Anexă la Ordinul nr. 4018/IG din 17.06.

2022

CONCEPŢIA GENERALĂ
privind planificarea, pregătirea, organizarea și desfăşurarea acţiunilor de răspuns

CAPITOLUL I
DISPOZIȚII GENERALE

Secțiunea I - Scop și obiective

Art. 1. (1) Prezenta concepţie are ca scop reglementarea modului de asigurare a acţiunilor de
răspuns de către Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, denumit în continuare IGSU, serviciile de
urgență profesioniste, denumite în continuare ISU şi Unitatea Specială de Intervenție în Situații de Urgență,
denumită în continuare USISU, pe timpul situaţiilor de urgenţă, inclusiv cele generate de tipurile de risc ce
se pot manifesta pe teritoriul naţional.
(2) Asigurarea acțiunilor de răspuns se realizează prin planificarea, pregătirea, organizarea şi
desfăşurarea activităților specifice având la bază principiile timpului de răspuns și al competenţei teritoriale.
(3) IGSU este structură a Ministerului Afacerilor Interne, denumit în continuare MAI şi este
coordonat de către şeful Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă, denumit în continuare DSU.
Art. 2. (1) Obiectivele acţiunilor de răspuns ale structurilor ce asigură managementul tipurilor de
risc şi gestionarea situaţiilor de urgenţă produse sunt:
a) menţinerea la niveluri acceptabile sau, după caz, limitarea efectelor manifestării tipurilor de risc;
b) asigurarea unui grad ridicat de protecţie a populaţiei şi a personalului propriu;
c) limitarea pierderilor de vieţi, a pagubelor materiale şi a efectelor negative asupra mediului.
(2) Pentru îndeplinirea obiectivelor definite mai sus se vor avea în vedere, în principal, următoarele:
a) încadrarea în criteriile operaționale stabilite în actele normative incidente;
b) realizarea unei repartiţii judicioase a forţelor şi mijloacelor de intervenţie în plan teritorial;
c) analiza continuă a situaţiilor de urgenţă produse și a elementelor care influențează factorii de
risc cu impact negativ asupra comunităţilor;
d) asigurarea coordonării și conducerii unitare și integrate a acţiunilor de intervenție;
e) menţinerea cooperării permanente cu toate componentele Sistemului Naţional de Management
al Situaţiilor de Urgenţă, denumit în continuare SNMSU;
f) asigurarea unei intervenţii oportune și eficiente.

Secțiunea a II-a - Tipuri de risc în al căror management este implicat inspectoratul

general/județean/București-Ilfov
Art. 3. Repartizarea managementului tipurilor de risc generatoare de situaţii de urgenţă, precum şi a
principalelor funcţii de sprijin pe care le asigură ministerele, celelalte organe centrale şi organizaţiile
neguvernamentale privind prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă sunt stabilite prin hotărâre a
Guvernului.
Art. 4. IGSU ca structură specializată a MAI asigură răspunsul imediat, cu forțe și mijloace
specializate, în acțiunile de intervenție operativă generate de următoarele tipuri de risc cu riscurile asociate:
a) incendii;
b) accidente, avarii, explozii și incendii în activități de transport și depozitare produse periculoase;
c) muniţie neexplodată sau nedezactivată rămasă din timpul conflictelor militare;
d) furtuni și viscol;
e) inundații;

Pagina 1 din 31
 f) căderi masive de zăpadă;
g) tornade;
h) secetă;
i) temperaturi extreme;
j) incendii de vegetație;
k) avalanșe;
l) alunecări de teren;
m) cutremure de pământ;
n) accidente, avarii, explozii și incendii în industrie, inclusiv prăbușiri de teren cauzate de
exploatări miniere sau alte activități tehnologice;
o) accidente, avarii, explozii și incendii în activități de transport;
p) accidente, avarii, explozii, incendii sau alte evenimente în activitățile nucleare sau radiologice;
q) poluare de ape;
r) prăbușiri de construcții, instalații sau amenajări;
s) eșecul utilităților publice;
t) căderi de obiecte din atmosferă și din cosmos;
u) epidemii;
v) epizootii/zoonoze;
w) risc radiologic.
Art. 5. (1) În cadrul domeniului de acțiune – “răspuns”, MAI prin DSU asigură coordonarea
operațională a acțiunilor desfășurate de toate autoritățile responsabile care dispun de capabilități adecvate
pentru gestionarea situațiilor de urgență, până la restabilirea stării provizorii de normalitate.
(2) Starea provizorie de normalitate este starea rezultată în urma desfășurării ansamblului acțiunilor
de răspuns, care permite asigurarea nevoilor de bază specifice calității vieții, ca parte a indicelui de progres
social, în comunitatea afectată. Starea provizorie de normalitate este urmată de misiunile și acțiunile
specifice domeniilor investigare/evaluare post-eveniment și refacere și reabilitare.

Secțiunea a III-a - Structuri specializate destinate asigurării acţiunilor de răspuns

Art. 6. (1) ISU și USISU sunt unități operative specializate, subordonate IGSU, destinate să
execute, în domeniul asigurării răspunsului în situații de urgență/protecție civilă, misiuni preventive, de
monitorizare şi/sau gestionare a situaţiilor de urgenţă/protecție civilă pe întreg teritoriul naţional al
României și, în baza tratatelor bilaterale/internaționale, în afara acestuia.
(2) În îndeplinirea acțiunilor de răspuns ISU și USISU execută misiuni prevăzute la alin.(1), până la
restabilirea stării provizorii de normalitate.
Art. 7. (1) În cadrul ISU și USISU sunt constituite şi funcţionează, după caz, grupuri de intervenţie,
detaşamente, detaşamente speciale, secţii, staţii, pichete, denumite în continuare subunităţi de intervenţie.
(2) Subunitatea de intervenţie din cadrul ISU este destinată să asigure îndeplinirea misiunilor
operative într-o porțiune din teritoriul național bine delimitată, pe principiul timpului de răspuns,
independent sau în cooperare cu alte forţe de sprijin.
(3) Subunitatea de intervenție din cadrul USISU este destinată să asigure îndeplinirea misiunilor
operative pe întreg teritoriul național, independent sau în cooperare cu ISU sau cu alte forţe de sprijin.
(4) In cadrul subunităților de intervenție sunt constituite şi funcționează, după caz, echipaje, echipe
de intervenție și structuri de suport operativ, care asigură încadrarea și deservirea mijloacelor tehnice în
dotare. Mijloacele tehnice de intervenție constituie ansamblul de capabilități adecvate asigurării acțiunilor
de răspuns, care se compune din: autospeciale, motociclete, UTV/ATV, ambarcațiuni, mijloace de
mobilitate terestră, utilaje, echipamente și accesorii de intervenție.
(5) Echipajele și echipele de intervenție prevăzute la alin.(4) pot fi dislocate permanent sau
temporar, pe principiul timpului de răspuns, în alte locații decât sediul subunității. Aceste locații reprezintă
puncte de lucru ale subunităţii de intervenţie1.
Art. 8. Corespunzător organizării structurale, înzestrării şi misiunilor operative din competență,
unităţile şi subunităţile de intervenţie prezintă următoarele particularităţi:

1
garda de intervenție cu sediu independent se consideră punct de lucru

Pagina 2 din 31
 a) misiunile operative au caracter permanent și se execută, în mod prioritar, pentru protecţia şi
salvarea vieţii în situaţii de urgenţă, prin serviciul operativ propriu;
b) serviciul operativ se organizează în ture de serviciu;
c) pentru executarea misiunilor operative le sunt repartizate porțiuni din teritoriul național bine
delimitate, astfel: pentru unități - zone de competenţă, pentru grupuri de intervenţie - zone de
responsabilitate, pentru subunităţi - raioane de intervenţie și pentru puncte de lucru – sectoare de
intervenție;
d) dispun de echipamentele și mijloacele tehnice specializate de intervenţie, mobile și/sau fixe,
necesare executării misiunilor operative în condiții optime, în locuri şi spaţii diverse, independent sau în
cooperare cu alte forţe de sprijin;
e) dispun de personal specializat propriu și, după caz, de voluntari pentru îndeplinirea misiunilor
operative stabilite în responsabilitate;
f) pregătirea pentru intervenție se realizează după un program/tematică specifică, diferenţiat pe
categorii de personal și/sau misiuni, în scopul dobândirii/aprofundării cunoștințelor și
formării/perfecționării deprinderilor necesare îndeplinirii misiunilor operative.

Secțiunea a IV-a - Misiunile operative ale inspectoratului general/județean/București-

Ilfov şi structurilor subordonate
Art. 9. Îndeplinirea misiunilor operative ce revin unităţilor şi subunităţilor de intervenţie, se
realizează prin:
a) amplasarea în teritoriu, potrivit criteriilor operaţionale stabilite de reglementările în vigoare;
b) organizarea şi înzestrarea corespunzătoare pentru executarea în condiții optime a misiunilor
operative;
c) asigurarea unui răspuns gradual prin planificarea, organizarea şi executarea misiunilor operative
în funcţie de potențialul evolutiv al situaţiei operative în zona de competenţă;
d) asigurarea continuităţii, coordonării integrate şi respectiv conducerii unitare a misiunilor
operative;
e) organizarea şi menţinerea neîntreruptă a cooperării cu celelalte structuri din SNMSU care
asigură funcții de sprijin;
f) planificarea, organizarea şi asigurarea logisticii și comunicațiilor necesare executării misiunilor
operative;
g) folosirea eficientă a tuturor efectivelor, mijloacelor tehnice de intervenţie, echipamentelor și
instalaţiilor speciale necesare avute la dispoziție din dotarea unităţilor/subunităţilor de intervenţie,
instituţiilor/autorităților publice, operatorilor economici, organizațiilor nonguvernamentale, denumite în
continuare ONG etc., pentru planificarea și/sau executarea în condiții optime a misiunilor operative.
Art. 10. Pentru asigurarea acțiunilor de intervenţie în situaţii de urgenţă/de protecție civilă şi
îndeplinirii activităţilor specifice în cadrul funcţiilor de sprijin din competenţă, unităţile și subunitățile
desfăşoară misiuni operative conform categoriilor și tipurilor stabilite în Anexa nr. 1.
Art. 11. În îndeplinirea misiunilor operative, structurile de intervenție sunt sprijinite de unităţi 2 din
subordinea IGSU, de efective şi tehnică aparţinând celorlalte componente ale SNMSU, de ONG-uri,
precum şi de servicii voluntare şi private pentru situaţii de urgenţă, potrivit dotării şi competenţelor.

2
instituţii de învăţământ, centre de pregătire, de studii şi cercetare ştiinţifică, de comunicaţii şi informatică, baze, ateliere şi
depozite de asigurare tehnică, logistică şi de reparaţii şi alte structuri necesare îndeplinirii atribuţiilor prevăzute de lege

Pagina 3 din 31
 CAPITOLUL II
PLANIFICAREA RĂSPUNSULUI
Art. 12. (1) La nivel naţional, misiunile operative sunt coordonate tehnic şi operaţional de Centrul
Operaţional Naţional, denumit în continuare CON, structură specializată din cadrul IGSU.
(2) La nivel teritorial, misiunile operative sunt coordonate tehnic şi operaţional de centrele
operaţionale, denumite în continuare COp, organizate ca structuri specializate în cadrul ISU.
Art. 13. (1) Planificarea şi desfăşurarea misiunilor operative din competenţa unităților și
subunităților de intervenție se realizează în funcţie de:
a) organizarea administrativ-teritorială;
b) adaptarea şi dimensionarea dispozitivelor de intervenţie în corelare cu capabilităţile disponibile
şi cu evoluţia situaţiei operative;
c) necesitatea şi oportunitatea realizării manevrei de capabilităţi;
d) asigurarea permanentă a capacităţii minime de răspuns a subunităților de intervenție, prin
planificarea judicioasă a personalului pe turele de serviciu, prin menţinerea în stare de funcţionare a
mijloacelor şi tehnicii de intervenţie şi prin asigurarea rezervei necesare de mijloace şi/sau tehnică;
e) necesitatea asigurării măsurilor de protecție colectivă și individuală;
f) necesitatea asigurării priorităţii în salvarea vieţii;
g) necesitatea asigurării continuităţii acţiunilor, conducerii şi unui răspuns gradual în situaţii de
urgenţă/protecție civilă;
h) necesitatea asigurării unui răspuns integrat pe baza cooperării interinstituţionale, la nivel
județean, zonal, regional, național și internațional.
(2) Planificarea misiunilor operative în situaţii de urgenţă/protecție civilă cuprinde, în principal,
următoarele etape:
a) iniţierea planificării: stabilirea scopurilor şi obiectivelor; executarea recunoaşterilor în teren;
identificarea direcţiilor principale de concentrare a efortului; însuşirea misiunii; stabilirea principalelor
elemente necesare planificării acţiunilor de intervenţie rezultate din analiza situaţiei şi a documentaţiei
specifice existente;
b) orientarea personalului implicat în planificarea misiunilor operative şi transmiterea dispoziţiilor
preliminare;
c) stabilirea concepţiei: stabilirea operațiunilor în cadrul etapelor intervenției, în funcţie de evoluţia
probabilă a situaţiilor de urgenţă; definirea obiectivelor (niveluri, acţiuni, termene); crearea de scenarii pe
baza acţiunilor de dezvoltare a premiselor referitoare la condiţiile viitoare (completarea alternativelor faţă
de obiectivele urmărite; identificarea şi alegerea alternativei de acţiune optime şi care recomandă planul de
acţiune ce urmează să fie aplicat); selectarea cursului optim de acţiune şi stabilirea dispozitivului de
intervenţie; luarea deciziei şi transmiterea acesteia la structurile proprii şi la cele cu care se cooperează;
d) elaborarea planului de acţiune/măsuri: planificarea acţiunilor forţelor şi mijloacelor structurilor
profesioniste, voluntare şi/sau private, precum şi a celor abilitate pentru asigurarea funcţiilor de sprijin;
planificarea și organizarea suportului logistic, de comunicaţii şi/sau informatic; identificarea şi planificarea
elementelor de cooperare; planificarea asigurării acţiunilor de protecţie a personalului implicat, mijloacelor
tehnice, unităților și subunităţilor, după caz; determinarea locului şi rolului unităților/subunităţilor și a
structurilor/instituțiilor/autorităților care asigură funcții de sprijin în raport cu obiectivele preconizate, prin
evaluarea stadiului curent în comparație cu starea de lucruri dorite în viitor; formularea nevoilor de sprijin
etc.;
e) elaborarea/actualizarea documentelor necesare întocmirii planificării acţiunilor (plan de
activitate, plan de măsuri, plan de acţiune etc.);
f) aplicarea planului şi evaluarea rezultatului (stabilirea de măsuri corective în cazul abaterii de la
obiectivele planificate);
g) revederea planului de acțiune/măsuri pentru analizarea, modificarea, completarea şi modelarea
acțiunilor/măsurilor prevăzute în vederea reluării ciclului etapelor de planificare.

Pagina 4 din 31
 CAPITOLUL III
PREGĂTIREA RĂSPUNSULUI
Art. 14. Pregătirea acțiunilor de intervenție presupune:
a) pregătirea personalului operativ;
b) pregătirea voluntarilor selecţionaţi de ISU;
c) pregătirea tehnicii și materialelor de intervenție din dotare;
d) pregătirea operatorilor economici, localităților, autorităților/instituțiilor, ONG-urilor și a
populației pentru intervenție.

Secțiunea I - Pregătirea personalului operativ

Art. 15. Pregătirea personalului operativ constituie un atribut esenţial al inspectorului
şef/comandantului de unitate care se exercită prin intermediul primului adjunct al inspectorului șef
(similar), a șefilor de structuri cu responsabilități operative/de pregătire a personalului operativ şi a
comandanţilor de subunităţi și se organizează/execută în baza ordinelor eşalonului superior și în corelare cu
nevoile operative identificate. Aceasta cuprinde ansamblul activităţilor teoretice şi practice desfăşurate cu
efectivele din subordine, în conformitate cu atribuţiile stabilite în prevederile legale, în scopul însuşirii,
cunoaşterii şi îndeplinirii atribuţiilor funcţionale, formării şi perfecţionării deprinderilor necesare
îndeplinirii misiunilor operative şi menţinerii capacităţii de intervenţie.
Art. 16. Formarea profesională continuă a personalului operativ din unitățile/subunităţile de
intervenţie se realizează în conformitate cu ordinul care reglementează această activitate.
Art. 17. În cadrul pregătirii de specialitate, parte a formării profesionale continue, se desfăşoară
şedinţe teoretice şi practice, analize, sinteze si evaluări operative, cunoașterea documentelor operative și a
procedeelor de intervenție, inclusiv recunoaşteri în teren şi exerciţii.
Art. 18. Recunoaşterea în teren reprezintă activitatea desfăşurată individual sau în colectiv, în
scopul cunoașterii/actualizării caracteristicilor obiectivului/localității/zonei de interes3, informațiile obținute
fiind luate în evidență prin elaborarea/actualizarea fişei de recunoaştere și a altor documente operative
specifice misiunii care a impus efectuarea recunoașterii în teren (hărți, concepții, planuri specifice, evidențe
etc.).
Art. 19. Exerciţiul reprezintă o formă de pregătire și/sau verificare de specialitate a
structurilor/personalului operativ, care presupune executarea întrunită și integrată a mai multor măsuri,
activități, acţiuni şi operaţiuni pentru îndeplinirea misiunilor operative în situații de urgență/de protecție
civilă. De asemenea, prin exerciții se pot verifica/valida calitatea și eficiența măsurilor și acțiunilor
stabilite/prevăzute în documentele operative specifice răspunsului în situații de urgență, precum și a
noţiunilor teoretice şi practice parcurse în programele de pregătire specifice personalului cu îndatoriri
operative.
Art. 20. Programarea, organizarea și desfășurarea exercițiilor se realizează în conformitate cu
ordinul inspectorului general care reglementează această activitate4.
Art. 21. Activităţile de pregătire a personalului asigură:
a) însuşirea şi aplicarea prevederilor legale referitoare la organizarea, conducerea şi desfăşurarea
misiunilor operative;
b) cunoaşterea proceselor tehnologice, pericolelor şi măsurilor de protecţie, precum şi a concepţiei
de acţiune în cazul situaţiilor de urgenţă;
c) cunoaşterea riscurilor identificate și a obiectivelor sursă de risc existente în zona de
competenţă/responsabilitate/raionul/sectorul de intervenţie, a conţinutului documentelor de organizare a
intervenţiei și a bazei de date existente;
d) cunoaşterea caracteristicilor tehnico-tactice ale tehnicii şi mijloacelor din înzestrare şi
perfecţionarea deprinderilor de utilizare/mânuire a acestora;

3
piețe, parcuri, zone de concerte/festivaluri etc., unde se înregistrează frecvent aglomerări de persoane.
4
O.I.G. 10/IG din 17.04.2019 pentru aprobarea Instrucțiunilor privind planificarea, desfăşurarea și evaluarea exerciţiilor în IGSU
şi unităţile subordonate – ISU 10.

Pagina 5 din 31
 e) perfecţionarea capacităţii de organizare şi conducere a acţiunilor de intervenție şi de executare a
misiunilor operative, în condiţii deosebite şi de efort prelungit;
f) cunoaşterea şi aplicarea procedurilor de intervenţie specifice tipurilor de risc identificate în zona
de competenţă/responsabilitate/raionul/sectorul de intervenţie;
g) cunoaşterea şi aplicarea regulilor de sănătate și securitate în muncă pe timpul desfăşurării
acţiunilor de intervenție;
h) cunoașterea capacității de răspuns a serviciilor voluntare și private pentru situații de urgenţă;
i) cunoașterea caracteristicilor fizico-geografice ale unităţilor administrativ-teritoriale.

Secțiunea a II - a - Pregătirea voluntarilor selecționați de ISU

Art. 22. Activitățile de voluntariat sunt determinate de implicarea activă a voluntarului în viața
comunității și constau în participarea efectivă la misiunile operative generate de manifestarea situațiilor de
urgență, însușirea și punerea în aplicare a noțiunilor de bază în acordarea primului ajutor calificat,
implicarea în acțiunile de ajutor umanitar, precum și în cele de popularizare în rândul cetățenilor a
măsurilor preventive.
Art. 23. Pregătirea voluntarilor se realizează în principal, prin participarea acestora la:
a) cursuri de pregătire în domeniile: prim ajutor calificat, descarcerare și operațiuni de salvare,
respectiv pregătire pentru intervenție în situații de urgență (căutare-salvare, stingere incendii etc.);
b) antrenamente, exerciții, activități teoretice sau practice specifice desfășurate distinct sau
împreună cu personalul profesionist;
c) activităţi de informare preventivă desfăşurate împreună cu personalul profesionist.

Secțiunea a III-a - Pregătirea tehnicii și materialelor de intervenție din dotare

Art. 24. Pregătirea tehnicii şi materialelor pentru intervenţie cuprinde ansamblul măsurilor şi
activităţilor organizate şi desfăşurate în scopul menţinerii permanente în stare de funcţionare a
autospecialelor, utilajelor, accesoriilor, materialelor şi întrebuinţării lor cu eficienţă la intervenţie.
Art. 25. Pregătirea tehnicii şi materialelor pentru intervenţie se execută pe baza actelor normative
incidente.

Secțiunea a IV-a - Pregătirea operatorilor economici, localităților, autorităților/

instituțiilor, ONG – urilor și a populației pentru intervenție
Art. 26. Pregătirea operatorilor economici, autorităților/instituțiilor şi localităţilor pentru intervenţie
presupune ansamblul de acțiuni și măsuri desfăşurate, în scopul asigurării protecţiei persoanelor,
animalelor, bunurilor materiale şi mediului înconjurător împotriva efectelor negative produse de situaţiile
de urgenţă prin aplicarea întocmai a prevederilor legale, sub îndrumarea, verificarea şi cu asistenţa tehnică
de specialitate a serviciilor profesioniste pentru situaţii de urgenţă.
Art. 27. Operatorii economici, autoritățile/instituțiile şi localităţile pot înfiinţa, cu avizul ISU, în
condițiile legislației incidente5, servicii private/voluntare în scopul asigurării primei intervenţii, pe principul
continuităţii şi gradualităţii activităţilor de gestionare a situaţiilor de urgenţă.
Art. 28. (1) Pregătirea populaţiei în domeniul situaţiilor de urgenţă are drept scop formarea şi
dezvoltarea comportamentelor adecvate diverselor situaţii de urgenţă, creşterea capacităţii de reziliență şi
de intervenţie, pentru a asigura revenirea în scurt timp la o stare provizorie de normalitate a comunităţii, în
cazul manifestării tipurilor de risc.
(2) Pregătirea populaţiei în domeniul situaţiilor de urgenţă cuprinde:
a) pregătirea personalului cu funcţii de conducere din cadrul administraţiei publice centrale şi
locale, instituţiilor publice şi operatorilor economici;
b) pregătirea personalului de specialitate – cadru tehnic sau personal cu atribuţii în domeniul
apărării împotriva incendiilor, inspector de protecţie civilă, şef serviciu voluntar/privat pentru situaţii de
urgenţă, servant pompier etc.;
c) pregătirea personalului serviciilor voluntare pentru situaţii de urgenţă;
d) pregătirea salariaţilor, conform reglementărilor în vigoare;

5
OMAI nr. 75 din 27 iunie 2019 pentru aprobarea Criteriilor de performanţă privind constituirea, încadrarea şi dotarea
serviciilor voluntare şi a serviciilor private pentru situaţii de urgenţă.

Pagina 6 din 31
 e) pregătirea preşcolarilor, elevilor şi studenţilor.
Art. 29. (1) Planurile de pregătire în domeniul situaţiilor de urgenţă, întocmite la nivel
judeţean/Bucureşti-Ilfov, se avizează de inspectorul şef al inspectoratului pentru situaţii de urgenţă
competent teritorial şi se aprobă de preşedintele comitetului judeţean/al municipiului Bucureşti pentru
situaţii de urgenţă.
(2) Pentru localităţi/sectoarele municipiului Bucureşti şi operatorii economici sursă de risc incluşi în
planurile de analiză şi acoperire a riscurilor, inspectoratele pentru situaţii de urgenţă judeţene/Bucureşti-
Ilfov emit extrasul din planul de pregătire în domeniul situaţiilor de urgenţă aprobat la nivelul
judeţului/municipiului Bucureşti.
(3) Conducătorii entităţilor prevăzute la alin.(2) întocmesc planul propriu de pregătire în domeniul
situaţiilor de urgenţă, care se avizează de inspectorul-șef al inspectoratului pentru situaţii de urgenţă
judeţean/Bucureşti-Ilfov.
Art. 30. Pregătirea autorităților/instituțiilor cu responsabilități în gestionarea situațiilor de urgență și
a ONG-urilor se realizează în special prin implicarea acestora, la nivel instituțional, în exercițiile organizate
la toate nivelurile de IGSU/ISU, precum și în alte tipuri de activități de pregătire teoretică și/sau practică
dedicate asigurării unui răspuns integrat în cazul producerii unor situații de urgență/protecție civilă.
Art. 31. Participarea ONG-urilor la activitățile de pregătire și/sau intervenție organizate și
desfășurate de IGSU și ISU se realizează, de regulă, în baza unor protocoale comune semnate la nivel
național/județean, după caz, în care se prevăd situațiile concrete și condițiile în care se realizează
colaborarea/cooperarea.

CAPITOLUL IV
ORGANIZAREA MISIUNILOR OPERATIVE
Art. 32. (1) Organizarea acţiunilor de intervenție presupune ansamblul de măsuri, activităţi şi
acțiuni ce se execută de comanda unităţii şi structurile specializate, pentru îndeplinirea responsabilităților
specifice în cazul producerii unor situații de urgență/protecție civilă.
(2) Organizarea acţiunilor de intervenție ale unităţilor şi subunităţilor cuprinde organizarea
teritoriului, acţiunilor şi personalului pentru intervenţie.

Secțiunea I - Organizarea teritoriului pentru intervenție

Art. 33. Organizarea teritoriului pentru intervenţie constă în împărţirea teritoriului naţional în zone
de competenţă, zone de responsabilitate, raioane şi sectoare de intervenţie, ce sunt repartizate ISU,
grupurilor de intervenţie, subunităţilor și punctelor de lucru.
Art. 34. Zonele de competenţă se aprobă prin hotărâre a Guvernului şi reprezintă porţiunea din
teritoriul naţional repartizată unui ISU, în care aceasta îşi exercită, conform prevederilor legale, misiunile
ce îi revin.
Art. 35. (1) Grupul de intervenţie, ca subunitate organică, primeşte o zonă de responsabilitate în
care îşi desfăşoară activitatea, care este reprezentată de porțiunea de teritoriu din zona de competență a ISU
rezultată prin însumarea raioanelor de intervenție ale subunităților din subordine și se atribuie prin ordin al
inspectorului șef/ordin de zi pe unitate.
(2) Zona de responsabilitate este propusă de prim-adjunctul inspectorului şef şi aprobată de
inspectorul şef.
Art. 36. (1) Raionul de intervenţie reprezintă porţiunea din zona de competenţă/de
responsabilitate a ISU/grupului de intervenţie, repartizată unei subunităţi de intervenţie, pentru îndeplinirea
misiunilor operative și se atribuie prin ordin al inspectorului șef/ordin de zi pe unitate.
(2) În raport cu echipele/echipajele de intervenție specializate din componența detașamentului
special, acesta poate îndeplini, în toată zona de competență/responsabilitate, misiunile operative stabilite
prin Concepția specifică.
(3) Punctelor de lucru care funcționează în cadrul subunităților, în funcție de numărul și specificul
echipelor/echipajelor componente, li se repartizează o porțiune/porțiuni bine delimitate din raionul de
intervenție al subunității din care fac parte, denumite sectoare de intervenție.

Pagina 7 din 31
 (4) Localitatea, porțiunea din localitatea sau obiectivul în care se află dispusă subunitatea reprezintă
raion de bază al subunității de intervenție și acesta face parte din raionul de intervenție.
(5) Propunerile cu raioanele de intervenţie ale subunităţilor/sectoarele de intervenție ale punctelor de
lucru se elaborează la nivelul ISU și se aprobă la nivelul IGSU, conform prevederilor Dispozițiilor tehnice.
(6) Raionul de intervenţie poate depăşi limitele zonei de competenţă numai pentru nevoi operative,
care se stabilesc prin planuri comune de intervenție, în funcţie de:
a) timpul de răspuns asociat tipului de echipaj/capabilitate;
b) existenţa drumurilor şi practicabilitatea acestora;
c) dotarea și încadrarea subunităţilor de intervenţie;
d) existența și capacitatea de răspuns a serviciilor voluntare pentru situații de urgență care asigură
complementaritatea misiunilor operative în situații de urgență.
(7) Modificarea raioanelor de intervenție ale unor subunități ca urmare a aprobării planului comun
de intervenție nu necesită avizarea și aprobarea la nivelul IGSU.
Art. 37. Zona de competenţă, zona de responsabilitate, raionul de intervenţie și sectorul de
intervenție se materializează pe Harta cu organizarea intervenţiei şi pot fi modificate, conform
competenţelor legale, în funcţie de nevoile operative și criteriile operaționale.
Art. 38. (1) În scopul reglementării modului de asigurare a intervenţiei în afara propriilor zone de
competenţă, unităţile întocmesc între ele planuri de intervenţie comună.
(2) Unitățile de intervenție pot executa misiuni operative în situații de urgență/protecție civilă în
afara zonei proprii de competenţă, fără existența unui plan de intervenție comună întocmit în acest sens, cu
caracter temporar, numai la ordinul eșalonului superior.
Art. 39. Propunerile unităţilor privind dislocarea unor echipe/echipaje de intervenție în puncte de
lucru nou înființate, se înaintează în mod obligatoriu eșalonului superior spre avizare și aprobare, după
caz, conform prevederilor Dispozițiilor tehnice.
Art. 40. (1) Pentru acordarea primului ajutor calificat, asistenţei medicale de urgență şi respectiv
executării misiunilor de descarcerare, în cadrul subunităţilor sunt constituite și funcționează, conform
reglementărilor în vigoare, echipe/echipaje de intervenție specifice Serviciului Mobil de Urgenţă,
Reanimare şi Descarcerare6, denumite în continuare echipaje SMURD.
(2) Teritoriul deservit de echipajele SMURD se suprapune, de regulă, cu raionul de intervenţie al
subunității/sectorul de intervenție al punctului de lucru din care acestea fac parte.
(3) Prin excepţie, echipajele SMURD pot acţiona şi în raioanele de intervenție ale altor subunităţi, la
ordinul dispeceratului unității sub coordonarea medicului coordonator, atunci când nu există echipaje
specializate disponibile în raionul de intervenție, este depăşită capacitatea de intervenţie a resurselor
existente sau când se retrag la sediul subunității și se află cel mai aproape de locația evenimentului.
(4) Echipajele SMURD pot acționa în afara zonei de competență a unității, astfel:
a) cu avizul structurii de specialitate din cadrul DSU, în cazul transferurilor interclinice
medicalizate;
b) la ordinul dispeceratului IGSU;
c) în baza planului de intervenție comun;
d) în baza planului roşu de intervenţie;
e) la solicitarea dispeceratului unității competente teritorial adresată direct dispeceratului care
coordonează resursa, atunci când nu există echipaje specializate disponibile în zona de competență, care să
asigure un timp de răspuns mai mic. În această situație, imediat după alocarea resursei, dispeceratul care
coordonează resursa asigură informarea eșalonului superior, fără să fie necesară o aprobare explicită în
acest sens.

Secțiunea a II-a - Organizarea acțiunilor de intervenție

Art. 41. (1) În funcţie de locul, natura, amploarea şi evoluţia evenimentului, misiunile
operative/acțiunile de intervenție ale serviciilor profesioniste pentru situaţii de urgenţă se organizează pe
urgențe, de regulă, astfel:
a) urgenţa I – se asigură cu echipele/echipajele de intervenţie aparținând unei subunităţi;
b) urgenţa a II-a - asigurată de către subunităţile ISU sau grupului de intervenție;

6
Echipe/ echipaje care încadrează mijloace tehnice din dotare specializate domeniului medical/descarcerare.

Pagina 8 din 31
 c) urgenţa a III-a - asigurată de către două sau mai multe unităţi limitrofe/grupuri de intervenție;
d) urgenţa a IV-a - asigurată prin grupări operative, dislocate la ordinul inspectorului general al
IGSU, în cazul unor intervenţii de amploare şi de lungă durată.
(2) Pentru asigurarea misiunilor operative/acţiunilor de intervenție, subunitatea de intervenţie
organizează serviciul operativ pe ture de serviciu care sunt compuse din personalul, echipele și echipajele
care încadrează tehnica din dotare și care acţionează independent sau, în situaţii complexe, în cooperare cu
serviciile voluntare/private pentru situații de urgență sau alte structuri responsabile care asigură funcții de
sprijin în obiectivul, zona sau localitatea afectată.
(3) În raport de informațiile deținute referitoare la tipul, natura și amploarea evenimentului,
subunitățile acționează în urgența I cu forțele și mijloacele din componență stabilite de către dispeceratul
unității, în baza prevederilor Concepției specifice. Suplimentarea forțelor şi mijloacelor se poate realiza prin
dispeceratul unității, la solicitarea șefului turei de serviciu, comandantului de subunitate, comandantului
intervenției/acțiunii sau la ordinul persoanelor desemnate de conducerea unității, după caz.
(4) Urgența a II-a se asigură în cazul în care se depășește capacitatea de intervenție a subunității
competente teritorial. Prin capacitate de intervenție a unei subunități se înțelege numărul și tipul echipajelor
de intervenție prevăzute în statele de organizare. Aceasta se prevede distinct pentru fiecare subunitate de
intervenție prin Concepția specifică.
(5) Urgenţa a III-a se asigură prin implicarea în gestionarea situației de urgență a unor
echipaje/echipe de intervenție din cadrul a două sau mai multe unităţi limitrofe/grupuri de intervenție.
Prevederea nu se aplică echipelor/echipajelor de intervenție care nu aparțin unității competente teritorial și
care sunt stabilite prin planul de intervenție comună să intervină în urgența I.
(6) Misiunile operative se execută în succesiune, pe urgenţe, astfel:
a) În urgenţa I, de regulă, sunt cuprinse misiunile care trebuie executate de către structurile
specializate, în scopul prevenirii agravării situaţiei de urgenţă, limitării sau înlăturării, după caz, a
consecinţelor acestora.
b) În urgenţă a II-a se continuă misiunile din urgenţa I, concentrându-se la locul evenimentului
forţe şi mijloace de intervenţie, şi se îndeplinesc toate celelalte misiuni operative, până la finalizarea
intervenţiei.
c) În cadrul urgenţelor a III-a, şi a IV-a, precum și în cazul unor intervenţii de amploare şi de lungă
durată, continuă să se execute misiunile din primele două urgenţe, adaptate permanent la evoluția situației
operative și cu forţe şi mijloace sporite.
Art. 42. (1) În situația producerii unor situații de urgență complexe sau a mai multor situații de
urgență simultan, care generează mobilizarea tuturor capabilităților de răspuns ale unei subunități de
intervenție, dispeceratul unității/dispeceratul IGSU poate dispune, în scopul diminuării timpului de răspuns
sau asigurării unor forțe și mijloace în sprijin, manevra de forțe și mijloace necesară acoperirii nevoilor
operative în raionul de intervenție în cauză, prin dislocarea temporară în raionul afectat a unor capabilități
din cadrul altor subunități și/sau unități de intervenție, după caz.
(2) Echipajele subunităților pot acţiona şi în raioanele de intervenție ale altor subunităţi, la ordinul
dispeceratului unității, atunci când nu există echipaje specializate disponibile în raionul de intervenție, este
depăşită capacitatea de intervenţie a resurselor existente sau când se retrag la sediul subunității și se află cel
mai aproape de locația evenimentului.
Art. 43. (1) Gruparea operativă este o componentă de intervenție, care se creează din timp și se
operaționalizează cu caracter temporar, la ordinul Inspectorului General, în scopul suplimentării și/sau
completării resurselor existente la locul intervenţiei, în cazul evenimentelor de durată, amploare și/sau
complexitate ridicată sau atunci când forţele implicate în misiunile operative nu reuşesc
limitarea/înlăturarea efectelor situaţiei de urgenţă sau sunt considerate insuficiente în comparaţie cu
potențialul evolutiv al situaţiei de urgență.
(2) Gruparea operativă se creează din etapa de planificare a teritoriului pentru intervenție, la
solicitarea comandantului unității competente teritorial și cu aprobarea sau la ordinul Inspectorului General
și se compune din personal și tehnică de intervenție existente în organica uneia sau mai multor unităţi.
Structura, componența și misiunile acesteia se stabilesc din timp, se materializează în documentele de

Pagina 9 din 31
organizare a intervenţiei7, în funcție de nevoia de sprijin a unității competente teritorial solicitantă și în
corelare cu potențialul de manifestare a tipurilor de risc asociate obiectivului/zonei de interes în cauză.
(3) Pe timpul executării misiunilor operative, gruparea operativă se subordonează comandantului
intervenției sau persoanei desemnate de comandantul acțiunii.
Art. 44. (1) Postul medical avansat (PMA) se poate operaționaliza în situația evenimentelor
publice cu aglomerări de persoane, situațiilor de urgență în care sunt implicate un număr considerabil de
persoane, precum și în cazul activării planului roșu de intervenție, pentru asigurarea asistenței medicale de
urgență la locul evenimentului, prin utilizarea mijloacelor tehnice și a materialelor specializate necesare. În
aceste situații coordonarea acțiunilor de triaj medical și/sau asistență medicală de urgență la locul
evenimentului se realizează prin intermediul medicului special desemnat/directorului operațiunilor de
salvare medicală (DSM)8, în condițiile stabilite de reglementările specifice în domeniu și/sau în Planul roșu
de intervenție, după caz.
(2) Operaționalizarea PMA presupune organizarea și amenajarea unei suprafețe de
teren/cort/spațiu/construcție pentru desfășurarea misiunilor de triaj medical și/sau asistență medicală de
urgență în proximitatea locului evenimentului.
(3) Suprafața de teren pe care se operaționalizează PMA se organizează pe 3 zone principale (lanț
operațional PMA):
a) zona de colectare victime;
b) zona operațională PMA;
c) zona de evacuare victime.
(4) Zona de colectare a victimelor este organizată în afara zonei de risc și reprezintă suprafața de
teren pe care se desfășoară acțiuni de transport sau brancardaj a victimelor de la limita zonei de risc până în
punctul de colectare temporară a victimelor (PCV) și/sau în PMA, la care se adaugă activitatea desfășurată
în PCV.
(5) Zona operațională PMA reprezintă suprafața de teren/spațiile special amenajate în care se
execută activitățile principale de triaj și asistență medicală de urgență. În proximitatea acestei zone se pot
organiza, activități de asistență psihologică pentru victime și de regrupare a persoanelor implicate (fără
leziuni fizice).
(6) Zona de evacuare victime reprezintă suprafața de teren în care se execută activitățile de evacuare
a victimelor spre unitățile spitalicești. În această zonă se organizează și un punct de regrupare pentru
mijloacele de evacuare medicală (PRM) aflate în așteptare.
(7) Pentru executarea misiunilor specifice în lanțul operațional PMA, comandantul
intervenției/comandantul operaţiunilor de salvare (COS)9 nominalizează personal responsabil și mijloace
tehnice specializate din cadrul ISU, astfel:
a) zona de colectare victime: minim 1 ofițer/subofițer responsabil cu evidența
victimelor/organizarea PCV, activitatea de brancardaj și transport victime la PMA și un număr de echipe de
brancardaj adaptat situației. În funcție de modul de organizare a zonei de intervenție, activitatea de
brancardaj până la PCV/PMA poate fi executată și cu personalul specializat care acționează în zona de risc;
b) zona operațională PMA: minim 1 ofițer/subofițer responsabil cu logistica/instalarea PMA;
c) zona de evacuare victime: minim 1 ofițer/subofițer responsabil cu activitatea de evacuare a
victimelor din PMA către unitățile spitalicești stabilite de medicul sau asistentul medical de
evacuare/medicul șef PMA și alocarea unui număr de mijloace tehnice de evacuare medicală adaptat
situației.
(8) În cazul evenimentelor care implică un număr considerabil de victime sau un volum ridicat de
efort repartizat într-o perioadă îndelungată de timp, comandantul intervenției/COS nominalizează un ofițer
responsabil cu coordonarea misiunilor desfășurate de întregul personalul ISU în lanțul operațional PMA.
(9) În funcție de tipul și complexitatea evenimentului, încadrarea cu personal ISU, mijloacele
tehnice specializate alocate și atribuțiile specifice asociate misiunilor executate în lanțul operațional PMA,
se stabilesc prin Concepția specifică și/sau Planul roșu de intervenție, după caz.

7
Harta cu organizarea intervenției, planul cu organizarea intervenției, planul de intervenție comună.
8
definit conform prevederilor Planului Roșu de Intervenție
9
definit conform prevederilor Planului Roșu de Intervenție.

Pagina 10 din 31
 (10) Schema de organizare a misiunilor de triaj medical și/sau asistență medicală de urgență la locul
evenimentului asociate unui PMA, este prezentată în Anexa nr. 2.
Art. 45. (1) În scopul desfășurării unor misiuni specializate de răspuns în situații de
urgență/dezastre de durată, amploare și/sau complexitate ridicată în afara teritoriului național, se
operaționalizează module naționale de intervenție specializate (module de protecție civilă). Acestea sunt
componente de intervenție care se constituie din timp și se operaționalizează cu caracter temporar, în baza
hotărârii Comitetului Național pentru Situații de Urgență (CNSU) prin care se stabilește acordarea de
asistență internațională.
(2) Modulele naționale se compun din personal specializat, echipe/echipaje și tehnică de intervenție
existente în organica uneia sau mai multor unități/structuri din cadrul IGSU, în a altor structuri/instituții
aflate în coordonarea DSU sau a altor autorități sau ONG-uri cu responsabilități în gestionarea tipului de
risc în cauză la nivel național.
(3) Structura, componența și misiunile modulelor se stabilesc la nivelul IGSU și se materializează în
documentele operaționale specifice modulului, în funcție de nevoia de sprijin declarată și în corelare cu
complexitatea misiunilor executate și reglementările internaționale dedicate.
Art. 46. (1) În scopul desfășurării unor misiuni specializate de răspuns în situații de
urgență/dezastre de durată, amploare și/sau complexitate ridicată pe teritoriul național, în baza prevederilor
Concepțiilor naționale de răspuns, la nivel județean/Bucureşti-Ilfov se operaționalizează module de
intervenție specializate (module de protecție civilă). Acestea sunt o componentă de intervenție care se
constituie din timp la fiecare ISU și se operaționalizează cu caracter temporar potrivit prevederilor
Concepțiilor naționale de răspuns, la ordinul inspectorului general al IGSU sau al comandantului acțiunii la
nivel național.
(2) Structura, componența și misiunile modulelor se stabilesc detaliat în Planurile de acţiune pe
tipuri de risc.
Art. 47. (1) Intervenţia unităţilor/subunităţilor la sediile şi imobilele misiunilor diplomatice,
oficiilor consulare sau ale reprezentanţelor organizațiilor internaţionale (care se bucură de
inviolabilitate), se execută pe baza consimţământului prealabil al şefilor acestora. Unitățile trebuie să
cunoască la care dintre acestea se poate interveni fără a obţine consimţământul prealabil.
(2) În situaţia în care la un astfel de obiectiv nu se primeşte acceptul din partea şefului misiunii
diplomatice, oficiului consular sau al reprezentanţei organizaţiei internaţionale, se vor lua măsuri pentru
limitarea şi/sau înlăturarea consecinţelor evenimentului (situaţiei de urgenţă) la
construcţiile/obiectivele/zonele învecinate, după caz.
Art. 48. (1) Premergător întrunirilor şi manifestărilor la care participă public numeros, la care sunt
prezenţi demnitari români şi/sau străini sau la care este stabilit gradul de risc mediu/ridicat de autoritatea
competentă conform prevederilor actelor normative incidente, COp/Grupul de Intervenție, întocmește
Planul de măsuri privind asigurarea misiunilor operative din competența ISU. La ordinul
inspectorului general, planul de măsuri se poate întocmi de CON.
(2) Planul de măsuri întocmit de COp se aprobă de prim adjunctul inspectorului șef iar cele
întocmite de grupurile de intervenție se avizează de către șeful COp și se aprobă de prim adjunctul
inspectorului șef.
(3) Asigurarea misiunilor operative din competența ISU se poate realiza din locația de desfășurare a
evenimentului sau altă locație stabilită explicit, din subunitate sau prin monitorizare din punctul de
comandă al unității.
Art. 49. (1) Pentru gestionarea activităților prevăzute la articolul anterior se vor executa activități
privind planificarea, organizarea și pregătirea acțiunilor.
(2) Planificarea acțiunii din competența ISU cuprinde:
a) informarea UPU SMURD cu privire la desfășurarea evenimentului;
b) informarea Inspecției de Prevenire în vederea participării la ședințele de cooperare/tehnice,
efectuarea controalelor/verificărilor în teren la locațiile de desfășurare a manifestației/adunării publice;
c) transmiterea către coordonatorul acțiunii a principalelor constatări/concluzii în urma desfășurării
controlului/verificării;
d) culegerea datelor și informațiilor necesare care vor sta la baza luării deciziei privind măsurile de
prevenire, monitorizare și stingere a incendiilor, evacuare și acordare a primului ajutor medical în cazul

Pagina 11 din 31
producerii unor situații de urgență, conform modelului prevăzut pentru fișa de recunoaștere a zonei de
interes;
e) executarea recunoașterii în teren, cu forțe și mijloace, la locația de desfășurare a
manifestației/adunării publice. Dacă în ultimul an există recunoaștere întocmită la obiectivul în care are loc
manifestația/adunarea publică și nu se constată alte modificări sau nu se identifică alte
riscuri/vulnerabilități, nu se va mai elabora o altă fișă de recunoaștere, menționându-se pe fișa existentă
doar data ultimei recunoașterii;
f) realizarea schimbului de date și informații cu celelalte structuri ale MAI specializate în
menținerea/asigurarea/restabilirii ordinii și siguranței publice la UAT, precum și cu Serviciul de Protecție și
Pază, după caz.
(3) Organizarea acțiunii din competența ISU cuprinde:
a) analiza situației și luarea deciziei cu privire la organizarea dispozitivelor de protecție și
intervenție cu forțe și mijloace în teren, din subunitate sau din proximitatea locației de desfășurare a
manifestației/adunării publice și, totodată, de adaptare la situațiile concrete ce s-ar putea înregistra în zonă
sau la obiectivul în care au loc activitățile, pentru a se putea interveni, în mod operativ, pentru stingerea
incendiilor, evacuarea persoanelor și acordarea primului ajutor calificat;
b) stabilirea forțelor și mijloacelor ce urmează a fi angrenate în misiune ținând cont de riscurile
și/sau vulnerabilitățile identificate;
c) stabilirea modului de amplasare/dispunere al forțelor și mijloacelor angrenate în misiune (schiță
și text);
d) stabilirea modului de echipare pentru fiecare categorie de personal;
e) elaborarea planului de măsuri la nivelul centrului operațional pentru prevenirea, monitorizarea și
gestionarea situațiilor de urgență ce se pot produce pe timpul manifestației/adunării publice.
(4) Pregătirea acțiunii din competența ISU cuprinde:
a) instruirea întregului personal participant la misiune cu privire la modul de acțiune pentru fiecare
categorie de personal, modul de realizare a comunicării, precum și la respectarea normelor de securitate și
sănătate în muncă;
b) verificarea forțelor și mijloacelor angrenate în misiune cu privire la modul de echipare, dotare,
cunoaştere şi executare a misiunilor specifice stabilite;
c) verificarea accesoriilor și a tehnicii de intervenție participante la misiune;
d) amplasarea/dispunerea forțelor și mijloacelor angrenate în misiune;
e) identificarea instituțiilor și personalului cu funcții de conducere cu care se cooperează și
stabilirea modului de comunicare.
(5) Structura de principiu a planului de măsuri este prevăzută în Dispozițiile tehnice de elaborare a
documentelor de pregătire, organizare, conducere, desfăşurare, evidenţă, analiză, raportare și evaluare a
acţiunilor de intervenţie ale serviciilor profesioniste pentru situaţii de urgenţă denumite în continuare
Dispoziții tehnice.

Secțiunea a III-a - Organizarea personalului pentru intervenție

Art. 50. (1) Nominalizarea în serviciul operativ a personalului profesionist și a voluntarilor
selecționați și pregătiți la nivelul subunităților care încadrează tehnica de intervenţie, se face zilnic în
Planul cu organizarea serviciului operativ și de zi.
Art. 51. În funcţie de destinaţia mijloacelor de intervenţie din dotare, pentru îndeplinirea misiunilor
din competență, în cadrul serviciului operativ organizat la nivelul subunităţilor de intervenție
funcționează/se operaționalizează, în principal, următoarele echipe/echipaje de intervenție:
a) echipaje de primă intervenţie şi comandă asigură măsuri de prim răspuns adaptat dotării și
suport tehnic/logistic pentru coordonarea forţelor la locul intervenţiei şi pentru crearea fluxul informaţional
cu punctul de comandă/comandantul intervenției;
b) echipaje de intervenţie cu apă şi spumă acţionează, după caz în funcție de dotare, pentru
salvarea şi evacuarea oamenilor, animalelor și respectiv a bunurilor materiale de valoare, oprirea procesului
de ardere prin diferite procedee, protecţia căilor destinate salvării şi evacuării persoanelor, animalelor şi
bunurilor materiale, protecţia instalaţiilor şi construcţiilor situate în zona afectată, alimentarea cu apă
menajeră a populaţiei, acordarea primului ajutor calificat, descarcerare/deblocare, evacuarea apei din
imobile/amenajări/terenuri inundate etc;

Pagina 12 din 31
 c) echipaje de intervenţie cu pulberi acţionează pentru localizarea şi stingerea incendiilor, în
principal cele de natură electrică precum și cele din domeniul comunicațiilor, informaticii și petrochimiei;
d) echipaje/echipe de intervenţie cu autocamion şi/sau motopompă participă la localizarea şi
stingerea incendiilor (fond forestier, vegetaţii uscate şi altele etc.), la transportul altor materiale la locul
intervenţiilor și/sau desfăşoară, izolat, misiuni de evacuare a apei şi acţiuni pentru înlăturarea efectelor
situaţiilor de urgenţă;
e) echipaje de intervenţie şi salvare de la înălţime acţionează independent sau în cooperare cu alte
echipaje de intervenţie pentru salvarea persoanelor de la înălţimi sau pentru realizarea dispozitivelor de
intervenţie la nivelele superioare ale clădirilor şi instalaţiilor;
f) echipe de căutare-salvare acţionează pentru căutarea şi scoaterea victimelor de sub dărâmături și
din adăposturi/incinte blocate, salvarea victimelor de la înălţimi, consolidarea clădirilor care ameninţă cu
prăbuşirea, executarea de treceri printre şi peste dărâmături spre locul intervenţiei, precum şi pentru
iluminarea locului intervenției, asigură operaționalizarea containerelor de căutare-salvare și/sau multirisc;
g) echipe de alpiniști sunt parte componentă a echipei de căutare-salvare, constituită la nivelul
subunităților de intervenție, din personal din tura de serviciu, brevetat alpinist-intervenție în baza ordinului
ministrului incident activității și care execută misiuni de intervenție, utilizând procedee și tehnici dobândite
prin specializare, precum și echipamente specifice alpinismului;
h) echipe/echipaje SMURD (descarcerare, prim ajutor calificat sau terapie intensivă mobilă) care
acţionează pentru iluminarea locului intervenției, permiterea accesului și/sau extragerea/degajarea
victimelor încarcerate sau surprinse în autovehicule/spații/incinte greu accesibile, concomitent cu acordarea
primului ajutor calificat şi/sau asistenţei medicale de urgenţă, în cazul incendiilor, accidentelor, urgențelor
medicale prespitalicești în care funcţiile vitale ale persoanelor afectate sunt sau se presupune a fi în pericol
iminent, precum şi în cazul altor situaţii de urgenţă a căror manifestare poate genera efecte negative asupra
sănătății sau vieții omului;
i) echipe de scafandri autonomi acţionează pentru căutare - salvare şi/sau evacuare în cazul
victimelor, și respectiv pentru căutare-recuperare în cazul persoanelor înecate din mediul acvatic;
j) echipaje de intervenţie îmbarcate pe elicoptere acţionează pentru extragerea/degajarea victimelor
încarcerate și/sau stingerea incendiilor izbucnite în puncte greu accesibile şi pentru salvarea persoanelor
blocate la înălţimi mari, pe acoperişurile construcţiilor sau în locuri izolate. Pot îndeplini misiuni de
recunoaştere şi coordonare a intrării în dispozitiv a forţelor ce intervin la stingerea incendiilor de păduri,
culturi şi zone calamitate, precum şi misiuni umanitare de distribuire a apei potabile şi alimentelor sau de
acordare a primului ajutor calificat si a asistenţei medicale de urgenţă şi descarcerare;
k) echipaje de intervenţie pe apă (ambarcaţiuni cu/fără motor) participă, în limita dotării, la
stingerea incendiilor izbucnite la nave, platforme marine, obiective portuare marine şi fluviale sau pe
canalele şi râurile navigabile, precum şi pentru salvarea persoanelor aflate în pericol de înec, a
naufragiaţilor, misiuni cu caracter umanitar, transport personal la locul intervențiilor, acțiuni pentru
depoluarea apelor, căutarea persoanelor dispărute în mediul acvatic, cercetare CBRN etc;
l) echipajul de cercetare chimică, biologică, radiologică, nucleară (CcCBRN) execută misiuni de
cercetare, identificare a raioanelor/zonelor/suprafeţelor/sectoarelor terestre, fluviale sau maritime, potenţial
contaminate RBC (radiologic-biologic-chimic) şi de prelevare a probelor în vederea identificării
radionuclizilor, a tipurilor sau categoriilor de SCTI/STL10 și/sau prelevării de probe biologice în vederea
analizării acestora în laboratoare de specialitate;
m) echipajul de decontaminare RBC execută decontaminarea personalului, populaţiei, a tehnicii,
terenului, clădirilor şi utilajelor afectate de un eveniment de natură CBRN;
n) echipaje SMURD de intervenţie la accidente colective și calamități asigură operaţionalizarea și
suportul logistic aferent postului medical avansat şi execută operaţiuni de descarcerare folosind utilaje grele
specifice din dotarea autospecialei;
o) echipe pirotehnice acţionează pentru cercetarea terenurilor, identificarea, distrugerea pe locul de
descoperire a munițiilor, ridicarea, transportul depozitarea, distrugerea muniției din timpul conflictelor
armate precum și distrugerea cu ajutorul explozivilor a podurilor/zăpoarelor de gheață de pe cursurile de
apă sau a obstacolelor ce pot genera situații de urgență;

10
SCTI/STL – substanțe chimice toxice industriale/ substanțe toxice de luptă.

Pagina 13 din 31
 p) echipaje de intervenție cu autofreze de zăpadă multifuncționale participă la degajarea căilor de
circulație blocate de depuneri de zăpadă pentru asigurarea accesului autospecialelor de intervenție în situații
de urgență, transportul și distribuirea de apă potabilă/menajeră, asigurarea alimentării cu apă a
autospecialelor la incendii de amploare, transport materiale la locul intervenției;
q) echipaje pentru punctele de comandă mobile asigură deplasarea și amplasarea în teren a
autospecialei punct de comandă mobil în vederea operaționalizării cu specialiști desemnați din cadrul ISU;
r) echipaje de intervenție cu vehicule cu șenile/roți tip UTV cu capacitate mărită de trecere asigură
misiuni de extragere/degajare a victimelor surprinse în zone inaccesibile autospecialelor de intervenție, în
vederea acordării primului ajutor calificat și/sau asistenței medicale de urgență, și/sau evacuării
persoanelor;
s) echipaje pentru transport personal și victime multiple participă la operaționalizarea postului
medical avansat împreună cu echipajul de intervenţie la accidente colective/dezastre;
t) echipe de căutare canină sunt dotate cu unități canine de căutare-salvare în diferite medii;
u) echipaje de intervenție suport genistic participă la asigurarea misiunilor de deblocare cu
mijloace mecanizate a căilor de comunicații, de executare a lucrărilor de săpătură în diferite medii, de
amenajare a platformelor de dispunere a bazelor de operații, tabere de sinistrați sau de amenajare a
platformelor de dispunere a echipamentelor de tip containere, de lucru cu mijloace și dispozitive de
tracțiune și extragere a tehnicii blocate sau avariate etc;
v) echipa de patrulare și supraveghere PSI11 asigură măsuri de prim răspuns adaptate
competențelor dobândite și dotării existente la nivelul zonei de patrulare/raionului de intervenție.
Art. 52. (1) Pentru asigurarea nevoilor operative specifice raionului de intervenție/zonei de
competență, determinate de tipul şi complexitatea misiunilor din competență, personalul operativ poate să
încadreze, în cadrul turei de serviciu, mai multe tipuri de tehnică şi mijloace de intervenţie, conform
competenţelor și autorizațiilor speciale deţinute.
(2) Încadrarea cu personal a tehnicii din dotare pe tura de serviciu se asigură conform prevederilor
statelor de organizare și în baza prevederilor concepției de utilizare/instrucțiunilor specifice, după caz,
astfel încât să se realizeze capacitatea minimă de răspuns a subunităților de intervenție, care se stabilește
prin Concepția specifică.
(3) În cazul subunităților de intervenție cu personal insuficient pe tura de serviciu, pentru
îndeplinirea misiunilor operative din competență, echipajele de intervenție care asigură misiuni de
transport, de stingere a incendiilor și specifice protecției civile, precum și cele care nu sunt prevăzute cu
echipaje distincte în statele de organizare, pot fi încadrate parțial.
(4) Echipajele care sunt destinate să execute misiuni operative de stingere a incendiilor se
încadrează astfel încât minimum un echipaj/locație12 să fie încadrat complet.
(5) Prin excepție de la prevederile alin. (2), echipele de scafandri autonomi și echipele pirotehnice
din cadrul subunităților de intervenție care nu au încadrat/disponibil personalul specializat necesar pentru
operaționalizarea unui echipaj complet, cu aprobarea sau la ordinul inspectorului general al IGSU, acestea
pot fi operaționalizate folosind personal specializat din cadrul a două sau mai multe unități de intervenție.

CAPITOLUL V
DESFĂȘURAREA ACȚIUNILOR DE INTERVENȚIE

Art. 53. (1) Operaţiunile principale pentru desfăşurarea acțiunilor de intervenție, asociate
manifestării tipului de risc, sunt:
a) alertarea şi/sau alarmarea unităţilor şi a subunităţilor pentru intervenţie;
b) informarea personalului de conducere și a eșalonului superior asupra situaţiei create;
c) deplasarea la locul intervenţiei;
d) intrarea în acţiune a forţelor, amplasarea mijloacelor şi realizarea dispozitivului preliminar de
intervenţie;

11
Prevenire și stingere incendii
12
valabil și în cazul în care echipajul încadrează două tipuri de autospeciale pe aceeași tură de serviciu (cuplaj).

Pagina 14 din 31
 e) transmiterea dispoziţiilor preliminare;
f) recunoaşterea, analiza situaţiei, luarea deciziei, darea ordinului de intervenţie;
g) evacuarea, salvarea şi/sau protejarea persoanelor, animalelor şi bunurilor;
h) realizarea, adaptarea şi finalizarea dispozitivului de intervenţie la situaţia concretă;
i) manevra de forţe;
j) localizarea şi limitarea efectelor evenimentului (dezastrului);
k) înlăturarea unor efecte negative ale evenimentului (dezastrului);
l) regruparea forţelor şi mijloacelor după îndeplinirea misiunii;
m) stabilirea cauzei probabile de producere a situației de urgență şi a condiţiilor care au favorizat
evoluţia acestuia;
n) întocmirea procesului-verbal de intervenţie;
o) retragerea forţelor şi mijloacelor de la locul acţiunii în locul de dislocare permanentă;
p) restabilirea capacităţii de intervenţie şi întocmirea raportului de intervenţie;
q) informarea inspectorului general/inspectorului şef/comandantului şi a eşalonului superior.
(2) În situații justificate de apariția unor evenimente/incidente neprevăzute, comandantul
intervenției poate modifica cronologia operațiunilor de desfășurare a intervenției stabilite prin procedurile
operaționale specifice tipului de risc manifestat.
Art. 54. (1) Alertarea unităţilor şi a subunităţilor pentru intervenţie cuprinde recepţionarea şi
consemnarea anunţului/apelului în fișa de eveniment și nota de anunțare, după caz, alertarea
subunității/resurselor prin introducerea semnalului acustic sau prin alte metode stabilite, transmiterea fișei
de eveniment/notei de anunțare șefului turei de serviciu şi adunarea personalului în vederea deplasării la
locul acţiunii. Modalitatea de stabilire și alertare a resurselor și alocarea acestora pe tipuri de eveniment se
va detalia în Concepția specifică cu respectarea regulilor/precizărilor elaborate la nivelul IGSU/SSOD, în
acest sens.
(2) Recepţionarea apelului, în vederea alertării pentru intervenţie se face prin Sistemul naţional unic
pentru apeluri de urgenţă 112 sau prin declanşarea sistemelor de observare-alarmare automată. Alertarea
resurselor se efectuează prin declanşarea, de către radiotelefonistul de serviciu a semnalelor acustice şi
optice stabilite sau la ordinul șefului turei de serviciu/comandantului intervenţiei.
(3) Alertarea se poate executa şi în urma anunţării directe sau telefonice, precum și în urma
observării directe la/de la sediul unităţii sau subunităţilor. În cazul anunţării directe/telefonice la sediul
unităţii şi/sau subunităţii a situaţiilor de urgenţă, se procedează la reţinerea datelor privind identitatea
persoanei care anunță evenimentul (nume și prenume, telefon), consemnarea informațiilor referitoare la
situația de urgență (locul şi natura evenimentului), după care se declanşează semnalul de alertare şi se
raportează dispeceratului. În situația anunțării telefonice, după colectarea datelor și informațiilor necesare,
se procedează la confirmarea anunțului prin reapelarea persoanei.
(4) În cazul în care solicitarea forţelor pentru intervenţie se face prin ordin transmis de la eşaloanele
superioare sau când se declanşează sistemul de observare-alarmare automată, se trece imediat la
declanşarea alertei.
(5) În situaţia observării directe a producerii unor situaţii de urgenţă, se declanşează semnalul de
alertare şi se raportează despre aceasta dispeceratului propriu, în vederea creării fișei de eveniment și
informarea celorlalte structuri cu care se cooperează în gestionarea evenimentului.
(6) Adunarea în vederea deplasării pentru intervenţie se execută la semnalul acustic şi/sau optic
transmis de la punctul de comandă, precum şi la ordinul comandantului de subunitate sau al şefului turei de
serviciu. La recepţionarea semnalului sau ordinului, personalul din compunerea turei de serviciu execută
următoarele:
a) întrerupe activităţile la care este angrenat;
b) se deplasează la locul de păstrare a echipamentului individual de protecţie;
c) ridică echipamentul individual de protecţie, se deplasează pe locul prestabilit şi se echipează;
d) şoferul amplasează autospeciala în locul prestabilit în vederea îmbarcării;
e) comandantul de echipaj adună echipajul în faţa autospecialei, verifică prezenţa şi modul de
echipare;
f) la ordinul comandantului de echipaj se trece în formaţia de marş.
(7) Timpul de alertare pentru intervenţie se stabileşte pentru fiecare locație a subunității de către
comandantul unității la propunerea COp, în funcţie de amplasamentul clădirilor subunității, condiţiile de

Pagina 15 din 31
cazare a personalului şi în funcţie de locul de garare a tehnicii şi materialelor de intervenţie, diferenţiat, în
raport cu condiţiile de timp şi anotimp (ziua sau noaptea, vara sau iarna), urmărind ca acesta să fie cât mai
scurt și să se încadreze în criteriul operațional specific13.
(8) Unitățile operative au obligația realizării demersurilor necesare în vederea înregistrării canalelor
radio de conducere prin care sunt alertate subunitățile/resursele de intervenție.
Art. 55. Alarmarea unităţilor şi a subunităţilor pentru intervenţie se realizează prin punerea în
aplicare a Planului realizării capacității operaționale, gradual în funcție de evoluția situației operative.
Art. 56. (1) Informarea personalului de conducere și a eșalonului superior, despre situația
creată se face în cel mai scurt timp de la primirea apelului de urgență și/sau de la alertarea pentru
intervenție, precum și pe timpul situației de urgență, de către personalul din serviciul operativ din dispecerat
și/sau personalul special desemnat și se reglementează detaliat prin Concepția specifică proprie. Prin
personal de conducere se înțelege, în principal, următoarele categorii: inspector șef, prim adjunct al
inspectorului șef, adjunct al inspectorului șef, șef centru operațional, adjunct șef centru operațional,
comandant/locțiitor comandant grup de intervenție, șeful grupei operative, precum și comandantul și
adjunctul/locțiitorul comandantului de subunitate.
(2) Informarea operativă a prefectului, precum și a instituțiilor care asigură funcții de sprijin privind
situația creată se realizează imediat după informarea eșalonului superior. Modalitatea de realizare și
persoanele/instituțiile ce urmează a fi informate se detaliază prin Concepția specifică proprie.
(3) Informările operative se transmit în principal prin mesaje de tip text, iar mijloacele prin care se
realizează sunt aplicațiile specifice de transmitere mesaje stabilite. La ordin, informările vor fi transmise și
verbal.
(4) Inspectorul șef are obligația întreprinderii demersurilor necesare în vederea înregistrării
conținutului mesajelor transmise prin canalele de comunicare stabilite pentru realizarea informărilor
prevăzute la punctele (1) și (2), precum și pentru consemnarea acestora succint, în fișa de caz/eveniment din
aplicația 112.
Art. 57. Acțiunile/activitățile, informările/rapoartele operative, sarcinile și ordinele
transmise/primite în/prin dispecerat cu privire la gestionarea situațiilor de urgență în cadrul unei ture de
serviciu, se consemnează de personalul din dispecerat, succint și cronologic, în fișa de caz/eveniment din
aplicația 112 asociată.
Art. 58. (1) Deplasarea la locul intervenţiei este precedată de adunarea efectivelor, ca urmare a
declanşării semnalului de alertare.
(2) Deplasarea la locul intervenţiei se execută în baza ordinului de deplasare al comandantului
intervenţiei (şefului turei de serviciu/comandant echipaj), în care se vor preciza:
a) locaţia unde se intervine;
b) itinerarul de deplasare;
c) forţele şi mijloacele ce se deplasează;
d) ordinea de deplasare.
(3) Pe timpul deplasării, în funcţie de prevederile documentelor de organizare a intervenţiei şi datele
cunoscute privind situaţia existentă, comandantul intervenţiei, poate transmite ordine pentru intrarea în
acţiune a forţelor, amplasarea mijloacelor și realizarea dispozitivului preliminar de intervenție.
(4) Deplasarea la locul acţiunii se realizează pe itinerarul și ordinea de deplasare ordonată, folosind
obligatoriu mijloacele de avertizare optice şi acustice, astfel încât să se ajungă la locul intervenţiei în timpul
cel mai scurt, în condiţii de siguranţă şi cu capacitatea de intervenţie completă.
(5) În situația în care pe timpul deplasării una sau mai multe dintre autospeciale aflate în misiune nu
mai pot continua deplasarea sau au întârzieri din diferite motive, comandanții de echipaj au obligația de a
informa, în principal, pe canalele de comunicare radio dedicate, comandantul intervenției și dispeceratul
unității, care vor stabili măsurile de urmat.
(6) La plecarea și respectiv la ajungerea la locul intervenției comandantul intervenției transmite
rapoarte operative către dispecerat.
Art. 59. (1) Intrarea în acţiune a forţelor, amplasarea mijloacelor şi realizarea dispozitivului
preliminar de intervenţie și transmiterea dispozițiilor preliminare se realizează astfel:

13
stabilit prin OMAI 360/2004.

Pagina 16 din 31
 Dispozitivul preliminar de intervenţie se realizează după sosirea la locul acţiunii, concomitent cu
executarea recunoaşterii şi trebuie să asigure desfăşurarea rapidă a forţelor şi mijloacelor în dispozitivul de
intervenţie, executarea unor manevre în timp scurt, precum şi scoaterea de sub pericol a personalului şi
tehnicii. Acesta se realizează la ordinul comandantului intervenţiei, care cuprinde, de regulă, următoarele
dispoziții preliminare:
a) locul de amplasare a tehnicii de intervenţie;
b) tehnica, modul de echipare și dotare a personalului desemnat pentru executarea recunoaşterilor;
c) numărul, tipul şi modul de realizare a dispozitivului;
d) măsurile de protecție a personalului de intervenție, inclusiv aliniamentul până la care se execută
misiunea în condițiile date.
(2) Ordinul pentru realizarea dispozitivului preliminar de intervenţie poate fi dat odată cu ordinul de
deplasare, pe timpul deplasării sau după sosirea la locul intervenţiei.
(3) În cazul în care acţiunea urmează să se execute pe baza unor situaţii prevăzute în documentele de
organizare a intervenţiei, se trece direct la realizarea dispozitivului de intervenţie.
Art. 60. Recunoaşterea, analiza situaţiei, luarea deciziei şi darea ordinului de intervenţie sunt
activităţi care încep imediat, după sosirea la locul acţiunii, se continuă pe toată durata intervenţiei şi constau
într-un ansamblu de acţiuni întreprinse în scopul cunoaşterii situaţiei, analiza riscurilor pentru personalul de
intervenţie şi populaţie, obţinerii şi transmiterii datelor necesare pentru luarea deciziei. La finalizarea
acestor activități, comandantul intervenției transmite rapoarte operative către dispecerat privind evoluția
situației operative și necesarul de resurse în sprijin la acest moment.
Art. 61. (1) Recunoaşterea se realizează pe mai multe direcţii, prin observare şi cercetare de către
comandantul intervenției sau o persoană/echipă desemnată de acesta din cadrul structurilor de intervenție și
după caz, din specialişti ai obiectivului afectat.
(2) Pe timpul recunoaşterii se stabilesc, de regulă, următoarele:
a) riscurile la care se expune personalul de intervenţie, populaţia, precum şi căile, mijloacele şi
procedeele de salvare-evacuare sau intervenție;
b) locul, natura, proporţiile, posibilităţile şi direcţiile de propagare/amplificarea efectelor tipului de
risc produs;
c) existența și starea de funcționare a mijloacelor, echipamentelor, instalațiilor speciale,
elementelor de construcție care ar putea limita/împiedica propagarea/amplificarea efectelor;
d) existenţa bunurilor materiale de valoare, patrimoniu sau importanță deosebită care necesită
evacuare sau protejarea împotriva efectelor tipului de risc produs;
e) necesitatea desfacerii, dislocării sau demolării elementelor de construcţie, instalațiilor etc. ce pot
contribui la propagare/amplificarea efectelor tipului de risc produs;
f) balizarea/izolarea zonei în vederea protejării şi conservării datelor, informaţiilor şi urmelor de
orice natură, marcarea zonelor de risc şi evitarea pătrunderii persoanelor neautorizate.
Art. 62. Analiza situaţiei este rezultatul aplicării procesului de raționament tactic realizat pe baza
datelor şi informaţiilor obţinute în urma recunoaşterii, precum și pe tot parcursul evenimentului și se
concretizează, în toate situaţiile, prin luarea deciziei şi darea ordinului de intervenţie de către comandantul
intervenţiei, în scopul identificării şi evaluării riscului, organizării acţiunilor de intervenție şi a modului de
întrebuinţare a forţelor şi mijloacelor la dispoziţie într-o concepţie unitară, potrivit situaţiei concrete din
teren.
Art. 63. (1) Regulile cu caracter general aplicabile de comandantul intervenției în procesul de
raționament tactic, efectuat în scopul coordonării și conducerii acțiunilor de intervenție, sunt:
a) limitează numărul de subordonați nemijlociți la maximum 5 persoane;
b) organizează intervenția pe sectoare și zone;
c) ordonă acțiuni de intervenție ținând cont de siguranța personalului de intervenție precum și de
raportul dintre beneficiul adus și riscul asumat;
d) transmite ordine doar către persoanele aflate în subordine nemijlocită;
e) asigură verificarea modului de executare a ordinelor sale;
f) realizează întotdeauna raportarea operativă la eșalonul imediat superior;
g) își asumă întotdeauna responsabilitatea acțiunilor desfășurate.

Pagina 17 din 31
 (2) În cadrul procesului de raționament tactic, planificarea și organizarea măsurilor de securitate și
sănătate în muncă pe timpul desfășurării acțiunilor de intervenție se realizează ținând cont de următoarele
paliere:
a) uman: recunoașterea situațiilor periculoase pentru personal, bazându-se pe subordonații
nemijlociți pentru a le identifica, precum și aprecierea riscului în raport cu obiectivele scontate și alegerea
acțiunilor de răspuns în funcție de raportul beneficii/riscuri asumate;
b) organizațional: urmărirea respectării procedurilor operaționale, a procedeelor și tehnicilor de
intervenție specifice, stabilirea zonei de desfășurare a intervenției, rotirea personalului în cazul
intervențiilor de lungă durată etc;
c) tehnic: controlarea aplicării măsurilor de securitate și sănătate în muncă cât și utilizarea corectă
a tehnicii de intervenție;
d) ambiental: anticiparea evoluției evenimentului, identificarea situațiilor potențial periculoase în
funcție de modificările mediului înconjurător, condițiilor meteo și a situației operative.
(3) Schema procesului de raționament tactic este prezentată în Anexa nr. 3.
Art. 64. (1) Ordinul de intervenţie va cuprinde, în principal, următoarele:
a) amploarea, complexitatea și potențialul evolutiv al situaţiei găsite la faţa locului;
b) misiunile structurilor de intervenţie proprii şi a celor cu care se cooperează;
c) sectorizarea locului intervenției;
d) tactica adoptată - ofensivă, defensivă sau mixtă;
e) măsurile de protecţie şi securitate pentru personalul de intervenție, populație și/sau animale;
f) locul de unde se asigură conducerea și coordonarea intervenției și/sau locul de dispunere a
punctului operativ avansat sau a punctului de comandă mobil;
g) reguli privind realizarea comunicațiilor la locul intervenției.
(2) Succesiunea ordinelor (dispoziţiilor) date în cursul desfăşurării acţiunilor de intervenţie este
strict legată de evoluţia situaţiei operative/evenimentului, în timp şi spaţiu.
Art. 65. (1) Evacuarea, salvarea şi/sau protejarea persoanelor, animalelor, bunurilor şi
mediului se execută distinct şi prioritar de către personalul stabilit şi pregătit în acest scop:
a) atunci când situaţia de urgenţă ameninţă direct viaţa persoanelor ori animalelor;
b) dacă există un pericol iminent de producere a unei situaţii de urgenţă care pune în pericol viaţa;
c) când bunurile pot contribui la amplificarea/propagarea situației de urgență;
d) la ordinul instituţiilor abilitate.
(2) Evacuarea şi/sau salvarea persoanelor se execută în raport cu pericolul ce le ameninţă, de regulă
cu sprijinul personalului din obiectivul afectat și a autorităților responsabile, folosind procedeele adecvate
situaţiei operative, specificului obiectivului şi categoriei de persoane şi/sau animale afectate.
(3) Evacuarea animalelor se execută cu ajutorul îngrijitorilor și a autorităților responsabile, folosind
procedee şi metode în raport cu specia acestora şi gradul de dezvoltare a evenimentului, de forţele şi
mijloacele avute la dispoziţie.
(4) În cazul bunurilor, se evacuează în primă urgenţă cele cu pericol de explozie, precum şi cele de
valoare. Bunurile evacuate se amplasează în locuri în care se poate asigura un minimum de protecție față de
efectele negative ale manifestării tipului de risc şi/sau fenomenelor hidro-meteorologice etc.
Art. 66. Realizarea, adaptarea şi finalizarea dispozitivului de intervenţie la situaţia concretă se
execută pe baza ordinului de intervenţie. După realizarea dispozitivului de intervenţie, acesta poate fi
adaptat în funcție de evoluția situației operative la ordinul comandantului intervenţiei, prin
modificarea/introducerea de noi elemente de dispozitiv.
Art. 67. (1) Pentru asigurarea desfăşurării simultane a acţiunilor pe toate direcţiile şi nivelurile,
pentru conducerea și coordonarea fermă şi neîntreruptă a forţelor, în mod deosebit la manifestarea tipurilor
de risc cu impact major, dispozitivul de intervenţie se organizează pe sectoare.
(2) Sectorizarea locului intervenției se realizează prin stabilirea unor porţiuni din zona de
desfășurare a intervenţiei în care se dispun şi acţionează echipaje şi echipe de intervenţie cu misiuni
distincte.
(3) Sectorizarea poate fi:
a) sectorizare geografică – determină o zonă bine definită în care șeful de sector se ocupă de toate
aspectele intervenției. De regulă se denumește printr-un identificator geografic (punct cardinal, nume de
stradă, de localitate etc.);

Pagina 18 din 31
 b) sectorizarea funcțională – se aplică cu scopul gestionării manifestării unui tip de risc sau în
cazul unei misiuni specifice (incendii, riscuri tehnologice, salvări de persoane etc.) De regulă se denumește
după numele riscului/misiunii.
Art. 68. (1) Pentru a asigura o protecție graduală a personalului de intervenție, a victimelor, a altor
persoane implicate și a publicului, precum și pentru a facilita desfășurarea în condiții de siguranță a
acțiunilor de intervenție, zona de desfășurare a intervenției se organizează concentric, astfel:
a) zona de risc (roșie) – aceasta este zona în care personalul de intervenție este direct expus
efectelor pericolului principal. Accesul este permis numai personalului de intervenție echipat cu echipament
de protecție adaptat riscurilor;
b) zona de intervenție (portocalie) – aceasta este o zonă tampon din care se conduce intervenția în
zona de risc și în care se dispun echipajele/echipele care asigură intervenţia; în această zonă echipamentul
de protecție individual nu trebuie să fie de același nivel cu cel utilizat în zona de risc;
c) zona de sprijin (verde) – această zonă este cea mai mare și include concentric celelalte zone, ca
și în celelalte zone este interzis accesul publicului, pentru a nu împiedica acțiunile de răspuns. Personalul
din această zonă nu are nevoie de echipament de protecție special. De regulă în această zonă se regăsesc
forțele și mijloacele de sprijin necesare desfășurării intervenției (POA, PMA, PRM etc.).
(2) În funcție de natura intervenției, trecerea dintr-o zonă în alta este condiționată în special de
asigurarea nivelului necesar de protecție al personalului (exemplu: trecerea obligatorie printr-un filtru
pentru controlul contaminării/asigurarea decontaminării).
(3) În afara zonei de sprijin se află zona publică. Pe parcursul intervenției, zonarea se poate schimba
în funcție de evoluția situației de urgență.
Art. 69. După realizarea dispozitivului de intervenție, comandantul asigură verificarea modului de
executare a ordinelor date, în mod direct sau prin personal special nominalizat.
Art. 70. (1) Comandantul intervenției, în funcție de evoluția situației operative la locul intervenției,
poate asigura o rezervă de forţe şi mijloace care se dispune în adâncimea dispozitivului de intervenţie,
astfel încât, la nevoie, să poată fi utilizate imediat.
(2) Rezerva trebuie să fie în măsură:
a) să înlocuiască sau să suplimenteze/completeze oportun mijloacele şi forţele din dispozitiv;
b) să asigure executarea misiunilor operative specifice tipului de risc gestionat.
Art. 71. (1) Manevra de forţe se realizează prin gruparea sau relocarea de resurse la locul
intervenţiei, în scopul concentrării efortului pe direcţiile de intervenţie, concomitent cu asigurarea scoaterii
efectivelor, tehnicii şi materialelor pentru intervenţie din zonele cu pericol iminent.
(2) Manevra trebuie să fie simplă în concepţie, să corespundă misiunii, să se execute în timp scurt şi
să asigure continuitatea și eficiența intervenţiei.
(3) Comandantul intervenției transmite rapoarte operative către dispecerat privind dinamica situației
operative la acest moment.
Art. 72. (1) Localizarea/limitarea efectelor evenimentului (dezastrului) constă în izolarea ariei
de manifestare a acesteia faţă de mediul înconjurător şi stoparea agravării efectelor produse, protecţia
construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor periclitate, concomitent cu crearea condiţiilor pentru înlăturarea
urmărilor evenimentului cu forţele şi mijloacele concentrate la locul intervenţiei, acestea realizându-se prin:
a) acţiunea neîntreruptă asupra principalelor direcţii de propagare, utilizând materiale, substanţe,
mijloace şi procedee de intervenţie în funcţie de natura şi dezvoltarea evenimentului;
b) protecţia elementelor de construcţie, a golurilor, instalaţiilor, căilor de acces şi vecinătăţilor, pe
direcţiile şi în locurile cele mai afectate şi asigurarea condiţiilor pentru salvarea persoanelor aflate în zone
greu accesibile;
c) îndepărtarea substanţelor, materialelor şi/sau elementelor de construcție care favorizează
amplificarea efectelor evenimentului;
d) desfacerea sau demolarea elementelor de construcţie sau a unor părţi a instalaţiilor, când situaţia
impune, pentru a asigura protejarea unor bunuri, construcții, instalații neafectate sau alte elemente aflate în
vecinătate.
(2) Evenimentul se consideră localizat atunci când propagarea şi dezvoltarea acestuia este întreruptă,
protecţia vecinătăţilor este sigură şi sunt create condiţii pentru lichidarea acestuia cu forţele şi mijloacele la
dispoziţie.

Pagina 19 din 31
 (3) Comandantul intervenției transmite rapoarte operative către dispecerat privind localizarea și
limitarea efectelor evenimentului.
Art. 73. Înlăturarea efectelor negative ale evenimentului este faza în care se execută un complex
de măsuri și acțiuni în scopul revenirii la starea de normalitate precum și pentru reducerea pagubelor
materiale sau preîntâmpinarea manifestării altor tipuri de risc la locul intervenţiei.
Art. 74. (1) Regruparea forţelor şi mijloacelor constă în reorganizarea parţială sau totală a
dispozitivului de intervenţie şi se execută atunci când apar schimbări importante în evoluţia evenimentului,
la ordinul comandantului intervenţiei.
(2) Forțele și mijloacele dislocate la locul evenimentului care nu sunt parte a unui dispozitiv de
intervenție sau care se află în rezervă, se regrupează/amplasează într-o locație stabilită de comandantul
intervenției, denumită punct de regrupare a mijloacelor (PRM), care trebuie să permită protecția acestora
față de efectele negative ale evenimentului și o manevră facilă în cadrul dispozitivelor de intervenție.
(3) Pentru asigurarea coordonării forțelor și mijloacelor în cadrul PRM, precum și a fluxului
informațional-decizional cu punctul operativ avansat, comandantul intervenției desemnează un șef al
punctului de regrupare a mijloacelor (șef PRM).
Art. 75. (1) Operațiunea de stabilire a cauzelor probabile de producere a situației de urgență şi
a condiţiilor care au favorizat evoluţia acesteia cuprinde acţiunile şi activităţile desfăşurate pentru
procurarea, analizarea şi exploatarea datelor şi informaţiilor şi problemelor de orice natură, aprecierea
corectă a condiţiilor care au favorizat apariția și evoluţia evenimentului în scopul, stabilirii împreună cu
organele abilitate de lege, a cauzelor probabile ale incendiului sau participării la cercetarea cauzelor de
incendiu și respectiv, participarea la cercetarea condiţiilor şi împrejurărilor care au determinat ori au
favorizat producerea accidentelor şi dezastrelor.
(2) Stabilirea cauzelor probabile de producere a incendiului se face direct de către comandantul
intervenţiei sau în urma unei activităţi de cercetare potrivit reglementărilor specifice în domeniul cercetării
şi stabilirii cauzelor probabile de incendiu.
Art. 76. Inspectorul șef este obligat să asigure stabilirea împrejurărilor şi cauzelor probabile ale
incendiilor pentru toate intervenţiile din zona de competenţă sau raionul de intervenţie la care au acţionat
ori s-au deplasat forţe şi mijloace proprii.
Art. 77. Întocmirea procesului verbal de intervenţie şi a raportului de intervenţie se realizează în
conformitate cu prevederile Dispozițiilor tehnice.
Art. 78. (1) Retragerea forţelor şi mijloacelor de la locul acţiunii este operaţiunea ce se execută
la ordinul comandantului intervenţiei şi cuprinde:
a) încetarea lucrului tuturor mijloacelor de intervenţie;
b) strângerea dispozitivului de intervenţie;
c) curăţarea sumară şi verificarea accesoriilor şi mijloacelor tehnice;
d) verificarea existenţei şi aşezarea accesoriilor pe autospeciale şi utilaje;
e) realizarea plinurilor cu apă a autospecialelor, dacă sunt posibilităţi de alimentare;
f) verificarea prezenţei personalului participant la acţiune;
g) îmbarcarea personalului pe autospeciale;
h) deplasarea forţelor şi mijloacelor la unitate/subunitate.
(2) În funcţie de stadiul şi evoluția situației operative la locul intervenţie, retragerea forţelor şi
mijloacelor se poate face eşalonat sau pot fi alocate să intervină la alte evenimente. În funcție de nevoile
operative identificate, la locul intervenţiei pot rămâne temporar forţe şi mijloace cu misiunea de
supraveghere a locului evenimentului în scopul preîntâmpinării producerii unui nou eveniment.
(3) Deplasarea forţelor şi mijloacelor la unitate/subunitate se execută cu respectarea regulilor de
circulaţie pe drumurile publice, în ordinea stabilită de comandantul intervenției.
(3) Comandantul intervenției asigură transmiterea de rapoarte operative către dispecerat privind
retragerea forțelor și mijloacelor de la locul acțiunii.
Art. 79. Restabilirea capacităţii de intervenţie se execută imediat după finalizarea intervenției sau
după înapoierea forţelor şi mijloacelor la unitate/subunitate şi constă în:
a) realizarea plinurilor cu substanţe de stingere, carburanţi, lubrifianţi etc.;
b) întreţinerea şi verificarea accesoriilor şi tehnicii de intervenţie, remedierea defecţiunilor, dacă
este posibil;
c) înlocuirea echipamentului de protecţie ce nu mai poate fi folosit;

Pagina 20 din 31
 d) reorganizarea serviciului operativ şi înlocuirea personalului, după caz;
e) asigurarea asistenţei medicale și psihologice, după caz.
Art. 80. Informarea inspectorului şef/comandantului şi eşalonului superior se realizează prin
rapoarte operative, rapoarte de intervenţie şi rapoarte de evaluare a acțiunilor de intervenţie.
Art. 81. (1) În funcție de nivelul urgenței comandantul intervenției va executa la locul intervenției,
cu prioritate, următoarele operațiuni:
a) Urgența I:
a.1) Executarea unei recunoașteri rapide, analiza situației și estimarea evoluției evenimentului.
a.2) Raportarea operativă privind situația existentă, solicitarea de resurse în sprijin și/sau
activarea planului roșu de intervenție, la nevoie.
a.3) Stabilirea misiunii prioritare14 și a dispozitivului preliminar de intervenție.
a.4) Raportarea despre situația operativă curentă comandantul intervenției din urgența II.
b) Urgența a II-a:
b.1) Solicitarea unei raportări privind situația operativă de la comandantul intervenției din
urgența I.
b.2) Recunoașterea, analiza situației și estimarea evoluției evenimentului.
b.3) Preluarea funcției de comandant al intervenției și informarea personalului de la locul
intervenției despre aceasta, prin comunicarea pe canalele radio dedicate.
b.4) Raportarea operativă privind situația constatată/evoluția acesteia și solicitarea de resurse în
sprijin, la nevoie.
b.5) Stabilirea misiunii prioritare și a celor secundare, adaptarea15 dispozitivului de intervenţie
la situaţia concretă.
b.6) Raportarea despre situația operativă curentă comandantul intervenției din urgența III.
c) Urgența a III-a și a IV-a:
c.1) Solicitarea unei raportări privind situația operativă de la comandantul intervenției din
urgența II/III, după caz.
c.2) Recunoașterea, analiza situației și estimarea evoluției evenimentului.
c.3) Preluarea funcției de comandant al intervenției și informarea personalului de la locul
intervenției despre aceasta, prin comunicarea pe canalele radio dedicate.
c.4) Raportări operative privind situația constatată/evoluția acesteia și solicitarea de resurse în
sprijin, la nevoie.
c.5) Stabilirea misiunii prioritare și a celor secundare, menținerea sau adaptarea16 dispozitivului
de intervenţie la situația concretă, după caz.
(2) Prioritățile prevăzute la alin. (1) nu exclud executarea de către comandantul intervenției a altor
operațiuni sau misiuni operative stabilite prin reglementări specifice sau necesare pentru gestionarea
eficientă a situației de urgență.

CAPITOLUL VI
CONCEPŢIA SPECIFICĂ DE ACŢIUNE ÎN SITUAŢII DE URGENŢĂ
Art. 82. Acţiunile de răspuns în situații de urgență se pregătesc şi se execută pe baza următoarelor
principii:
a) pregătirea şi conducerea într-o concepţie unitară a acţiunilor de intervenție, pe bază de planuri şi
proceduri, care se completează şi se actualizează la specificul situaţiilor create;
b) concentrarea efortului principal pentru salvarea vieţii, bunurilor materiale şi protecţia mediului;

14
Se va stabili în sensul concentrării efortului principal pe executarea unei misiuni operative care să asigure gestionarea
eficientă a celei mai defavorabile situații (salvare persoane/animale, limitarea propagării incendiului, salvarea bunurilor
materiale, protecția mediului etc.)
15
Stabilirea zonelor de desfășurare a intervenției, sectorizare, prioritizare misiuni, tactică adoptată, operaționalizare PMA și
POA nivel alfa (la ordin) etc.
16
modificarea zonelor de desfășurare a intervenției, sectorizare, prioritizare misiuni, tactică adoptată, organizare PMA și
respectiv operaționalizare POA nivel bravo etc.

Pagina 21 din 31
 c) economia de forţe şi mijloace prin întrebuinţarea graduală şi eficientă a acestora pe tipuri de
urgenţe, potrivit scopului şi complexităţii misiunilor, în funcţie de amploarea situaţiilor de urgenţă;
d) organizarea şi executarea oportună a manevrei de forţe şi mijloace în scopul concentrării
efortului principal dintr-un raion de intervenție în altul, pe timpul acţiunilor de intervenţie, în funcţie de
evoluţia situaţiei operative;
e) realizarea şi menţinerea cooperării neîntrerupte între forţele participante la acţiunile de
intervenţie, precum şi cu alte structuri existente în zonă şi solicitate în sprijin;
f) conducerea continuă, fermă, suplă şi oportună a acţiunilor de răspuns;
g) asigurarea acţiunilor de răspuns;
h) menţinerea unei capacităţi permanente de răspuns prin constituirea unei rezerve de forţe şi
mijloace.
Art. 83. (1) Concepția specifică de acțiune în situații de urgență17 este stabilită prin procedurile de
sistem privind gestionarea situațiilor de urgență generate de manifestarea tipurilor de risc, elaborate la
nivelul IGSU. Lista cu procedurile de sistem este prevăzută în Anexa nr. 4 la prezenta concepție.
(2) Procedurile de sistem enumerate în lista prevăzută la alin. (1) nu sunt limitative și pot fi
completate cu alte proceduri de sistem privind gestionarea situațiilor de urgență generate de manifestarea
tipurilor de risc, elaborate prin grija CON/IGSU.

CAPITOLUL VII
COORDONAREA ȘI CONDUCEREA MISIUNILOR OPERATIVE

Art. 84. Pentru îndeplinirea misiunilor operative în domeniul gestionării situaţiilor de urgenţă,
structurile subordonate IGSU acţionează, potrivit competenţelor, astfel:
a) la ordinul/dispoziția:
a.1) prim-ministrului, în calitate de președinte al CNSU;
a.2) ministrului cu atribuţii în domeniul afacerilor interne;
a.3) şefului DSU din cadrul MAI;
a.4) inspectorului general al IGSU;
a.5) comandantului acțiunii/intervenției.
b) la solicitarea:
b.1) preşedinţilor comitetelor pentru situaţii de urgenţă organizate la ministere şi instituţii
publice centrale;
b.2) preşedinţilor comitetelor judeţene pentru situaţii de urgenţă;
b.3) preşedinţilor comitetelor locale pentru situaţii de urgenţă;
b.4) altor entități cu care există planuri de cooperare/acțiune/intervenție.
c) alte situații:
c.1) la primirea unui apel prin Sistemul Național Unic pentru Apeluri de Urgență 112 (SNUAU
112);
c.2) la primirea unui sms prin Sistemul Național Unic pentru Apeluri de Urgență 112 (Serviciul
SMS 113);
c.3) observarea directă;
c.4) anunțarea directă sau telefonică;
c.5) declanşarea sistemelor de observare-alarmare automate.
Art. 85. (1) Comandantul acţiunii coordonează integrat capabilităţile aparținând tuturor
autorităților/instituțiilor responsabile implicate, prin centrele de coordonare și conducere a intervenţiei
și/sau punctul operativ avansat, după caz, pe baza concepţiilor naţionale de răspuns, a concepției generale, a
concepției specifice precum şi a planurilor de acţiune, adaptate evoluţiei situaţiei de urgenţă.
(2) Comandantul/Comandanţii intervenţiei se subordonează operaţional comandantului acţiunii şi
asigură integrat, conducerea nemijlocită a forţelor şi mijloacelor care acţionează la locul intervenției sau în
zona/sectorul de intervenţie repartizat de comandantul acţiunii, ajutat de punctul operativ avansat, după caz.

17
Prevăzută la art.19, lit. d) din HG 1490/2004.

Pagina 22 din 31
 Art. 86. Sistemul de coordonare și conducere are rolul principal în asigurarea continuităţii acţiunilor
de intervenție şi are următoarele componente:
a) subsistemul decizional;
b) subsistemul operaţional;
c) subsistemul informaţional;
d) subsistemul logistic.

Secțiunea I – Subsistemul decizional

Art. 87. (1) Subsistemul decizional este asigurat de comandantul acţiunii şi comandanţii
intervenţiei care emit ordine cu caracter operativ pentru toate forţele şi mijloacele implicate în misiunile
operative, indiferent de provenienţa acestora.
(2) Principalul instrument al subsistemului decizional este reprezentat de ordinul cu caracter
operativ emis potrivit competenţelor ierarhice.
(3) Ordinul cu caracter operativ se emite în scris sau verbal.
(4) În situaţia în care ordinul cu caracter operativ este comunicat verbal către alte instituţii cu care se
cooperează la locul intervenţiei, acesta se consemnează în documentele operative specifice.
Art. 88. (1) Corelarea între tipul urgenţei şi personalul care asigură conducerea acţiunilor de
intervenție este următoarea:
Inspectoratul
Urgenţa pentru situaţii Comandant intervenţie Comandant acţiune
de urgenţă
Judeţean Comandant echipaj/şef gardă de intervenţie
sau comandant de subunitate18
I Bucureşti-Ilfov Comandant echipaj/Şef gardă de -
intervenţie/comandant de subunitate sau
ofiţer desemnat de comandantul de grup19
Judeţean Comandant subunitate sau ofiţer desemnat
de inspectorul şef
II Inspector şef*
Bucureşti-Ilfov Comandant de grup sau ofiţer desemnat de
inspectorul şef
Judeţean/ Prim-adjunctul inspectorului şef şi/sau
III Inspector şef*
Bucureşti-Ilfov ofiţeri desemnaţi de inspectorul şef*
Şeful DSU sau
Inspectoratul Inspectorii şefi* sau ofiţeri desemnaţi de
IV persoana desemnată de
General inspectorul general
acesta
*Inspectorul şef al inspectoratului pentru situaţii de urgenţă județean/București-Ilfov sau înlocuitorul legal
al acestuia, în a cărui zonă de competenţă se desfăşoară acţiunea de intervenţie.
(2) În cazul evenimentelor din urgența I la care comanda intervenției se asigură de către un
comandant de echipaj, desemnarea acestuia în funcția de comandant al intervenției se realizează de către
șeful gărzii de intervenție, comandantul de subunitate sau dispeceratul ISU, după caz, potrivit
reglementărilor stabilite în acest sens prin Concepția specifică.
(3) La evenimentele produse în porțiunile de teritoriu care fac obiectul prevederilor planului de
intervenție comună, comandantul intervenției se asigură astfel:
a) de către ISU căruia i se atribuie intervenţia în urgența I, în cazul în care participă numai resurse
din cadrul acestei unități;
b) de către ISU în a cărei zonă de competenţă se află porţiunea de teritoriu care face obiectul
planului, în cazul în care intervin resurse aparţinând ambelor unități.
(4) În situaţia activării Planului roşu de intervenţie, COS are calitatea de comandant al acţiunii,
atunci când acțiunile de intervenție se desfășoară într-o singură locație, sau respectiv comandant al
intervenției din locația „X”, atunci când acțiunile de intervenție se desfășoară în mai multe locații distincte.

18
La ordinul eșalonului superior sau când misiunile operative sunt de amploare și/sau complexitate ridicată.
19
La ordinul eșalonului superior sau când misiunile operative sunt de amploare și/sau complexitate ridicată.

Pagina 23 din 31
 (5) În cazul urgenţelor a II-a şi a III-a, la ordinul comandantului acțiunii, ofiţerul de serviciu în
dispecerat, care execută serviciul în ture operative în punctul de comandă de bază al unităţii, poate îndeplini
funcţia de comandant al intervenţiei.

Secțiunea a II-a – Subsistemul operațional

Art. 89. Subsistemul operaţional este format din personalul din cadrul subunităţilor de intervenţie
ale unităţilor subordonate IGSU, împreună cu personalul din compunerea punctelor de comandă, grupelor
operative, centrelor operaţionale, şi respectiv cel al centrelor de coordonare şi conducere a intervenţiei,
precum şi din cadrul altor autorităţi responsabile pe tipuri de risc.
Art. 90. (1) În funcţie de amploarea şi intensitatea situaţiei de urgenţă, structurile de suport
decizional care se operaționalizează în cadrul IGSU/ISU, în sprijinul comandantului acțiunii/intervenției,
după caz, sunt:
a) la nivel național:
a.1) Grupa operativă a IGSU;
a.2) Punct operativ avansat;
a.3) Centrul Naţional de Coordonare şi Conducere a Intervenţiei (CNCCI).

b) la nivel județean:
b.1) Grupa operativă a ISU;
b.2) Punct operativ avansat;
b.3) Centrele Judeţene/Bucureşti-Ilfov de Coordonare şi Conducere a Intervenţiei (CJCCI).
(2) Structurile menţionate la alin.(1) se operaționalizează temporar, încadrate parțial sau total,
potrivit reglementărilor specifice în vigoare, cu personal din cadrul IGSU, unităţilor subordonate IGSU
şi/sau din cadrul autorităţilor responsabile, după caz.

II.1 - Grupa Operativă

Art. 91. Grupa operativă se constituie și funcționează pentru a asigura suportul decizional pentru
comandantul acțiunii/ intervenției și pentru a încadra/completa Punctul Operativ Avansat sau Centrul
Național/Județean de Coordonare și Conducere a Intervenției, după caz.
Art. 92. Grupa operativă se organizează și/sau își desfășoară activitatea în spațiile dedicate de la
sediul unității/Centrul Național/Județean de Conducere și Coordonare a Intervenției sau, la ordin, din
Punctul Operativ Avansat, după caz.
Art. 93. (1) Dimensionarea grupei operative se realizează astfel încât să asigure minimum
îndeplinirea următoarelor funcțiuni:
a) evidență mesaje și informații - asigură evidența mesajelor/ordinelor transmise/primite și
diseminarea acestora către factorii implicați;
b) operații și dispecerizare - stabilește situația tactică, transmite ordine de misiune și ține evidența
victimelor/consecințele evenimentului, în dinamică;
c) suport operativ anticipativ - analizează situațiile actuale și anticipează posibile variante de
acțiune ulterioare;
d) evidențe mijloace și suport logistic - asigură evidența și monitorizarea mijloacelor tehnice
utilizate;
e) comunicații și informatică - asigură nevoile de comunicații și tehnologia informației;
f) comunicare publică - asigură informarea publică și a mass-media cu privire la gestionarea
evenimentului.
(2) Structura, componența, atribuțiile adaptate specificului local repartizate pe funcțiuni și modul de
operaționalizare al grupei operative de la nivelul ISU se stabilește prin Concepția Specifică în funcție de
specificul zonei de competență.
Art. 94. (1) Pentru îndeplinirea funcțiunilor stabilite în responsabilitatea grupei operative și în
funcție de prognoza de manifestare a tipurilor de risc/situațiilor de urgență, numărul minim de persoane
nominalizate zilnic pentru încadrarea grupei operative se stabilește după cum urmează:
a) Șef Grupă Operativă – 1 persoană;
b) Evidență mesaje și informații: 1 persoană;
c) Operații și dispecerizare: 1-2 persoane;

Pagina 24 din 31
 d) Evidență mijloace și suport logistic: 1-2 persoane;
e) Suport operativ anticipativ: 1-2 persoane;
f) Comunicații și informatică - 1 persoană;
g) Comunicare publică - 1 persoană.
(2) În funcție de potențialul evolutiv al situațiilor de urgență și/sau în cazul situațiilor de urgență de
amploare și intensitate deosebită, inspectorul general/inspectorul șef poate suplimenta personalul care
încadrează grupa operativă.
(3) Șeful GOp20 va fi selectat și nominalizat din rândul ofițerilor care ocupă funcții de
conducere/funcții de execuție care au pregătirea și/sau experiența necesară gestionării acțiunilor de răspuns.
(4) Atribuțiile șefului GOp pot fi îndeplinite prin cumul și de ofițerul care asigură continuitatea
conducerii unității în afara programului de lucru sau ofițerul de serviciu pe dispecerat.
Art. 95. (1) La selectarea și nominalizarea personalului din cadrul compartimentelor funcționale ale
unității care pot încadra funcțiunile componente ale grupei operative se va ține cont de specificul structurii
din care acestea fac parte, de pregătirea și experiența acumulată precum și/sau de capacitatea de a îndeplini
sarcinile specifice funcției.
(2) Repartizarea de principiu a personalului structurilor funcționale ale unităților pe categoria de
funcțiuni din grupa operativă este următoarea:

Funcția din
Structura din care provine personalul
Grupa operativă
Secretariat, resurse umane, control, juridic, structura de securitate,
Evidență mesaje și informații
relații internaționale
Centrul operațional (similar), Inspecția de Prevenire, structuri pentru
Operații și dispecerizare
pregătirea personalului operativ
Suport operativ anticipativ Inspecția de Prevenire, structuri pentru pregătirea personalului operativ,
control, management stări excepționale
Evidență mijloace și suport Structuri logistice (inclusiv din cadrul subunităților), financiar, achiziţii,
logistic proiecte cu finanțare externă
Comunicații și informatică Structura de comunicații și tehnologia informației
Comunicare publică Informare publică

Art. 96. (1) În scopul asigurării capacității de operaționalizare graduală a grupei operative în
corelare cu evoluția situației operative, se stabilesc 2 niveluri de activare, astfel:
a) Nivelul 1 (Alfa): se operaționalizează grupa operativă prin încadrarea cu personalul necesar
îndeplinirii funcțiunilor de Șef GOp, Evidență mesaje și informații și Evidență mijloace și suport logistic.
b) Nivelul 2 (Bravo): se suplimentează încadrarea grupei operative cu personalul necesar
îndeplinirii tuturor funcțiunilor prevăzute.
(2) La ordinul comandantului acțiunii/intervenției, în cazul intervențiilor din urgența a II-a se
activează Nivelul Alfa al grupei operative.
(3) Funcție de evoluția situației operative, la propunerea comandantului intervenției, comandantul
acțiunii ordonă activarea Nivelului Bravo al grupei operative.
(4) La ordinul inspectorului general/inspectorului șef în funcție de caracteristicile situației de
urgență, încadrarea grupei operative se poate realiza diferit față de nivelurile menționate mai sus.
(5) Activarea grupei operative se execută în condițiile prevăzute pentru Nivelul I Alertă Verde de
realizare a capacității operaționale a unității, potrivit prevederilor OMAI nr. S/109/2015 privind realizarea
capacităţii operaţionale a structurilor şi unităţilor M.A.I.
(6) În cazul activării Grupei Operative la Nivelul 1 (Alfa), atribuțiile specifice funcțiunii operații și
dispecerat sunt asigurate de șeful GOp sau de către o altă persoană desemnată de către acesta.
(7) În situația în care pe timpul desfășurării acțiunilor de răspuns comandantul acțiunii
nominalizează o altă persoana care să îndeplinească atribuțiile funcției de șef GOp, persoana nominalizată
inițial va îndeplini atribuții specifice conform ordinului noului șef GOp sau ordinului comandantului
acțiunii.

20
Șeful Grupei operative

Pagina 25 din 31
 (8) La declanșarea Planului Roșu de intervenție, grupa operativă se activează la Nivelul 2 (Bravo) și
va asigura încadrarea Punctului Operativ Avansat.
Art. 97. (1) Personalul nominalizat în serviciul operativ să încadreze grupa operativă, desfășoară, pe
timpul programului normal de lucru, activități la sediile unităților și nu va fi angrenat în misiuni care
presupun părăsirea unității.
(2) În afara programului normal de lucru, în cazul alertării, personalul nominalizat în serviciul
operativ să încadreze grupa operativă, are obligația să se prezinte la sediul unității în cel mai scurt timp, în
limita prevăzută pentru urgența I.
(3) Selecția personalului și repartizarea acestuia pe funcțiunile din componența grupei operative se
realizează anual, de către fiecare unitate, și se consemnează în ordinul de zi pe unitate.

II.2 - Punctul de comandă

Art. 98. (1) Punctul de comandă este locația din care se monitorizează, coordonează și/sau conduc
misiunile specifice în situații de urgență.
(2) Punctul de comandă poate fi de bază, și se dispune, de regulă, la sediul unității /subunității de
intervenție şi punct operativ avansat, care se dispune în teren, în proximitatea locului de manifestare a
situației de urgență.
(3) Locul de dispunere în teren a punctului operativ avansat se stabilește de către comandantul
intervenției la propunerea persoanei care încadrează funcțiunea comunicații și informatică.
Art. 99. (1) Monitorizarea în punctul de comandă a misiunilor specifice în situații de urgență constă
în primirea/solicitarea/transmiterea de informații și analiza evoluției situației operative, pe toată durata
evenimentului.
(2) Informațiile esențiale despre situațiile de urgență și evoluția acestora, provenite din surse proprii
sau din alte surse, se transmit în cel mai scurt timp la punctul de comandă de bază sau punctul operativ
avansat, după caz, iar acestea se consemnează succint în fișa de caz/eveniment din aplicația 112 și/sau în
alte documente de lucru/operative specifice.
Art. 100. (1) În situația în care conducerea acţiunilor de intervenţie se încadrează în urgenţele a III-
a sau a IV-a, se operaţionalizează punctul operativ avansat.
(2) În cazul evenimentelor cu potențiale consecinţe grave asupra populaţiei, mediului sau
personalului de intervenţie și care pot avea un impact mediatic deosebit care se încadrează în urgența a II-a,
la ordinul comandantului acțiunii se poate operaționaliza punctul operativ avansat.
Art. 101. (1) Funcțiunile și nivelurile de activare ale punctului operativ avansat sunt cele stabilite
pentru grupa operativă.
(2) Punctul operativ avansat, la nevoie, în funcție de tipul de risc manifestat, se poate completa cu
specialiști din cadrul instituțiilor responsabile sau care îndeplinesc funcții de sprijin în gestionarea tipului de
risc.
(3) În cazul acţiunilor de amploare şi intensitate deosebită, la ordinul comandantului acţiunii sau
intervenţiei, pentru asigurarea necesităţilor operaţionale specifice în cadrul punctului operativ avansat, intră
în funcţiune autospeciala punct de comandă mobil sau alte tipuri de autospeciale de asigurare servicii de
comunicații și tehnologia informației, echipate şi încadrate corespunzător.
(4) Locul de amplasare a autospecialei punct de comandă mobil sau a altui tip de autospecială de
asigurare servicii de comunicații și tehnologia informației se stabilește de către comandantul intervenției, la
propunerea persoanei din cadrul structurii de comunicații și tehnologia informației care o are în
responsabilitate la locul intervenției, în vederea asigurării accesului acesteia la infrastructura specifică.
(5) Schema de principiu a fluxului informațional-decizional la locul intervenției, după
operaționalizarea punctului operativ avansat, este prevăzută în Anexa nr. 5.

II.3 – Centre de coordonare şi conducere a intervenţiei

Art. 102. Centrele de coordonare și conducere a intervenției sunt:
a) Centrul Naţional de Coordonare şi Conducere a Intervenţiei (CNCCI);
b) Centrul judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti de coordonare şi conducere a intervenţiei
(CJCCI).

Pagina 26 din 31
 Art. 103. (1) Organizarea şi funcţionarea centrelor de coordonare şi conducere a intervenţiei se
realizează în conformitate cu actele normative specifice de reglementare.
(2) Schema de principiu a fluxului informațional-decizional interinstituțional după activarea
centrelor de coordonare și conducere a intervenției, este prevăzută în Anexa nr. 6.
Art. 104. CNCCI și CJCCI/CMBCCI se organizează pe secţiuni, de regulă, potrivit următoarelor
domenii:
a) Informaţii şi Dispecerat – asigură monitorizarea evoluţiei situaţiei operative prin solicitarea,
recepționarea, verificarea şi difuzarea datelor și informaţiilor de interes operativ, inclusiv
validarea/autorizarea acestora de autoritățile și instituţiile abilitate, menţinerea fluxului informaţional cu
toate componentele SNMSU;
b) Operaţii – asigură centralizarea, prelucrarea, analiza datelor şi informaţiilor privind situaţia
operativă, planificarea și gestionarea tuturor acţiunilor desfăşurate pentru reducerea şi/sau înlăturarea
efectelor situaţiilor de urgenţă, precum și coordonarea operațională unitară a intervenţiei forţelor implicate,
după caz;
c) Management medical - asigură centralizarea, prelucrarea, analiza datelor şi informaţiilor din
domeniul asistenței medicale în fază prespitalicească și spitalicească și elaborează analize privind evoluția
situației și propuneri de soluționare a problemelor de interes operativ;
d) Logistică – asigură gestionarea resurselor materiale şi financiare necesare intervenţiei, în cazul
evacuării populaţiei, bunurilor materiale şi animalelor, asigură gestionarea mijloacelor de transport și a
măsurilor dispuse pentru cazarea şi hrănirea persoanelor sinistrate, precum și pentru distribuția ajutoarelor
umanitare;
e) Comunicare și Informare Publică - asigură diseminarea către mass-media şi populaţie, a
informaţiilor privind evoluţia situaţiei de urgenţă, acţiunile dispuse pentru gestionarea acesteia, modul de
comportare pentru asigurarea protecţiei şi autoprotecţiei populaţiei şi măsurile întreprinse de autorităţi
pentru reducerea şi/sau înlăturarea efectelor negative;
f) Comunicaţii şi Informatică – asigură nevoile de comunicații și tehnologia informației pentru
coordonarea şi conducerea acțiunilor de intervenţie;
g) Suport Tehnic și Juridic – asigură sprijin de specialitate specific autorităţilor şi instituţiilor care
asigură funcţii de sprijin pe timpul gestionării situaţiei de urgenţă, elaborează și diseminează materiale de
informare necesare fundamentării hotărârilor comitetelor pentru situații de urgență, asigură suportul juridic
în luarea deciziilor.
Art. 105. La activarea parțială a CNCCI/CJCCI, personalul care îndeplinește funcțiuni în cadrul
grupei operative poate fi distribuit pe secțiunile CNCCI/CJCCI, potrivit Anexei nr. 7.

Secțiunea a III-a - Subsistemul informaţional

Art. 106. (1) Subsistemul informaţional cuprinde totalitatea informaţiilor, circuitelor şi fluxului
informaţional, precum şi mijloacele de comunicații și tehnologia informaţiei și se organizează pe baza
cadrului normativ în vigoare.
(2) Toate informaţiile despre situaţiile de urgenţă provenite de la sursele proprii sau de la alte surse
trebuie dirijate către punctul de comandă de bază al unităţii, centrul de conducere și coordonare a
intervenției sau punctul operativ avansat, după caz.
(3) Pentru realizarea fluxului informaţional se folosesc reţele de comunicaţii, reţele informatice,
elemente de securitate şi management al rețelelor, elemente de mentenanță şi suport tehnic, softuri
specializate, metode și proceduri, personal specializat precum şi rezerva de comunicații şi tehnologia
informației din cadrul structurilor proprii de comunicații și tehnologia informaţiei.
(4) La nevoie, pentru asigurarea subsistemului informațional, pot fi folosite mijloace de comunicații
și tehnologia informației aparţinând altor instituții publice, obiective economice, autorități locale şi/sau
ONG-uri.
Art. 107. (1) Structurile de comunicații şi tehnologia informației asigură suportul tehnic necesar
realizării subsistemului informațional prin servicii şi facilități destinate interconectării tehnico-funcţionale a
tuturor componentelor sistemului de coordonare și conducere în vederea prelucrării, analizării, transmiterii
şi stocării datelor și informațiilor.

Pagina 27 din 31
 (2) Suportul tehnic se organizează și funcționează cu respectarea dispozițiilor de comunicații
elaborate la nivelul IGSU și al unităților subordonate în baza cadrului normativ specific în vigoare, prin
grija structurilor de comunicații și tehnologia informației.
Art. 108. (1) Organizarea subsistemului informațional la nivel naţional şi judeţean include
operaționalizarea și utilizarea Sistemului de Management Informaţional pentru Situaţii de Urgenţă
(SMISU).
(2) SMISU este un sistem informatic integrat destinat să asigure suportul informaţional necesar
factorilor decidenți prin colectarea şi distribuirea informaţiilor despre situațiile de urgenţă produse, de la şi
între autoritățile/instituţiile cu responsabilități, în vederea monitorizării și gestionării situaţiilor de urgenţă,
evaluarea efectelor produse, conducerii și coordonării intervenţiei, precum şi pentru elaborarea, stocarea
punerea în aplicare a concepțiilor, planurilor de acțiune şi a procedurilor specifice.
Art. 109. Comunicările realizate prin reţelele radio stabilite pentru conducerea, coordonarea,
raportarea pe timpul îndeplinirii misiunilor operative, se înregistrează, în condițiile stabilite prin dispoziția
de comunicații specifică, prin grija serviciului comunicaţii şi tehnologia informației al unităţii. Pentru alte
tipuri de activități/acțiuni, înregistrarea comunicațiilor efectuate prin canalele radio dedicate se face la
solicitarea organizatorului și cu aprobarea comandantului unității, prin grija structurii de specialitate.
Art. 110. Pe timpul operaţiunilor pentru desfăşurarea acțiunilor de intervenție, atunci când utilizarea
mijloacelor de comunicare existente nu este posibilă, pentru a asigura o coordonare și conducere eficientă a
resurselor, se pot utiliza semne și semnale, acestea fiind prevăzute în Anexa nr. 8.
Art. 111. La nevoie, în cazul nefuncționării mijloacelor de comunicații și tehnologia informației pe
timpul intervențiilor, la nivelul ISU și USISU se organizează un sistem de comunicare prin agenţi, prin care
se asigură funcționarea fluxului informațional-decizional necesar gestionării situațiilor de urgență.

Secțiunea a IV-a - Subsistemul logistic

Art. 112. Subsistemul logistic este format din elemente specializate care realizează condiţiile
materiale şi de mentenanţă necesare IGSU şi unităţilor subordonate IGSU pentru exercitarea actului de
conducere, coordonare şi desfăşurarea acţiunilor de intervenție.
Art. 113. (1) Logistica intervenţiei cuprinde măsurile şi activităţile planificate şi desfăşurate în
scopul asigurării la timp şi fără întrerupere cu resurse materiale necesare îndeplinirii misiunilor, a stării de
funcţionare a tehnicii de intervenţie şi de comunicaţii.
(2) Cantităţile de materiale necesare pentru desfăşurarea acţiunilor de intervenție se stabilesc după
normele de consum existente, în funcţie de natura obiectivului şi a misiunilor, precum şi de volumul de
materiale consumate.
(3) La organizarea logisticii se ţine seama de caracteristicile zonei de competenţă, înzestrarea
unităţilor şi a subunităţilor de intervenţie, normele de consum, nivelul stocurilor, gradul de solicitare a
personalului pentru îndeplinirea misiunilor şi de sursele de aprovizionare.
(4) Logistica acţiunilor de intervenție de lungă durată se asigură prin concentrarea la locul acţiunii a
efectivelor pentru schimbarea celor din dispozitive, precum şi cele necesare pentru asigurarea echipării şi
hrănirii acestora, conform normelor legale.
(5) Punctele destinate aprovizionării, conservării şi distribuirii hranei, a antidoturilor, a
echipamentului de protecţie, precum şi altor materiale, de acordare a primului ajutor medical, respectiv a
refacerii capacității personalului de intervenţie se dispun în apropierea locului intervenţiei, în afara zonelor
de pericol, conform deciziei comandantului intervenţiei.
(6) Logistica intervenţiei se realizează pe baza ordinului inspectorului şef/comandantului unităţilor
din cadrul Inspectoratului General şi a dispoziţiilor/ordinelor eşaloanelor superioare şi vizează:
a) asigurarea aprovizionării, conservării şi distribuirii hranei, a antidoturilor, a echipamentului de
protecţie, precum şi a altor materiale;
b) asigurarea menţinerii în stare de funcţionare şi exploatare a mijloacelor tehnice la locul
intervenţiei şi în cadrul punctelor de asistenţă tehnică, precum şi realizarea rezervelor de carburanţi,
lubrifianţi şi consumabile;
c) realizarea şi menţinerea legăturilor cu personalul de la locul intervenţiei, cu forţele cu care se
cooperează, cu dispeceratele unităţilor și subunităţilor, cu autorităţile locale, precum şi cu eşalonul superior.

Pagina 28 din 31
 (7) După caz, resursele pentru logistica acţiunilor de intervenție pot fi solicitate cu respectarea
prevederilor legale, autorităţilor administraţiilor publice locale, operatorilor economici sau unităţilor
limitrofe.
Art. 114. (1) Bazele de operaţii pentru situaţii de urgenţă se organizează premergător, pe timpul
și/sau după manifestarea tipurilor de risc, pentru capabilitățile de răspuns aparținând IGSU și unităților
subordonate, cât și pentru cele care aparțin altor autorități/instituții/operatori economici/ONG-uri, naționale
sau internaţionale, care asigură funcții de sprijin pe timpul misiunilor operative.
(2) Bazele de operaţii pentru situaţii de urgenţă se constituie în scopul asigurării unei locaţii cât mai
apropiate de locul evenimentului pentru capabilitățile de răspuns implicate, precum și în vederea
coordonării şi planificării misiunilor de gestionare a situaţiilor de urgenţă şi/sau de acordare de asistenţă
internaţională/ajutoare umanitare de lungă durată.
(3) Locațiile identificate pentru organizarea de baze de operaţii în cazul punerii în aplicare a
concepțiilor naţionale de răspuns și repartizarea acestora către unitățile care asigură sprijin, se prevăd în
Concepţia Specifică și se comunică acestora.
(4) Reglementarea modului de organizare şi funcţionare a bazelor de operaţii pentru situaţii de
urgenţă se stabilește prin ordin al inspectorului general al Inspectoratului General.
Art. 115. Structura logistică din cadrul unităților este obligată să asigure aprovizionarea la timp a
personalului destinat intervenţiei, cu alimentele şi materialele necesare, să cunoască sursele de
aprovizionare, să îndrume şi să urmărească primirea, distribuirea şi folosirea judicioasă a acestora.
Art. 116. Asistența medicală de urgenţă și/sau primul ajutor calificat pe timpul misiunilor operative
se acordă de către echipajele SMURD proprii, precum şi de alte echipaje medicale specializate din zona de
competenţă sau raionul de intervenţie, chemate în sprijin la locul acţiunii.

Secțiunea a V-a - Alocarea resurselor

Art. 117. Alocarea resurselor la primirea apelului de urgență pentru executarea unei misiuni
operative are în vedere în principal următoarelor criterii:
a) alertarea subunității de intervenție care asigură timpul de răspuns cel mai mic;
b) asigurarea la locul intervenției a tipului și numărului minim de resurse necesare asigurării unui
răspuns credibil;
c) prealertarea resurselor preconizate pentru asigurarea gradualității intervenției în funcție de
informațiile deținute și potențialul evolutiv al situației de urgență.
Art. 118. (1) În raport cu informațiile primite referitoare la tipul, natura şi amploarea evenimentului,
alocarea forţelor şi mijloacelor necesare gestionării pe urgențe a intervențiilor se realizează de către
dispeceratul unității, conform celor stabilite prin Concepția specifică și cu respectarea regulilor/precizărilor
elaborate la nivelul IGSU/SSOD, în acest sens.
(2) Suplimentarea resurselor alocate la intervenție se realizează de către dispeceratul unității la
solicitarea comandantului intervenției, respectiv la ordinul comandantului acțiunii sau a persoanelor21
desemnate de acesta.

Secțiunea a VI-a - Raportarea operativă pe timpul acţiunilor de intervenţie

Art. 119. Raportarea operativă a acţiunilor de intervenţie se organizează de către CON/COp în
folosul organelor de decizie, în toate formele şi situaţiile de acţiune şi are ca scop culegerea, prelucrarea şi
asigurarea schimbului de informaţii şi date pe timpul organizării, pregătirii şi desfăşurării acţiunilor de
intervenţie, în vederea concentrării oportune şi coordonării unitare a forţelor şi mijloacelor, precum şi
pentru aprecierea evoluției situației operative.
Art. 120. Raportarea operativă se realizează prin intermediul serviciilor de comunicații asigurate
prin infrastructura de comunicații și tehnologia informației a IGSU (voce și date, aplicații informatice
dedicate), precum şi prin intermediul serviciilor asigurate de alte instituții sau furnizori publici în situația în
care sistemele de comunicații ale MAI nu sunt disponibile.
Art. 121. (1) Raportarea operativă a tuturor acţiunilor de intervenţie la eşaloanele superioare și
informarea operativă a factorilor decidenți de la nivel județean/local, este obligatorie, indiferent de natura
sau amploarea acestora.

21
Prim adjunct al inspectorului șef, șef COp, șef grupă operativă (când aceasta este activată).

Pagina 29 din 31
 (2) Factorii decidenți de la nivel județean/local, conținutul, periodicitatea și modalitățile de
informare operativă a acestora despre desfășurarea acţiunilor de intervenție, se stabilesc prin Concepția
specifică în funcție de situația de urgență produsă.
Art. 122. (1) Raportările operative pe timpul acțiunilor de intervenţie se transmit de regulă verbal,
astfel încât să permită în cel mai scurt timp posibil, informarea factorilor decidenți și structurilor ierarhice
superioare, minim în următoarele situații:
a) după plecarea forţelor de intervenţie spre locul acţiunii;
b) după sosirea la locul intervenţiei şi executarea recunoaşterilor;
c) la preluarea conducerii acțiunilor de intervenție;
d) la schimbarea situaţiei operative de la locul evenimentului;
e) pentru solicitarea de forţe şi mijloace în sprijin;
f) comunicarea structurilor cu care se cooperează la locul evenimentului;
g) pentru comunicarea unor date concrete de la locul acţiunii cum ar fi: numărul și starea
victimelor; starea construcțiilor/amenajărilor/drumurilor; cantitatea şi felul materialelor şi substanţelor de
intervenţie necesare; gradul de afectare și pericolul pentru mediu; alte date relevante pentru descrierea
situației sau solicitate de eşaloanele superioare;
h) pentru completarea sau modificarea datelor raportate anterior;
i) la terminarea acţiunilor de intervenție;
j) la plecarea de la locul intervenției și la sosirea forţelor şi mijloacelor de intervenţie în unitate.
(2) Raportările operative se realizează prin transmiterea de rapoarte operative verbale de către
comandantul intervenţiei sau persoana desemnată de către acesta, către personalul operativ din dispeceratul
ISU.
(3) Raportările operative la eșalonul superior, se transmit verbal, în regim de urgenţă, la dispeceratul
IGSU, de către ofițerul de serviciu din dispeceratul ISU sau de către persoana desemnată de acesta.
(4) În cazul raportării operative realizate la solicitarea eșalonului superior după finalizarea acțiunilor
de intervenție, raportul operativ se va transmite în scris, asumat prin semnătura inspectorului
șef/comandantului USISU.
(5) Ofiţerul operativ principal din dispeceratul IGSU asigură transmiterea raportărilor operative la
eșalonul ierarhic superior, prin sistemul de comunicaţii voce – date în cazul evenimentelor cu consecinţe
grave asupra populaţiei, mediului sau personalului de intervenţie și care pot avea un impact mediatic
deosebit.
(6) Rapoartele operative prevăzute la alin. (2) și (4) cuprind, după caz, următoarele:
a) date şi estimări privind locul producerii evenimentului;
b) data şi ora anunţării evenimentului;
c) împrejurările şi condiţiile declanşării şi manifestării situaţiei de urgenţă;
d) persoane decedate, rănite, afectate, blocate și evacuate, după caz, precum și repartizarea pe
stitale;
e) pagube materiale importante;
f) situaţia la locul evenimentului și acțiunile/misiunile operative executate;
g) forţele şi mijloacele avute la dispoziţie și modul de utilizare a acestora;
h) cereri de forţe, mijloace şi asistenţă tehnică;
i) alte date şi elemente în raport cu evoluţia situaţiei operative.

Secțiunea a VII-a - Cooperarea pe timpul situațiilor de urgență

Art. 123. (1) Cooperarea la locul intervenției constă în organizarea şi coordonarea în spaţiu şi timp,
într-o concepţie unitară, a eforturilor şi acţiunilor tuturor forţelor participante la acţiunile de intervenţie în
cazul producerii situaţiilor de urgenţă, precum şi pentru îndeplinirea altor misiuni ordonate de eşaloanele
superioare.
(2) Cooperarea se organizează la toate eşaloanele, în funcţie de scopul, timpul şi locul acţiunilor,
detaliat pe misiuni şi pe toată durata îndeplinirii lor.
(3) Pe timpul conducerii acţiunilor de intervenţie, comandantul acţiunii/intervenției urmăreşte
schimbările de situaţie, reorganizează cooperarea şi transmite structurilor de intervenţie noile misiuni.

Pagina 30 din 31
 Art. 124. La organizarea cooperării se vor preciza: forţele şi mijloacele participante; misiunile
acestora; obiectivul sau aliniamentul la (până la) care intervin; distanţa şi timpul de deplasare; modul de
asigurare a conducerii şi legăturilor.
Art. 125. La organizarea cooperării se va ţine seama de:
a) misiunile şi modul de îndeplinire a acestora;
b) caracteristicile operative ale zonei de competenţă (responsabilitate), raionului de intervenţie,
obiectivelor şi localităţilor;
c) cunoaşterea permanentă a situaţiei operative din zona de competenţă/raionul de intervenţie;
d) dispunerea unităţilor, subunităţilor, instituţiilor şi forţelor cu care se cooperează, precum şi
posibilităţile de intervenţie ale acestora;
e) realizarea fluxului informaţional – decizional;
f) timpul de răspuns al forţelor proprii şi al celor cu care se cooperează;
g) conducerea unitară a forţelor de intervenţie.
Art. 126. (1) Participarea serviciilor profesioniste pentru situaţii de urgenţă la acţiuni de intervenţie
în cooperare cu forţe din alte state sau pe teritoriul acestora, se realizează la ordinul inspectoratului general
şi/sau după obţinerea aprobărilor necesare, conform reglementărilor în vigoare şi protocoalelor încheiate.
(2) Planificarea și organizarea acțiunilor specifice asigurării sprijinului națiunii gazdă pe timpul
gestionării situațiilor de urgență se realizează, la nivel național de SAEARI cu sprijinul CON și a altor
structuri desemnate de către inspectorul general, iar la nivel județean prin grija centrelor operaționale și a
altor structuri desemnate, conform prevederilor stabilite prin Concepția specifică.

Secțiunea a VIII-a - Comunicarea publică și relaţia cu mass-media

Art. 127. (1) În stare de normalitate şi pe timpul gestionării situaţiilor de urgenţă ce nu necesită
activarea CNCCI, relaţia cu mass-media şi activitatea de informare publică sunt coordonate în mod direct
de către Centrul de Comunicare şi Informare Publică sau, după caz, structura de Informare şi Relaţii Publice
din cadrul inspectoratului general.
(2) Pe timpul activării CNCCI, precum şi a CJCCI constituite la nivel judeţean, acestea utilizează
procedurile specifice întocmite în acest sens.
(3) În situaţia în care ofiţerii şi subofiţerii angrenaţi în acţiunile de intervenţie sunt solicitaţi să
acorde interviuri, aceştia vor furniza doar informaţii care să reflecte acţiunile desfăşurate, potrivit
competenţelor stabilite în responsabilitate.
(4) Difuzarea către mass-media a imaginilor foto-video înregistrate pe timpul intervențiilor de către
structurile specializate din cadrul ISU/IGSU, se realizează cu aprobarea expresă a inspectorului șef al
ISU/inspectorului general al IGSU.

CAPITOLUL VIII
DISPOZIȚII FINALE

Art. 128. Procedurile de sistem privind gestionarea situațiilor de urgență determinate de

manifestarea tipurilor de risc, prevăzute în lista din Anexa nr. 4, fac parte integrantă din prezenta
Concepție Generală.
Art. 129. Anexele 1 - 8 fac parte integranta din prezenta Concepție Generală.

Pagina 31 din 31