Personalitatea

Personalitatea este obiectul mai multor ştiinţe, fiecare dintre acestea

considerând-o dintr-un unghi specific: antropologia biologică şi culturală,
sociologia, ştiinţele educaţiei,medicina psihosomatică,istoria.
Personalitatea este un sistem bio-psiho-socio-cultural , care se
constituie,fundamental, în condiţiile existenţei şi activităţii, începând cu primele
etape ale dezvoltării individului în societate. Din punct de vedere psihologic,
trebuie făcută distincţia în cadrul sistemului psihic uman, dintre fenomenele locale,
accidentale, variabile şi cele constante, invarianţi sub formă de trăsături sau
structuri în organizarea psihologică a subiectului.
Personalitatea reprezintă un ansamblu sistemic, deosebit de complex al
programelor, structurilor profunde, trăsăturilor, precum şi organizarea lor privind
omul concret în ceea ce are el unic, original, relativ stabil şi îl deosebeşte de
ceilalţi.
În accepțiunea sa cea mai larga, personalitatea denumește ființa umană
considerata în existenta ei sociala si înzestrarea ei culturala.
Personalitatea integrează în sine organismul individual, structurile psihice
umane si totodată, relațiile sociale în care omul este prins ca si mijloacele culturale
de care dispune.
Personalitatea este întotdeauna unica si origiala. Aceasta întrucât fiecare
porneste de la o zestre ereditara unica, singulara si mai departe în câmpul existentei
ssociale concrete, fiecare strabate un drum anume, încercând o serie de experiente
variate, desfasurând diferite activitati si intrând în anumite relatii, toate având
anumite efecte asupura cursului dezvoltarii si construirii edificiului de
personalitate.
Din punct de vedere psihologic, personalitatea se arata ca un sistem alcatuit
din alte subsisteme între care exista o relatie de interconditionare, interdependenta
si colaborare. Aceste subsisteme funcționează ca un întreg si fiecare are un scop
bine determinat.
 La formarea si structurarea personalitatii concura toate elementele sistemului
psihic uman: senzatiile, perceptia, reprezentarea, gândirea, motivatia, afectivitatea,
vointa, temperamentul, caracterul si toti ceilalti factori : mediul social, relatiile
interumane, ereditatea.
Dar tot personalitatea are si o alta structura mai simpla de data aceasta .
Freud era primul care alcatuia o structura a personalitatii care înainte de 1920 arata
cam asa: inconstient, preconstient si constient.
Cu toate aceste definitii date personalitatii in literatura psihopedagogica, s-
au evidentiat cateva caracteristici care, intr-un mod sintetic, reunesc cateva
caracteristici comune ale acestora:
- globalitatea: personalitatea cuiva este constituita din ansamblul de caracteristici
care permit descrierea acelei personane, identificarea ei printre celelalte. Orice
constructie teoretica valida referitoare la personalitate trebuie sa permita, prin
operationalizarea conceptelor sale, descrierea conduitelor si aspectelor psihofizice
care fac din orice fiinta umana un exemplar unic;
- coerenta: majoritatea teoriilor postuleaza ideea existentei unei anume organizari
si interdependente a elementelor componente ale personalitatii. Postulatul coerentei
este indispensabil studiului structurilor de personalitate si al dezvoltarii lor;
personalitatea nu este un ansamblu de elemente juxtapuse, ci un sistem functional
format din elemente independente.
- permanenta (stabilitatea) temporala: daca personalitatea este un sistem functional,
in virtutea coerentei sale, aceasta genereaza legi de organizare a caror actiune este
permanenta. Desi o persoana se transforma, se dezvolta, ea isi pastreaza identitatea
sa psihica.
Aceste trei caracteristici evidentiaza faptul ca personalitatea este o structura
unitara.
Ca sistem suprastructurat deschis, personalitatea este rezultatul dezvoltarii
unitare prin procesul invatarii a insusirilor innascute si dobandite sub influenta
mediului socio-cultural, asigurand fiecarei individualitati o adaptare, originala si
activa, la mediul inconjurator.