Unitatea de învăţare nr.

17

Vitalitatea navei

Unitatea de invatare nr.17………………………………………………………………....1

1. Asigurarea vitalitatii navei.......................................................................................2
2. Metode si masuri pentru asigurarea nescufundabilitatii navei.................................3
3. Gauri de apa.............................................................................................................5
4. Cercetarea avariilor produse la carpul navei...........................................................8
5. Astuparea gaurilor de apa........................................................................................9
6. Intrebari pentru autoevaluare....…………………………………………………...15
7. Bibliografie………………………………………………………………………..15

Obiectivele unitatii de invatare nr.17

La sfârşitul modulului cursanţii vor cunoaşte aspecte legate de

caracteristicile constructive ale navelor maritime comerciale, cum ar fi:
 Cunoasterea mijloacelor pasive si active pentru asigurarea
vitalitatii navei
 Aprofundarea masurilor si metodelor de asigurare a
nescufundabilitatii navei
 Intelegerea notiunii de gaura de apa si clasificarea acestora
 Cunoasterea masurilor pentru combaterea gaurilor de apa
 Familiaizarea cu materialele si dispozitivele pentru combaterea
avariilor la corpul navei
 Cunoasterea metodelor de cercetare a avariilor produse la
corpul navei
 Cunoasterea metodelor de astupare a gaurilor de apa.

1
1. Asigurarea vitalitatii navei
Vitalitatea navei reprezintă capacitatea acesteia de a-şi menţine caracteristicile tehnice de
exploatare şi proprietăţile nautice în condiţii de avarie. Mijloacele necesare asigurării vitalităţii navei
sunt impartite in două mari categorii :

1. Mijloace pasive – care asigură vitalitatea prin însăşi dispunerea şi caracteristicile lor constructive
şi funcţionale şi asupra cărora echipajul nu intervine în timpul eliminării sau limitării avariei.
Ele se adoptă funcţie de necesităţi, încă de la construcţia navei.
- Din construcţie, se are în vedere asigurarea nescufundabilităţii navei, prin prevederea unor
prescripţii speciale pentru compartimentarea navei şi zona pupa şi prova unde frecvenţa
avariilor la corp este mai mare.
- amplasarea mecanismelor pentru asigurarea vitalităţii navei;
- protecţia constructivă împotriva incendiilor.
Pe navă mecanismele ce asigură vitalitatea navei trebuie să fie astfel amplasate, încât în cazul
apariţiei unei avarii, să poată permite eliminarea apei din compartimentele inundate şi evacuarea
oamenilor din aceste compartimente.
Deoarece avaria se poate produce chiar în compartimentul maşini, o parte din mecanismele şi
dispozitivele de avarie trebuie montate în alte încăperi special destinate lor, în locurile cel mai puţin
expuse.
Prin amplasarea mecanismelor şi dispozitivelor trebuie să fie asigurate treceri spre căile de
evacuare din încăperile respective.
Compartimentul maşini, tunelul liniilor de arbori etc trebuie să aibă cel puţin două posibilităţi
de evacuare care să asigure ieşirea pe punte şi spre bărcile de salvare. Deschiderile trebuie să aibă uşi
care să se poată deschide din ambele părţi. Numărul deschiderilor din pereţii etanşi trebuie redus la
minim la fel şi în cazul deschiderilor din bordaje care asigură funcţionarea maşinilor şi instalaţiilor
trebuie redus la minim, ele trebuie prevăzute, dacă este necesar, cu mijloace eficace de închidere
dispuse astfel încât să nu pătrundă apă în navă.
Din punct de vedere al incendiilor, compartimentarea navei se realizează din pereţi care au un
anumit grad de etanşeitate şi sunt dispuşi în funcţie de destinaţia încăperilor navei.
Prin protecţia constructivă se realizează protejarea eficientă a compartimentelor şi limitarea
răspândirii focului astfel încât să fie respectate principiile referitoare la protecţia contra incendiilor.

2
 2. Mijloace active
Acestea asigură vitalitatea navei prin utilizarea lor conform caracteristicilor funcţionale, de
către echipajul navei. Ele fac parte din dotarea navei prin utilizarea lor conform caracteristicilor
funcţionale, de către echipajul navei. Ele fac parte din dotarea navei şi sunt folosite de echipaj în
funcţie de necesităţi şi scopul pentru care au fost construite.
a. Instalaţii pentru asigurarea vitalităţii navei:
- instalaţia de santină;
- instalaţia de balast.
b. Instalaţii pentru protecţia contra incendiului:
- instalaţia destins incendiu cu apă (cu sprinklere, cu pulverizarea apei, cu perdele de apă, cu
stropire cu apă);
- instalaţia de stingere cu spumă;
- instalaţia de stingere cu abur;
- instalaţia de stingere cu CO2;
- instalaţia de stingere cu gaze inerte;
- instalaţia de stingere cu vapori de lichide.
c. Mijloace de apărare a echipajului contra focului, fumului şi gazelor
- echipamente personal: haine de protecţie, bocanci şi mănuşi din cauciuc sau alt material rău
conductor de electricitate, cască, lampă portabilă şi un topor de incendiu;
- aparat de respiraţie;
- aparat de respiraţie autonom (45 min).

2. Metode si masuri pentru asigurarea nescufundabilitatii navei

Asigurarea nescufundarii navei este realizata prin adoptarea urmatoarelor tipuri de masuri:
a). Masuri constructive – se iau pe timpul proiectarii si constructiei navei
Nescufundabilitatea navei este p roprietate dependenta de flotabilitatea si stabilitatea navei.
De aceea, ca o prima masura ce se impune inca din faza de proiectare a navei este asigurarea unei
suficiente rezerve de flotabilitate si stabilitate, care sa-i asigure siguranta navigatiei.
Dar rezervele mentionate nu garanteaza, in sine, mentinerea nescufundabilitatii in situatie de
avarie. Este important si modul cum se consuma aceste rezerve, atunci cand in interiorul navei
patrunde o masa de apa.
Masurile constructive care se pot lua sunt:
1. Construirea navei cu rezerva de flotabilitate si stabilitate.
2. Impartirea navei in compartimente etanse, existenta peretilor si a puntilor etanse
3. Utilarea navei cu instalatii puternice de golire si redresare.
3
4. Folosirea unor mijloace speciale de protectie.
Impartirea volumului interior in compartimente etanse previne pierderea rapida a flotabilitatii
navei. Raspandirea apei pe orizontala este limitata de pereti etansi transversali si longitudinali, iar pe
verticala de puntile etanse.
Un factor hotarator in asigurarea nescufundabilitatii este rezistenta mecanica a corpului navei.
Este vorba nu numai de rezistenta generala, ci, in contextul celor afirmate mai sus, in special depsre
rezistenta peretilor si puntilor etanse. Are importanta majora modul cum se rezolva etansarea portilor
si orificiilor de trecere a cablurilor si tubulaturilor prin peretii etansi.
Masurile constructive aratate mai sus ar putea fi denumite „pasive”, deoarece ele isi spun
cuvantul indiferent de felul in care actioneaza echipajul. In afara lor, nava trebuie dotata si cu mijloace
„active” de lupta pentru mentinerea si refacerea nescufundabilitatii. Din randul acestora cele mai
importante sunt:
- instalatiile fixe si portabile destinate mentinerii vitalitatii navei: instalatii de incendiu, de drenaj.
- mijloace de semnalizare optica si acustica a prezentei apei in compartimentele navei.

b). Masuri tehnico-organizatorice – se iau pe tot parcursul exploatarii navei

Scopul aestor masuri este de a crea si a mentine conditii optime pentru folosirea maxima a
posibilitatilor constructive de asigurare a nescufundabilitatii navei. Din randul acestor masuri fac
parte:
1. Controlarea sistematica si mentinerea in perfecta stare a bordajului, peretilor, puntilor, platformelor
si portilor etanse.
2. Mentinerea in perfecta stare de functionare a instalatiilor tehnice folosite in lupta impotriva
nescufundarii.
3. Controlarea sistematica a stabilitatii navei si mentinerea sa in limite admisibile,
4. Respectarea instructiunilor referitoare la ambarcarea si consumarea combustibilului, tinerea
riguroasa a evidentei greutatilor consumabile, etc.
5. Dotarea navei cu documentatia necesara referitoare la nescufundabilitate.

c). Masuri pentru mentinerea si refacerea nescufundabilitatii navei avariate – se iau in situatii de
avarie
Se intampla rar ca o avarie sa duca la pierderea imediata a navei. In majoritatea cazurilor
avaria produce initial doar o midificare a pozitiei si stabilitatii navei.
In aceste situatii soarta navei depinde de modul in care actioneaza echipajul, de priceperea si
starea morala a acestuia.

4
 Lupta pentru nescufundabilitate presupune actiunea achipajului indreptata spre mentinearea
si eventual restabilirea flotabilitatii si stabilitatii navei avariate.
Din randul acestor masuri fac parte:
1. Masuri pentru interzicerea patrunderii si raspandirii apei pe nava. Infiltratiile prin diferite
neetanseizari duc la aparitia suprafetelor libere de lichid in compartimentele vecine cu cele etanse si
implicit la inrautatirea stabilitatii navei.
2. Masuri pentru refacerea etanseitatii bordajului, peretilor, etc. prin astuparea provizorie a gaurilor
de apa. Este gresit a se crede ca gaurile de apa din bordaj dispuse deasupra liniei de plutire nu prezinta
pericol pentru nava, deoarece prin acestea poate patrunde o cantitate mare de apa la inclinarile de
ruliu sau la eventuale alte avarii. De aceea, imediat ce timpul permite se trece la astuparea acestor
gauri cu mijloacele existente.
3. Masuri pentru mentinerea si refacerea stabilitatii navei avariate si pentru reducerea unghiurilor de
banda si asieta.
O mentiune speciala se face pentru nava a carei stabilitate initiala a devenit negativa.
Indreptarea acestei nave nu poate fi facuta in niciun caz prin aplicarea unui moment opus inclinarii,
ci numai prin imbunatatirea stabilitatii initiale prin manevrarea greutatilor pe verticala de sus in jos,
prin debarcarea greutatilor dispuse sus, etc.
Folosirea rationala a mijloacelor de lupta impotriva scufundarii nu este posibila fara temeinice
cunostinte teoretice referitoare la flotabilitate si stabilitate.

3. Găurile de apă
- sunt spărturile provocate corpului navei, ca urmare a diverselor avarii.

Clasificarea găurilor de apă

a. După provenienţă:
- produse în urma coliziunii cu o altă navă;
- cauzate de eşuare;
- provocate de coliziunea cu corpuri străine care plutesc la suprafaţa apei sau în imersiune;
- provocate de coliziunea cu obiecte de pe fundul apei;
- provocate de defecţiuni ivite în structura corpului navei (fisuri, crăpături etc);
- provocate de defecţiuni ale tubulaturilor care comunică cu exteriorul.
b. După dimensiuni:
- găuri de apă mici cu suprafaţa sub 0,05 m²;
- găuri de apă mijlocii cu suprafaţa sub 0,2 m²;
- găuri de apă mari cu suprafaţa sub 2 m²;
5
 - găuri de apă foarte mari cu suprafaţa peste 2 m².
c. După poziţia lor în raport cu suprafaţa apei:
- dispuse sub linia de plutire (pe bordaj sau pe fundul navei);
- dispuse în zona liniei de plutire;
- dispuse deasupra liniei de plutire.
d. După aspect:
- găuri de apă cu aspect neregulat şi margini deformate;
- găuri de apă cu aspect regulat şi margini netede.

Măsuri pentru combaterea şi prevenirea găurilor de apă

Prevenirea efectului găurilor de apă începe de la proiectarea şi construcţia navei – când se
prevede împărţirea corpului navei în cât mai multe compartimente despărţite prin pereţi etanşi
rezistenţi – astfel încât nava să fie capabilă să plutească şi să navige cu unul sau două din
compartimentele sale inundate. Din această cauză navele se construiesc cu compartimente etanşe cât
mai mici pentru ca eventuala lor inundare să nu influenţeze prea mult flotabilitatea.
Principalele măsuri care se iau la bord pentru combaterea găurilor de apă sunt:
- stabilirea cu precizie a locurilor pe unde se infiltrează apa în compartimente;
- împiedicarea răspândirii apei în interiorul navei;
- astuparea găurilor de apă şi evacuarea apei din compartimentele inundate;
- redresarea navei înclinate şi aducerea acesteia pe chilă dreaptă.

Materiale şi dispozitive pentru combaterea avariilor corpului navei

Inventarul de avarie reprezintă multitudinea de materiale şi dispozitive care sunt folosite
pentru astuparea găurilor de apă. Inventarul va fi păstrat la posturile de avarie care pot fi încăperi
speciale, chesoane sau locuri situate deasupra punţii pereţilor etanşi. La bordul navei există două
posturi de avarie dintre care unul în apropierea compartimentului maşini.
La bordul navei se vor respecta următoarele cerinte:
- mijloacele nu trebuie îngrămădite şi amestecate cu alte obiecte care implică folosirea lor
rapidă;
- trebuie repartizate în locuri accesibile, cele mai uşoare şi de dimensiuni mai mici în partea
superioară a compartimentului, pe pereţi şi pe bordaje; cele grele şi de dimensiuni mari în
partea inferioară a compartimentelor şi pe punte;
- pentru a fi folosite cu rapiditate, potrivit destinaţiei lor, instrumentele şi dispozitivele de avarie
se fixează în lăcaşuri pe nişte bancuri speciale;
- toate tipurile de mijloace trebuie dispuse şi păstrate pe cât posibil în loturi complete.
6
Inventarul de avarie
Inventarul de avarie cuprinde:
- paiete – necesare astupării găurilor de apă cu dimensiuni mari prin exteriorul navei,
confecţionată din pânză de velă impregnată sau din alte ţesături echivalente, fabricate în trei
dimensiuni: paiete întărite (4,5x4,5 m); paiete uşoare (3x3 m); paiete obişnuite (2x2 m).
Paietul se confecţionează din câte patru bucăţi de velă (câte două de fiecare parte) prinse
împreună printr-o cusătură rotundă din loc în loc. Paietul întărit are în interior o plasă de sârmă cu
ochiuri de cca. 25 mm. Cusăturile rotunde se dispun, în acest caz, la mijlocul fiecărui ochi de sârmă.
La mijloc, între cele două feţe, paietul se umple cu materiale vegetale. Pe margini este prevăzut cu o
grandee, având la cele patru colţuri un ochi de rodantă.
- truse de scule de matelotaj şi lăcătuşărie – cuprind o serie de scule necesare în timpul lucrului,
ca: ruletă, ciocan, baroase, mai de matisit, cavilă de matisit, dălţi, burghie, cleşti, chei,
preducele, şurubelniţe, cuţit de velar, pânză de ferăstrău etc;
- grinzi de pin 150x150*4000 şi 80x100x2000 mm;
- dulapi de pin 50x200x2000 mm;
- pene de mesteacăn 60x200x400 mm;
- pene de pin 30x200x200 mm;
- dopuri de brad în formă de trunchi de con şi dimensiuni diferite.

Dispozitiv de strangere

7
 Pontil reglabil

Dispozitiv universal de strangere

Clema de avarie

Este bine ca dopurile de lemn din inventarul de avarie sa fie din esenta de rasinoase iar penele
sa fie din esenta de mesteacan.
La posturile de avarie trebuie să mai existe următoarele materiale: pânză de velă, pânză
ordinară, stupă gudronată, sârmă, scoabe de construcţie, şuruburi cu cap hexagonal şi piuliţe
hexagonale, cuie de construcţie, ciment cu priză rapidă, nisip, minium de plumb, joagăr, ferăstrău,
lopeţi, găleţi, felinar, cric cu şurub.
La bord mai pot fi utilizate şi alte mijloace de avarie precum: plasturi cu scânduri cu margini
moi, plasturi metalici cu şuruburi de fixare, perne cu câlţi; dispozitive universale de strângere.

Marcarea inventarului de avarie

Obiectele de inventar pentru înlăturarea avariei sau ambalajul pentru păstrarea lor (cu excepţia
paietelor) trebuie piturate în albastru, fie complet, fie în dungi. Ambalajul trebuie să aibă indicaţii
asupra denumirii materialului, greutăţii şi termenului de păstrare. La posturile de avarie trebuie să
existe inscripţia clară „POST AVARIE” şi să se prevadă la treceri şi pe punţi semne care să indice
locurile de amplasare a posturilor de avarie.

4.Cercetarea avariilor produse la corpul navei

Imediat după producerea avariei, o primă activitate constă în cercetarea locului şi a
caracteristicilor găurilor de apă. Localizarea avariei trebuie făcută cât mai repede posibil, având în
vedere timpul afectat pentru eliminarea ei.

8
 Pentru depistarea compartimentelor inundate, pereţii se vor cerceta prin ciocănire, în unele
împrejurări. Cercetarea avariei se poate face din afara bordajului, utilizând barca de serviciu sau de
salvare.
După ce locul avariei a fost depistat se vor determina caracteristicile găurii, adică înălţimea în
raport cu linia de plutire, dimensiunile şi aspectul şi se va aprecia cantitatea de apă intrată, debitul şi
timpul de inundare.
Compartimentele inundate se izolează de cele învecinate prin închiderea porţilor etanşe, a
ventilaţiilor şi a altor deschideri.
Închiderea ventilaţiilor este necesară pentru crearea unei perne de aer a cărei presiune va
reduce pătrunderea apei.
Compartimentele învecinate vor fi controlate periodic pentru descoperirea eventualelor
infiltrări.
Se aduc de la postul de avarie cel mai apropiat, materialele necesare concomitent punându-se
în funcţiune instalaţiile pentru eliminarea apei din compartimentul inundat.
Dacă avaria este mare, se recomandă, când este posibil, să se stopeze apa sau să se reducă
viteza astfel încât viteza de inundare să nu crească.
Când este cazul, se vor lua măsuri de întărire a pereţilor etanşi, distrugerea lor mărind foarte
mult pericolul avariei. Imediat după aducerea materialului necesar, se va trece la astuparea găurilor
de apă.

5. Astuparea gaurilor de apa

Astuparea găurilor mici de apă
Găurile mici de apă, chiar dacă nu sunt periculoase, trebuie astupate, pentru a nu periclita
stabilitatea navei, a nu deteriora marfa şi nu îngreuna sau împiedica funcţionarea instalaţiilor. Găurile
mici se astupă cu dopuri sau pene, iar dacă sunt mai mari, cu perne cu câlţi sau cu plasturi îmbibaţi
în seu.
Dacă găurile sunt situate la o distanţă mai mică de 4 metri de suprafaţa apei, dopurile, înainte
de a se bate, vor fi înfăşurate cu câlţi impregnaţi în minium de plumb sau seu. Dacă găurile sunt la o
adâncime de peste 4 metri, dopurile se bat fără a fi înfăşurate în câlţi, după care se călăfătuiesc pentru
împiedicarea infiltraţiilor.
Pentru limitarea extinderii fisurilor amplasate în zone intens solicitate, la capetele lor se vor
da găuri care vor fi astupate cu dopuri, iar fisurile cu plasturi.
În cazul înlăturării avariilor în zonele cu materiale inflamabile este interzisă folosirea unor scule sau
procedee care produc scântei. Dopurile şi penele vor fi bătute numai ciocane de lemn.
9
 Cu ajutorul penelor şi plasturilor se astupă găuri cu diametrul sub 250 mm, indicate mai mult
pentru găuri netede.

Astuparea găurilor de apă mijlocii şi mari

Aceste găuri de apă se astupă de regulă din interiorul compartimentului inundat. Cele mai
eficiente mijloace sunt plasturii sau panourile cu margini moi.
Dacă nu există acest tip de panouri (ca dimensiuni), ele se confecţionează din scânduri de brad
prinse cu scoabe. Între cele două straturi de scânduri se pune o bucată de pânză de velă. Marginea
moale se confecţionează din material vegetal îmbibat cu seu, înfăşurat în pânză de velă şi prins în
cuie de panouri. Dimensiunile panoului trebuie să fie mai mari cu 150-300 mm decât dimensiunile
găurilor de apă.
Înainte de astupare, se îndepărtează căptuşeala bordajului, tubulaturile, cablurile sau alte
obiecte care împiedică fixarea panoului şi la nevoie se taie sau se îndepărtează marginile găurii.
După ce a fost uns cu seu pe marginea moale, panoul se fixează cu ajutorul dulapilor sau
grinzilor din dotare, sprijinite de elemente de structură şi fixate cu pene de lemn. Dacă o asemenea
fixare nu este posibilă, atunci se folosesc cleme cu şurub.
Astuparea găurilor mari şi foarte mari, de cele mai multe ori se face prin exterior cu ajutorul
paietelor care sunt duse la locul avariei cu ajutorul unor parâme de manevră şi de fund. Presiunea apei
va fixa paietul pe gaură şi va asigura etanşarea găurii (în cazul găurilor cu margini îndreptate spre
interior, iar dacă marginile sunt îndreptate spre exterior, se va proceda la îndreptarea marginilor).
Aplicarea paietului se va face după oprirea navei.

Astuparea găurilor cu ajutorul chesoanelor de ciment

Astuparea găurilor de apă prin procedeele şi cu materialele şi dispozitivele descrise anterior
se face numai acolo unde corpul are cel puţin în zona avariei o suprafaţă plană. Mortarul se pregăteşte
cu apă dulce, din ciment cu priză rapidă şi nisip.
Operaţiile de înlăturare a avariei se execută astfel:
- se astupă gaura cu paiet de vitalitate din exterior;
- se elimină apă din interiorul compartimentului inindat cu mijloace de evacuare;
- se confecţionează din lemn un cheson (cofrag) adecvat de forma bordajului sau a fundului;
- bordajul se curăţă, se spală şi se montează chesonul, iar spărtura se acoperă cu o pânză de velă
sau din pâslă;
- concomitent cu montarea chesonului se pregăteşte mortarul, adăugându-se şi substanţe pentru
priza rapidă;

10
 - se toarnă apă dulce curată amestecând până se creează o pastă omogenă, aceasta turnându-se
în chesonul montat la locul avariei;
- după întărirea cimentului se scoate paietul exterior, urmând ca gaura de apă să fie înlăturată
cu prima ocazie (intrare în şantier sau port).
Betonul folosit la astuparea gaurii de apa se compune din 2/3 nisip si 1/3 ciment si se prepara cu apa
dulce. La temperaturi scazute, betonul se prepara utilizand apa dulce incalzita.

Paiet de avarie cu margini moi

1. strat exterior de scandura
2. panza de vela impregnata
3. strat interior de scandura
4. marginile moi

Surub de fund
1.surub propriu-zis
2. flanse de etansare
3. piulite de strangere
4. orificiul de prindere a saulei
5.bordajul in jurul gaurii de apa
6. garnituri de cauciuc sau alt material similar
11
 Clema de avarie

Dispozitiv universal de strangere

Fixarea unui panou cu margini moi cu dulapi si pene

1. Element de rezistenta al navei

12
2. Grinda de tensionare

3. Pana de sustinere

4. Panou cu margini moi

Fixarea unui panou cu margini moi pentru obturarea gaurii de apa

13
1. Dispozitiv universal
2. Element de rezistenta al navei
3. Bordajul cu gaura de apa

Astuparea unei gauri de apa cu cheson de ciment

14
1. Element de rezistenta al corpului navei
2. Element de rezistenta al corpului navei
3. Chesonul de ciment

6. Intrebari pentru autoevaluare

1. Care sunt mijloacele active si pasive de asigurarea vitalitatii navei?
2. Care sunt masurile constructive pentru asigrarea nescufundabilitatii?
3. Care sunt masurile technico-organizatorice pentru asigurarea nescufundabilitatii?
4. Care sunt masurile pentru mentinerea si refacerea nescufundabilitatii navei avariate?
5. Cum se clasifica gaurile de apa
6. Care este pozitia cea mai periculoasa a gaurilor de apa si de ce?
7. Cum trebuie efectuata cercetarea avariei?
8. Pentru ce gauri de apa poate fi utilizat chesonul de ciment?
9. Care sunt procedeele de astupare a gaurilor mici si mijlocii?

7. Bibliografie
1. Viorel Maier – Mecanica si Constructia Navei, Vol.I-Constructia Navei, 1985
2. H.J.Pursey – Merchant Ship Construction, 1991
3. D.J Eyres – Ship Construction, Ed.6, 2007
4. Kemp & Young – Ship Construction Sketches and Notes, 1971
5. Reeds – Ship Construction, 1991
6. Kvan Dokum – Ship Knowledge A Modern Encyclopedia, 2007

15