PERSONALITATEA este organizarea dinamica in cadrul

individului a acelor sisteme psihofizice care determin

gndirea i comportamentul su caracteristic.'
Prin personalitate in psihologie se desemneaz calitatea de
sistem (sociala), dobandita de catre individ intr-o activitate
concreta si comunicare si ce caracterizeaza masura reprezentarii
relatiilor sociale in individ. Prin urmare, personalitatea poate fi
conceputa doar in sistemul relatiilor stabile dintre personalitati,
care se exprima prin continut, valori, sensul activitatii comune
pentru fiecare participant. Aceste relatii intre personalitati se
manifesta in particularitati individuale concrete si faptele
oamenilor, formand o calitate deosebita a insasi activitatii in
grup. Personalitatea fiecarui om este inzestrata cu o combinare
de trasaturi si particularitati psihologice specifice doar ei, ce
formeaza individualitatea ei, ce compun originalitatea omului,
deosebirea lui de alti oameni. Individualitatea se manifesta in
trasaturile temperamentului, caracterului, in deprinderi, interese
predominante, in calitatile proceselor cognitive (perceptie,
memorie, gandire, imaginatie), in aptitudini, stilul individual al
activitatii etc. Nu exista doi oameni identici cu o combinare
identica a particularitatilor psihologice indicate - personalitatea
omului este exceptionala in individualitatea sa.
n literatur de specialitate ntlnim urmatorii termeni - individ,
om, personalitate, individualitate, persoan, somitate.
Noiune de individ semnific apartenena la o specie biologic.
Omul- este un individ reprezentant al speciei biologice homos
sapiens .
Noiunea de om trebuie neleas n doi aspecte:

Omul este un individ biologic i n acest sens el este cel mai

superior animal dotat cu cunotine raiune care cunoate i
transform lumea i pe sine.
Omul este ofiina social care intr n relaii cu ali oameni,
comunic cu ei prin intermediul limbajului articulat, desfa oar
o anumit activitate .
Omul, evolund din lumea animal datorit muncii i,
dezvoltndu-se in societate, desfaurnd o activitate comun cu
alti oameni i comunicnd cu ei, devine personalitate, subiect al
cunoaterii i reorganizarii active a lumii materiale, societa ii i
a sine insui.
Personalitatea fiecrui om este inzestrat cu o combinare de
trasturi i particularitai psihologice specifice doar ei, ce
formeaz individualitatea ei, ce compun originalitatea omului,
deosebirea lui de alti oameni. Individualitatea se manifest n
trsturile temperamentului, caracterului, n deprinderi, interese
predominante, n calitile proceselor cognitive (perceptie,
memorie, gandire, imaginatie), in aptitudini, stilul individual al
activitatii etc. Nu exista doi oameni identici cu o combinare
identica a particularitatilor psihologice indicate - personalitatea
omului este exceptionala in individualitatea sa.
Personalitatea- este omul privind ca membrul al societii
dotat cu contiina care intr n sfera , relaiile sociale, are
anumite drepturi i obligaii i este autor al dezvoltrii sociale .
Nu poate fi considerat personalitate bolnavul mental, i copilul
nou-nscut. Pentru c ei nu au obligaiuni,i nu este contient de
ceea ce face. Omul este personalitate cnd devine con tient de
lume de sine i de alii.devine personalitate dac creeaz valori
sociale, dac are un profil bineconturat, coerent i nobil.
Dupa cum notiunile "individ" si "personalitate" nu sint identice,
personalitatea si individualitatea, la randul sau, formeaza o
unitate, dar nu identitate. Aptitudinea de a aduna si inmulti

repede "in gand" numere mari, visarea, obiceiul de a roade

unghiile si alte particularitati ale omului se manifesta ca
trasaturile individualitatii lui, dar nu fac parte obligatorie din
caracteristica personalitatii lui, deoarece ele pot si sa nu fie
prezentate in formele activitatii si comunicarii, importante
pentru grupul, in care este inclus individul, ce este inzestrat cu
aceste trasaturi. In cazul cind trasaturile individualitatii nu sint
prezentate in sistemul relatiilor dintre personalitati, atunci ele
sint considerate neesentiale pentru caracteristica personalitatii
individului si nu obtin conditii pentru dezvoltare.
Particularitatile individuale ale omului pina la un anumit timp
raman "tacute", pina cind ele nu vor deveni necesare in sistemul
relatiilor dintre personalitati, subiectul carora va fi omul concret
ca personalitate.
Individualitatea este cea mai caracteristic particularitatea a
personalitii i semnific un ansamblu de trsturi psihologice
specifice unei personaliti i ierepitabile la al ii.
Conceptul de persoana se refer doar la personalitatea uman i
de obicei de mai multe ori acest termin se utilizeaz n scopuri
statistice.
Prin somitate se nelege persoanele cu merite deosebite n
diferite domenii de activitate talent i geniu.
Personalitatea nu este studiat doar de psihologia , dar de un ir
de tiine , fiecare avnd personalitatea ca obiect de cercetare .
Personalitatea este studiat de filozofie care studiaz
personalitatea ca produs al naturii , ca menbru al societ ii i ca
purtatoarea a gndirii . Deasemenea ea este studiat de biologie
ca membru , reprezentant al specii biologice . Este studiat de
sociologie ca membru al difiritor grupuri sociale de ex...
Este studiat i de etic care cerceteaz personalitatea ca
creatoare i purttoare a valorilor morale. Este studiat de

pedagogie i studiaz personalitatea ca obiect i subiect al

educaiei i instruirii.
Psihologia studiaz personalitatea cercetnd legile ,
mecanismele, factorii, condiiile i forele motrice ale devenirii
omului ca personalitatea. Psihologul romn P.P Neveanu
menioneaz c personalitatea trebuie studiat n cele 3 ipostaze
ale ei:
1. Ca subiect epistemic- cel care cunoate pe lumea i pe
sine.
2. Ca subiect progmatic- acel care transform lumea i pe
sine.
3. Ca subiect axiologic- al valorilor, cel care fiind partea a
naturii a intrat n imperiul valorilor, a binelui,
adevrului, frumosului .
Psihologul american gordon Allpor un mare cercettor al
personalitii a analizat peste 50 de definiii ale personalit ii i
a ajuns la concluzia c n fiecare din ele se eviden iaz a a
particulariti ale ei - individualitatea , unitatea i integritatea
trsturilor de personalitate .Toate trsturile de personalitate
snt n strns legatura una dintre alta.
Personalitatea este un sistem hipercomplex care include n
structura sa mai multe subsisteme:
Subsistemul biologic- constituia corporal ,organe interne,
sistemul nervos.
Subsistemul dinamico- energetic- care determin dinamica i
comportamentul personalitii , tipul sistemului nervos i
temperamentul.
Subsistemul relaional valoric al personalitii care este
caracterul , i exprim atitudinea omului fa de sine , al i
oameni, mediu nconjurator, natura, societate.

Subsistemul instrumental- operaional al personalitii care

permite omului s desfaoare cu succes una sau mai multe feluri
de activiti : aptitudinile,capacitile, deprinderele i
obinuinele.
Subsistemul de orientare a personalitii scopurile
personalitii , perspectivele ei i motivele.
Subsistemul cognitiv i de comunicare procesele psihice i
limbajul. Toate acestea subsisteme snt n strns legtura i
constituie sistemul personalitii.
La formarea personalitii contribuie mai muli factori :
1. Eriditatea
2. Mediul
3. Educaia
4. Activitatea activ a personalitii
5. Autoeducaia

Se cunosc dou patologii ale personalitii:

1. Fenomen psihopatologic de disociere a unitatii
personalitatii prin dedublarea fiintei, aparitia a doua euri
diferite ce evolueaza succesiv sau simultan si determinind
doua tipuri de comportament. Cele doua euri coexista, unul
fiind normal si constient, iar altul patologic si bazat pe o
motivatie inconstienta. Sindrom intilnit in isterie, psihoze
alcoolice, stari maniacale si schizofrenie.
2. Tulburarea de depresonalizare este o tulburare disociativa
in care persoana este afectata de sentimentul persistent sau
recurent al depresonalizarii sau derealizarii, adica
sentimentul ca isi pierde propria personalitatea, ca si cum
propria persoana nu ii mai apartine cu totul. Principala

traire este a lipsei de realitate si persoana cu tulburare de

depersonalizare descrie fenomene cum sunt: senzatia ca se
priveste de la distanta, senzatia ca face miscari fara control
direct, sentimentul ca se afla in mijlocul unui film sau al
unui vis, senzatia ca nu isi poate controla miscarile sau
vorbirea, sentimentul ca este detasata de propriile ganduri
sau emotii. Aceste experiente pot duce la anxietate
semnificativa. Tulburarea de depresonalizare este produsa
mai ales de evenimente traumatice severe cum sunt abuzul
sexual, emotional sau fizic, accidentele severe, razboiul,
tortura, etc. Un factor agravant poate fi consumul de
droguri.