Factorii care influențează sprijinul logistic al unităților

1
 Cuprins

Introducere......................................................................................................................................................................3
I.Sprijinul logistic al unităților și factorii care pot influența sprijinul logistic................................................................4
I.1. Spriijnul logistic al unitatilor............................................................................................................................4
I.2. Factorii care influenteaza sprijinul logistic al unitatilor................................................................................6
Concluzie........................................................................................................................................................................9

2
 Introducere

Evoluţia situaţiei internaţionale la începutul secolului XXI a cunoscut mutaţii esenţiale cu

consecinţe profunde, atât la nivel european, cât şi la nivel mondial. Securitatea mondială şi
regională necesită noi abordări, lumea se găseşte într-o schimbare permanentă, cu o dinamică
greu de anticipat, pe fondul apariţiei şi consolidării unor noi centre de putere, a noi actori şi
ameninţări (terorismul, proliferarea armelor de nimicire în masă, crima organizată, traficul de
droguri, armament, fiinţe umane, etc.) pe scena geopolitică şi geostrategică mondială.
În această lume complexă şi dinamică România s-a implicat efectiv în operaţii
multinaţionale, contribuind cu forţe de compunere şi înzestrare variabile în funcţie de misiunea
încredinţată. „Armata României va participa în cadrul Alianţei şi Uniunii Europene la
răspunsurile pe care acestea va trebui să le dea provocărilor împotriva intereselor de securitate, în
interiorul sau în afara zonei euro-atlantice, precum şi la soluţionarea unor conflicte care impun
executarea de operaţii de mică sau mare intensitate. Aceasta, va opera într-un mediu
multinaţional, împreună cu forţele celorlalte ţări membre ale Alianţei şi Uniunii Europene sau
coaliţii ad-hoc, în strânsă cooperare cu organizaţii naţionale, internaţionale, guvernamentale şi
non-guvernamentale” 
Desfăşurarea cu succes a acestor misiuni este condiţionată prioritar de o logistică adecvată,
specifică fiecărui teatru de acţiuni militare şi contingent participant, influenţată în principal de
zona geografică, teren, climă şi nu în ultimul rând de posibilităţile materiale existente în zona de
dislocare.

3
I.Sprijinul logistic al unităților și factorii care pot
influența sprijinul logistic
I.1. Spriijnul logistic al unitatilor

Sprijinul logistic deşi defineşte „totalitatea activităţilor specifice desfăşurate de structurile

de logistică sau elemente ale acestora în scopul asigurării forţelor luptătoare şi de sprijin cu tot
ceea ce este necesar în scopul îndeplinirii cu succes a misiunilor ordonate” , nu se rezumă
numai la structurile participante la misiune, ci priveşte şi componentele civile, organismele şi
organizaţiile neguvernamentale care acţionează în teatrul de operaţii , cu implicaţii asupra
personalului logistic al ţărilor participante la misiune, cât şi a Comandamentului Forţei,
impunând o coordonare activă şi permanentă.
Apreciem că sprijinul logistic al structurilor participante la misiunile internaţionale este
influenţat în principal de: tratatele internaţionale şi înţelegerile cu organizaţia internaţională sau
regională de securitate care organizează misiunea/operaţiunea (în baza unui mandat ONU,
NATO, OSCE, UE); natura misiunilor/operaţiunilor de îndeplinit; valoarea, organizarea şi
dotarea forţelor participante, locul şi specificul zonei în care se desfăşoară misiunea/operaţiunea;
sistemul de rambursare stabilit în baza Memorandumului de înţelegere; contextul politico militar
în care se desfăşoară misiunea.
Activităţile specifice pe linie de logistică se demarează odată cu primirea „Ordinului de
operaţionalizare/Ordinul de misiune”, întocmit de către categoriile de forţe (SMFT), în baza
precizărilor primite de la eşaloanele ierarhice, ulterior de către fiecare structură implicată în
procesul de operaţionalizare, până la nivelul structurii nominalizate să participe la misiune.
Întocmirea „Concepţiei sprijinului logistic şi administrativ”, de către structura participantă la
misiune, aprobată de către cei în drept (Comandantul Comandamentului Forţelor Terestre sau
Comandantul Diviziei) finalizează în ansamblu documentele logisticii misiunii, adaptate
specificului teatrului de acţiuni militare, în urma executării recunoaşterilor.
Structurile subordonate  brigăzilor mecanizate/infanterie participante la astfel de misiuni sunt
organizate şi dotate, astfel încât, să fie în măsură să-şi asigure independent sprijinul logistic al
acţiunilor militare, respectiv: sprijin medical pentru linia întâi; comunicaţii interne de la
comandamentul unităţii cu subunităţile participante la misiuni; comunicaţii internaţionale pentru
legătura cu ţara; facilităţi de aprovizionare integral; repararea şi repunerea în funcţiune a
echipamentelor şi tehnicii în funcţie de competenţe; transportul intern, elementele de sprijin
naţional - prin intervenţia elementului de sprijin naţional sau de către structurile de sprijin
logistic ale coaliţiei multinaţionale, în conformitate cu prevederile memoradumurilor şi
acordurilor tehnice încheiate.
Resursele logistice necesare sunt stabilite în conformitate cu prevederile normelor şi
reglementărilor în vigoare şi au menirea de a asigura condiţiile optime de trai şi premisele
îndeplinirii cu succes a misiunii, pentru o perioadă determinată de timp, condiţionarea  faţă de

4
acestea fiind datorată  lipsei altor surse de susţinere.
Sprijinul logistic al misiunii începe cu aprovizionarea, înainte de dislocare, conform
„Concepţiei sprijinului logistic şi administrativ” şi se continuă cu aprovizionarea pe timpul
desfăşurării acesteia, cu materiale, bunuri şi servicii necesare din toate clasele de materiale.
Potrivit reglementărilor în vigoare, activităţile specifice pe linie de logistică ce se execută pe
timpul pregătirii misiunii sunt în principal următoarele:
a) selectarea şi încadrarea structurilor de logistică cu personal calificat pentru fiecare funcţie
din stat, cu prioritate a şefilor de compartimente şi a gestionarilor care să poată demara
activităţile pregătitoare şi aprovizionarea cu materiale pentru constituirea detaşamentului,
subunităţilor şi formaţiunilor de depozitare;
b) deschiderea unei noi gestiuni de evidenţă materială, concomitent cu întocmirea
documentelor pentru scoaterea din ţară a materialelor, personalului şi introducerea acestora în
zona acţiunilor (misiunii);
c) pregătirea personalului care încadrează structurile de  logistică - studierea legislaţiei în
baza căreia se execută misiunea; cunoaşterea metodelor de contractare, achiziţii şi plată;
cunoaşterea tehnicii din dotare, a lucrului cu aceasta, a normelor de consum, a întreţinerilor
periodice necesare, precum şi a regulilor de exploatare şi de siguranţă pe timpul lucrului cu
aceasta; pregătirea personalului pentru a fi în măsură să execute şi alte misiuni specifice unei
zone de conflict (paza şi apărarea zonei de dislocare a subunităţii şi protecţie a personalului
propriu pe timpul îndeplinirii unor misiuni specifice – aprovizionări, distribuiri de ajutoare
umanitare, etc);
d) executarea recunoaşterilor, din punct de vedere logistic, în zona îndeplinirii misiunii;
e) aprovizionarea cu materiale prin redistribuiri din cadrul structurilor subordonate
comandamentului diviziei, categoriei de forţe sau prin achiziţii de la operatori economici.
Pregătirea din punct de vedere logistic a misiunii se finalizează odată cu „Transferul de
autoritate” către Comandamentul Operaţional Întrunit, când „Sprijinul logistic şi administrativ”
trebuie asigurat în proporţie de 100%.
În teatrul de acţiuni militare, sprijinul logistic al forţelor care execută operaţia militară
constituie o problemă extrem de complexă, dat fiind caracterul său vital pentru îndeplinirea cu
succes a misiunii. Din experienţa participării la astfel de misiuni, în conformitate cu prevederile
regulamentelor şi instrucţiunilor în vigoare, pe timpul executării misiunilor, sprijinul logistic se
realizează de regulă astfel: cu tehnică, produse şi materiale din surse dispuse în ţară; cu produse
şi materiale comune din surse puse la dispoziţie de forţa multinaţională, pe baza acordurilor
încheiate pentru fiecare operaţie 
Cu toate că în regulamentele pe linie de logistică sunt prezentate încă două metode ale
sprijinului logistic respectiv  cu produse, materiale comune şi servicii, de către naţiunea-gazdă,
pe baza înţelegerilor de aplicare şi a acordurilor privind Sprijinul Naţiunii Gazdă şi prin achiziţii,
apreciem că acestea implică personal specializat, inexistent în statul de organizare a structurilor
de tip batalion, participante până la această dată la astfel de misiuni, coroborat cu legislaţia în
acest domeniu.
Reaprovizionările (de regulă două la patru transporturi în intervalul de şase luni, durata unei

5
misiuni), se planifică şi execută de către comandamentul Logistic Întrunit, în funcţie de necesarul
transmis de către structura participantă la misiune prin Elementul de sprijin naţional.
În concluzie apreciem că realizarea sprijinului logistic pe timpul pregătirii şi desfăşurării
misiunii trebuie asigurat, indiferent de efortul financiar reclamat, din ţară sau din import, la
propunerile specialiştilor pe linie de logistică şi în baza lecţiilor învăţate, întocmite de către
fiecare contingent în urma încheierii misiunii.

I.2. Factorii care influenteaza sprijinul logistic al unitatilor

Având în vedere experienţa acumulată în ultimele conflicte desfăşurate la nivel global,

Afganistan şi Irak, dar şi din operaţiile desfăşurate sub egida şi comanda ONU în diverse
regiuni ale globului, putem identifica urmatorii factori care influenţează sprijinul logistic
asigurat trupelor combatante, astfel:

• Procedurile şi modalităţile de acordare a sprijinului logistic.

Acest factor contribuie la sporirea dificultăţilor care se ivesc pe timpul desfăşurării misiunii
şi este cu atât mai complex, cu cât în cadrul forţelor ce acţionează există forţe luptătoare,
observatori militari şi elemente civile. Evident, sprijinul logistic va fi acordat în mod diferenţiat
ţinând cont de misiunile care trebuiesc indeplinite.

• Capabilităţile şi modul de funcţionare a logisticii naţionale.

De modul cum se planifică şi funcţionează sprijinul logistic al contigentelor naţionale
depinde apariţia problemelor pe linia interoperabilităţii şi a compatibilităţii diferitelor
echipamente şi tehnică militară ce sunt introduse de către ţările participante la misiune, în teatrul
(zona de responsabilitate) de operaţii. În acest sens, apreciem ca fiind un document important în
această direcţie, dispoziţiunea ONU prin care se cere ţărilor participante cu forţe să-şi
suplimenteze organigrama normală a unităţii cu un eşalon doi de sprijin logistic, care să asigure
independenţa unităţii pentru minim 60 zile , precum şi elaborarea de proceduri de operare
standard pe linie logistică.
Spre deosebire de ONU, în cadrul NATO, acest tip de probleme sunt soluţionate, prin luarea
în evidenţă, pe timpul planificării operaţiei a următoarelor aspecte: amestecul de elemente
naţionale, în cadrul forţelor multinaţionale de sprijin logistic, mergând de la structurile naţionale,
la cele multinaţionale integrate, la agenţii economici şi, nu în ultimul rând, la Sprijinul Naţiunii
Gazdă, prin contractorii locali. Tot în perioada de planificare a operaţiei de stabilitate şi de
sprijin sunt analizate şi interpretate rezultatele recunoaşterilor de logistică, în special în ceea ce
priveşte infrastructura existentă în zona de desfăşurare a acţiunilor militare, precum căile de
comunicaţii, clădirile disponibile sau cele necesare pentru desfăşurarea activităţii logistice, dar
şi sprijinul oferit de agenţiile şi organizaţiile NATO, de organizaţiile guvernamentale şi
nonguvernamentale etc.; posibilele nevoi, de cooperare cu naţiunile participante, de a planifica

6
şi de a coordona desfăşurarea de forţe, inclusiv stabilirea de priorităţi, coordonarea
mişcării şi a transportului, utilizarea în cooperare a resurselor de transport militar,
staţionarea şi mişcarea pe mai departe; echipamentul esenţial pentru misiune, disponibilitatea
şi gradul de standardizare al acestuia.

• Diversitatea lingvistică reprezintă o limitare, îndeosebi, în operaţiile conduse de către

ONU, deoarece în cele conduse de către NATO, obligativitatea ţărilor participante de a trimite
în zona de acţiune, militari vorbitori de una sau cele două limbi oficiale ale NATO
contribuie la scăderea importanţei sale. În operaţiile conduse de către ONU, acest factor poate fi,
cel puţin în faza de implementare a forţei multinaţionale în teatrul de operaţii, un impediment în
realizarea unui sistem logistic coerent care să includă toate structurile logistice ale
contigentelor participante, dar şi cele proprii ale ONU sau operatorii economici locali. În cazul
NATO, acesta, prin structurile logistice de decizie de la comandamentul forţei, pune la
dispoziţia contigentelor participante propriile proceduri standardizate privind terminologia
folosită în operaţiile multinaţionale.
• Interoperabilitatea redusă reprezintă unul dintre factorii care contribuie la scăderea
ritmului de executare a operaţiilor în zona de responsabilitate a forţei multinaţionale, spre
exemplu, îndeosebi în ceea ce priveşte operaţiile conduse de către ONU. Astfel, neparticiparea
cu trupe a ţărilor puternic dezvoltate, conduce la scăderea gradului de interoperabilitate între
elementele naţionale care contribuie la Forţa Multinaţională. În operaţiile conduse de către
NATO, în special în cele la care participă armata SUA, prin distribuirea de către aceasta, pe
Property Book, a tehnicii şi a echipamentelor proprii, către ţările care au tehnică de
provenienţă naţională cu grad scăzut de interoperabilitate, situaţia este cu mult îmbunătăţită
şi se observă cum ritmul de desfăşurare a acţiunilor de luptă creşte proporţional cu cantitatea de
tehnică şi echipamente (de comunicaţii) distribuită

•Timpul scurt de luare a deciziei de implicare reprezintă un factor care influenţează, de

regulă, stabilirea organizaţiei care va conduce operaţia, numărul de participanţi la operaţia
de stabilitate şi de sprijin, nivelul de dezvoltare economică şi militară al acestora, modul
de constituire al structurii de forţe, gradul de interoperabilitate şi momentul începerii
operaţiei. La rândul său, acest factor este influenţat de aspecte, precum: presiunea evenimentelor
politice şi militare de la nivel global asupra măsurilor organizatorice care se iau în vederea
participării la misiune; rapiditatea în luarea măsurilor de dislocare sau uneori de redislocare a
contingentelor naţionale, astfel încât să fie eliminat pericolul întârzierii misiunilor sau chiar al
ratării lor; situaţia economică a ţărilor participante la operaţiune, care pot fi sau nu
membre ale NATO; necesitatea constituirii uneori de stocuri suplimentare de materiale sau
alimente, care să asigure eventualele întreruperi în aprovizionare/reaprovizionare etc

•Factorul spaţio-temporal (misiune, inamic, teren şi starea vremii, timp la dispoziţie,

trupe propria) exercită o influenţă considerabilă asupra activităţilor desfăşurate de organele
de logistică de la toate nivelele, deoarece influenţează în mod nemijlocit sprijinul logistic

7
acordat trupelor, îndeosebi prin acţiunile executate de către inamic, deoarece le
condiţionează (limitează/ restricţionează) într-un grad ridicat, dar şi prin limitarea libertăţii de
mişcare în ceea ce priveşte activitatea de constituire a stocurilor de materiale (nivelul lor),
mentenanţa autovehiculelor etc. Aceste limitări acţionează în special, în ceea ce priveşte
starea de sănătate şi moralul personalului; condiţiile de depozitare a tuturor materialelor;
modul de funcţionare a tehnicii şi echipamentelor militare; modalităţilor de preparare a hranei
(cuantumul caloric al acesteia, respectiv apariţia posibilităţii de consumarea a unor anumite
tipuri de produse în cantităţi mai mari în detrimentul altora sau al raţiilor de luptă pe perioade
îndelungate etc.)

8
 Concluzie

În concluzie, apreciem că suportul logistic îşi pune amprenta pe stabilirea scopului acţiunilor
în operaţiile militare, dar, de multe ori, abilitatea de a le desfăşura depinde de susţinerea
logistică. De aceea, componenta logistică – numărul de formaţiuni logistice care sprijină lupta -
trebuie stabilită în echilibru cu structura, cu numărul unităţilor şi dimensionată astfel încât să
asigure sprijinul continuu al unităţilor, în special cu: muniţie, hrană, echipament şi carburanţi.
Pentru ducerea acţiunilor este necesar sa se realizeze stocuri suplimentare la muniţie, alimente,
materiale de geniu, îndeosebi pentru unităţile care duc acţiuni pe direcţii independente. Volumul
stocurilor suplimentare se stabileşte de fiecare data şi pe fiecare direcţie, în funcţie de:
adâncimea şi durata misiunii de lupta; consumul planificat pe zile de luptă şi posibilităţile de
completare pe timpul ducerii luptei; dezvoltarea reţelei de drumuri şi starea acestora pe fiecare
direcţie de acţiune; capacităţile de transport din dotare.

Pentru a asigura un sprijin logistic eficient şi oportun este necesar a se interveni rapid în
procesul de planificare a operaţiei cu elemente care să asigure o capacitate operaţională deplină,
iar pentru aceasta, organele de logistică de la diferitele eşaloane trebuie să ţină seamă de procesul
şi de factorii prin care ea este obţinută. Pentru a putea identifica cât mai bine modalităţile de
acţiune, astfel încât influenţa diferiţilor factori să fie cât mai mică, este necesară o analiză
corectă, anticipată, încă din perioada etapei iniţiale de estimare şi de planificare, deoarece, după
cum se cunoaşte, cantitatea resurselor disponibile este limitată.

9
 Bibliografie

Surse web:
www.revista.forter.ro accesat la 14.09.2019
www.armyacademy.ro accesat la 14.09.2019
www.ceeol.com accesat la 14.09.2019
www.lege5.ro accesat la 14.09.2019
www.unap.ro accesat la 14.09.2019

10