TRSTURI DE

PERSONALITATE

PERSONALITATEA - MODEL SINTETIC-

INTEGRATIV

STUDENT:SIMION GEORGE LUIS

 Personalitatea este organizarea dinamica in
cadrul individului a acelor sisteme psihofizice
care determina gandirea si comportamentul sau
caracteristic.
 Modelul sintetic-integrativ al personalitii
propus de M. Zlate implic dou tipuri de
demersuri: unul analitic, viznd descrierea i
caracterizarea succint a fiecrei faete a
personalitii; altul sintetic, intind spre
surprinderea tipurilor de personalitate reieite
din interaciunea i configurarea specific a
componentelor desprinse.
 1. Personalitatea real (PR) este constituit din ansamblul proceselor,
funciilor, tendinelor, nsuirilor i strilor psihice de care dispune
omul la un moment dat i pe care le poate pune oricnd n
disponibilitate, fapt care i asigur identitatea i durabilitatea n timp.
2. Personalitatea autoevaluat (PA) cuprinde totalitatea reprezentrilor,
ideilor, credinelor individului despre propria sa personalitate, incluse,
de regul, n ceea ce se numete imaginea de sine.
3. Personalitatea ideal (PI) este cea pe care individul dorete s o
obin. Ea se refer nu la ceea ce este un individ n realitate sau la ceea
ce crede el despre sine, ci la ceea ce ar dori s fie, cum ar dori s fie,
ea reprezint personalitatea proiectat n viitor, idealul ce trebuie atins,
modelul pe care individul i-l propune s-l construiasc n decursul
vieii sale.
 4. Personalitatea perceput (PP) cuprinde ansamblul reprezentrilor, ideilor,
aprecierilor cu privire la alii. Aa cum individul i elaboreaz o imagine de
sine, tot aa el i formeaz i o imagine despre alii, care l ghideaz n
comportamentele sale fa de acetia.
5. Personalitatea proiectat (Ppro) cuprinde ansamblul gndurilor,
sentimentelor, aprecierilor pe care crede un individ c le au, le nutresc, le fac
ceilali asupra sa. Ca o construcie prin excelen a individului dat, ea este ceea
ce Valeriu Ceauu denumete imaginea de sine atribuit lumii (Ceauu, 1983,
p.41), adic ce cred eu c gndesc alii despre mine. Raportat la planul
relaiilor interpersonale, ea implic ghicirea alegerilor sau respingerilor
fcute de o alt persoan (transparen) sau de ntregul grup (transptrundere)
referitoare la sine, presupunnd un gen de empatie, deci de transpunere n
strile psihice ale altcuiva (Mamali, 1974). O asemenea imagine este uneori
expresia celor mai intime dorine ale individului de a aprea n ochii lumii,
iar alteori reflexul imediat al comportamentului celorlali fa de persoana
respectiv.
 6. Personalitatea manifestat (PM) este reprezentat de
ansamblul trsturilor i nsuirilor ce-i gsesc expresia
n modalitile particulare, proprii, specifice de
exteriorizare i obiectivare comportamental. Prin
coninutul su, personalitatea manifestat este o
construcie psihocomportamental sintetic, deoarece
cuprinde fie aspecte, laturi, pri din fiecare faet a
personalitii, fie toate faetele articulate i integrate ntre
ele. Manifestarea personalitii este dictat att de
interioritatea psihic a individului, ct i de
particularitile i cerinele situaionale n care aceasta
acioneaz.
 Eul este fapt de contiin, dar nu orice fel de
contiin, ci o contiin reflexiv, nsoit deci
de gndire; n cazul Eului este vorba despre
contiina de sine. Esenial pentru individ este
intenionalitatea sa, orientarea spre realizarea
scopurilor. n momentul de fa, Eul este
conceput ca organizator al cunoaterii i ca
reglator al conduitei dispunnd ns, att ntr-un
caz, ct i n altul, de o puternic baz afectiv-
motivaional.
 Psihologul romn Mielu Zlate consider c Eul este
un construct sintetic i personal care izvorte din
simire, urc la reflexie i se exprim n conduit,
fiind susinut permanent afectiv-motivaional. Prin
intermediul unui asemenea construct individul se
conceptualizeaz pe sine nsui, se evalueaz i i
anticip comportamentul. Prin termenul de
construct aplicat la Eu vizm nu doar produsul
obinut la un moment dat, ci chiar procesul prin
intermediul cruia el se obine
 Perspectiva atomista, care propune un model
simplist prin tratarea personalitatii la nivelul
elementelor ei componente (temperament,
aptitudini, caracter), tinzand totusi, prin
intentie, sa surprinda imaginea omului integral.
Rezultatul ramane totusi, asa cum remarca si
Zlate, o pulverizare a unitatii si integralitatii
personalitatii intr-o multitudine de elemente,
sau parti constituante(Zlate, M., 1997, p.13).
 Perspectiva structurala, am putea spune ca se situeaza la polul
opus fata de perspectiva atomista, concepand personalitatea ca o
structura globala, unitara, constituita din sisteme interconectate,
organizate si ierarhizate intr-o dinamica care confera prin ea
insasi esenta personalitatii. Se interpreteaza personalitatea in
termeni de trasaturi sau de factori, dar nu intereseaza numarul
acestora, sau valoarea lor intrinseca, ci modul lor de corelare, care
da o configuratie specifica de trasaturi, trasand astfel unitatea si
originalitatea personalitatii. Se evidentiaza ca plusuri ale acestei
abordari doua aspecte: surprinderea caracterului unitar si global al
personalitatii si accentuarea dinamicii acestui intreg.
 Perspectiva sistemica, desi pare initial a se confunda cu perspectiva
structurala, se diferentiaza de aceasta prin sensul specific acordat
conceptului de sistem, ca un ansamblu de elemente aflate interactiune
ordonata si nonintamplatoare ( Zlate, M., 1997, p.16). Ceea ce este
esential in tratarea sistemica a personalitatii este locul privilegiat
acordat contextului, care poate schimba total semnificatia unui element,
care nu se defineste prin el insusi, ci prin plasarea intr-un anumit
context. Elementul devine astfel important pentru sistem numai prin
relatia sa cu alte elemente, pierzandu-si caracterul ultim si indivizibil pe
care il avea in cadrul metodologiei asociationist-atomiste. In concluzie,
personalitatea este tratata ca un sistem dinamic hipercomplex ce
presupune o organizarea ierarhica plurinivelara, sistem ce nu se poate
reduce si nici confunda cu diferite procese si functii psihice, si care
dispune de o independenta relativa fata de elementele componente.
 Ultima perspectiva pe care o vom trata in final este
cea psihosociala, care are ca orientare surprinderea personalitatii
concrete, asa cum se manifesta ea in situatiile si conjuncturile sociale
particulare, in sistemul interrelatiilor si al psihologiei colective, in functie
de atributele psihosociale ale omului, adica de statutele si rolurile sale, de
nivelurile sale de aspiratie si asteptare, de structura atitudinilor si
opiniilor sale. (Zlate, M., 1997, p.18). Aceasta abordare are in vedere
atat modalitatea de relationare a personalitatii, asa cum este ea constituita
la un moment dat, cat si modul in care personalitatea umana se
construieste progresiv, tocmai prin raportarea si interrelationarea cu alte
personalitati, din ansamblul relatiilor sociale semnificative pentru
individ. Se defineste de fapt un proces circular: manifestarile
personalitatii in relatiile interumane sunt in functie de substanta sa, care
se creeaza treptat, tocmai prin preluarea si sedimentarea efectelor unei
asemenea manifestari.
 Bibliografie

CEAUU,V.,(1983).Autocunoaterei
creaie.EdituraMilitar,Bucureti
CREU,T.(2001).PsihologieGeneral.
EdituraCredis,Bucureti
ZLATE,M.,(1997).Eulipersonalitatea.
EdituraTrei,Bucureti.ZLATE,M.,(2000).
Fundamentelepsihologiei.EdituraPro
Humanitate,Bucureti