Introducere

Personalitatea, obiectul prim si ultim al psihologiei a prilejuit o

multitudine de preocupari concretizate prin studii si teorii destinate elucidarii
esentei acestia. In ciuda acestor eforturi nici in ziua de astazi, din pacate, nu s-
a ajuns la un acord unanim in ceea ce priveste definitia si structura
personalitatii.

O definiţie clasicã a personalitãţii, prin gen proxim, probabil cã nici nu

este posibilã. Cel puţin la ora actualã nu putem avea pretenţie la aşa ceva
operãm cu definiţii relative, care delimiteazã diferite direcţii concrete de
investigaţie, diferite laturi ale personalitãţii. Spre deosebire de fizicã,
astronomie sau chimie, unde legile cauza efect sunt bine reglementate si
functioneaza, în psihologie relativitatea legilor determinta de complexitatea
fenomenelor si interdependentelor dintre acestea lasa loc pentru o multitudine
de interpretari.

CAPITOLUL I

1. Personalitatea- delimitari conceptuale

Pornind de la faptul ca nu exista definitii corecte sau incorecte ale

personalitatii, vom prezenta cateva dintre definitile personalitatii dupa criteriul
celor mai des uzitate si dupa obiectivul lucrarii noastre.

H. C. Waren si L. Carmichael (1930, apud Zlate) considera

personalitatea drept: intreaga organizare mentala a fiintei umane in orice
stadiu al dezvoltarii sale. Ea imbratiseaza fiecare aspect al caracterului uman:

1
intelect, temperament, abilitate, moralitate si fiecare atitudine care s-a format
in cursul vietii cuiva”.

 Definitia data de R. Linton (1945 apud Zlate) este asemanatoare:

„Personalitatea este ansamblul organizat al proceselor si starilor psihologice
apartinand individului.

Alte definitii subliniaza factorul cognitiv subiectiv care participa la

organizarea interna. O astfel de definitie este data de  P. Lecky (1945 apud
Zlate), care afirma ca personalitatea este: „o schema unificata a experientei, o
organizare de valori care sunt compatibile intre ele.”

D. McClelland (1951 apud Zlate) a dat urmatoarea definitie

personalitatii: „conceptualizarea cea mai adecvata a comportamentului unei
persoane in toate detaliile sale, pe care omul de stiinta o poate da la un
moment dat.” Personaliatea nu este ceea ce cineva are, ci este perceptia
altcuiva, a omului de stiinta. Astfel, personalitatea este un „construct”, ceva
gandit dar care nu exista realmente.

Definitia data personalitatii de G. Allport este „esentialista”:

„Personalitatea este organizarea dinamica in cadrul individului a acelor
sisteme psihofizice care determina gandirea si comportamnetul sau
caracteristic”( Structura si dezvoltarea personalitatii). In aceasta definitie apar
cateva concepte cheie:

Ø      Organizarea dinamica. Problema centrala a psihologiei este

organizarea mentala (formarea structurilor sau ierarhiilor de
idei si deprinderi care ghideaza in mod dinamic

2
 activitatea). Integrarea si alte procese organizationale sunt
necesare pentru a explica dezvoltarea si structura personalitatii.
De aceea „organizarea” trebuie sa apara in
definitie. Termenului implica si procesul reciproc de
dezorganizare, mai ales la acele personalitati anormale care
sunt marcate de o dezintegrare progresiva.

Ø      Psihofizic. Acest termen aminteste ca personalitatea nu este

nici exclusiv mentala, nici exclusiv nervoasa. Organizarea sa
atrage dupa sine functionarea atat a „spiritului”, cat si a
„trupului” intr-o unitate interdependenta.

Ø      Sisteme. Un sistem este un complex de elemente intr-o

interactiune reciproca. O deprindere este un sistem, la fel  si un
sentiment, o trasatura, un concept, un stil de comportare.
Aceste sisteme exista in mod latent in organism chiar cand nu
actioneaza.

Ø      Determina. Personalitatea este ceva si face ceva. Sistemele

psihofizice latente motiveaza sau directioneaza  o activitate si o
gandire specifia atunci cand intra in actiune. Toate sistemele
care compun personalitatea trebuie considerate ca  tendinte
determinante. Ele exercita influenta directoare asupra tuturor
actelor adaptative si expresive prin care personalitatea ajunge
sa fie cunosuta.

Ø      Caracteristic. Orice comportament si orice gandire sunt

caracteristice persoanei si sunt unice pentru aceasta. Actele si

3
 conceptele pe care in mod aparent le „impartasim” cu ceilalti
sunt la baza individuale si caracteristice.

Ø      Comportament si gandire. Acesti doi termeni constituie o

eticheta pentru a desemna tot ceea ce poate un individ sa faca.
Ele sunt  moduri de adaptare si desfasurare provocate de
situatia ambientala in care ne aflam, totdeauna selectionate si
conduse de sistemele psihofizice care alcatuiesc personalitatea.

I. 2. Structura personalitatii

M. Zlate (1986), analizand evolutia ideilor, conceptiilor si teoriilor

despre personalitate, identifica patru perspective sau modalitati de abordare a
acesteia: perspectiva atomista, perspectiva structurala, perspectiva sistemica si
perspectiva psihosociala. Dupa ce analizeaza fiecare din cele patru modalitati
de abordare a personalitatii, evidentiind valentele si limitele lor, M. Zlate
conchide ca „nici una dintre cele patru perspective de abordare a personalitatii,
luata in sine, nu este capabila sa explice si sa interpreteze adecvat realitatea pe
care o avem in vedere”. [M. Zlate, 1986, p.10]

Autorul considera ca modalitatea sistemica si cea psihosociala de

abordare a personalitatii, reunite intr-una singura, denumita, perspectiva
sistemica-psihosociala, ar conduce la o interpretare mai adecvata a
personalitatii.

In viata cotidiana, ceea ce observam la o persoana sunt aspectul fizic,

activitatile pe care le desfasoara, faptele sale de conduita, modul sau de
relationare. Analizand toate aceste aspecte putem constata ca manifestarile

4
persoanei difera de la o situatie la alta, dispun de o variabilitate situationala.
Dar, pe de alta parte, persoana se manifesta relativ la fel in diverse situatii, in
ciuda variabilitatii lor, ceea ce arata ca ea dispune de o anumita consistenta
interna, de o anumita stabilitate structural-functionala, care-i determina
comportamentul. Aceste elemente structurale care confera personalitatii
specificitate, sunt numite uneori trasaturi, alteori factori de personalitate.

Asadar, putem vorbi de doua dimensiuni tipice in abordarea

personalitatii,care stau la baza a doua modele teoretice: al trasaturilor si
modelul factorilor. Ele au la baza o viziune pozitiva asupra personalitatii,
bazata pe cercetarea obiectiva, riguroasa a acesteia.

Potrivit modelului trasaturilor, personalitatea este o constelatie de

trasaturi, structurate in chip particular la nivelul fiecarei persoane. Abordarea
personalitatii, in termenii modelului trasaturilor, ridica problema realitatii
trasaturilor.

Referindu-se la caracterul real sau nereal (ipotetic, teoretic) al

trasaturilor de personalitate, G. Allport autorul teoriei trasaturilor
personalitatii, din care s-au inspirat si testele de personalitate, subliniaza ca
trasaturile si dispozitiile de personalitate nu pot fi inventate, ele trebuie
descoperite. Allport face distinctie intre trasaturi de personalitate comune mai
multor oameni si trasaturi individuale, denumite dispozitii personale.

Trasaturile comune „sunt acele aspecte ale personalitatii, in raport cu

care majoritatea oamenilor dintr-o cultura data pot fi comparati avantajos”
[Allport, G., 1981, p.341]. Ele desemneaza niste dispozitii generalizate in

5
raport cu care oamenii dintr-un spatiu socio-cultural tind sa dezvolte moduri
de adaptare comparabile.

Dispozitiile personale sunt trasaturile de personalitate individuale, in

baza carora putem interpreta constanta comportamentului unei persoane in
raport cu varietatea situatiilor in care se gaseste, cu multitudinea de solicitari
externe carora trebuie sa le faca fata pentru a se adapta.

G. Allport arata ca atat trasaturile comune cat si dispozitiile personale

„trebuie considerate, cel putin in parte, ca verificate”, pentru ca ele sunt
specifice unei persoane concrete, spre deosebire de tipurile psihologice care
sunt nominale, fiind „un punct de vedere exterior persoanelor” in functie de
care acestea se grupeaza subsumandu-le unui tip de personalitate. Ca elemente
structurale ale personalitatii, trasaturile interactioneaza, sunt organizate
ierarhic, piramidal. Unele au o semnificatie majora in descrierea si
caracterizarea personalitatii, altele au o semnificatie minora. O problema
importanta pe care o ridica modelul trasaturilor in abordarea personalitatii se
refera la numarul optim de trasaturi prin care se poate caracteriza
personalitatea, precum si modul de organizare (structurare) a acestora la
nivelul persoanei.

In cazul fiecarei persoane se pot identifica (descoperi) trei tipuri de

trasaturi (dispozitii personale), cu roluri si functii diferite in analiza si
descrierea personalitatii:

-      trasaturi cardinale, situate spre varful piramidei, cu rol

definitoriu pentru personalitatea omului;
-      trasaturi centrale care diferentiaza oamenii unii se altii;

6
 -      trasaturi secundare (de fond), in numar foarte mare, situate la
baza piramidei si care sunt mai putin evidentiate, mai putin
generalizate, mai putin constante si mai putin active decat
dispozitiile centrale.

Abordarea personalitatii in termeni de trasaturi, releva cateva aspecte

esentiale in constructia ulterioara a chestionarelor de personalitate:

a)   trasaturile (dispozitii) personale sunt structuri neuropsihice generalizate

care au o existenta reala, veridica, gasindu-se in persoana;
b)   trasaturile de personalitate nu pot fi observate in mod direct pentru ca ele
tin de existenta personalitatii, de structura ei interna; existenta lor
poate fi inferata pe baza corelatiei dintre raspunsurile unei persoane
si situatiile-stimul care au determinat aceste raspunsuri;
c)   fiind structuri neuropsihice generalizate, dispozitiile personale confera
individului uman capacitatea de a receptiona, prelucra si interpreta
stimulii functional-echivalenti si de a (se) orienta si initia forme
constante de comportament adaptativ;
Personaliatea cu constelatia sa de tresaturi diferentiaza indivizii intre ei.
Fiecare om are o anumita structura a personalitatii care cuprinde atat trasaturi
individuale, specifice acelei persoane cat si trasaturi tipologice specifice unui grup. Se
vorbeste astfel de tipuri de englezi, de francezi de tipuri zodiacale, culturale etc.

I.3. Personalitati accentuate

In structurarea si functionarea personalitatii in mediul sicial si cultural se
poate intampla ca a numite trasaturi de personalitate sa devina mai accentuate, sa
conduca treptat la configurarea unei personalitati cu specificitati ce pot deveni

7
disfunctionale pentru individ. Sunt denumite in literatura „ personalitati accentuate”.
Aceste accentuari pot avea intensitati diferite, evoluand pe o scala de normal spre
patologie. Ele sunt descrise in manualele de psihiatrie si psihopatologie. Psihologii
practicieni intalnesc in activitatea lor aceste tipuri de personalitati accentuate, care
functioneaza deficitar si care au nevoie de un sprijin de specialitate. Psihoterapiile sunt
tehnici destinate reechilibrarii personalitatilor accentuate si restabilirii starii de bine
psihologic.

I.4. Personalitatea anxioasa

Vom aborda in aceasta lucrare personalitatea de tip « anxios ».
Vom porni de la definitia anxietatii
Anxietatea numita si frica sau ingrijorare este o stare psihologica si
fiziologica,caracterizata de componente somatice, emotionale,
comportamentale si cognitive.
Radacina cuvantului anxietate este „a tulbura sau a face probleme” in
prezenta sau absenta unui element care declanseaza un stres psihologic.
Anxietatea este diferita de frica, este mai degraba un sentiment de teama cu
privire la „ceva” care pare a fi periculos. Se considera in anumite limite si
situatii anxietatea este o reactie normala la aparitia si prezenta unui factor
stresor. Ea poate fi de ajutor in asemenea situatii, obligand persoana sa se
mobilizeze sis a reactioneze gestionanad mai adecvat situatiile.
Studii ale unor cercetători precum Marilou Bruchon- Schweitzer şi Paulhan
(1996), au demonstrat că un nivel moderat al anxietăţii devine un tampon în
faţa agenţilor stresori. O stare de îngrijorare moderată permite subiectului să
anticipeze realist o situaţie adversă pe care o are de înfruntat şi să determine o
mobilizare adecvată a resurselor necesare rezolvării.

8
 I.5. Tulburarea anxioasa
In momentul in care starea de anxietate devine permanenta si
disfunctionala, impiedicand activitatile si calitatea acestora poate fi vorba
despre o tulburare anxioasa.. Boala afecteaza comportamentul, gandurile,
emotiile si sanatatea fizica. Aceasta poate avea forme deosebit de grave,
pacientul fiind incapabil sa duca o viata normala.
Tulburarile de anxietate reprezinta de fapt un grup de afectiuni
inrudite mai degraba decat o singura boala, astfel incat manifestarile pot fi
diverse, insa toti pacientii prezinta aceeasi problema generalizata: frica sau
ingrijorare persistenta, foarte severa si coplesitoare, in situatiile in care
persoanele obisnuite nu s-ar simti amenintate. Nu este iesit din comun ca o
persoana sa sufere de mai multe tipuri de tulburari de anxietate, sau ca
afectiunea sa fie insotita de depresie, tulburari de alimentatie sau abuz de
substante. Tulburarile de anxietate mai pot fi asociate cu afectiuni fizice, caz
in csare tratamentul trebuie adresat ambelor tipuri de boli.
Unele studii considera ca tulburarile de anxietate sunt cauzate de anumite
configuratii ale structurilor cerebrale care sunt responsabile  de raspunsul la
frica  - hipocampusul  nucleul amigdalian din cortex.
Alte cercetari aduc dovezi care atesta faptul ca atat factorii biologici,
cat si cei de mediu, contribuie la aparitia tulburarilor de anxietate. S-au
observat unele predispozitii genetice, insa acestea nu impun iminenta aparitiei
bolii. Pe de alta parte, experientele traumatice timpurii pot reseta sistemele
corporale normale de procesare a fricii, astfel incat organismul sa aiba o
reactie exagerata la stres.

I.6.Simptomele anxietatii 

9
 Simptomele anxietatii se manifesta atata in plan psihic cat si fizic si
variaza in functie de tipul tulburarii anxioase. In general afectiunea se
manifesta prin ingrijorare excesiva in privinta banilor, slujbei, familiei,
sanatatii, chiar si atunci cand nu este deloc cazul; ganduri obsesive, imposibil
de controlat; asteptarea celui mai tragic deznodamant, in mod irational; stare
generala de nelinste si emotii inexplicabile; cosmaruri; imposibilitatea de
relaxare; iritabilitate; insomnie; tensiune musculara; dificultati la inghitire;
dureri de cap; urinare frecventa sau diaree; respiratie rapida sau dificultate in
respiratie; palpitatii; frisoane.

I.7. Clasificarea tulburarilor anxioase

In categoria tulburarilor anxioase sunt incluse urmatoarele tulburari:
– panica fara agorafobie– atacuri de panica, repetate, inopinate si in
legatura cu care exista o preocupare persistenta.
– panica cu agorafobie se caracterizeaza atat prin atacuri de panica,
repetabile cat si agorafobie.
- agorafobia fara istoric de panica – se caracterizeaza prin prezenta
agorafobiei si a simptomelor similare panicii, fara istoric de atacuri de
panica neasteptate.
– fobia specifica – se caracterizeaza prin anxietatea semnificativa
provocata de expunerea la un anumit obiect sau situatie perceputa ca
periculoasa si care duce la un comportament de evitare.
– fobia sociala – se caracterizeaza prino o anxietate semnificativa
provocata la expunerea la anumite situatii sociale sau de performanta,
care duce adesea la comportament de evitare.
– tulburarea obsesiv-compulsiva - se caracterizeaza prin obsesii (care

10
 cauzeaza o anxietate sau stare de disperara accentuata) si/sau compulsii
(care servesc la neutralizarea anxietatii). video:
– stresul posttraumatic – se caracterizeaza prin reexperimentarea unui
eveniment traumatic extrem, insotit de simptome de excitatie crescuta
si de stimuli asociati cu trauma.
– stresul acut– se caracterizeaza prin simptome asemanatoare stresului
posttraumatic, care apar imediat ca rezultat al unui eveniment
traumatic extrem.
– anxietatea generalizata- se caracterizeaza prin cel putin de 6 luni de
anxietate si preocupare excesiva si persistenta.
– tulburarea anxioasa datorata unei conditii medicale generale– se
caracterizeaza prin simptome proeminente de anxietate considerate a fi
urmarea unei conditii medicale generale.
– tulburarea anxioasa indusa de o substanta– se caracterizeaza prin
simptome proeminente de anxietate, considerate a fi consecinta directa
a unui drog de abuz, a unui medicament sau expunerii la un toxic.
– tulburarea anxioasa fara alta specificatie– include tulburarilor cu
anxietate sau evitare fobica si care nu se regasesc in grupele de mai
sus.

I.8. Terapia tulburarii anxioase

Tratamentul tulburarii anxioase este complex necesitand dupa caz
tratament medicamentos, psihoterapie, etc.
8.A. Terapia medicamentoasa pentru ameliorarea simptomelor
anxietatii, are limite deoarece organismul se obisnuieste repede cu substantele
si se poate crea dependenta. Din acest motiv, tratamentul cu medicamente
impotriva anxietatii nu este recomandat pe termen lung.

11
 8.B.Terapiile complementare.
Mai multe tipuri de tratamente si-au dovedit eficacitatea in ajutarea
tratamentului psihoterapeutic si medicamentos traditional, iar in cazurile de
tulburare anxioasa usoara, aceste terapii complementare sunt suficiente in sine
pentru a trata anxietatea.
8.C. Tratament naturist - Mai multe studii au relevat eficienta unor
plante in ameliorarea simptomelor anxietatii precum brusturele, sunatoare si
un produs numit Sympathyl, ce contine mac, paducel si magneziu.
8.D. Exercitii fizice - Sportul este o metoda naturala de a scadea
stresul si anxietatea. Sunt suficiente 30 de minute de miscare, de cinci ori pe
saptamana, dar pentru rezultate mai bune este benefica o ora de aerobic
aproape in fiecare zi.
8.F. Tehnici de relaxare - Practicate cu regularitate, tehnicile de
meditatie pot reduce anxietatea si promova relaxarea fizica si emotionala.
8.G. Biofeedback - Cu ajutorul unor senzori, pacientul poate masura
parametrii fiziologici care alerteaza starea de anxietate: ritmul cardiac,
respiratia, tensiunea musculara. Astfel pacientul poate incerca sa isi controleze
reactiile din timp, utilizand thnici de relaxare.
8.H. Hipnoza - Este cateodata utilizata impreuna cu terapia cognitiv
comportamentala.
8.J. Terapia cognitiv-comportamentala
Cele mai eficiente tratamente in cazul tulburarilor de anxietate
sunt terapiile comportamentale. Acest tip de terapie are doua componente: una
cognitiva, care corecteaza perceptia eronata asupra realitatii, si una
comportamentala, care incearca modificarea reactiei la situatiile ce
declanseaza anxietatea. Un element esential in acest tip de tratament

12
este expunerea gradata, pacientul fiind confruntat cu lucrurile de care se tem
cel mai mult (serpi sau inaltimi pentru fobici, situatii ipotetice catastrofice
pentru anxiosi, situatii sociale pentru cei cu anxietate sociala, etc.), intr-un
mod structurat si cu blandete. Aceasta expunere este invariabil foarte
neplacuta, insa se incearca provocarea unui nivel de anxietate controlabila,
pana in momentul in care acesta isi schimba comportamentul.
CAPITOLUL II
II.1. Identificarea simptomatologiei anxioase si demersuri terapeutice
ameliorative
Intrebari cu raspunsuri simptomatice pentru anxietate:

1. Adesea nu pot dormi din cauza grijilor.

Intrebari suplimentare:
A. Cat de des se intampla acest lucru? Saptamanal, zilnic, mai rar?
B .Care sunt lucrurile care va ingrijoreaza atat de mult incat nu puteti
adormi?
C. De cat timp vi se intampla acest lucru?

Discursul terapeutului
In general viata noastra este destul de stresanta si de multe ori exista
perioade mai solicitante in care facem fata mai greu cerintelor mediului.Toti
oamenii se confrunta cu astfel de situatii. Ingrijorarile fac parte din viata
noastra si ne ajuta sa ne mobilizam pentru depasirea unor obstacole sau
situatii deosebite. Se poate intampla ca aceste griji sa se permanentizeze si sa
mentina o stare de tensiune fizica si psihica deranjanta care ne afecteaza
activitatile si nu ne lasa timp sa ne odihnim sau sa adormim. Pentru a putea sa
amelioram aceast aspect va rog sa alcatuiti un jurnal in care sa notati:

13
 - ce griji mari care va tensioneaza aveti in fiecare zi a unei
saptamani:
- cum incercati sa rezolvati aceasta situatie:
- ce stari psihice neplacute aveti cand simtiti aceste griji
- ce ganduri neplacute aveti in acele momente.
S-a utilizat tehnica notarii gandurilor disfunctionale care se utilizeaza in
primele etape ale terapiei cognitive-comportamentale

2. Riscul de a pierde un tren ma angoaseaza teribil

Intrebari suplimentare:
A. Evaluati pe o scala de la 0 la 100 cat de mult va angoaseaza acest
lucru.
B. Care ar fi cel mai rau lucru care se poate intampla daca pierdeti trenul?
C. Ce ganduri si emotii aveti atunci cand exista posibilitatea pierderii
trenului?
Discursul terapeutului
V-ati gandit la faptul ca dv. aveti tendinta de a analiza foarte amanuntit
toate riscurile si va imaginati situatii catastrofale daca intervin factori pe
care nu ii puteti controla. Nu vi se pare ca acordand o atentie prea mare
riscurilor care pot intervene fata de situatia reala consumati prea multa
energie si acumulati stres?
Nu este un lucru rau sa analizezi riscurile, dar atunci cand numarul lor
este prea mare si tensiunea psihica este neplacuta ne simtim
neconfontarbil. Va rog sa inventariati si alte situatii de acest gen si sa
notati cele mai rele consecinte pe care le pot avea intamplarile neprevazute
si ce simtiti cand va ganditi la ele.

14
S-a utilizat tehnica evidentierii gandurilor negative autonome prin folosirea
scenariului celor mai <rele >consecinte posibile.

3. Mi se reproseaza adesea ca imi fac prea multe griji pentru orice

Intrebari suplimentare:
A. Evalueaza pe o scala de la 0 la 100 cat de mult nu poti controla
tendinta de a te ingrijora.
B. Ai incercat san nu te mai gandesti la ceea ce te supara?
C. Cat de des simti ca te ingrijorezi in timpul unei zile?
Discursul terapeutului
Sunt aspecte ale existentei noastre care au o importanta destul de mare
pentru noi iar factori care ar interveni si ar provoca disfunctii sunt de nedorit.
In evolutia situatiilot pot actiona factori necunoscuti sau a caror aparitie nu o
putem controla si prevedea. Vedeti zilinic la tv. incidente, accidente, si alte
evenimente care produc disfunctii in vietile oamenilor. Daca mereu ne facem
griji pentru orice provocam la nivelul creierului o suprasolicitare care
genereaza tensiune psihica si disconfort. Va propun ca atunci cand simtiti
astfel de ganduri sa incercati sa va ganditi ca poate nu este chiar asa cum va
imaginati dumneavoastra si sa va ganditi alte variante posibile.
Va rog sa notati pe o fisa cu trei rubrici: situatiile care va ingrijoreaza,
gandurile negative, alternativele posibile. Le vom discuta la sedinta viitoare.
S-a utilizat tehnica notarii gandurilor disfunctionle

4. Intotdeauna ma achit de obligatii ( facturi, chitante, etc) cat pot de

repede
Intrebari suplimentare:
A. De consideri ca este bine sa procedezi in acest fel?

15
 B. Ai incercat vreodata sa mai amani platirea taxelor fara a depasi
termenul?
C. Te simti confortabil daca procedezi in acest fel?
Discursul terapeutului
Nu crezi ca iti dai singur prea multe sarcini si termene stricte? Daca in
viata noastra exista foarte multe constrangeri venite din partea societatii si din
partea noastra nu mai exista spatiu pentru a ne destine si reface. Daca nu mai
simtim presiunea termenelor de aplati urgent taxele si ne petrecem acel timp
cu o activitate care ne place ( gradinarit, muzica, lectura, etc) urmand apoi sa
revenim la taxe va fi mai folositor si mai usor. Va propun sa incercati sa nu va
mai ganditi ca trebuie urgent sa faceti aceste activitati si ca este posibil sa
amanati putin si cred ca veti vedea cum tensiunea interioara se diminueaza.
S-a utilizat tehnica trecerii in revista a contraargumentelor.

5. Cand se inampla ca o persoana pe care o astept sa intarzie nu pot sa nu

ma gandesc la accidente.
Intrebari suplimentare:
A. Ce s-ar intampla daca persoana pe care o astepti ar avea un accident?
B. Ce se intampla cu anxietatea ta cand ai astfel de ganduri? Creste,
scade?
C. Cat de mult te deranjeaza aceasta ingrijorare ? evalueaza pe o scala de
la 1 la 10
Discursul terapeutului
As dori sa iti propun un experiment pentru a-ti demonstra ce se
intampla cand te gandesti la situatii dezastruoase. Eu iti voi personifica
ingrijorarile iar tu iti vei imagina cum vei proceda pentru a face fata

16
 situatiei. Sa ne imaginam ca sotul tau ar avea un accident de masina. Ce
vei face?
Voi chema familia.
Si daca moare? Voi fi trista.
Si ce vei simti? Ca viata nu are rost.
Cum ti se par solutiile tale? Din ce in ce mai triste.
Vezi acesta este modul tau de a te gandi la situatii.
S-a utilizat tehnica experimentului <Ce ar fi daca ?>

6.Am tendinta de verifica de doua ori mersul trenurilor, rezervarile si

intalnirile.
Intrebari suplimentare:
A. Ai incercat sa nu mai procedezi in acest fel?
B. Cat de mult te deranjeaza acest obicei?
C. Daca procedezi in acest fel te simti mai confortabil?
Discursul terapeutului
Daca ne gandim la calitatea raspunsurilor tale de pana acum deducem usor
ca anxietatea ta se datoreaza unui stil de viata nesanatos. Daca simti ca stresul
indus de mediu dar si de propria ta persoana prin termenele si cerintele pe care
ti le impui te copleseste gandeste-te la modalitati prin care sa te echilibrezi.
Renunta la o parte din responsabilitati, gaseste pe cineva apropiat in care poti
avea incredere si caruia sa-i destainui problemele cu care te confrunti, fa-ti
putin timp in fiecare zi, special pentru a va relaxa, ai grija de sanatate si cereti
ajutor daca ai nevoie.

7. Adesea imi dau seama prea tarziu ca mi-am facut griji pentru
lucruri fara insemnatate

17
A. Ce fel de lucruri consideri ca sunt fara insemnatate?
B. Cat de des vi se intampla sa va ingrijorati excesiv?
C. Ce ati facut pentru a nu se mai intampla asa cum nu doriti?
Discursul terapeutului
Va sfatuiesc sa incercati sa cu aceste griji in felul urmator: atunci
cand va imagintati multe riscuri si posibile consecinte nefavorabile sa utilizati
strategii de contracarare de tipul:
- nu este prima data cand evaluez eronat o situatie,
- nu este asa de catastrofal chiar daca se va intampla ceea ce nu imi
doresc,
- am mai trecut prin situatii asemanatore si le-am depasit,
- sunt capabil safac fata si unor situatii mult mai dificile.
Repetati in gand de mai multe ori pe zi aceste fraze.

8. Uneori in timpul zilei simt nevoia sa iau un tranchilizant.

A. In ce situatii se intampla acest lucru?
B. Ai incercat sa iei tranchilizante prescrise de medic sau ai apelat la
automedicatie?
C. Ce ai folosit? Cum te-ai simtit?
Discursul terapeutului
Se poate usor constata ca apelul la un tranchilizant se face atunci cand
tensiunea psihica este de proportii mari si devine deranjanta.
Efectul acestor medicamente reduce pentru un timp tensiunea si incordarea
psihica dar nu rezolva cauza acestora.

18
 Iti propun sa incerci singur anumite tehnici care pot cu timpul sa
reduca tensiunea psihica si anxietatea fara a mai fi necesar apelul la
tranchilizante.
Astfel atunci cand simti ca ingrijorarile te coplesesc incearca sa amani sa te
gandesti la consecintele acestui gen de probleme si incepe o alta activitate-
fie lucrezi ceva pe calculator, fie incepi sa te uiti pe o revista, sau telefonezi
unui prieten. Este foarte util daca citesti ceva placut. Incearca sa citesti cel
putin 30 de minute si sa te gandesti la aspectele placute pe care le-ai citit. Apoi
incearca sa te bucuri de faptul ca in acest timp ai reusit sa nu te mai
ingrijorezi. Iti demonstrezi tie ca poti si acest exercitiu te motiveaza sa
continui si in zilele urmatoare prelungind perioada in care te bucuri si
micsorand- o pe cea in c are te ingrijorezi.

9. Cand sunt luat prin surprindere am palpitatii.

A. De cand ati observat ca se intampla acest lucru?
B. In afara de palpitatii mai simtiti ceva de genul: nod in gat, contractii
musculare, inrosirea fetei, ameteli?
C. In familia dvs. exista personae care au aceleasi manifestari precum cele
descrie ?Cat timp dureaza palpitatiile?
Discursul terapeutului
Iti voi citi cateva perechi de cuvinte pe care te rog sa le asculti cu
atentie: tensiune- incordare, palpitatii- moarte, ameteli-lesin, durere in piept
atac de cord. Ce ai simtiti cand le-ai auzit? Ai avut palpitatii fiind luat prin
surprindere?
Se intampla multor oameni sa aiba anumite tresariri, palpitatii, sau
emotii atunci cand apar situatii noi, neprevazute. Aceste manifestari sunt

19
adaptative, deoarece organismul intra in alerta pentru a face fata situatiilor
neprevazute .
Din acest motiv manifestarile de acest gen nu trebuie san e sperie. Pentru a
putea sa le controlam este nevoie de o autosugestie. Ne spunem noua insine-
gata nu este mare pericol, ne linistim. Vei vedea cum in cateva minute acestea
dispar. Poti incerca si cateva exercitii de inspiratie profunda cu expiratie lenta
si relaxare. Vei vedea cum bataile inimii revin imediat la normal.

10. Uneori ma simt tensionat fara sa stiu de ce?

A. Cat de des se intampla acest lucru? Zilnic, saptamanal,
B. Ce altecva simti in acele momente?
C. Cat de mult nu poti controla aceasta stare? Evalueaza pe o scala de la 1 la
10.
Discursul terapeutului
Aceasta stare de incordare si tensiune nu este decat expresia unui stres
prelungit si a unei stari de anxietate fiind unul dintre simptomele corelate cu
hipervigilenta, dificultatea de a adormi, griji disproportionate pentru orice
lucru, etc. Poti sa incerci o metoda de relaxare pe care o cunosti sau pe care o
vom invata impreuna.
Mai poti incerca sa iti dedici zilinic 15 minute in care sa evalezi tot ce
ce iti face placere. Poti sa te plimbi in aer liber jumatate de ora in care sa nu te
mai gandesti decat la frumusetea naturii, la unele evenimente placute din ziua
respective sau precedenta. Foarte bine este daca poti sa faci cateva exercitii
fizice, fara grad mare de dificultate. Dacu nu poti merge la o sala de sport poti
iesi pe balcon sau daca ai timp intr-un parc unde sunt aparate pentru sport.

20
Exercitiile fizice ac sa cresca serontonina de la nivelul creierului, ceea ce
determina ameliorarea starii psihice manifestata prin senzatia de “bine”.

CONCLUZII
1. Personalitatea este un sistem complex, cu o multitudine de componente
aflate in interdependenta.
2. In structura pesonalitatii componentele ereditare si influentele mediului
socio-cultural actioneaza si se influenteaza reciproc.
3. Exista situatii in care posibilitatile adaptative ale personalitatii se
diminueaza si se produc sincope manifestate prin tulburari de tipul
celor anxioase.
4. Anxietatea este o trasatura de personalitate cu o componenta ereditara
predispozanta dar si cu una determinata de evenimente existentiale cu
potential destabilizator precum: decesul unei personae apropiate, o
boala incurabila, accidente, conflicte interpersonale, mobbing, etc.
5. Anxietatea poate fi o tulburare minora sau poate evolua in forme
psihopatologice care creeaza persoanei dificultati majore de adaptare.
6. Reverberatiile anxietatii in plan psihic pot fi destul de stanjenitoare si
spectaculoase afectand activitatile cotidiene si somnul.
7. Tratamentul axietatii este complex, medical, psihoterapeutic,
diferentiat de la o persoana la alta in functie de manifestari si de
intensitatea simptomelor.

21
 BIBLIOGRAFIE

1. American Pschyatric Association Diagnostic and Statistical Manual of

Mental Disorders (DSM IVR) Washington, D.C., 1994.
2. G.W. Allport- Structura si dezvoltarea personalitatii, EDP. Bucuresti, 1981.
3. Francois Lelord, Cristophe Andres, Cum sa ne purtam cu personalitatile
dificile, Ed.trei , 2003.
4. Irina Holdevici, Psihoterapia cognitiv- comportamentala, Managementul
stresului pentru un stil de viata optim, Editura stiinte Medicale, 2005.
5. Irina Holdevici, Psihoterapia- un tratament fara medicamente, Editura Ceres
Bucuresti, 1993.
6. Mielu Zlate, Eul si personalitatea, Ed. Trei 1999.
7.Mielu Zlate – Un model sintwtic-integrativ al personalitatii, Revista de
psihologie, 1987.

22