Prof. Dr.

Victor Cristea
 Funcțiile sistemului imun
 Realizarea distincției între “self” și “non-self”
 Inactivarea/distrugerea substanțelor străine
 Molecule străine
 Virusuri, bacterii, paraziți
 Celule infectate viral, celule transformate malign,
celule străine
 IMUNITATEA
 NATURALĂ (de specie)- lipsa de receptivitate faţă
de un anumit agent infecţios, caracvteristică unei
specii
 DOBÂNDITĂ (individuală)- capacitatea de
răspuns imun specific faţă de un antigen,
dobândită de un individ
 TOLERANŢĂ IMUNĂ - lipsa unei reacţii specifice
imune faţă de un antigen
 IMUNITATEA NATURALĂ
 Are caracter genetic, transmitere ereditară
 Cuprinde toţi indivizii unei specii
 Se manifestă nespecific şi nediferenţiat, indiferent de
natura agentului infecţios
 Nu are memorie imunologică
 Este implicată în declanșarea și amplificarea
răspunsurilor imune specifice, adaptative
 Asigurată prin
 factori pasivi (tisulari)
 activi (umorali sau celulari)
 IMUNITATEA

Înnăscută - NESPECIFICĂ Dobândită - SPECIFICĂ

Antigen independentă Antigen dependentă

şi nespecifică şi specifică

Fără timp de latenţă Cu timp de latenţă

Nu apare memorie Apare memoria

imunologică imunologică
 IMUNITATEA

Înnăscută Dobândită
Piele, mucoasa Bariere fizice
intestinală, mucoasa Nu există
respiratorie

Factori
Secreţii proteice şi neproteice solubili Imunoglobuline
(anticorpi)

Fagocite, celule NK,

celule Limfocite T şi B
eozinofile
 Imunitatea înnăscută, naturală

Sediu Componente Funcţii

Nazofaringe mucus, salivă, lacrimi spălare

ochi lizozim
Fagocitoză
fagocite Degradare
Sânge şi intracelulară
organe limfoide
Citoliză directă şi
celule NK mediată de
anticorpi
 Imunitatea înnăscută, naturală

Sediu Componente Funcţii

Plasma şi lactoferina Depleţie de
alte secreţii transferina fier
seroase interferon, Proteine antivirale
TNF- Activare fagocite

lizozim Hidroliza
peptidoglicanilor
fibronectină Opsonizare,
complement Accentuare fagocitoză
Inflamaţie
 Factori pasivi (tisulari)
1. Pielea – în cazul în care nu prezintă soluţii de
continuitate, se opune pătrunderii
microorganismelor (barieră mecanică, descuamare
continuă, rol antibacterian prin ph acid)
2. Mucoasele :
- mucusul fixează şi neutralizează bacteriilor,
- ph acid (mucoasă gastrică şi vaginală)
3. Microbiocenozele locale, dispersate în întreg
organismul, constituite în specii comensale
(nepatogene) împiedică dezvoltarea unor populaţii
patogene (cavitatea bucală, colon).
Bariera fizica in
calea infectiilor

Producerea de
peptide
antibiotice

Distrugerea
agentilor
patogeni prin
limfocite
intraepiteliale
 Pielea
 Compartiment epidermal
 keratinocite,
 melanocite,
 Celule Merkel
 Celule Langerhans,
 Limfocite T
 Granulocite
 Compartiment dermal
 Celule endoteliale,
 Fibroblaşti,
 Celule dendritice,
 Macrofage,
 Limfocite T
 Factori umorali
 Factori activi care asigură rezistenţa naturală
 Sunt prezenţi în sânge, limfă, lichid cefalorahidian, lichid
articular, diferite secreţii (lapte, salivă, lacrimi)

 Cei mai bine caracterizaţi sunt:

 lizozimul, sistemul complement,
properdina, spermina, spermidina, proteina C reactivă,
lactoferina şi transferina, interferonii…
 Factori celulari
• Rol în apărarea rapidă, iniţială faţă de infecţii
• Celule efectoare nespecifice
• Produc distrugerea microorganismelor prin fagocitoză şi
pinocitoză
• Cele mai importante:
• granulocitele (neutrofile,eozinofile,bazofile,mastocite)
• celulele mononucleare fagocitare (macrofagele)
• limfocitele NK
•Precursor comun–celula suşe mieloidă
Celulele sistemului imunitar
 Unde este localizat sistemul imunitar?

 Celulele sistemului imun sunt:

 Distribuite în întregul corp, prin sânge, limfă, epitelii și
țesutul conjunctiv.
 Dispuse sub formă de mici structuri sferice (foliculi
limfoizi) la nivelul țesutului conjunctiv și al diferitelor
organe:
 În mucoasa tractului digestiv, respirator, reproducător, urinar (MALT,
mucosa-associated lymphoid tissue)
 Organizate sub formă de organe — organe limfoide —
măduva hematogenă, timusul, splina, ganglionii limfatici.
 Organizarea sistemului imunitar
 Organe limfoide primare:
 Măduva osoasă hematogenă, timus
 Sediul maturării celulelor limfoide
 Organe limfoide secundare:
 Splina, ganglioni limfatici,
 Țesutul limfoid asociat mucoaselor (MALT)
 Țesutul limfoid asociat tractului digestiv (GALT)
 Capturarea și prezentarea antigenului (Ag), proliferarea
limfocitară
 Măduva osoasă hematogenă
sediul principal al hematopoiezei
 Generează toţi
progenitorii celulelor
sanguine
 Organizare tisulară:
 Fibre reticulare
 Celule stromale
(endoteliale, fibroblaste,
adipocite),
 Matrice extracelulară
Măduva hematogenă
 Organizarea măduvei hematogene
 Celula stem hematopoietică (CSH):
 Situată la nivelul măduvei hematogene (MH)
 Pluripotentă
 1 CSH la 50.000 celule din MH
 Potențial înalt de proliferare
 CSH se diferențiază în celulă progenitoare limfoidă
sau celulă progenitoare mieloidă. Factorii de creștere
și citokinele determină calea diferențierii.
 Celulele stromale – celule de susținere în MH
(celule endoteliale, adipocite, fibroblaști, macrofage).
 Factorii de creștere hematopoietici

 Factorii de stimulare ai coloniilor (CSF, Colony Stimulating

Factors)
 4 tipuri
 Multi-CSF (IL-3)
 M-CSF (CSF macrofagic)
 G-CSF (CSF granulocitar)
 GM-CSF (CSF granulocitar și monocitar)
 EPO (eritropoietina)
 Induce producția de eritrocite
 Timusul
sediul formării celulelor T mature
 Organ mediastinal bilobat, organizat în lobuli
 Atinge dimensiunea maximă la pubertate (35 g), urmând apoi
un proces de involuție, declanșat de nivelele crescute ale
hormonilor sexuali (la vârstnici, timusul ajunge la doar 5 g).
 Structură: zonă corticală şi medulară
 Organizare:
 Celule stromale: celule epiteliale și celule dendritice
 Celule de origine hematopoietică:
Timus de copil
Timus de adult
 Formarea limfocitelor T
mature
CSH timocite=progenitori ai LT
• Timocitele: generarea receptorilor
TCR (printr-un proces de
rearanjare genetică rezultă un TCR
unic).
• Timocitele imature sunt supuse
unui proces de selecție, bazat pe
specificitatea TCR:
• selecția pozitivă: selectarea LT
funcționale
• selecția negativă: eliminarea
LT autoreactive
•95-99% din LT mor în timus, ca
urmare a procesului de selecție.
 Timusul – “academia” limfocitelor T
 Odată maturizate, LT părăsesc timusul prin sânge,
constituind repertoriul celular periferic responsabil
pentru generarea răspunsului imun de tip adaptativ.
 Aspecte patologice:
 Absența timusului, ca rezultat al unei mutații genetice (sdr.
Di George), conduce la o stare de imunodeficiență severă, cu
susceptibilitate crescută la infecții.
 70% din pacienții cu miastenia gravis (o afecțiune
autoimună) prezintă hiperplazie timică.
 Sistemul limfatic
 Limfa rezultă din
drenarea lichidului
interstițial. Limfa circulă
printr-un sistem vascular,
colectat în ductele
limfatice, care se
drenează fiecare într-una
din cele două vene
subclaviculare.
 Țesutul limfoid:
 În special limfocite, dar
și alte tipuri de leucocite.
 Țesut conjunctiv.
Capilarele
limfatice
Ganglionii limfatici: structuri localizate de-
a lungul vaselor limfatice

 Structuri încapsulate, cu trei zone:

 corticală,
 paracorticală,
 medulară
Centrii
germinativi

Macrofage

Limfocite
 Funcțiile ganglionilor limfatici

 Filtrarea particulelor străine și a microorganismelor.

 Interacțiunea antigenelor circulante în limfă cu
limfocitele, pentru inițierea răspunsurilor imune
specifice.
 Răspunsurile imune specifice îndreptate împotriva
antigenelor întâlnite în piele sau țesutul conjunctiv.
 Activarea, proliferarea LB și producția de Ac.
 Activarea și proliferarea LT.
 Ganglionii limfatici - structură
4. Centru germinativ
5. Medulara

3. Folicul limfoid
secundar
6. Vas limfatic eferent
2. Folicul limfoid primar
(limf B)
Artera
Paracortical
(limf T) Vena

1. Vas limfatic
aferent Sinus medular
 Organizarea ganglionilor limfatici

 Corticala:
 foliculi primari cu limfocite B, celule dendritice,
macrofage
 foliculi secundari centre germinative, sediul
principal al maturării limfocitelor B

 Paracorticala: Limfocite T şi celule dendritice

 Medulara: sediul plasmocitelor

 Funcțiile splinei

 Cea mai mare acumulare de țesut limfoid.

 Numeroase celule fagocitare – apărare împotriva Ag din
sânge.
 Locul distrugerii eritrocitelor îmbătrânite.
 Loc de producere al limfocitelor activate, livrate ulterior în
sânge.
 Splina = Un important filtru al sângelui și organ
formator de Ac!
 Splina - structură
 Organ încapsulat
 pulpă albă
 pulpă roşie

 Pulpa roşie: eritrocite şi

macrofage (“cimitirul
eritrocitelor”)
 Pulpa albă: foliculi limfoizi
 celule T
 zona manta (zona
marginală a celulelor B)
 Splina
Pulpa albă

Pulpa roşie

Centru germinativ
 Splina – situații patologice

 Absența splinei
 De cauză chirurgicală
 Asplenie congenitală
 Conduce la:
 Ușoară creștere a numărului de leucocite și trombocite
circulante
 Răspuns redus la anumite vaccinări
 Creșterea susceptibilității la infecții cu protozoare și
bacterii (în special bacterii încapsulate)
 Ţesutul limfoid asociat mucoaselor
(MALT)

 Suprafața acoperită de mucoase=400m2

 Mucoasele reprezintă cel mai frecvent loc de intrare
pentru patogeni
 Mucoasele sunt protejate de MALT
 Gradul de organizare al MALT este variabil (cel mai bine
organizate sunt amigdalele, plăcile Peyer, apendicele)
 Ţesutul limfoid asociat mucoaselor
(MALT)
 Mucoasa digestivă, respiratorie, urogenitală
 Ţesut limfoid asociat mucoasei intestinale =
GALT Gut Associated Lymphoid Tissue (Plăcile
Peyer  mai ales celule B)
 Ţesut limfoid asociat mucoasei nazale =
NALTNasal Associated Lymphoid Tissue
(inel Waldeyer, tonsile  celule B)
 Ţesut limfoid asociat mucoasei respiratorii =
BALTBronchus Associated Lymphoid Tissue
Ţesutul limfoid asociat mucoaselor
(MALT)
•Țesutul limfatic de la nivelul
tractului gastrointestinal (GALT)
este aparte.
•Răspunsurile imune de la acest
nivel sunt proiectate de
asemenea manieră încât să poată
fi asigurată toleranța imunologică
față de antigenele alimentare.

•Limfocite T intraepiteliale care

exprimă TCR de tip .
•Celulele M care permit
pătrunderea transepitelială a Ag.
• Producția de IgAs
este specifică
țesuturilor limfoide
de la nivelul
mucoaselor.
• IgAs are rolul de a
bloca adeziunea
bacteriilor la
mucoase.
• Deficitul selectiv de
IgA se poate
manifesta printr-o
frecvență crescută a
infecțiilor respiratorii
și digestive.