Sunteți pe pagina 1din 33

• MECANISME DE APĂRARE IMUNĂ

• CELULELE IMUNE

Prof. Dr. Victor CRISTEA


SISTEMUL IMUNITAR
-generalități-
• IMUNOLOGIA studiază mecanismele de
apărare şi de menţinere a integrităţii
organismului.

• Totalitatea acestor mecanisme, care


constituie, de fapt, răspunsul la agresiune,
au fost denumite răspuns imun
Funcțiile răspunsului imun

1. Recunoașterea imună 3. Autoreglarea imună


- diferențiază noțiunile - controlul strict al
de self și non-self mecanismelor imune (reglare
pozitivă/negativă)

2. Funcția efectoare 4. Memoria imunologică


- îndepărtează,distruge - protejază împotriva
sau anihilează non self-ul infecțiilor recurente generate
de același agent patogen
Răspunsul imun

• În cadrul răspunsului imun se identifică două


categorii de mecanisme:

1. nespecifice/înnăscute
2. specifice/dobândite
Agresori exogeni: Agresori endogeni:
Microorganisme (bacterii, virusuri, Celule senescente sau alterate
paraziţi, fungi) Celule tumorale
Toxine, agenți chimici, alergeni
Celule transplantate

Absente
Răspunsurile imune ale gazdei
Toleranţă (organismului)

Imunitatea nespecifică Imunitatea specifică,


sau înnăscută câştigată sau adaptativă

Umorală: Celulară: Umorală:


Celulară:
Lizozim Limfocite T Anticorpi
PMN (Limfocite B)
Macrofage Complement
Celule NK Properdină
Proteina C reactivă
Mecanismele biochimice şi fizice ale
rezistenţei nespecifice
Imunitatea înnăscută vs. Imunitatea
adaptativă
Imunitatea
Mecanisme imune Anihilarea
înnăscută Infecție efectoare agentului
(imediată: 0-4 nespecifice infecțios
ore)

1. Inflamație
Răspuns imun 2. Recrutarea și Anihilarea
înnăscut activarea agentului
Infecție
precoce celulelor imune infecțios
(4-96 ore) efectoare
1. Recunoașterea
Transportul imună specifică LT și
Răspuns imun Anihilarea
Ag în LB naive
adaptativ Infecție agentului
organele 2. Expansiune clonală
(> 96 ore) limfoide infecțios
și diferențiere în
celule efectoare
Imunitatea înnăscută vs. Imunitatea
adaptativă

Mecanismele imune nespecifice Imunitatea dobândită

• sunt activate rapid după • este activată mai târziu după


contactul cu agentul vulnerant provocare
• nediscriminativă • selectivă, direcționată specific
împotriva agentului cauzal
• fără memorie imunologică • memorie imunologică
CELULELE IMUNE
• Toate elementele figurate ale sângelui, inclusiv
celulele imune își au originea în celula stem
pluripotentă din măduva osoasă
Neutrofilul

Neu • Neutrofilele activate

• Primele celule efectoare


nespecifice care intervin în
apărare
• Funcție fagocitară
Neutrofilele

• Cele mai numeroase dintre leucocite (60-70%,


3000-6000/mm3)
• Prima linie de apărare nespecifică
• Rol în procesele inflamatoare acute și cronice
• Funcții fagocitare foarte active
Neutrofilele
• Morfologie:
- diametru 10-12 μ
- nucleu caracteristic, dens, polilobat
- citoplasmă abundentă, ușor bazofilă, conține numeroase granulații. Acestea
sunt de două tipuri:
1. Lizozomi
• granulații azurofile I și II
• conținut bogat în enzime hidrolitice (proteolitice și glicolitice) și în molecule
active, implicate în inflamație
• fuzionează cu veziculele de fagocitoză (fagozomi) și formează fagolizozomi i
2. Peroxizomi
• conţin enzime de reducere a oxigenului şi peroxidului de hidrogen, precum
mieloperoxidaza, ce au ca efect generarea de compuşi toxici ai oxigenului şi
halide toxice pentru microbi
Macrofagul

Mf Macrofagele activate

Fagocitoză

Prezentarea antigenului
Monocitele/Macrofagele
1. Monocitele
• celule mononucleare mari (diametrul de 10-15μm)
• nucleu oval încurbat
• conţin în citoplasmă granulaţii azurofile (lizozomi şi vacuole de fagocitoză)
• monocitele circulă în sânge (aproximativ 6,5% din totalul leucocitelor), dar
pot migra în ţesuturi, unde sunt numite macrofage
2. Macrofagele
• celule mari (diametrul de 20-200 μm)
• formă neregulată
• citoplasmă abundentă

Macrofagele se găsesc în toate organele şi în ţesuturile conjunctive


și sunt denumite după localizare: celule microgliale (sistemul nervos central),
Kupffer (ficat), macrofage alveolare ( plămân) sau osteoclaste (oase).
Unele se pot diferenţia în alt tip de celule, denumite celule dendritice.
Celulele dendritice

Celulele dendritice
CD activate
• Preluarea
antigenului

• Prezentarea
antigenului
Eozinofilul

Eozinofilul Eozinofilul activat

• Rol major în apărarea


antiparazitară

• Intervin în inflamație
Eozinofilele

• 2-5% din totalul leucocitelor


• Morfologie:
- 9-12 μ
- nucleu bilobat
- granulații citoplasmatice mari, care ocupă toată citoplasma și
se colorează intens în roșu cu eozină
- granulele conțin enzime, proteine și factori toxici, care pot fi
eliberați prin exocitoză în exteriorul celulei sau în vaculolele
de fagocitoză din interiorul celulei
Bazofilul

Bazofilul Bazofilul activat

•Rol în inflamația
alergică
Bazofilele
• Sunt rare în sângele periferic (aproximativ 0,5% din totalul
leucocitelor)
• Morfologie:
- au dimensiuni mai mici decât restul granulocitelor (diametrul
5-7μ)
- nucleu bi- sau multilobat
- granule citoplasmatice mari, care se colorează violet închis
(coloraţia May-Grünwald-Giemsa)
• Au proprietăţi funcţionale similare mastocitelor.
Mastocitul

Mastocitul Mastocitul activat

• Rol major în
inflamația alergică
Mastocitele
• celule mononucleare mari, ovoide sau alungite
• au un nucleu unic, excentric
• prezintă în citoplasmă granulaţii similare bazofilelor.
• sunt de două feluri:
1. asociate ţesutului conjunctiv (concentrate în piele, timus,
ţesut limfoid)
2. asociate mucoaselor (vezică urinară, tractul respirator şi
digestiv).
Trombocitele (Plachetele)
• Valoare medie normală: 250.000/mmc.
• Provin din megacariocitele mari din măduva osoasă
• Dețin un rol cheie în coagulare, dar sunt implicate şi în
procesele inflamatorii
• Conţin granulaţii (granule  şi β, bogate în enzime
proteolitice, amine vasoactive şi proteine cationice) care,
atunci când se agregă la suprafaţa endoteliilor vaselor
sangvine lezate, eliberează substanţe chemotactice (atrag
PMN) şi activează complementul.
Celulele NK
Celula natural-ucigașă

Intervin în imunitatea antivirală,


antitumorală, precum și în apărarea
împotriva unor infecții bacteriene, fungice,
parazitare
Celulele NK

• Ucid fără restricţie de histocompatibilitate (MHC) o largă


varietate de celule tumorale şi infectate viral, bacterii izolate,
fungi, paraziţi

• În sânge apar sub formă de limfocite mari cu citoplasmă mai


bogată și numeroase granulaţii azurofile (ca şi monocitele) ,
motiv pentru care au fost denumite limfocite mari granulare.
Principalele celule cu rol fagocitar

• Neutrofilele
• Macrofagele
• Celulele dendritice
Fagocitoza - etape
1. Recunoaștere
si atașare

2. Endocitoză – fagozom

3. Fagolizozom

4. Distrugerea microbilor
de către enzimele
lizozomale

5. Produșii de digestie
sunt exocitați
Neu vs. Mf/CD

• Neu fagocitează și digeră • Mf/CD fagocitează


total particulele străine, particulele străine, pe care le
fără conservarea digeră parțial și păstrează
antigenelor sau a determinanții antigenici
determinanților
antigenici • Determinanții antigenici
rezultați vor fi transportați la
suprafața membranei și
prezentați LT
corespunzătoare (APC)
Celulele prezentatoare de antigen
(APC)
Celula dendritică Macrofagul Limfocitul B
Cooperarea imună dintre APC și LT
După stimulare La acest nivel, CD
Celulele dendritice
antigenică, CD migrează mature prezintă Ag LT
imature rezidă în
în ganglionii limfatici corespunzătoare , pe
țesuturile periferice regionali care le activează

LT naive

LT
activate
CD
CD
matură Zona
Ganglion medulară a
ggl limfatic
limfatic
• Interacțiunea imună dintre APC și LT corespunzătoare
este crucială activării răspunsului imun specific,
adaptativ.