1.

Personalitatea, definire şi
caracterizare

Curs 4
2. Structura personalităţii
Definiția PERSONALITĂȚII

 Personalitatea defineşte individul uman considerat ca o

unitate bio-psiho-socială şi culturală;

 Este o rezultantă a factorilor biologici-ereditari, a factorilor

care ţin de dezvoltarea psihoindividuală, a factorilor
culturali şi sociali.

 Acest concept cuprinde întreg sistemul atributelor,

structurilor şi valorilor de care dispune o persoană.
 Element stabil al conduitei unei persoane; ceea ce o
Personalitate
caracterizeaza si o diferentiaza de o altă persoană.

Dispoziții sau trăsături persistente și organizate, care

Personalitate
fac în așa fel, ca ființa umană să reacționeze în
maniere specifice față de ambient.

Ansamblul structurat al dispozițiilor înnăscute

Personalitate
(ereditate, constituție) și dobândite, care determină
adaptarea originală a individului la anturajul său.
(dicț. Larousse)
 Termenul de personalitate vine de la cuvântul latin ”persona”,
cuvânt care inițial avea sensul de ”mască” apoi sensul de
actor aflat în spatele măștii, adică ceea ce astăzi s-ar desemna
prin termenul de personaj (respectiv, de individ care joacă un
rol).

 Mai târziu, în latina medievală, a apărut cuvântul

”personalitas”, cu sensul pe care actualmente îl are cuvântul
personalitate.

 Individualitatea umană este individul uman singular, iar

personalitatea umană este individul uman ca membru al unei
colectivități umane, ca membru al societății.
 PERSONALITATEA

Subiectul uman privit în cele 3 ipostaze (înfăţişări) ale sale:

1) subiect pragmatic 2) subiect epistemic 3) subiect axiologic

(al acţiunii, cel ce transformă (al cunoaşterii, cel ce ajunge (purtător şi generator
lumea şi tinde s-o stăpânească) la conştiinţa de sine şi de lume) al valorilor)
 Pornind de la asemănările existente între oameni se
vorbeşte despre tipologii sau arhetipuri umane.

 Curentul numit psihanaliză culturalistă, interesat de

inserarea personalităţii umane într-un context social,
utilizează adesea conceptul introdus de A. Kardiner,
personalitate de bază, pentru a desemna acele
caracteristici împărtăşite de majoritatea membrilor
unei societăţi, ca rezultat al experienţelor timpurii pe
care ei le au în comun.
 apartenenţa la speţa
umană;

calitatea de fiinţă
socială şi, deci,
membru al societăţii;

calitatea de fiinţă
conştientă doatată cu
„Personalitatea” gândire şi voinţă;
cuprinde:
partparticiparea la cultură,
dotarea cu valori şi orientarea
după aceste valori;

potențialul creativității
EU – centrul edificiului personalităţii; imaginea de sine –
ca viziune asupra propriei fiinţe şi a raporturilor cu ceilalţi
cărora li se presupune acelaşi EU omenesc.

Personalitatea - un agregat de atitudini şi aptitudini care

are în centrul său Eul ca un factor de integrare şi
coordonare.
 Termeni corelați noțiunii de PERSONALITATE
 Individul este o unitate vie, indivizibilă, orice organism viu, inclusiv
omul, şi se referă la ansamblul însuşirilor biologice.
 Individualitatea reprezintă individul luat în ansamblul proprietăţilor
sale distincte şi originale.
 Persoana desemnează individualitatea în plan psihosocial, cea care
se află într-o reţea de relaţii interpersonale, cu acele caracteristici
care-i dau identitate socială.
 Personajul este aspectul dinamic al persoanei care joacă un rol în
împrejurări concrete, reprezintă multiplicări ale unei persoane în
funcţie de situaţie.

Situarea persoanei la un înalt nivel de performanţă şi relevanţă socială

marchează transformarea personajului în personalitate publică şi
implicit în model de referinţă valorică pentru ceilalţi.
Caracteristicile / trăsăturile de personalitate

 Sunt formaţiuni sintetice, în sensul că reunesc diferite funcţii şi procese psihice.

 Dispun de o relativă stabilitate, adică se manifestă constant în conduită, neputând fi

modificate radical de situaţii accidentale.

 Tind spre generalitate şi îl caracterizează pe om în ansamblul lui.

 Dispun totuşi de o oarecare plasticitate, putându-se restructura şi perfecţiona sub

impactul condiţiilor de mediu.

 Sunt caracteristici definitorii pentru insul respectiv, exprimând ceea ce are el

esenţial şi general.

 Pe baza cunoaşterii lor se pot face previziuni asupra reacţiilor şi conduitei

subiectului într-o situaţie dată.
 Modele ale organizării personalităţii

- Psihanalitic (S.Freud) –
- Factorial (H.Eysenck, R.Cattell)
- Ierarhic (G.Allport)
- Big Five (Costa, P.T. Jr. & McCrae, R.R.)
- Structural-sistemic (Tinca Creţu)
 Modelul Psihanalitic (S.Freud)

După S. Freud (1856 -1939) personalitatea rezultă din

actiunea a 3 forțe dispuse la 3 niveluri supraetajate:
Eul,
Supraeul
Sinele.

 Sinele reprezintă nivelul inconștientului, sediul impulsurilor

instinctive, dominate de principiul plăcerii, al reducerii
tensiunii situat în afara raționalului.
 Eul (ego), dimpotrivă este forța conștientă, organizatoare ce
acționează după principiul realității și implică gândire,
rațiune, control asupra pornirilor tensionate din
inconștient.
 Supraeul sau superegoul reprezintă sistemul normelor social-
morale însușite de individ, interiorizate pe bază de deprinderi
morale, de motive.
Supraeul deține atât o zonă din inconștient, cât și una din
conștient exercitând control, determinare asupra eu-lui, dar și
asupra sinelui.
Este depozitarul valorilor sociomorale.
 Atâta timp cât între cele 3 instanțe există echilibru, viața
personalității decurge firesc, în schimb atunci când apar
tensiuni, cum este cazul unor instincte care nu pot fi
satisfăcute, ele sunt refulate, trimise în inconștient. Acolo
nu dispar, nu sunt inactive, ci pot reveni cu forță sporită
pentru a fi satisfăcute.

 Dintre cele 3 instanțe, după opinia lui Freud, cea mai

importantă este a doua, conștientul, întrucât trebuie să
satisfacă cerințele sinelui, ale Supraeului și Realității, să
fie un mediator între cerințele aparatului psihic.
2. Structura PERSONALITĂȚII

În structura personalității intră trei categorii de însușiri:

 însușiri temperamentale (temperamentul);

 însușiri aptitudinale (aptitudinile sau capacitățile);
 însușiri caracteriale (caracterul).
Temă de reflecție
Analizați și explicați printr-un exemplu concret abordarea Personalității ca
fenomen bio-psiho-socio- cultural.