CURS 4

FIZIOLOGIA SANGELUI (II)

FACULTATEA DE INGINERIE MEDICALĂ

 LEUCOCITELE
 sunt elemente figurate nucleate
aparţinând seriei albe, cu rol în răspunsul
de aparare al organismului

 4000-10000/mm3
 VARIAŢII ALE NUMĂRULUI DE
LEUCOCITE
Leucocitoză (>10000/mm3)
 fiziologic: după efort fizic; postprandial; in perioada menstruală

 patologic: infectii bacteriene, leucemii

 
Leucopenie (<4000/mm3)
 fiziologic: vârstnici

 patologic:
o afectarea măduvei osoase hematogene (radiaţii ionizante,
chimioterapice, substanţe toxice)
o infectii (ex. oreion, febra tifoida)
 
 CLASIFICAREA LEUCOCITELOR
 Granulocite:
nucleu polilobat (polimorfonucleare)
citoplasma contine granulatii (neutrofile, eozinofile, bazofile)
 Agranulocite : monocite, limfocite
Valoarea procentuala a diferitelor forme de leucocite = 
formula leucocitară
Adult Copil - 1 an
o Neutrofile 63 – 65% 30 – 60%
o Eozinofile 2 - 4% 1 – 4%
o Bazofile 0,5% 0 - 1%
o Limfocite 21-25% 30 – 60%
o Monocite 4 – 8% 1 - 8%
 
NEUTROFILELE ( I )

 diametru =10-12 m
 nucleu cu numar de
lobi variabil in functie
de varsta celulei
 citoplasmă roz pal
 granulaţii care se
coloreaza in albastru
violet cu coloranti neutri
 durata scurtă de viaţă
(2-3 zile)
 NEUTROFILELE ( II )
 Proprietăţi și funcții:
Chemotaxia: mişcarea direcţionată către un anumit focar din care se eliberează
factori chemoatractanți (toxine bacteriene, complexe antigen-anticorp, produşi de
degenerescenta tisulară, enzime ale coagulării şi fibrinolizei, mediatori ai inflamaţiei,)
 
Mobilitatea: prin emitere de pseudopode
 
Marginaţia: dispunerea de-a lungul pereţilor vaselor mici și aderarea la endoteliul
capilar prin intermediul unor molecule de adeziune exprimate atât de leucocite, cât şi
de celulele endoteliale.
 
Diapedeza: procesul de extravazare prin traversarea capilarului la limita dintre două
celule endoteliale.
 
Fagocitoza: proprietatea de a îngloba şi distruge particule din mediul extracelular;
granulaţii lizozomale care conţin hidrolaze acide, mieloperoxidază, lactoferină,
lizozim şi proteine cu efect antibiotic
Nu prezinta specificitate, dar prezinta selectivitate
Rol: imunitate nespecifica; rol important în inflamaţia acută
VARIAŢII ALE NUMĂRULUI DE NEUTROFILE
 Creșterea numărului de neutrofile (neutrofilie)
fiziologic: nou-nascut, gravide
patologic: procese infecțioase bacteriene acute, leucemie
granulocitară cronică, intoxicaţii cu substanţe toxice sau
medicamente
 
 Scăderea numărului de neutrofile (neutropenie)
- afectarea măduvei hematogene prin radiaţii, substanţe
chimice toxice sau medicamente (piramidon, cloramfenicol,
fenilbutazonă)
- infecţii/ inflamaţii severe (se consumă/distrug la nivelul
focarului inflamator/ infecţios),
- boli autoimune cu formarea de anticorpi anti-leucocitari,
EOZINOFILELE ( I )

 diametru mediu: 13 m
(10-15 m)
 nucleu bilobat (în desagă)
 granulaţii ovale, mari,
dispuse în toată
citoplasma, care se
colorează în roșu cu
eozina
 EOZINOFILELE ( II )
 Proprietăți și funcţii
 Chemotaxia: factori chemoatractanti - complexele imune
antigen-anticorp, fibrina, enzime proteolitice, histamina
 Fagocitoza: activitate fagocitară slabă
 Activitate antiparazitară
 Nu sunt celule prezentatoare de antigen
 Limitarea procesului inflamator
 VARIAŢII ALE NUMĂRULUI DE EOZINOFILE

 Creşterea numărului de eozinofile (eozinofilia)

- boli alergice ( urticarie, astm, rinite alergice )
- boli parazitare (trichineloza, ascaridioza, teniaza,
toxoplasmaoză, lambliază)
- afecţiuni dermatologice (eczeme, prurigo)
- leucemia cu eozinofile
 
 Scaderea numarului de eozinofile (eozinopenia)
- creșterea screției de ACTH și glucocorticoizi
- preparate cortizonice.
BAZOFILELE ( I )
 Diametru 10-12m
 Nucleu de formă
lobulată – adesea
trilobată
 Citoplasma bazofilă
 Granulaţii albastre
mari, inegale, care
acoperă citoplasma şi
nucleul și care conţin
histamină, heparină,
serotonină,
 
 BAZOFILELE ( II )

 Proprietăți și funcţii
 Fagocitoză slabă
 Degranularea, cu eliberarea în mediul
extracelular de mediatori variați - este generată
de contactul cu un alergen (antigen capabil să
declanşeze reacţii alergice)
 VARIAŢII ALE NUMĂRULUI DE
BAZOFILE

 Creșterea numărului de bazofile (bazofilie)

-reacţii inflamatorii,
-leucemii (leucemia granulocitară cronică)
-beri-beri (deficit nutritional de vitamina B1 – tiamina)
MONOCITELE ( I )
 celule specializate în apărarea
organismului care aparțin
sistemului monocito-
macrofagic care include:
precursorii din măduva
osoasaă hematogenă,
monocitele circulante și
macrofagele tisulare
 celule de tranzit între măduvă
şi sistemul reticulo-histiocitar
 Diametru 15-24 micrometri,
 nucleu mare, reniform şi
cromatină „în tablă de şah”,
 citoplasmă fumurie
 granulaţii fine, azurofile
 MONOCITELE ( II )

 Necesită mai mult timp decât PMN să

ajungă la locul infecţiei, dar vin în număr
mai mare
 Monocitele circulante ajung în ţesuturi, se
activează şi devin macrofage.
 Macrofagele au o capacitate uriaşă de
fagocitoză (200 germeni, detritusuri
celulare, particule inerte etc.)
 ROLUL SECRETOR AL
MACROFAGULUI
1.IL1, IL2,IL3 (IL = interleukine)
2. MAF (Macrofag Activating Factor)
3. Enzime hidrolitice
4. Radicali liberi ai oxigenului
5. Factori angiogenetici
6. TNF (Tumor necrosis Factor)
 VARIAŢII ALE NUMĂRULUI DE
MONOCITE
 Creșterea numărului de monocite (Monocitoză)
boli infecţioase (ex. endocardita bacteriană, tbc, febră tifoidă),
convalescenţă după boli infecțioase acute
neoplazii
leucemia monocitară,
Infecții (mononucleoza infecţioasa - boala sărutului )
tuberculoză (limfo-monocitoză).
 
 Scaderea numarului de monocite (Monocitopenia)
după corticoterapie,
în aplazia medulară
 
LIMFOCITELE ( I )

 Diametru mediu 8 μm (6-

10μm) - cele mai mici
celule sanguine
 Nucleu mare, rotund-
ovalar, „în pată de
cerneala”
 Citoplasmă redusă,
culoare albastru deschis.
 
 LIMFOCITELE ( II )
Clasificare:
 Limfocite B
- maturare la nivelul măduvei osoase hematogene (în
perioada fetală și în ficat)
-15-20% din totalul limfocitelor periferice
- rol în răspunsul imun umoral - specializate în producerea
de anticorpi pe care îi secretă după transformarea în
plasmocite
 Limfocite T
- maturare la nivelul timusului
- roluri: răspunsul imun celular și modularea raspunsului imun
 
 LIMFOCITELE ( III )
Durata de viata a limfocitelor: ani – zeci de ani
Circulație continuă a limfocitelor între sânge, tesuturi şi organele limfatice
Variaţii ale numărului de limfocite
 Cresterea numărului de limfocite (limfocitoză)
Fiziologică: la copii.
Patologică:
-majoritatea infecţiilor virale
-unele infecţii bacteriene (lues, tuberculoză)
-leucemia limfatică cronică
 
 Scăderea numărului de limfocite (limfopenia)
-radiații ionizante
-chimioterapie,
-medicamente cortizonice, boala Cushing
-stări acute de stres
 
 IMUNITATEA
 Definiție: totalitatea mecanismelor prin care organismul se
apără impotriva agenților patogeni și altor structuri non-self

IMUNITATEA ÎNNĂSCUTĂ:
o bariere naturale cu rol de protectie (piele, mucoase),
o mecanisme chimice protectoare (sebumul și pH-ul ușor acid al
pielii, enzimele din secreții exocrine – lizozimul, bactericidina,
secrția acidă gastrică, presiunea parțială ridicată a O2 în
alveolele pulmonare - inhibă dezvoltarea germenilor anaerobi)
o Acțiunea fagocitară a leucocitelor și celulelor aparținand
sistemului macrofagelor tisulare
o limfocitele natural killer care recunosc și distrug celulele străine
sau tumorale
o Compuși sanguini implicați țn distrugerea agenților non-self,
precum lizozimul și sistemul complement
 IMUNITATEA DOBÂNDITĂ SPECIFIĂ

• NATURALĂ
• -PRIN MECANISM ACTIV: apare prin contactul organismului
cu agentul patogen
•  
• ARTIFICIALĂ
• -PRIN MECANISM PASIV: apare prin administrarea de seruri
imune sau anticorpi preformaţi
•  
• -PRIN MECANISM ACTIV: apare prin administrarea de
antigene sub formă de vaccin.
 RASPUNSUL IMUN
 Reacție a organismului împotriva unei structuri
antigenice care implică stimularea şi proliferarea
limfocitelor antigen-specifice şi sinteza unor molecule ce
interactionează specific cu antigenul - anticorpi şi/sau
receptori membranari.
 
 Etapele raspunsului imun:
1.Interacțiunea dintre antigen și clona de limfocite antigen-
specifice
2.Activarea clonei limfocitare selectate
3.Expansiunea clonei limfocitare activate - creşterea
numărului limfocitelor antigen-specifice.
 RĂSPUNSUL IMUN
NESPECIFIC SPECIFIC
UMORAL UMORAL
1. Opsonine/chemotaxine 1. Anticorpi / datorită LB
2. Sistemul complement
3. Interferon
4. Lizozim
CELULAR
CELULAR
1. LT Citotoxice ( LTC )
1. PMN
2. LT Supresoare
2. macrofage 3. LT Natural-Killer ( NK )
RĂSPUNSUL NESPECIFIC UMORAL

1. Opsoninele - substanţe care facilitează fagocitoza

2. Chemotaxine - ex : leucotriene ( atrag neutrofilele la

locul infecției)
3. Sistemul complement – un grup de proteine (30) care se
activează în cascadă pentru a produce liza germenilor.
4. Interferon – face parte din categoria citokinelor -antiviral,
anticancerigen
5. Lizozm - bacteriostatic, creşte vulnerabilitatea germenilor
 RĂSPUNSUL IMUN SPECIFIC
UMORAL
Se datoreaza Limfocitelor B
LB se activează şi se multiplică generând:

A. LB Activate = PLASMOCITE care secretă ANTICORPI

(răspuns imun primar).
B. O clonă de LB cu memorie (răspuns imun secundar)
RĂSPUNSUL IMUN RĂSPUNSUL IMUN
PRIMAR SECUNDAR
1. Are o latenţă (10-14 z)
Necesită implicarea Mf şi LTH
2. Amplitudine mică
( concentraţie mică de AC)
3. Anticorpii nu sunt perfect
adaptaţi la AG
4. AC sunt de tip IgM
1. Este foarte rapid
(foloseşte LB cu
memorie)
2. Amplitudine mare
(concentraţia creşte x 4
ori)
3. Perfect adaptat structurii
AG inductor
4. AC sunt de tip IgG
 RĂSPUNSUL IMUN CELULAR
• Rol: eliminarea celulelor infectate, apărarea antitumorală
şi rejetul grefelor de organ sau tesut.
 
• Celule implicate: limfocitele T citotoxice (LTC), celulele
natural killer (NK) şi celulele killer (K).
 ANTIGENUL
 Definiție: orice moleculă endogenă sau exogenă,
recunoscută de organism ca non-self capabilă să
declanșeze un răspuns imun specific umoral (anticorpi
specifici) sau celular (celule specifice efectorii).
 Caracteristici: imunogenitate,specificitate
 
 Molecule antigenice:
-interacționează specific cu anticorpi sau celule efectorii
-de obicei proteine cu GM > 10000D
-pot fi și polipeptide mici, polizaharide, lipide, acizi
nucleici, moleculele organice de sinteză
 TIPURI DE ANTIGENE
Timodependente
-majoritatea antigenelor
-răspuns imun dependent de implicarea limfocitelor T
helper ( LTH )
-răspunsul imun indus poate fi atât de tip umoral cât și
celular

Timoindependente
-număr redus de antigene
-răspuns imun independent de implicarea limfocitelor T helper
-stimulează direct limfocitele B
-răspunsul imun indus este doar de tip umoral