile de nave ce se constituie şi concepţia
folosirii lor în operaţii;
 Caracterul eterogen al înzestrării cu tehnică a marilor
unităţi/unităţilor de nave sub aspectul autonomiei şi
consumurilor de produse şi materiale;
 Sprijinul logistic al Forţelor Navale, în operaţii
multinaţionale:
 Sprijinul logistic în operaţii multinaţionale se
desfăşoară pe baza unui plan, corelat cu planul de
operaţii al Comandantului Flotei Maritime
Multinaţionale, pentru a finaliza cu succes misiunea
încredinţată. Comandantul forţei multinaţionale poate
avea controlul asupra alocării propriilor resurse şi
realizării sprijinului logistic al unităţilor subordonate,
pentru a conduce forţele şi mijloacele subordonate.
 Ca element de bază, concepţia de execuţie a
sprijinului logistic trebuie să corespundă
condiţiilor misiunii, să fie îndeajuns de flexibilă
pentru a facilita modurile diferite de abordare
a problemei logistice de către naţiunile Forţei
Maritime Multinaţionale (MNMF), să
beneficieze de avantajele oferite de mijloacele
acestora şi să demostreze că oferă beneficii,
atât naţiunilor contribuitoare, cât şi Alianţei.
 Sistemul logistic multinational cuprinde:
 Forţe şi mijloace navale, respectiv nave pentru aprovizionarea cu
combustibil, muniţie, hrană, piese de schimb, nave atelier şi nave
spital. Navele se pot afla sub control operaţional sau tactic al
comandantului Forţei Maritime Multinaţionale, care are în
subordine un Ofiţer Coordonator Logistic al Forţei, ajutat de mai
mulţi ofiţeri care coordonează sprijinul logistic al grupelor tactice;
 Forţe şi mijloace de sprijin la uscat şi anume, locuri de ancorare,
porturi, baze şi unităţi logistice. Organizarea sprijinului la uscat
este responsabilitatea comandantului Forţelor Operative
Multinaţionale Întrunite;
 Mijloacele de sprijin naţionale, destinate transportului de
pasageri, poştă şi încărcătură, muniţii, piese de schimb şi
combustibili speciali.
CAPITOLUL III

 Misiunea principală a logisticii Forţelor Navale este de a

sprijini şi susţine nivelul de operativitate al forţei şi de
asigurare a suportului logistic specific, la timpul şi în locul
potrivit, pe timp de pace , la criză şi război. La pace, nivelul
de operativitate stă la baza capabilităţii forţelor navale de a
îndeplini o gamă larga de misiuni specifice. La război,
nivelul de operativitate este o condiţie iniţială pentru
desfăşurarea efectivă a misiunilor de luptă.
 Sistemul logistic al Forţelor Navale anticipează nevoile
pentru mai multe structuri operaţionale şi integrează toate
domeniile logistice funcţionale intr-o manieră responsabilă.
 Misiunile generale specifice logisticii navale sunt:
 Achiziţia, depozitarea, mentenanţa şi aprovizionarea unităţilor de
nave şi a celorlalte structuri ale forţelor navale cu toate categoriile
de materiale, tehnică şi echipamente;
 Transportul materialelor şi a personalului la nave, în mare sau în
porturi;
 Repararea, verificarea, pregătirea pentru utilizare a sistemelor de
armament de la bordul navelor sau de la uscat, repararea navelor
şi a tehnicii specifice de la bord;
 Pregătirea preliminară a muniţiilor şi transportul lor la punctele de
ambarcare;
 Demagnetizarea navelor;
 Salvarea şi evacuarea răniţilor şi a bolnavilor;
 Salvarea-evacuarea navelor.
 Logistica acţiunilor de luptă navale răspunde
următoarelor cerinţe:
 Operativitate în luarea deciziilor;
 Abordarea unitară şi în totalitate a problematicii în ceea
ce priveşte componentele logisticii;
 Degrevarea altor structuri de reponsabilităţi privind
logistica trupelor;
 Asigurarea unui circuit informaţional sigur şi coerent;
 Asigurarea condiţiilor pentru organizarea mobilităţii şi
independenţei structurilor de comanda şi acţionale în
operaţii;
 CAPITOLUL IV
 Sprijinul logistic al structurilor centrale ale Ministerului Apărării
Naţionale/Centrului naţional militar de comandă se realizează, de
către Comandamentul logistic întrunit, în majoritatea domeniilor
funcţionale ale logisticii. Pe timp de pace şi la război, prin marile unităţi,
unităţile şi formaţiunile logistice din subordine, comandamentul
asigură sprijinul logistic al structurilor centrale ale Ministerului Apărării
Naţionale/Centrului naţional militar de comandă, prin transpunerea
ordinelor şi dispoziţiilor ministrului apărării naţionale şi şefului Statului
Major General/comandantul Centrului naţional militar de comandă în
planurile proprii, întocmite în acest sens.
 Din perspectiva mea, indiferent de abordare, căile, modalităţile şi
procedurile de operare trebuie utilizate în permanenţă în scopul
eficientizării activităţilor specifice sprijinului logistic al structurilor
centrale ale Ministerului Apărării Naţionale.
Vă mulțumesc
pentru atenție!

Vă mulțumesc pentru atenție!