Substantivul

Recapitulare
Definiţie

Partea de vorbire flexibilă care

denumeşte obiecte, fiinţe, sentimente,
acţiuni, fenomene, stări: creion, copil,
dragoste, furtună, somn.
 Clasificare
comun
comun

simplu
simplu FEL
FEL propriu
propriu

compus
compus
Exemple
Substantive comune: pom, lup, albină,
fulger,bucurie, casă,pisică, mâncare, apă
Substantive proprii: Ana, Dan, Oradea, Atlantida,
Olt, Africa, Transilvania
Substantive simple: floare, casă
Substantive compuse: bunăstare, Mihai Viteazul,
floarea-soarelui, Plafar, bună-credință, bunăvoință
Genul
masculin

GEN
feminin neutru
Exemple
Masculine ( un-doi) : pom, copil, erou, militar, câine,
elefant, brad, pantof
Feminine ( o-două) : oră, masă, idee, pisică, maşină,
iarnă, bunică, oglindă
Neutre ( un-două) : tablou, fotoliu, cadou, parc,
pardesiu, tractor, pix, lucru, ou
Substantivele în limba română prezinta formă de
singular(elev, şcoală) şi de plural(elevi, scoli)
Situatii speciale in legatura cu numarul
Unele substantive au forme numai pentru numarul
singular(adica sunt defective de numarul plural)
Substantive comune: creştinism, catolicism, curaj,
dreptate, cinste, aur, argint, singuratate
Substantive proprii:Ion, Maria, Olt, Constanta
Alte substantive au forme numai pentru numarul
plural(adica sunt defective de numărul singular)

Substantive comune: cȃlţi, icre, iţari, ochelari.

Substantive proprii: Bucegi, Carpati, Alpi, Apenini.

CAZURI
NOMINATIV – CINE? (NU ARE PREPOZIȚII)
Colegul meu lucreaza.
GENITIV – A/AL/AI/ALE CUI?
Caietul colegului este rosu.
DATIV – CUI?
Dau colegului un pix.
ACUZATIV – PE CINE/CE? DESPRE CINE/CE?...
L-am vazut pe colegul meu la librarie.
VOCATIV – NU ARE FUNCȚII SINTACTICE
-Maria, adu-mi apa!
 ARTICOLUL
Recapitulare
NU SE ANALIZEAZA SEPARAT DE
SUBSTANTIV
Articolul hotărât
Articolul hotărât arată un obiect cunoscut
vorbitorului, iar spre deosebire de celelalte articole, nu
apare ca un cuvânt de sine stătător și este alipit la
sfârșitul unui substantiv (enclitic) -l, -le, -a, -i, -lui,
-lor, cu excepția articolului lui – care apare ca un
cuvânt separat (proclitic), de regulă înaintea
substantivelor care denumesc nume de persoane.
N/AC sg D/G sg N/AC pl D/G pl
Băiatul băiatului băieții băieților
Fata fetei fetele fetelor
LUI Mihai/Carmen
Dau băiatului o carte.
băiatului= substantiv comun, simplu, gen masculin,
număr singular, caz dativ, funcția sintactică de
compl indirect, articulat cu articol hotărât
(enclitic) „-lui” (DACĂ e însoțit de prepoziție---
însoțit de prepoziția simplă/compusă
„pe/de/cu/de pe/ la, etc”
Articolul nehotărât
Articolul nehotărât nu are înțeles de sine stătător,
precede un substantiv (proclitic) și arată obiectul
individualizat, dar nu îl identifică exact pentru
vorbitori. Însoțește substantivul în declinarea
nearticulată și indică cazurile substantivului prin
formele lui: un, o, unui, unei, niște, unor.
N/AC sg N/AC pl D/G sg D/G pl
Un băiat niște băieți unui băiat unor băieți
O fată niște fete unei fete unor fete
ADJECTIVUL
Recapitulare
Definiţie CE FEL DE?
Partea de vorbire flexibilă care arată
însușirea unui obiect, însoțește și determină
un substantiv.
Adjectivul se acordă în gen, număr și caz
cu substantivul determinat. (om frumos,
oameni frumoși; mașină frumoasă,
mașini frumoase)
CLASIFICARE
simple: bun, rău, frumos, urât, harnic, leneș
Compuse: albaiulian, atotștiutor, cumsecade,
atotputernic, multimilenar, social-politic, instructiv-
educativ, alb-argintiu, nord-american, sud-american,
nord-dunărean, franco-română, româno-bulgar,
franco-anglo-americană; dacoromân, istroromân,
macedoromân, meglenoromân
După partea de vorbire din care provin
Propriu-zise: alb, negru, înalt, deștept, cumsecade,
etc
Participiale: pătat, furat, cumpărat
Pronominale:
Posesive: cartea mea, caietul tău, mașina sa, casa
noastră;
Demonstrative: casa aceea. Dealul acela, țările acelea,
casa aceasta;
Negative: nicio carte, niciun om
Nehotărâte: orice copil, fiecare elev
După formele flexionare
Variabile: bun, alb, negru, greu, lung, cenușiu
Invariabile (nu se schimbă în funcție de gen și
număr): cumsecade, ferice, asemenea, atare, așa
Un om cumsecade trece strada. Nominativ
Dau unui om cumsecade niște bani. Dativ
Niște oameni cumsecade trec pe aici.

Bun= adjectiv felul, cu 4 forme flexionare, se acordă în

gen, nr și caz cu subst ... (gen.., nr..., caz...), grad de
comparatie, f s
Forme flexionare
Cu 4 forme: bun, bună, buni, bune (toate adjectivele
participiale)
Cu 3 forme: lung, lungă, lungi, lungi
Cu 2 forme: verde, verde, verzi, verzi
Cu 1 formă ---invariabile
 Gradele de comparație ale adjectivului

Grade de comparatie:
Pozitiv: mare,
Comparativ: de superioritate – mai mare decât, de egalitate – la
fel de mare ca/precum, de inferioritate – mai puțin mare ca/decât,
Superlativ: relativ de superioritate – cel mai mare dintre, relativ
de inferioritate – cel mai puțin mare, absolut – foarte mare, atât
de mare, așa de mare, extrem de mare
Există și o serie de adjective care nu prezintă grade de
comparație, în general cele care reprezintă însușiri care nu pot fi
comparate (etern, viu, mort, rotund) sau cele care reprezintă în
sine forme de comparativ sau superlativ (superior, inferior,
optim).
PRONUMELE
Recapitulare
DEFINITIE
parte de vorbire flexibilă care înlocuiește un substantiv
și, de regulă, își schimbă forma (flexionează) după gen,
număr, caz și persoană.
CLASIFICARE
Care au persoana:
pronume personal eu, tu, el, ea, ei, voi, noi, mie, ție, dansul
pronume personal de politețe dumneata, dumneavoastră,
dumneasa, dumnealui
pronume reflexiv (îmi, mă, îți, ne, vă, ... etc),
pronume de întărire (însumi, însuți, însuși, ... etc),
pronume posesiv (al meu, al tău, al său, al nostru, ... etc).
 Al meu scrie o carte.
 Colegul meu scrie o carte. ---ADJECTIV pron posesiv

 Cartea alor mei este roșie. ---- PRONUME (Cartea PĂRINȚILOR)

Fără persoană
pronume demonstrativ (acesta, aceștia ... acela, aceia
...același, aceiași ... cestălalt, ceștilalți ... celălalt, ceilalți ...),
pronume nehotărât (unul, alții, toți, toate, oricare,
orice ...),
pronume negativ (nimeni, nimic, niciunul, niciuna),
pronume interogativ (care, cine, ce, cât, câți, câte ...?),
Cine este șeful tău?
pronume relativ (care, cine, cât, câți, câtă, câte, ce...).
Nu mi-a zis cine este șeful tău.
NUMERALUL
Parte de vorbire flexibilă care exprimă un număr (unu,
doi, trei), numărul obiectelor (trei copii, câte zece pagini,
amândouă cărțile), ordinea obiectelor (al doilea, al
treilea). În cele mai multe cazuri, numeralul determină
un substantiv și stă înaintea substantivului determinat.
Clasificarea numeralelor
Numeralele se împart în două categorii: 
cardinale – exprimă un număr abstract sau numărul
obiectelor (unu, doi, trei) și 
ordinale – exprimă ordinea numerică a obiectelor într-o
înșiruire (întâiul, al doilea, al treilea).
Numeralele cardinale se împart în:
numerale cardinale propriu-zise (unu, doi, patruzeci),
numerale colective(amândoi, tustrei, tuspatru),
numerale multiplicative (îndoit, întreit, dublu),
numerale distributive (câte unul, câte doi),
numerale adverbiale (o dată, de două ori),
numerale fracționare (jumătate, sfert).