PSIHOLOGIA ANALITIC a lui Carl Gustav JUNG

1 - INTRODUCERE 2 - CONCEPTIA JUNGIAN DESPRE STRUCTURA PSIHICULUI UMAN 3 - INCONSTIENTUL PERSONAL SI INCONSTIENTUL COLECTIV 4 - ARHETIPUL 5 - SIMPTOMUL SI COMPLEXUL 6 - PERSONA 7 - UMBRA 8 - ANIMA SI ANIMUS 9 - JUNG SI LUMEA VISELOR

1 - Introducere Urmtoarele rnduri prezint o expunere sumar a ideilor marelui psihiatru si psiholog elvetian C. G. Jung (1875-1961), a crui oper si activitate n domeniul descifrrii misterelor vietii onirice, au facut deja scoal. mpreun cu Freud si Adler el face parte din " grupul celor 3 mari ", cercettori de mare eruditie si inspiratie, care au revolutionat gndirea medical n domeniul psihiatriei, punnd bazele abordrii moderne a activittii psihismului uman si a pulsiunilor subconstientului. Elev, ntr-o prim faz, a lui Freud, el devine mai apoi prietenul si colaboratorul acestuia, fiind cucerit de teoria psihanalitic a marelui su profesor. n anul 1913, se separ de maestrul su, fiind n dezacord cu materialismul exclusiv al ideilor acestuia. Prin urmare fondeaz scoala de " psihologie analitic ", denumit astfel deoarece Freud, foarte afectat n urma rupturii de discipolul su favorit, i interzice s foloseasc termenul de psihanaliz. De o eruditie si o meticulozitate extraordinar, Jung se consider un empiric, n sensul c rezultatele cercetrilor sale, au la baz ani lungi de verificare si studiu experimental.

2 - Conceptia Jungian despre structura psihicului uman Psihicul uman, care cuprinde ansamblul tuturor proceselor psihice constiente si inconstiente, este animat de o mas de energie psihic sau libido. Dac lum n considerare cele trei planuri care alctuiesc fiinta uman: corpul, sufletul si spiritul, putem s precizm astfel functiile acestora: Corpul - este partea material, fizic a fiintei nsufletite, care posed pulsiuni instinctive animalice. Sufletul - din punct de vedere psihologic, este un soi de personalitate interioar, posednd un complex delimitat de functii foarte net determinate n cadrul psihismului, care contine totalitatea proceselor constiente si inconstiente. Spiritul - este principiul creator universal, surs de energie si inteligent. Din punct de vedere psihologic, spiritul este substanta transformatoare care se activeaz n snul creaturii umane; este aspectul dinamic al psihismului, care produce si face ordine n imaginile psihice n scopul de a permite priza de constiint.

Notiunea de Spirit exprim ansamblul vietii psihice n centrul creia se afl Dumnezeu, cci Dumnezeu ca principiu, ca notiune, este o manifestare a crei perceptie se realizeaz prin intermediul psihismului si nu al perceptiei fizice. Cu alte cuvinte putem constata prezenta lui Dumnezeu prin intermediul psihismul nostru si nu prin perceptie fizic. Sau: inima este cea care-l simte pe Dumnezeu, nu ratiunea, investigatia analitic. Sensul vietii, asa cum este redat n cadrul gndirii religioase, evangelice (vezi Sf.Ioan), este de a descoperi si atinge " mprtia lui Dumnezeu, care se afl nluntrul nostru ". n acelasi context, Dumnezeu este Spirit; acest Spirit Creator este Lumina care strluceste si lumineaz tenebrele ntunericului, permitndu-ne s atingem Spiritul adevrului, Lumina adevrului, mprtia lui Dumnezeu. Acest scurt periplu n lumea ideilor mistice, religioase, cuprinse n nvttura crestin, a fost necesar pentru c el dezvluie esenta notiunii de priz de constiint de sine, pe care o ntlnim n psihologia analitic a lui Jung. Dar Jung insist asupra faptului c " viata si spiritul sunt dou puteri, sau dou necesitti ntre care omul se afl plasat ". Spiritul i d Vietii sensul si posibilitatea unei dezvoltri, expansiuni, mai ample, dar Viata i este indispensabil Spiritului cci adevrul acestuia nu reprezint nimic dac acesta nu poate fi trit, exprimat... Fr Materie, Spiritul sufl n van, dar Spiritul este acela care pune n miscare, transform si ordoneaz Materia prim a inconstientului. Din ntreaga mas de energie psihic, care constituie totalitatea sistemului nostru psihic, noi nu avem constiint dect de o infim parte. Constientul este cel n centrul cruia troneaz ego-ul, acest "eu" suficient si limitat. Constientul este relatia ntre Eul nostru si continutul total al psihismului nostru, cu alte cuvinte exist constient atta timp ct Eul percepe aceast relatie. Dar dincolo de zona constientului se afl marele, insondabilul, neptrunsul Inconstient, o zon care nglobeaz tot continutul psihic al crui raport cu Eul nu este perceptibil. Spre deosebire de Freud ( care face din Ego centrul psihismului nostru, reducnd inconstientul la " continuturi psihice refulate ", un fel de groap de gunoi a constientului ), Jung consider c exist un ansamblu psihic care nglobeaz n egal msur si constientul si inconstientul, deci incluznd n egal msur ego-ul si ceea ce el numeste Sinele, eul fiind subordonat Sinelui. Acest Sine este expresia prin care inconstientul caut sa se reveleze Ego-ului constient. Sinele reprezint Imago Dei, imaginea lui Dumnezeu, acea smnt de divinitate pe care orice fiint uman o are nluntrul ei, acea mprtie a lui Dumnezeu din luntrul nostru. Este cea mai nalt intensitate de Viat, ideea pe care neo putem face despre Dumnezeu si Iubirea neconditionat. De sesizat faptul c Iubirea neconditionat cuprinde o semnificatie aparte, proprie, diferit de ceea ce oamenii numesc n mod comun iubire. Cci Dumnezeu este Iubire cu I mare, adic Iubire neconditionat. Jung spune de altfel : " Iubirea este unul dintre cele mai puternice motoare ale activittilor omenesti. Ne-o reprezentm ca fiind Divin, si pe bun dreptate i dm acest nume, cci puterea absolut a psihismului a fost denumit, dintotdeauna, Dumnezeu..." Atenuarea hegemoniei ego-ului asupra ansamblului psihismului si tendinta ca, printr-o lrgire a cmpului de constiint, eul s se confunde cu Sinele, este sensul si telul Vietii, cci Sinele este expresia cea mai complet a acestor combinatii ale destinului, pe care cu un termen generic le numim Individ. Aceast cutare permanent a Sinelui se face prin intermediul religiei, cci: " Omul a avut dintotdeauna nevoie, pentru a nfrunta puterile lumii interioare, de suportul spiritual pe care l-a adus religia existent la un moment dat...De cnd lumea si n orice loc de pe Pmnt au existat clanuri totemice, comunitti de cult si organizatii religioase, care aveau toate drept scop s confere o form ordonat izbucnirilor haotice din lumea instinctelor..." Sinele este de asemenea un centru organizator de unde eman o actiune regulatoare si n acelasi timp, o surs de imagini onirice. Putem spune c Sinele este un soi de ghid interior, distinct de personalitatea constient, pe care nu-l putem sesiza dect prin intermediul analizei propriilor noastre vise si prin experienta personal direct. Exact ca si n cazul misterelor antice, al mitologiilor si religiilor, atingerea acestui nucleu psihic este obiectivul principal al " psihologiei analitice ", dar procesul evolutiv se face predominant prin interpretarea limbajului simbolic al imaginilor din vis.

3 - Inconstientul personal si inconstientul colectiv Pentru Jung inconstientul se mparte, la rndul su n dou zone: inconstientul personal si inconstientul colectiv.

Inconstientul personal adun tot ceea ce am refulat si ce nu am reusit nc s percepem despre noi nsine, ncepnd de la nastere si pn la vrsta actual. Continutul refulat al inconstientului personal l reprezint dorintele, temerile, si alte tendinte ale psihicului care sunt incompatibile cu ego-ul nostru, fie pentru c sunt prea infantile, prea penibile, sau pentru tot felul de alte ratiuni. Aceste " materiale " care figureaz n inconstientul personal au ca principal caracteristic faptul c ar putea foarte bine s fie constiente, dar procesul de refulare le face s se situeze n zona inconstient. Inconstientul colectiv este zona din inconstient alctuit din ansamblul instinctelor si a tot ce are legtur cu acestea, " imaginile primordiale " pe care Jung le numeste arhetipuri. Acesta este comun pentru ntreaga colectivitate uman, n timp ce inconstientul personal este produsul experientelor personale. Cu alte cuvinte, inconstientul colectiv este expresia psihismului obiectiv, n opozitie cu inconstientul personal care exprim psihismul subiectiv. S struim putin asupra acestui termen, devenit instrument de baz n studierea psihologiei umane, la ora actual inconstientul colectiv. El s-a format de-a lungul a milioane de ani de existent si evolutie uman, n urma experientei ancestrale a acesteia, avnd rdcinile n evenimentele preistoriei umanittii si manifestndu-se sub forma unui imens " depozit psihic ", la care fiecare mileniu a adugat noi straturi. Este ca o imagine care cuprinde ntreaga trire psihic a umanittii, de la origini pn n prezent. Experientele reluate, repetate, din timpurile cele mai ndeprtate ale aventurii umane pe acest Pmnt, s-au constituit ntro dimensiune suprapersonal, mbrcnd un caracter de universalitate, dnd astfel nastere unor " modele" , de tipul eroilor si zeilor mitologici, care sunt, de altfel, o proiectie arhetipal. Este evident, deci, c la nivelul inconstientului colectiv, mitologia se confund cu psihologia.

4 - Arhetipul Un alt " instrument " pe care Jung l introduce, cu deosebit succes, n studiul si analiza psihologiei umane este notiunea de arhetip. El defineste acest concept ca fiind o form psihic pe care nici un incident al vietii unui individ nu-l poate explica si care pare a fi o mostenire a spiritului uman universal. Arhetipurile sunt centre ncrcate energetic, ca un soi de precipitate a milioane de experiente imemoriale, si se traduc prin imagini sau teme simbolice, extrem de ncrcate afectiv, pe care le ntlnim de-a lungul epocilor sau civilizatiilor, ntrupate n mitologii, religii, legende, mistere initiatice, epopei, superstitii, obiceiuri, traditii, povesti din folclor, gesturi rituale, opere de art, limbaj curent, viziuni, halucinatii si VISE. Jung insist asupra faptului c arhetipurile nu sunt imagini sau motive mitologice definite. Ele sunt doar tendinta de a reprezenta aceste motive iar reprezentrile pot fi diferite de la un individ la altul. Ele se exprim ca posibilitti de manifestare, de reprezentare mostenite, care preexist n strfundurile inconstientului si sunt activate numai dac o problem din interiorul unui individ, sau din exterior, le declanseaz. Sunt ca niste prezente permanente si eterne pe care constiinta le percepe sau le ignor. Arhetipurile sunt, pentru individ, la nivel mental, ceea ce instinctele sunt la nivel biologic. Ele sunt forma si imaginea instinctului. Ele reveleaz existenta inconstientului colectiv, care este ca un ocean pe care pluteste constiinta individual. Exemple de imagini arhetipale ar putea fi: Dragonul, Balaurul cu sapte capete,Vrjitoarea cea rea, Btrnul ntelept, Pestisorul de aur, Ft - Frumos, Eroul salvator etc... Motive arhetipale ar putea fi: Catostrofa Cosmic, Spirala care urc, Coborrea n Infern etc.. Astfel Dumnezeu ar fi arhetipul Sinelui, potentialitatea realizrii unittii armonioase nluntrul fiecrui individ. Este interesant de notat aici aprecierea pe care Jung o ddea artistului, acesta fiind un soi de preot al inconstientului, care prin opera sa pune n relatie viata constient a concettenilor si cu arhetipurile care le populeaz inconstientul. Fiind produsul si chintesenta trecutului, arhetipurile conditioneaz viitorul si n calitatea lor de simboluri, functioneaz ca intermediari si transformatori, n sensul c energia psihic trece de la o form inferioar la o alta superioar. n acest sens, ntlnirea cu arhetipurile genereaz fort, liniste si bucurie, cu conditia s le sesizm semnificatia, cci descoperindu-le valorile si ntelegndu-le, ncepem, putin cte putin, s devenim mai liberi, mai autonomi. Arhetipul, ntruct transcede constiinta, este de esent metafizic.

5 - Simptomul si Complexul Spre deosebire de Freud, care consider c eul este centrul personalittii, pentru Jung inconstientul precede constiinta, care este ca un fel de emanatie a masei energetice inconstiente. Egoul, eul personal, preexist n inconstient, precum o smnt n Pmnt si se dezvol progresiv, ncetul cu ncetul. La nceput este vulnerabil si slab, simtindu-se permanent amenintat de a fi nghitit n masa inconstientului, pentru ca apoi, cu timpul si experienta, prin lrgirea treptat a cmpului de constiint s devin din ce n ce mai ferm, odat cu rationalizarea, constientizarea si stpnirea propriilor reactii inconstiente. Este extrem de dificil s ne dm seama de reactiile noastre inconstiente. Dac, n ceea ce priveste reactiile noastre constiente, este destul de simplu s le sesizm, nu putem spune acelasi lucru despre reactiile inconstiente. n acest caz, singurul lucru pe care-l putem percepe este, ceea ce se cheam, simptomul. Simptomul se produce atunci cnd pulsiunile energetice sunt perturbate n necesitatea lor de a se manifesta. O pulsiune este o fort, un puseu, un impuls nestpnit al unei tendinte organice sau psihice. De exemplu frigiditatea sau impotenta sunt simptomuri ale pulsiunilor sexuale care nu se pot elibera. Bulimia este un simptom al unor frustatii afective. Simptomul este un semnal de alarm care ne avertizeaz c ceva esential nu este n regul, sau este n dezacord, n ceea ce priveste atitudinea noastr constient si c se impune o lrgire a cmpului de constiint. Dac dezacordul ntre vointa constient si pulsiunile inconstiente afecteaz grav capacitatea de adaptare att la lumea tririlor interioare ct si la mediul exterior, atunci este vorba de o nevroz, care presupune recurgerea la psihoterapie, n scopul de a restaura echilibrul psihic. Aceste procese inconstiente, cu ntreg continutul lor, pozitiv sau negativ, sunt ncrcate cu o mare fort emotional si poart numele de complexe de natur afectiv, sau mai pe scurt complexe. Complexul este deci un mnunchi de tendinte inconstiente dotate cu o mare fort emotional. Complexele se manifest ca niste energii de sine stttoare, caracterizate prin autonomie, independent si capacitatea de a se manifesta liber n snul psihismului uman, iesind la iveal pe neasteptate, fr a putea fi subordonate vointei constiente. Cnd un complex invadeaz constientul cu ntreaga lui ncrctur afectiv - emotional nu mai este eul constient cel care decide ci complexul este cel care ia friele n stpnire. Forta acestuia este teribil si reaproprierea controlului constient este o munc dificil care necesit o analiz minutioas a psihicului individual, cu att mai mult cu ct, de regul, la forta complexului se adaug sentimente de inferioritate si culpabilitate.

6 - Persona Fiecare om poart n societate o " masc ", n scopul de a rspunde exigentelor mediului social n care se deruleaz existenta acestuia la un moment dat. Aceast masc ascunde componentele profunde ale personalittii sale, avnd drept scop de a permite individului s proiecteze o imagine ideala - pe care acesta si-o face despre el nsusi si pe care vrea s o rspndeasc n jur - pentru conservarea prestigiului pe care doreste s-l afiseze n ochii proprii si n ochii altora. Cuvntul persona vine din latin nsemnnd masc de teatru, Jung introducndu-l n analiza psihologic, pentru a desemna masca pe care o afiseaz oamenii cnd vor s " joace un rol n societate ". Persona permite deci individului de a se ascunde napoia unei imagini idealizate si de a-si confectiona rolul dorit, n functie de circumstante. Problema care apare este c aceast masc nu reprezint personalitatea autentic a individului ci este o proiectie a ceea ce acesta ar dori s fie dar nu este n realitate. Acest dezacord naste un conflict la nivelul eului individului, care, cu ct antagonismul dintre natura profund a eului si persona ( imaginea fortat a mstii ), este mai accentuat, cu att genereaz o angoas mai puternic. Unii oameni acord atta important rolului lor social, identificnd Persona cu o functie de prestigiu, nct fr s-si dea seama devin ei nsisi Functia. Ei ajung s umfle importanta imaginii ncercnd astfel s flateze propriul ego, nct ntlnim Persona medic, Persona colonel, Persona profesor universitar, etc. Persona nu se manifest doar legat de statutul profesional.

n permanent oamenii actioneaz de asa natur nct s creasc n propriii ochi sentimentul propriei valori, impresionnd societatea din jur si alimentnd continuu orgoliul si suficienta propriului ego. mpotriva acestei fatade care ne face robii conventiilor sociale,sacrificndu-ne firescul natural al calittilor umane, se pare c singurul antidot rmne simtul umorului, rsul sntos, care rstoarn scara valorilor, punnd lucrurile la locul lor. Altfel, confuzia generat de conflictele interioare pe care le naste Persona duc inevitabil la depresiunea nervoas.

7 - Umbra Un arhetip care personific partea cea mai arhaic si mai obscur a psihismului uman si care constituie zona cea mai joas a personalittii, este Umbra. Jung spune: " crusta noastr de civilizatie ascunde un soi de brut cu aspect preistoric..." Tot ce este mai primitiv, mai bestial si violent n natura uman este atributul Umbrei. Aceast figur arhetipal care slsluieste n tenebrele inconstientului cuprinde elemente psihice personale sau colective care se opun tendintelor constiente sau care nu au fost trite ca experiente concrete. Ea este compus din dou aspecte ale psihismului uman. Pe de o parte semnific zona psihic cea mai putin evoluat, mai ntunecat, prin raportarea la normele morale ale unei constiinte civilizate. Pe de alt parte este suma tuturor defectelor, slbiciunilor, tendintelor nefaste, care sunt respinse de ctre ego-ul individului. Aspectul terific al Umbrei, care se reveleaz n vise sub forma unor aparitii detestabile, diabolice, dusmnoase, criminale, este expresia instinctelor bestiale, animalice, a poftelor sexuale incontrolabile, a pasiunilor oarbe si dezlntuite, care populeaz straturile cele mai frustre din profunzimile insondabile ale inconstientului. Arhetipul Umbrei este personalizat de ctre Diavol, cel care dezbin, cel care tenteaz... Este ntr-un fel opusul arhetipului Sinelui, simbolizat prin Dumnezeu, cel care uneste armonios fiinta uman. Aceast violent intrinsec aspectelor cele mai reprobabile si josnice ale personalittii individului, egoismului cel mai acerb, barbariei si sadismului, orgoliului mistuitor si vindicativ, se dezlntuie la nivel colectiv cu ocazia rzboaielor nimicitoare, desfsurare oarb de ur distructiv. Dar ea este prezent, de asemenea, n viata de zi cu zi , n conflictele familiale, la locul de munc, n viata politic, disputele religioase, etc, unde dorinta de dominatie, de aservire si pofta nesbuit de putere sunt expresia acelorasi pulsiuni obscure ale primitivismului unei naturi psihice neevoluate Umbra, pe care o purtm cu totii n adncul fiintei noastre, este partea din noi care trebuie prelucrat, materialul brut care supus procesului de analiz si transformare, ne oblig s iesim din propria ignorant si permite, n final, ca urmare a prizei de constiint, evolutiei s se desfsoare. Cci evolutia este tocmai acest drum de la tenebre inconstientului spre lumina constiintei.

8 - Anima si Animus Psihologia profunzimilor a lui Jung, pune n evident un alt aspect al psihismului uman: energia psihic - libidoul - este bisexuat. Natura uman, n esenta sa, este bisexuat, ea contine n egal msur principiul feminin si masculin care coexist si se manifest n interrelatie n cadrul aceluiasi individ. Principiul Masculin, corespunde Logosului creator, este principiul activ, rational, care prin analiz logic si constructiv, estimeaz, critic si organizeaz att valorile materiale ct si cele spirituale. Prin voint si initiativ, diferentiaz, ordoneaz si clarific elementele constitutive ale lumii interioare si exterioare entittii individuale. El permite accesul la lumina unei Cunoasteri superioare. Principiul Feminin, corespunde Erosului instinctiv, este principiul pasiv, irational,sentimental, sensibil. Exprimnd pasiuni arztoare si emotii nvalnice poate perturba realizarea proiectelor. Poate conduce la gelozii devastatoare dar si la mplinirea Iubirii fr limite.

Principiul feminin trieste experienta, cel masculin o ntelege. n exces, principiul feminin duce la ntunecarea ratiunii si a gndirii, n timp ce, principiul masculin n exces, duce la incapacitatea de a resimti fluxul emotional. Iubirea fr intelect este incoerent si perturbatoare, intelectul fr iubire este steril si abstract. Iubirea are nevoie de intelect pentru a fi cluzit si canalizat benefic, intelectul are nevoie de iubire pentru a nflori si a se manifesta creator. Evolutia presupune mbinarea armonioas a celor dou principii: a Logosului si a Erosului. Jung arat c, desi brbatul se percepe ca masculin n plan constient, el are n structura sa inconstient o component feminin, la fel femeia, care la nivel constient se percepe feminin, posed o component masculin n structura sa inconstient. El denumeste Anima zona inconstient a brbatului si Animus sfera inconstient a femeii. Sexualitatea, care se exprim n vise prin imagini extrem de frecvente si semnificative, este mai degrab o expresie simbolic a uniunii acestor dou polaritti care tind spre ngemnare armonioas si nu trebuie luat explicit, ca expresie a uniunii fizice brbat - femeie. Din cauz c brbatul tinde s reprime aspectul su feminin iar femeia s refuleze aspectul su masculin, conflictele si tensiunile care se nasc la nivel inconstient duc la tulburri psihice care pot lua forma nevrozelor. Si n acest caz, visele si afirm rolul defulator, orientativ si ntr-o oarecare msur curativ.

9 - Jung si lumea viselor Jung spune c el nu posed o teorie personal n ceea ce priveste visele. Mai curnd el este un creator de teorii, metode si tehnici care pot fi aplicate, cu mai mult sau mai putin succes, la analiza si explicarea viselor. Pentru el o interpretare este bun atta timp ct ea provoac o reactie asupra celui care este implicat n analiza propriilor vise, iar aceast reactie poate s duc la o ameliorare n bine a vietii acestuia. n loc s se simt izolat, victim a destinului, marcat prin suferint, individul realizeaz c " n nici un caz nu este singur ntr-o lume strin n care nimeni nu ntelege nimic ci c apartine marelui fluviu al umanittii istorice, care a trit, de nenumrate ori, ceea ce el consider ca o singularitate exclusiv personal si patologic...Suferinta sa este suferinta ntregii umanitti, nu o suferint personal, care izoleaz, ci o durere lipsit de amrciune care-l leag de toti oamenii..." " Individul este singura realitate ", cu alte cuvinte: trebuie s interpretm visele nu numai la nivel de obiect, dar si la nivel de subiect, cci, n final, orice vis este vistorul nsusi, fiecare element al visului apartine ansamblului psihic al celui care viseaz. " Nici o imagine simbolic nu poate avea o semnificatie universal si absolut fix ". Prin visele noastre lum contact cu un proces, un aspect al inconstientului nostru, ceea ce ne permite s realizm priza de constiint, s ne cunostem pe noi nsine. Rolul visului este dublu: el este un agent de legtur ntre constient si inconstient dar este si un agent transformator, permitndu-ne s ne modificm felul de a fi, n urma perceperii unor activitti psihice de care nainte nu aveam cunostint. Spre deosebire de Freud, el crede c, a reduce toate visele la nivelul unor dorinte refulate, este nu numai contrar spiritului stiintific, dar aceast metod poate s fie chiar duntoare integrittii psihice a pacientului. El se intereseaz, mai degrab, de continutul manifest al viselor, adic de ceea ce visele vor s spun, nu de ceea ce ele vor s ascund. Orice vis poate s ne deschid o poart spre lumea gndurilor ascunse care ne tulbur. ntrebndu-se la ce servesc visele, Jung releveaz cteva lucruri interesante: n primul rnd nu toate visele sunt n legtur cu refulrile sexuale, cum postula Freud. Unele au o semnificatie literal: de exemplu vism despre mam si visul este chiar n legtur cu persoana mamei. De asemenea Jung caut s descopere dac un anumit element al visului, persoan sau obiect, nu reprezint o anumit parte a celui care viseaz: zna din povesti poate s exprime, de pild, un aspect nestiut al personalittii acestuia, intuitia sa, de exemplu. Un aspect mai dogmatic al analizei jungiene este importanta pe care o d acesta aducerii mesajului visului n prezent. De pild dac o persoan a suferit n copilrie o traum, aceasta se va manifesta n viata prezent aprnd, pe neasteptate, n vis. Complexul pe care individul l poart nc din copilrie, si cere dreptul de a se exprima, realiznd acest lucru prin intermediul visului.

Viziunea lui Jung despre inconstient este radical diferit de cea a lui Freud. Inconstientul este un ghid, un prieten, un sftuitor. Asa cum, n plan fizic o ran se cicatrizeaz de la sine, organismul uman tinznd spre integritatea corporal, tot astfel el tinde spre sntatea psihic, iar inconstientul este permanent prezent pentru a aranja lucrurile. El ne indic ce anume trebuie reparat n planul psihismului uman si trece la actiune, cicatriznd ranile sufletesti, erorile vietii de zi cu zi. " Functia general a visului este de a ncerca s restabileasc echilibrul nostru psihologic cu ajutorul materialului oniric, care, ntr-o manier foarte subtil, reconstituie echilibrul psihismului nostru, n ansamblul su ". O alt functie a visului, pe lng aspectul su compensator,este ceea ce Jung numeste functia prospectiv. Visele ne dau indicatii asupra unor planuri pe care le avem ntr-un viitor foarte apropiat, indicatii care par uneori profetice. Ele se bazeaz pe informatii nregistrate n inconstient. Asa cum putem prezice timpul probabil cu ajutorul a numeroase informatii pe care le primim de la tot felul de aparate stiintifice care depsesc capacittile perceptiei fizice omenesti, tot astfel visele dau indicatii despre posibile evenimente viitoare, prin analiza informatiilor stocate n inconstient, care depsesc cu mult informatiile ajunse la nivelul constient al omului. n ceea ce priveste capacitatea oamenilor de a ntelege mesajele viselor, Jung este convins c acest lucru e pe deplin posibil. El crede c oricine poate s nteleag propriile vise, prin el nsusi, fr a recurge la ajutor dinafar, gndind, analiznd, interpretnd, imaginile care se afiseaz pe ecranul personal n fiecare noapte. De altfel el este autorul unei tehnici care rmne de actualitate si care const n dialogul cu propriile imagini din vis. Interpretarea viselor se face printr-o asociatie de idei dirijate, adic " asociatiile vor fi canalizate si limitate la periferia imediat a visului ca si la elementele care sunt n raport direct cu acesta ", spre deosebire de psihanaliza lui Freud, care era adeptul asociatiei de idei libere. Supletea metodei de interpreare a viselor a lui Jung, face ca ea s rmna foarte actual si util, fiind un model de analiz pertinent si documentat.

HOME