Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
navei
Suport de curs
Cuprins
DEFINIIA NAVELOR; CLASIFICARE................................................................................................................ 5
Definiia navei ........................................................................................................................................... 5
Clasificarea navelor pe baza criteriului zonei de navigaie ....................................................................... 5
Navele maritime.................................................................................................................................... 5
Navele fluviale....................................................................................................................................... 5
Clasificarea navelor MARITIME dupa destinaie ....................................................................................... 6
Grupa navelor maritime de transportat marfuri .................................................................................. 6
Grupa navelor maritime pasagere ........................................................................................................ 6
Grupa navelor maritime de pescuit ...................................................................................................... 7
Grupa navelor maritime cu destinaie special .................................................................................... 8
Grupa navelor tehnice .......................................................................................................................... 9
Grupa navelor de serviciu ................................................................................................................... 11
Clasificarea navelor FLUVIALE dupa destinaie ...................................................................................... 11
Navele propulsate ............................................................................................................................... 11
Pachebotul
Trauler
7
- sainere - nave mici care pescuiesc cu traul lateral, sau cu plase n deriva;
- toniere - nave mici si cu viteza mare, dotate cu scule speciale de pescuit ton
(specie de peste);
- baleniere - nave cu scule pentru vnat balene;
- colectoare frigorifice - nave speciale care colecteaza pestele congelat si l
transporta la bazele de la uscat.
ava far
Grupa
upa navelor tehnice si a mijloacelor plutitoare destinate efectuarii
diferitelor lucrari de construc
constructii hidrotehnice n porturi si pe caile navigabile, n
care intra:
- dragele - nave de construc
constructie speciala dotate cu instalatiii de sapat sub apa si
de scoatere a materialului dragat. Se folosesc la constr
construirea
irea porturilor, la
amenajarea cailor navigabile precum si la mentinerea
nerea adncimilor n porturi si pe
caile de navigatie. n func
unctie de tipul instalatiei
ei din dotare se deosebesc dragi cu
cupe, dragi cu bena si dragi aspiro
aspiro-refulante;
Soneta plutitoare
Deroseza
10
pasagerele clasice;
11
hidrobuzele;
feriboturile.
nave scoala;
nave de salvare;
nave hidrografice,
nave de semnalizare;
Grupa navelor fluviale tehnice care cuprinde n general aceleasi nave ca si grupa
navelor tehnice maritime:
-
drage,
salande,
Grupa navelor fluviale de serviciu care cuprinde si ea nave similare cu cele din
grupa navelor de serviciu maritime:
-
remorchere de manevra,
pilotine,
nave de bunkeraj si
12
pontoane de acostare,
pontoane dormitor si
dragi,
salande,
deroseze,
macarale plutitoare,
graifare plutitoare,
tancuri de bunkeraj,
13
- nave cu masini alternative - n prezent se construiesc mai rar (dar mai exista la
dragi, remorchere);
- nave cu turbine - acest mijloc de propulsie asigura o viteza mare si a fost folosit
de regula la navele de lupta (distrugatoare, crucisatoare) dar si la navele pasagere;
- navele cu motoare cu ardere interna (motonave) - sunt cele mai obisnuite n
prezent (marea majoritate a cargourilor, mineralierelor, tancurilor, ce se construiesc n
prezent).
- nave care folosesc ca mijloc de propulsie motoare electrice - submarinele pe
timpul ct naviga n imersiune (sub apa);
- nave cu propulsie nucleara - nave dotate cu instalatii capabile sa transforme
energia nucleara n forta de propulsie. Este cel mai nou si cel mai puternic mijloc de
propulsie, aplicat n prezent la bordul unor submarine, a unor nave spargatoare de
gheata , care asigura deschiderea drumului navigabil n Oceanul nghetat de Nord;
- nave cu vele - nave care folosesc forta vntului ca mijloc de propulsie. Acest
sistem de propulsie nu se mai ntlneste astazi dect la navele scoala si la navele de
agrement si sport;
Dupa aparatul propulsor pus n functie de aparatul motor navele se
clasifica n:
-
nave cu zbaturi,
nave cu elice,
nave clasice,
nave hidroglisoare.
14
Planul vertical transversal care trece prin jumtatea lungimii navei se numete
planul cuplului maestru. Prin termenul de cuplu maestru se nelege seciunea
transversal vertical care trece prin punctul unde nava are limea maxim.
Extremitatea anterioar n form de pan pentru a despica mai uor apa poart
denumirea de prova (Pv), iar partea posterioar poart denumirea de pupa
(Pp).
15
16
Cuplu maestru
PUPA
Opera moarta
_3 Linia puntii
Bordul Tribord
7 - Opera vie
9 Linia de plutire
4 Linia chilei
17
PROVA
Corpul navei
Cea mai important parte a unei nave este corpul, care se mai numete i coca
navei. Corpul navei este realizat din construcie astfel nct s corespund destinaiei
navei. Pentru aceasta corpul trebuie s asigure navei etaneitate, rezisten la
aciunea forelor naturii, precum i spaiul necesar depunerii n interior a instalaiilor i
mecanismelor, a ncperilor de locuit, depozitelor de alimente i materiale, tancurilor
de combustibil i ap, magaziilor pentru marf etc.
Corpul navei se compune din dou pri mari: osatura navei i nveliul exterior.
18
Osatura
Osatura navei nsumeaz totalitatea elementelor i pieselor longitudinale i
transversale care formeaz structura de rezisten a navei.
19
Osatura longitudinal este alctuit din piese de rezisten dispuse de-a lungul
navei. Principalele elemente de rezisten care alctuiesc osatura longitudinal a navei
sunt: chila, etrava, etamboul, contrachila, carlingile.laterale, curenii de punte, curenii
de bordaj.
Chila este piesa fundamental a oricrei nave. Ea este situat n planul diametral
al navei, pe fundul acesteia i se ntinde pe toat lungimea - de la prova la pupa. Chila
constituie elementul cel mai robust, cel mai rezistent al oricrei nave. Dup form i
constucie se deosebesc mai multe feluri de chile:
- chila masiv este format din oel masiv, laminat, de profil dreptunghiular;
- chila plat - format dintr-o fil de tabl groas cu limea de 90-170 cm. Este
tipul de chil cel mai utilizat n construciile de nave;
- chila tunel - construit din oel laminat de profil dreptunghiular sau ptrat.
Etrava este piesa de rezisten a extremitii prova. Etrava constituie de fapt
prelungirea chilei care se curbeaz i se ndreapt n sus, vertical sau oblic la
extremitatea prova.
Etamboul este piesa de rezisten de la extremitatea pupa. Ca i etrava la prova,
etamboul constituie prelungirea chilei la extremitatea pupa.
20
21
nveliul exterior
Peste reeaua de grinzi longitudinale i transversale care alctuiesc osatura navei
se fixeaz nveliul exterior, obinndu-se astfel corpul etan al navei.
nveliul exterior, ca i osatura navei, este confecionat din lemn sau din metal
dup felul i destinaia nvei. La navele construite din lemn, se folosesc pentru nveliul
exterior scnduri de esen tare - stejar, cedru, tek, mahon sau pin - iar la cele
metalice table groase de oel asamblate prin nituri sau prin sudur. Locul de mbinare
a tablelor se numete custur. Fiecare rnd de scnduri, sau de table, care formeaz
nveliul exterior se numete fil.
Principalele pri componente ale nveliului exterior sunt bordajul i puntea.
Bordajul navei constituie nveliul prilor inferioare i laterale ale corpului navei,
care pornete de la chil spre tribord i babord i se continu pn la extremitatea
superioar a coastelor unde se mbin cu puntea.
Partea de bordaj cuprins ntre chil i genunchiul coastei ntr-un bord i altul se
numete bordajul fundului sau mai simplu fundul navei. Tablele de oel care nvelesc
bordajul fundului se numesc file de fund, iar cele din vecintatea imediat a chilei
filele chilei sau filele galbordului.
Partea bordajului navei, aflat n vecintatea liniei de plutire, se numete bordajul
brului, iar partea care nvelete zona unde coastele sunt verticale (drepte) se numete
bordaj lateral. Ultima fil a bordajului aezat la locul de mbinare a bordajului cu
puntea superioar se numete centur.
Prelungirea bordajului deasupra punii principale se numete parapet.
La unele nave parapetul este nlocuit cu o balustrad de protecie confecionat
din stalpi verticali asamblai prin bare orizontale sau lan. n partea superioar a
22
23
24
grtar care mpiedic ptrunderea unor obiecte din ap care ar nfunda tubulaturile
sau a deteriora pompele.
Deschideri pentru montarea diferitelor aparate de navigaie (vibratoare pentru
sonde, emitoare pentru lochuri etc.)
Etambreul crmei este o deschidere de form circular prin care trece axul
crmei. Etamburul este prevzut cu un dispozitiv de etanare numit presetup.
Deschideri n perei
25
26
D = V
n care:
D - greutatea apei dislocuite de nav n stare de plutire (aceast greutate se mai
numete i deplasament i se exprim n N, iar n practica marinreasc tona-for);
- greutatea specific a apei, n N/m3 sau n tf/m3;
V - volumul carenei (adic a acelei pri din corpul navei scufundate n ap), n m3.
D=P=V
aceast egalitate se mai numete i ecuaia flotabilitii
27
D=P=V
i la greutatea navei P se adaug o greutate p egal cu greutatea mrfurilor, sau
combustibilului ncrcate la bar, pentru ca nava s pluteasc cu noua ncrctur,
este necesar s creasc i fora arhimedic D cu o valoare d. Rezult c a crescut
volumul imers al navei.
Dac:
P=D=V
atunci
P + p = D + d = (V + v)
n cazul n care se descarc greutatea de la bord sau se consum combustibil
fenomenul se produce exact invers. Greutatea navei scade P-p, iar nava are tendina
de a se ridica deasupra apei, deoarece pentru a pluti este nevoie de o for arhimedic
mai mic D-d, obinut prin dislocuirea unui volum mai mic de ap (V-v).
Rezult deplasamentul navei se modific n funcie de starea de ncrcare a
acesteia.
Din acest motiv n practic se folosesc mai mult noiuni pentru exprimarea
deplasamentului.
Deplasamentul navei goale (D0): reprezint greutatea navei goale fr
combustibil, lubrifiani, ap, balast, echipaj, provizii, marf. Aceasta este o mrime
28
volumul
compartimentelor
destinate
29
Elemente de stabilitate
Pentru a nelege sensul fizic al stabilitii presupunem urmtoarele: o nav avea
n situaia iniial linia de plutire W0L0; sub influena unei fore exterioare (vnt, val)
nava se nclin transversal cu un unghi de , ceea ce corespunde liniei de plutire W1L1.
30
Cele dou linii de plutire WoLo i W1L1 se numesc linii de ape izocarene deoarece
deplasamentul navei a rmas acelai (volumul prii care a intrat n ap este egal cu
volumul prii care a ieit din ap).
n momentul nclinrii greutatea navei nu se schimb cu nimic i deci centrul de
greutate G rmne pe loc.
n schimb se modific forma prii imerse a corpului navei, ceea ce face ca centrul
de caren C0 (centrul de greutate a volumului imers), s se mute n planul diametral
nspre bordul nclinat, ntr-o poziie nou C1. n aceast situaie nou fora de
flotabilitate D aplicat n C1 va aciona pe vertical n sus.
Ea rmne egal ca valoare cu fora greutii navei P care va fi aplicat n punctul
G i va aciona pe vertical n jos.
ntruct cele dou fore i de sens contrar nu mai sunt pe aceiai vertical, se
formeaz un cuplu de fore, avnd braul cuplului GK. Momentul acestui cuplu M se
opune momentului de nclinare i tinde s readuc nava n poziia avut nainte de a fi
bandat (inclinat).
M = D*GK
Acest moment se numete moment de redresare. Din figura se observ c linia de
aciune a forei D intersecteaz planul diametral al navei n punctul M, care se
numete metacentru i constituie centrul arcului de cerc pe care se deplaseaz centrul
de caren (C) la unghiuri mici de nclinare ale navei. n cazul nclinrilor transversale
punctul M se numete metacentru transversal, iar n cazul nclinrilor longitudinale se
numete metacentru longitudinal.
Distana normal de la metacentru M la centrul de greutate al navei G se
numete nlime metacentric i se noteaz cu h. nlimea metacentric poate s fie
i ea transversala (h) i longitudinal (H).
Distana msurat de la centrul de caren C, la metacentrul M se numete raz
metacentric. n funcie de axa n jurul creia se produce nclinarea navei, aceste dou
nave primesc denumirile de raz metacentric transversal (r) n raza metacentric
longitudinal (R).
n teoria construciei navelor noiunea de stabilitate mbrac mai multe aspecte i
anume:
- stabilitatea iniial sau stabilitatea navei la nclinri mici, atunci cnd poziia
metacentrului poate fi considerat fix indiferent de unghiul de nclinare;
- stabilitatea navei la nclinri mari.
De asemenea n funcie de natura forelor care acioneaz asupra navei,
stabilitatea poate fi static sau dinamic. Stabilitatea static definete stabilitatea
navei caracterizat prin mrime momentului de redresare, care tinde s readuc nava
31
32
Nescufundabilitatea
Nescufundabilitatea se numete capacitatea navei de a pluti i de a-i menine
stabilitatea, posibilitatea de a se deplasa i guverna n cazul cnd unul sau mai multe
compartimente au fost inundate, ca urmare a avariilor la corp.
Obiectul de studiu al nescufundrii navei const n studiul stabilitii i
flotabilitii navei avariate. Pentru nescufundarea navei au o importan vital
msurile care se iau la bord dup producerea avariei, adic modul cum lupt echipajul
pentru salvarea navei.
Rezult c teoria nescufundabilitii are dou laturi:
a. studiul flotabilitii i stabilitii navei avariate
b. elaborarea metodelor de refacere i meninere a flotabilitii i
stabilitii navei care a fost avariat.
Lupta pentru nescufundarea navei reprezint totalitatea aciunilor pe care le
ndeplinete echipajul unei nave n vederea:
a. meninerea navei n stare de plutire
b. reducerea nclinrilor transversale i longitudinale ale navei (banda i
osieta) pn la limita care i asigur deplasarea i guvernarea
c. refacerea stabilitii i rezervei de flotabilitate a navei astfel nct aceasta
s nu se rstoarne i s nu se scufunde.
Lupta pentru nescufundarea navei numai cu mijloacele de scoatere a apei nu este
eficient. Viteza cu care apa ptrunde n nav (V) este egala cu radacina valorii 2gh n
care:
V=2
g = acceleraia gravitaional (g = 9,81 m/s2)
h = adncimea la care se afl gaura de ap.
Cantitatea de ap care ptrunde n nav n fiecare secund este direct
proporional cu suprafaa gurii de ap i se calculeaz cu formula: Q=V*S n care:
Q = cantitatea de ap (n m3)
V = viteza apei calculata confom formulei anterioare
S = suprafaa gurii de ap (n m3)
Deoarece, in functie de marimea gurii de ap, cantitatea de apa care intra in
nava este considerabila, si poate lesne depasi posibilitatile de evacuare
manuala/mecanica, trebuie considerat c soluia unic i sigur pentru asigurarea
nescufundrii navei o constituie sistemul de compartimentare a navei prin perei
etani foarte rezisteni.
33
Trebuie insa retinut ca prin inundarea unuia sau mai multor compartimente se
modific pescajul navei, deci flotabilitatea, precum i banda i asieta navei, adic
stabilitatea.
Dac compartimentele inundate sunt mari, mari vor fi i schimbrile pe care
inundarea acestora le provoac flotabilitii i stabilitii navei. Din aceast cauz,
pentru a asigura nescufundarea navei este necesar ca aceasta din construcie, s fie
mprit n ct mai multe compartimente etane cu volum mic. Numrul acestor
compartimente depinde de regulile de registru sub care este construit nava.
Soliditatea
Soliditatea reprezint capacitatea navei de a nu se deforma i de ai pstra
etaneitatea atunci cnd asupra ei acioneaz fore exterioare (vnturi, valuri etc.).
n formularul tehnic al navei sunt nscrise toate datele referitoare la calitile
nautice ale navei. Cunoaterea acestor date de ctre echipaj prezint o deosebit
importan n vederea meninerii navei permanent n stare de plutire.
Viteza navei
Viteza navei reprezint spaiul parcurs n unitatea de timp. La navele maritime
militare viteza este exprimat, de regul, n noduri, ceea ce reprezint mile marine pe
or. n activitatea practic, viteza mai poate fi exprimat n cabluri pe minut sau n
metri pe secund.
Transformarea vitezelor din mile pe ora n cabluri pe minut se calculeaza cu
formula:
Vcb/min = VMm/h / 6
iar transformarea vitezei n metri pe secunda se calculeaza cu formula:
Vm/s = VMm/h / 2
34
Ineria
Ineria navei reprezint capacitatea acesteia de a-i continua deplasarea
corespunztor regimului iniial de mar al mainilor dup schimbarea acestui regim.
Ineria navei se caracterizeaz prin dou elemente:
- distana parcurs de ctre nav prin inerie;
- timpul ct continu micarea.
Ineria se stabilete experimental in diferite regimuri de mars cu motorul, cu vele
etc.
De regul, elementele ineriei navei se determin pentru dou situaii pe care un
comandant de nava ar trebui sa le cunoasaca i anume:
35
Giraia navei
Giraia navei reprezint capacitatea acesteia de a-i schimba direcia de deplasare
sub influena crmei, a mainilor, al velelor sau a efectului combinat al acestora.
Curba descris de centrul de greutate al navei care-i schimb direcia de
deplasare (sau schimb de drum) din momentul n care s-a pus crma i pn la
venirea la noul drum se numete curb de giraie. n general se poate aprecia c
giraia navei este un fenomen complex. La o giraie complet a navei, din momentul
punerii crmei se disting trei faze:
Faza iniial, numit i faza de manevr, dureaz din momentul punerii crmei
ntr-un anumit bord i pn cnd nava ncepe s se ntoarc. Pe timpul acestei faze
iniiale, nava se comport dup cum urmeaz: mai nti continu s se deplaseze pe
vechiul drum, apoi manifest tendina de a abate n bordul opus punerii crmei (dar
pentru puin timp), pentru ca imediat ce crma simte rezistena apei nava s nceap
s abat prova n bordul crmei, iar pupa n afar.
Odat cu schimbarea direciei axului longitudinal al navei fa de direcia de
deplasare a acesteia apare fenomenul de deriv, care la rndul su determin o
scdere a vitezei pe msura creterii unghiului de deriv.
Odat cu punerea crmei se produce i fenomenul de nclinare a navei. Mai nti
nava se bandeaz la bordul crmei, pentru ca n timp foarte scurt s-i revin i s ia
band n bordul opus, meninndu-se astfel nclinat pn la terminarea giraiei.
Faza de evoluie este faza, care ncepe din momentul cnd centrul de greutate al
navei ncepe s descrie o curb n form de spiral logaritmic i se termin n
momentul cnd giraia a devenit constant. Pe timpul acestei faze se produc
urmtoarele fenomene principale:
- punctul giratoriu (punctul care descrie curba de giraie) se mut uor spre prova
navei;
- prova intr n interiorul centrului de giraie, iar pupa iese n afar;
- unghiul de derivaie crete i are drept urmare fireasc o reducere a vitezei
navei, care poate ajunge pn la 80-85% din viteza iniial;
- crete viteza unghiular de giraie.
Faza de giraie ncepe n momentul cnd giraia a devenit constant, adic n
momentul cnd punctul giratoriu ncepe s descrie un cerc. Acest moment variaz de
36
la o nav la alta i apare n mod practic dup ce nava s-a ntors de la vechiul drum cu
un unghi de 1200-1800.
Pe timpul fazei de giraie, punctul giratoriu rmne fix, unghiul de deriv se
menine constant, viteza unghiular de giraie constant, iar viteza navei pe curba de
giraie se menine aproximativ n limitele a 60-70% din viteza de mar iniial.
Curba de giraie pe care o descrie o nav n condiii de calm plat, fr vnt, valuri
sau cureni are forma urmatoare:
37
Geometria navei
Calitile nautice ale navei sunt determinate de forma i caracteristicile
contururilor ei. Reprezentarea clar i exact a formei contururilor navei se poate face
grafic prin planul de forme.
n teoria navei se folosesc ca plane principale de proiecie urmtoarele trei plane
perpendiculare ntre ele:
- planul vertical-longitudinal, care mparte nava n pri simetrice - bordul tribord
i bordul babord - se numete planul diametral al navei;
- planul cuplului maestru este planul vertical transversal care mparte nava n
dou pri. Partea din fa se numete prova, iar partea din spate se numete pupa.
Prin cuplu maestru se nelege seciunea transversal vertical care trece prin punctul
unde nava are limea maxim;
- planul liniei de plutire este un plan orizontal care coincide cu suprafaa apei
linitite i mparte corpul navei n partea imers i partea emers. Partea imers este
acea parte a corpului navei care se afl n ap sub linia de plutire i n limbaj
marinresc mai este denumit opera vie (carena), iar partea emers este acea parte a
corpului navei care se afl la suprafa, deasupra liniei de plutire i este denumit n
limbaj marinresc opera moart.
Aceste trei plane constituie principalele plane de proiecie, cu ajutorul crora se
poate reprezenta forma geometric a suprafeei exterioare a corpului navei. Prin
intersecia suprafeei corpului navei cu plane paralele cu cele trei plane de proiecie se
obin trei sisteme de seciuni i anume:
38
Dimensiunile navei
Dimensiunile care definesc geometria navei sunt:
- lungimea maxim (Lmax) este distana msurat pe orizontal ntre punctele
extreme ale navei;
Dimensiunile navei
39
40
Arborada
Arborada cuprinde arborii sau catargele, cu toate piesele lor anexe (ghiuri, picuri,
vergi si bompres) folosite pentru sutinerea velelor.
Un catarg (denumit i arbore) este o coloan masiv de lemn sau de metal, fixat
de carlinga central a navei, n poziie vertical sau uor nclinat spre pupa, avnd
rolul s susin: la veliere - vergile i velele; la navele cu maini - bigile de ncrcare,
antenele radio i de radiolocaie, instalaia de semnalizare optic i luminile de drum
la o corabie.
n general, velierele sunt prevzute cu 2 - 5 arbori de lemn sau de metal, iar
navele cu maini sunt prevzute cu doi arbori de metal.
La velierele mari, arborii sunt formai din urmtoarele piese mbinate rigid:
coloan de arbore, arbore gabier i arboret.
Prin coloan de arbore se nelege partea unui arbore (catarg) cuprins ntre locul
unde acesta se ncastreaz n carling i gabie. La arborii formai din dou buci,
coloana se continu cu arboretul, iar dac arborii sunt formai din mai mult de dou
buci, se continu cu arborele gabier.
Gabia este o platform orizontal de lemn sau metal de form, semicircular sau
semieliptic fixat pe traversele i furcile coloanei unui arbore (catarg). Servete la
prinderea sarturilor arborelui gabier i ca loc de odihn i staionare pentru o parte din
personalul ce lucreaz n arborad.
41
Velierele mari au gabii la fiecare arbore, care primesc numele arborelui respectiv.
La navele comerciale gabia este instalat la arborele prova i este nchis de jur
mprejur cu tend sau tabl, servind ca post de observare.
Cruceta este la fel ca si gabia, insa este instalata la impreunarea gabierului cu
arboretul. La ambarcatiunile moderne cu vele, care au catargul dintr-o singura bucata,
denumirea de cruceta o poarta o mica verga orizontala facuta de obicei din doua
bucati, fiecarea avand baza sprijinita pe catarg, iar varful fixat pe sarturile de la
capelatura superioara a catargului. La ambarcatiunile mari, care depasesc 15 metri,
catargul poate avea doua sau chiar trei crucete de acest fel.
La velierele mici, arborii sunt formai din dou buci: coloan de arbore i
arboret, iar ambarcaiunile au n general arborii dintr-o singur bucat.
La velierele cu 3 arbori, acetia sunt denumii astfel ncepnd de la prova: trinchet,
arbore mare sau catargul principal i artimon.
La velierele cu 4 arbori, denumirile sunt urmtoarele: trinchet, catargul
(arborele) prova, catargul (arborele) pupa i artimon.
La velierele cu 5 arbori, denumirea acestora este urmtoarea: trinchet, catargul
(arborele) prova, catargul (arborele) mare, catargul (arborele) pupa i artimon.
42
Manevrele fixe
Manevrele fixe sunt parme, de regula metalice (de srm), care sustin arborada
si care nu se manevreaza pe timpul navigatiei. La unele ambarcatiuni manevrele fixe
sunt reglabile, pentru a permite echilibrarea optima a velaturii. Unele manevre fixe se
manevreaza cand ghiul trece dintr-un bord in altul, de aceea ele se mai numesc si
semifixe.
43
Intinzatoare de sart
Sarturile pot fi simple, duble sau triple, pornind de la aceeasi capelatura, sau pot fi
suprapuse, pornind de la capelaturi diferite. Un catarg poate avea una, doua-sau trei
44
capelaturi, dupa lungimea lui. Sarturile dintr-un bord si cele corespunzatoare din
celalalt bord se numesc perechi de sarturi.
Sarturile superioare trec de cele mai multe ori prin virfurile crucetelor respective
pentru a mari eficacitatea lor.
La ambarcatiunile cu vele mari se prind pe sarturi bare metalice, din lemn, sau
bucati de parima, in forma de trepte, formind cite o scara in fiecare bord pentru
urcarea pe catarg. Aceste trepte se numesc grijele.
Straiurile sunt manevre fixe, din parm de srm, care fixeaza catargele spre
prova si uneori spre pupa, in axul ambarcatiunii. Ele se prind cu capatul superior la
aceleasi capelaturi la care se prind si sarturile, iar cu capatul inferior pe punte, la
etrava sau la bompres.
Daca ambarcatiunea are doua catarge, atunci straiurile catargului din pupa se
prind la capelaturile superioare ale catargului din prova, astfel incit sa nu jeneze
miscarea velelor arborate pe catarge (a vergilor, sau a picurilor respective).
Straiurile pot fi si ele duble si suprapuse. Cind sunt duble, pe unul din ele se
invergheaza vela focul sau velastraiul, iar celalalt este liber.
45
Manevrele mobile
Manevrele mobile, numite si manevre curente, se folosesc pentru manevrarea
velelor si a partilor din arborada care sunt mobile si se misca o data cu velele (vergile,
picurile, ghiurile).
Funga este manevra mobila folosita pentru ridicarea velei pe catarg sau pe strai.
Ea se prinde de coltul superior al velei, trece printr-un rai sau macara fixata la virful
sau la una din capelaturile superioare ale catargului si coboara pe punte, unde se
prinde la un tachet sau la o cavila, la piciorul catargului.
Daca ambarcatiunea are vele patrate sau trapezoidale, a caror margine superioara
este invergata la o verga sau la un pic, atunci funga se prinde la mijlocul sau la treimea
vergii, sau la baza picului, pe care le ridica o data cu vela. Cand verga se prinde la
treime (la barcile de salvare de la nave), atunci funga este prinsa la o rocarni, care
este o piesa metalica compusa dintr-un inel care aluneca in lungul catargului; are la
partea superioara un ochi de care se prinde funga, iar la cea inferioara un carlig de
care se prinde verga.
Balansinele sunt manevrele care sustin capetele vergii sau picului. Ele pleaca de
la virful respectiv al vergii sau al picului, trec printr-o macara fixata pe catarg mai sus decit
verga sau picul respectiv si coboara pe punte unde se prind la tachetul sau la cavila de la
piciorul catargului.
Vergile si picurile prinse la treime pot sa nu aiba balansine.
La ambarcatiunile mari, ghiul este mentinut orizontal prin intermediul a doua
balansine, cite una de fiecare parte a velei. Se intinde totdeauna balansina din vant,
cea de sub vant fiind filata.
46
Braele servesc pentru fixarea vergii sau picului in pozitia voita (orientare). Ele se
leaga la capelele vergii sau picului si coboara direct pe punte (la ambarcatiunile mici cu
vele patrate). Se intinde totdeauna bratul din vnt al picului si bratul care tine virful de
sub vnt al vergii.
Mura este manevra care fixeaza coltul din vnt al velelor. La ambarcatiunile mici,
cu vele triunghiulare sau trapezoidale, murele sunt niste bucati mici de saula cu care
se fixeaza coltul velei fie la suportul straiului (pentru velele foc din prova), fie la baza
ghiului pentru cele din pupa. La ambarcatiunile mijlocii si mari, si la unele
ambarcatiuni mici, murele sunt reglabile chiar in timpul navigatiei pentru velele din
prova si pentru velastraiuri.
La velele invergate pe ghiuri, aceasta reglare se face printr-o manevra prinsa de
sania ghiului care trece printr-un rai sau macara fixata la piciorul catargului, sau se
prinde la un mic tachet fixat in acelasi loc. Filand funga velei si virand aceasta mura,
ghiul si vela, pe vnt tare, pot fi coborate mai jos; sau, facand manevra invers, pot fi
inaltate in pozitia cea mai ridicata pentru vnt slab.
Scota este manevra folosita pentru intinderea coltului de sub vnt al velei. Ea se
prinde la acest colt, trece printr-un mar calauza, un rai sau o macara instalate pe
punte in bordul respectiv si se tine la mina sau se fixeaza printr-o volta la un tachet, la
o cavila sau la alta piesa de prindere.
La velele care au partea inferioara invergata pe un ghiu, coltul velei este fixat la
capatul liber al ghiului, iar scota este prinsa de ghiu fie direct prin una sau mai multe
macarale (mandar dublu), fie prin intermediul unor potcoave de care se leaga un
palan. Potcoavele permit la nevoie rotirea ghiului pentru infasurarea velei, cind dorim
sa reducem suprafata acesteia (tertarola).
Velatura
Se numesc vele, suprafetele de pinza folosite pentru propulsia navelor si
ambarcatiunilor cu ajutorul vntului. Prin velatura se intelege totalitatea velelor unei
nave sau ambarcatiuni.
Velele se confectioneaza cu forme si dimensiuni calculate in raport cu tipul
ambarcatiunii respective. Ambarcatiunile de concurs (monotip) au forma si
dimensiunile velelor prescrise de regulamentele de omologare (dimensiuni fixe cu
limite de toleranta pentru deformare).
Pentru ca o vela sa poata raspunde misiunii sale, trebuie sa indeplineasca
urmatoarele conditii:
- sa fie usoara dar rezistenta la manipulare si la actiunea vantului;
- sa fie deasa, pentru a nu lasa vantul sa treaca prin ea;
- sa nu se deformeze din cauza presiunii vantului, umiditatii si temperaturii;
- sa fie neteda (lucioasa), pentru a permite alunecarea vantului pe suprafata ei
(frecare mica);
47
48
O vela se croieste din fere (fasii de panza de vele) Impreunate prin cusaturi facute
de obicei cu o masina de cusut in zig-zag. Velele groase ale ambarcatiunilor mari si cele
pescaresti se cos uneori cu mina. Cu cat ferele sunt mai dese, cu atat vela va fi mai
rezistenta si isi va pastra mai bine forma, datorita tivurilor (nervurilor de la
impreunari). De aceea, cand pinza de vele este mai lata, se fac indoituri (tivuri)
intermediare false (fara ca pinza sa fie taiata). Latimea ferelor se alege intre 1150
cm, dupa marimea velei si in functie de grosimea si latimea panzei. La ambarcatiunile
de concurs se prefera intotdeauna ferele mai inguste. Ambarcatiunile moderne de
sport cu vele au de obicei cel putin trei randuri de vele normale: pentru vant slab,
pentru vant mediu si pentru vant tare. In afara acestora, ambarcatiunile mari au si vele
pentru furtuna.
Curbura velelor. Pentru ca velele sa aiba un bun randament si sa foloseasca
puterea vntului intr-un mod cit mai eficace, ele trebuie sa aiba o forma aerodinamica,
adica suprafata lor trebuie sa prezinte o curbura optima pentru scurgerea vntului.
Facind o sectiune transversala printr-o vela la 2/3 din inaltimea sa (adica prin
centrul suprafetei, daca vela este triunghiulara), trebuie ca vela sa aiba o curbura cu
sageata maxima la 1/3 fata de bordul dinspre catarg (bordul de atac).
Daca se face o sectiune longitudinala printr-un plan vertical asezat la o distanta de
1/3 din latime (masurata de la catarg), vela va avea forma curba, avind sageata
maxima a curburii verticale la o distanta de 2/3 din inaltime.
Cele doua sectiuni reprezinta curburile maxime ale velei atat in sens transversal,
cit si in sens vertical (longitudinal).
Sagetile maxime ale celor doua curburi maxime sunt egale si corespund unui punct
de pe vela care este aproximativ punctul de aplicatie al rezultantei presiunii vntului
asupra velei, adica centrul velic (c.v.).
Velele pentru vnt slab trebuie sa aiba o sageata maxima mai mare (curbura mai
mare), iar cele pentru vnt tare mai mica. Acest lucru se realizeaza atit prin croiala
velei, cit si cu ajutorul pinzei din care sunt confectionate velele, care trebuie sa fie mai
subtire pentru velele de vnt slab si mai groasa pentru cele de vnt tare.
Profilul aerodinamic transversal al velei, ca si profilul hidrodinamic al cirmei se
determina pe baza de calcule si incercari pe modele (in tunele aerodinamice sau
laboratoare de studii hidrodinamice).
Pentru ca velele sa aiba acest profil, se folosesc doua procedee pentru croirea si
asamblarea ferelor:
Primul procedeu si cel mai eficace consta in croirea ferelor cu marginile curbe
(concavitate parabolica), astfel incit prin impreunarea lor sa se obtina curbura voita.
Pentru obtinerea profilului dorit fiecare fera trebuie sa aiba curbura marginilor dupa
o forma bine stabilita.
Acest mod de confectionare a velelor este insa un procedeu dificil care cere
determinari preliminare si multa experienta; de aceea in mod obisnuit se foloseste al
49
50
luneca intr-o parte sau alta. Coborind vela cu inaltimea respectiva si legand baerele in
jurul ghiului se micsoreaza suprafata velei.
Daca vela are filiera de tertarola, atunci baerele de tertarola sunt fixate la ghiu si
au la capete un peste de lemn si o ga, pentru ca prinderea la filiera sa se faca cu
mare repeziciune. Ele poarta denumirea de sachei de terarola.
Sistemul tertarolei cu filiera este in ultimul timp abandonat aproape complet si azi
nu se mai intilneste decit la ambarcatiunile mari cu vele patrate si la cele pescaresti.
Ambarcatiunile obisnuite de sport cu vele si cele de concurs folosesc in mod
exclusiv sistemul de tertarole prin infasurarea velei pe ghiu sau schimba velele
normale cu vele de suprafata mai mica.
Forma velelor. In general velele ambarcatiunilor sunt de trei feluri: patrate,
trapezoidale si triunghiulare.
Velele patrate nu au de fapt forma patrata ci o forma de trapez regulat, marginea
superioara fiind putin mai mica decat cea inferioara (marginile laterale. sunt egale
intre ele).
Marginea superioara este prinsa totdeauna de o verga orizontala care ajuta la
intinderea velei. Operatia de prindere la verga se numeste invergare si de aceea
marginea respectiva poarta denumirea de margine de invergare. Cele doua margini
laterale se numesc margini de cdere, iar cea inferioara margine de intinsur.
La aceasta vela toate marginile sunt de obicei intarite prin grandee, care poarta
denumirea marginii respective: grandee de invergare, de cadere, de intinsura (uneori
marginea de intinsura nu are grandee).
Cele doua colturi superioare se numesc coluri de invergare, iar cele inferioare
coluri de cot. Cind vela este in actiune, coltul din vnt ia denumirea de col de
mur.
Filierele de tertarola se afla la partea superioara a velei, paralele cu verga la care
se iau tertarolele.
Velele patrate se intalnesc de obicei la navele si ambarcatiunile mari cu vele. Se
mai intalnesc uneori la ambarcatiunile de pescuit si mai rar la caiace, canoe si alte
ambarcatiuni mici cu rame (pentru navigatia cu vnt purtator).
51
prova, respectiv pupa, iar cele inferioare se numesc cel dinspre prova (de la catarg)
colt de mura si cel dinspre pupa colt de scota.
Filierele de tertarola se afla la partea inferioara a velei si sunt paralele cu ghiurile la
care se iau tertarolele.
Coltul de sus se numeste col de fung, cel dinspre prova col de mur si cel
dinspre pupa col de cot. De aceste colturi se prind manevrele respective (funga,
mura, cota). De obicei aceste vele nu au filiere de tertarole; suprafata velei se
micsoreaza facind un nod velei la coltul de scota sau de funga. Acest sistem de
tertarola se numeste tertarola spaniola si se intrebuinteaza cind nu avem focuri mici
de furtuna.
52
53
Din cele trei categorii de vele expuse mai sus (patrate, trapezoidale si
triunghiulare) au derivat o multime de alte forme de vele.
Tipuri de velaturi
Daca ambarcatiunea
iunea are un singur catarg cu o singura vela, aceasta se numeste
randa.
Randa
54
Daca are un catarg cu doua vele, cea din prova, care este invergata pe strai, se
numeste foc,, iar cea din pupa randa sau vela mare.
Randa
Focul mic
Focul mare
Focul sgeii
Pe timp favorabil, focul sau unul din focurile unei ambarcatiuni poate fi inlocuit cu
un foc de o suprafataa mult mai mare care se numeste foc genovez.. Pentru navigatia
naviga cu
vant
nt din pupa de mare larg (la aliurile purtatoare) se foloseste adesea o vela speciala
specia
cu o curbura foarte mare (ca un balon), facuta din pinza de vele foarte sub
subttire, care nu
se invergheaza, ci se ridica de coltul de funga catre cea mai de sus capelatura a
catargului. Unul din colturile
urile inferioare ale acestei vele este intins de un baston.
basto
Aceasta vela auxiliara, foarte utila pentru naviga
navigatia cu vanturi
nturi purtatoare, se numeste
balon sau spineker (spinnaker
spinnaker - en) si ea inlocuieste focurile care de obicei se coboara
la aliurile mentionate.
55
Spineker
Daca randa este o vela aurica, atunci deasupra picului se poate intinde o vela
triunghiulara cu virful in jos si baza in sus, care se numeste sgeat.
Sgeat
Bate pupa
56
Daca intre cele doua catarge se afla eventual o vela, de obicei triunghiulara (ca un
foc) sau uneori trapezoidala, invergata pe unul din straiuri, aceasta vela se numeste
velastrai.
Si ambarcatiunile cu doua catarge pot avea vele auxiliare: balon, foc genovez si
sgei. Vela bate pupa, nu are niciodata sageata.
Daca ambarcatiunea are trei catarge, ele se numesc, incepind de la prova dupa
cum s-a aratat: arborele trinchet, mare si artimon. Vela trinchetului se numeste
trinc, cea de la arborele mare vela mare, iar cea de la artimon rand.
Daca artimonul este inapoia timonei, atunci vela sa se numeste bate pupa, iar cea
de la arborele mare randa sau vela mare.
Focurile acestor ambarcatiuni poarta denumirile care s-au aratat mai sus pentru
focuri.
O ambarcatiune cu trei catarge poate avea si ea aceleasi vele auxiliare ca
ambarcatiunile cu unul sau doua catarge.
57
Tipuri de greemente
Dupa modul cum este dispusa la bord arborada si velatura (greementul),
ambarcatiunile sunt impartite in diferite categorii.
O ambarcatiune care are o singura vela se zice ca are greement de iol (sau kt),
sau ca este great in iol. Daca vela este aurica, poarta numele de iol aurica, iar daca
este bermudiana, se numeste iol bermudian. Iola olimpic si finul sunt iole
bermudiene.
Ambarcatiunea cu un singur catarg si doua vele se zice ca este great in slup. Daca
randa este aurica, se numeste slup cu rand aurica iar daca este bermudiana, se
numeste slup bermudian. Cadetul, snipe-ul, olandezul zburator (FD), starul, dragonul si
6 metri sunt slupuri bermudiene.
O ambarcatiune cu un singur catarg, avand doua sau trei focuri si o randa, are
greementul de cuter, sau este great in cuter. Daca randa este aurica, ea are si
sageata, iar cuterul se numeste cu randa aurica; daca randa este bermudiana, se numeste cuter bermudian. Denumirea de cuter indica, asa cum am vazut, un tip de
velatura, dar poate indica si o categorie de ambarcatiuni cu vele de marime mijlocie,
situata intre iole si iahturi.
Cind catargul dinspre pupa se afla asezat inapoia timonei, ambarcatiunea se zice ca
are greement de Yaul (Yowl). Daca velele sunt aurice, se numeste Yaul cu rande
aurice, iar daca sunt bermudiene, se numeste Yaul bermudian.
O ambarcatiune care are doua catarge, cel din prova mai inalt, iar cel din pupa mai
mic si asezat fnaintea timonei si care are unul sau mai multe focuri, cite o vela la
fiecare catarg (trinca in prova si randa in pupa), eventual velastrai intre catarge, se
spune ca are greement de Keci (Ketch).
Deosebirea intre Keci si Yaul consta numai in faptul ca la Yaul catargul din pupa se
afla inapoia timonei.
58
Iola aurica
Iola
ola bermudiana
Cuter clasic
Scuner auric
Slup bermudian
Cuter modern
Scuner bermudian
Slup
lup auric
Yaul auric
Brigantin
rigantin
59
Brigantinul este o goeleta care are la arborele prova (trinchet) una sau doua vele
patrate (la pupa are vela aurica).
Bricul este o nava cu doi arbori, care are vele patrate, iar pe arborele artimon (de
la pupa) are intotdeauna si o vela aurica.
Nava-barc are doi-trei arbori cu vele patrate, iar la pupa un arbore artimon cu vela
aurica. Aceste nave au mai totdeauna intre arbori velastraiuri si focuri.
60
Bibliografie
1. Cpt. Lt. M. Bujenita Manual de marinarie, 1951
2. Deboveanu M. - Tratat de manevra navei, vol. 1-4, editura Lumina Lex, Bucureti
3. Cpt. Rg. Ionescu Ovidiu Ambarcatiuni, editura Academia navala Mircea cel Batran,
Constanta, 1993
4. Munteanu, D. - Marinarie, Editura Didactic i Pedagogic, 1989, Bucureti
5. M. Bujenuta - ndrumtor marinresc, Editura Tehnic, Bucureti, 1969
6. Steve Sleight - The New Complete Sailing Manual , April 2005
7 .Munteanu, D. - Manualul comandantului de nav, Editura militar, Bucureti, 1975.
8. Charles H. Brown Nichollss Seamanship and Nautical Knowledge, Glasgow, 1947
9. George I. Bonwick Seamanship Handbook, Editura The Maritime Press Ltd., Londra, 1966
10. ABC-ul marinalului, Editura Tehnic, Bucureti, 1976
11. Maraloi C. - Manevra navei n condiii speciale, Ed. Ex. Ponto, Constana, 2003
12. Maier V. - Mecanica i construcia navei, vol.I-III,Ed.Tehnic, Bucureti, 1987-1989
13. Miulescu I., Cmpean I. - Teoria navei, Ed. Militar, Bucureti, 1973
14. Beziris A., Bamboi Gh. - Curs de transport maritim , vol.I i II, Ed.Tehnic, Bucureti, 1988
15. Beziris A. - Curs de Teoria i Tehnica Transportului Maritim, Ed. Did. i Ped., 1977, 1979
16. Bibicescu Gh.-Transportul maritim. Probleme juridice i tehnice,Ed.Tehnic,Buc, 1958
17. Teodor N, Prliteanu I. - ndrumtor tehnic pentru transportul i depozitarea mrfurilor
periculoase, Ed. Tehnic, Bucureti, 1986
18. Saubrier G. - Marine Cargo Operation, Ed. John Wiley & Sone, New York, 1956
19. Thomas R.E., Thomas S. - The Proporties & Stowage of Cargoes, Brown, Son &Ferguson,
Glasgow
20. * * * - Convenia internaional asupra liniilor de ncrcare, Londra, 1966;
21. * * * - Documente de ncrcare i transport de la bordul navelor comerciale
(documentaii din biblioteca Academiei Navale).
22. * * * - International Maritim Dangerous Goods Code
23. * * * - STCW -'95/.98
24. * * * - SOLAS. Londra, Convenia internaional pentru Sigurana Vieii Umane pe Mare
25. * * * - Convenia internaional pentru prevenirea polurii maritime, 1978 i
amendamentele, 1983
26. COLREG
27. Regulamentul Navigatiei pe Dunare
28. A. Beziris, C. Popa, Gh. Scurtu, A. Bantas - Dictionar maritim englez-roman
29. Robert Jakson - Liners, Tankers and Merchant Ships - 2002
30. Internet - http://en.wikipedia.org/; http://www.rna.ro/; http://www.unap.ro;
61