p) echipaje de intervenție cu autofreze de zăpadă multifuncționale participă la degajarea căilor de

circulație blocate de depuneri de zăpadă pentru asigurarea accesului autospecialelor de intervenție în situații
de urgență, transportul și distribuirea de apă potabilă/menajeră, asigurarea alimentării cu apă a
autospecialelor la incendii de amploare, transport materiale la locul intervenției;
q) echipaje pentru punctele de comandă mobile asigură deplasarea și amplasarea în teren a
autospecialei punct de comandă mobil în vederea operaționalizării cu specialiști desemnați din cadrul ISU;
r) echipaje de intervenție cu vehicule cu șenile/roți tip UTV cu capacitate mărită de trecere asigură
misiuni de extragere/degajare a victimelor surprinse în zone inaccesibile autospecialelor de intervenție, în
vederea acordării primului ajutor calificat și/sau asistenței medicale de urgență, și/sau evacuării
persoanelor;
s) echipaje pentru transport personal și victime multiple participă la operaționalizarea postului
medical avansat împreună cu echipajul de intervenţie la accidente colective/dezastre;
t) echipe de căutare canină sunt dotate cu unități canine de căutare-salvare în diferite medii;
u) echipaje de intervenție suport genistic participă la asigurarea misiunilor de deblocare cu
mijloace mecanizate a căilor de comunicații, de executare a lucrărilor de săpătură în diferite medii, de
amenajare a platformelor de dispunere a bazelor de operații, tabere de sinistrați sau de amenajare a
platformelor de dispunere a echipamentelor de tip containere, de lucru cu mijloace și dispozitive de
tracțiune și extragere a tehnicii blocate sau avariate etc;
v) echipa de patrulare și supraveghere PSI11 asigură măsuri de prim răspuns adaptate
competențelor dobândite și dotării existente la nivelul zonei de patrulare/raionului de intervenție.
Art. 52. (1) Pentru asigurarea nevoilor operative specifice raionului de intervenție/zonei de
competență, determinate de tipul şi complexitatea misiunilor din competență, personalul operativ poate să
încadreze, în cadrul turei de serviciu, mai multe tipuri de tehnică şi mijloace de intervenţie, conform
competenţelor și autorizațiilor speciale deţinute.
(2) Încadrarea cu personal a tehnicii din dotare pe tura de serviciu se asigură conform prevederilor
statelor de organizare și în baza prevederilor concepției de utilizare/instrucțiunilor specifice, după caz,
astfel încât să se realizeze capacitatea minimă de răspuns a subunităților de intervenție, care se stabilește
prin Concepția specifică.
(3) În cazul subunităților de intervenție cu personal insuficient pe tura de serviciu, pentru
îndeplinirea misiunilor operative din competență, echipajele de intervenție care asigură misiuni de
transport, de stingere a incendiilor și specifice protecției civile, precum și cele care nu sunt prevăzute cu
echipaje distincte în statele de organizare, pot fi încadrate parțial.
(4) Echipajele care sunt destinate să execute misiuni operative de stingere a incendiilor se
încadrează astfel încât minimum un echipaj/locație12 să fie încadrat complet.
(5) Prin excepție de la prevederile alin. (2), echipele de scafandri autonomi și echipele pirotehnice
din cadrul subunităților de intervenție care nu au încadrat/disponibil personalul specializat necesar pentru
operaționalizarea unui echipaj complet, cu aprobarea sau la ordinul inspectorului general al IGSU, acestea
pot fi operaționalizate folosind personal specializat din cadrul a două sau mai multe unități de intervenție.

CAPITOLUL V
DESFĂȘURAREA ACȚIUNILOR DE INTERVENȚIE

Art. 53. (1) Operaţiunile principale pentru desfăşurarea acțiunilor de intervenție, asociate
manifestării tipului de risc, sunt:
a) alertarea şi/sau alarmarea unităţilor şi a subunităţilor pentru intervenţie;
b) informarea personalului de conducere și a eșalonului superior asupra situaţiei create;
c) deplasarea la locul intervenţiei;
d) intrarea în acţiune a forţelor, amplasarea mijloacelor şi realizarea dispozitivului preliminar de
intervenţie;

11
Prevenire și stingere incendii
12
valabil și în cazul în care echipajul încadrează două tipuri de autospeciale pe aceeași tură de serviciu (cuplaj).

Pagina 14 din 31
 e) transmiterea dispoziţiilor preliminare;
f) recunoaşterea, analiza situaţiei, luarea deciziei, darea ordinului de intervenţie;
g) evacuarea, salvarea şi/sau protejarea persoanelor, animalelor şi bunurilor;
h) realizarea, adaptarea şi finalizarea dispozitivului de intervenţie la situaţia concretă;
i) manevra de forţe;
j) localizarea şi limitarea efectelor evenimentului (dezastrului);
k) înlăturarea unor efecte negative ale evenimentului (dezastrului);
l) regruparea forţelor şi mijloacelor după îndeplinirea misiunii;
m) stabilirea cauzei probabile de producere a situației de urgență şi a condiţiilor care au favorizat
evoluţia acestuia;
n) întocmirea procesului-verbal de intervenţie;
o) retragerea forţelor şi mijloacelor de la locul acţiunii în locul de dislocare permanentă;
p) restabilirea capacităţii de intervenţie şi întocmirea raportului de intervenţie;
q) informarea inspectorului general/inspectorului şef/comandantului şi a eşalonului superior.
(2) În situații justificate de apariția unor evenimente/incidente neprevăzute, comandantul
intervenției poate modifica cronologia operațiunilor de desfășurare a intervenției stabilite prin procedurile
operaționale specifice tipului de risc manifestat.
Art. 54. (1) Alertarea unităţilor şi a subunităţilor pentru intervenţie cuprinde recepţionarea şi
consemnarea anunţului/apelului în fișa de eveniment și nota de anunțare, după caz, alertarea
subunității/resurselor prin introducerea semnalului acustic sau prin alte metode stabilite, transmiterea fișei
de eveniment/notei de anunțare șefului turei de serviciu şi adunarea personalului în vederea deplasării la
locul acţiunii. Modalitatea de stabilire și alertare a resurselor și alocarea acestora pe tipuri de eveniment se
va detalia în Concepția specifică cu respectarea regulilor/precizărilor elaborate la nivelul IGSU/SSOD, în
acest sens.
(2) Recepţionarea apelului, în vederea alertării pentru intervenţie se face prin Sistemul naţional unic
pentru apeluri de urgenţă 112 sau prin declanşarea sistemelor de observare-alarmare automată. Alertarea
resurselor se efectuează prin declanşarea, de către radiotelefonistul de serviciu a semnalelor acustice şi
optice stabilite sau la ordinul șefului turei de serviciu/comandantului intervenţiei.
(3) Alertarea se poate executa şi în urma anunţării directe sau telefonice, precum și în urma
observării directe la/de la sediul unităţii sau subunităţilor. În cazul anunţării directe/telefonice la sediul
unităţii şi/sau subunităţii a situaţiilor de urgenţă, se procedează la reţinerea datelor privind identitatea
persoanei care anunță evenimentul (nume și prenume, telefon), consemnarea informațiilor referitoare la
situația de urgență (locul şi natura evenimentului), după care se declanşează semnalul de alertare şi se
raportează dispeceratului. În situația anunțării telefonice, după colectarea datelor și informațiilor necesare,
se procedează la confirmarea anunțului prin reapelarea persoanei.
(4) În cazul în care solicitarea forţelor pentru intervenţie se face prin ordin transmis de la eşaloanele
superioare sau când se declanşează sistemul de observare-alarmare automată, se trece imediat la
declanşarea alertei.
(5) În situaţia observării directe a producerii unor situaţii de urgenţă, se declanşează semnalul de
alertare şi se raportează despre aceasta dispeceratului propriu, în vederea creării fișei de eveniment și
informarea celorlalte structuri cu care se cooperează în gestionarea evenimentului.
(6) Adunarea în vederea deplasării pentru intervenţie se execută la semnalul acustic şi/sau optic
transmis de la punctul de comandă, precum şi la ordinul comandantului de subunitate sau al şefului turei de
serviciu. La recepţionarea semnalului sau ordinului, personalul din compunerea turei de serviciu execută
următoarele:
a) întrerupe activităţile la care este angrenat;
b) se deplasează la locul de păstrare a echipamentului individual de protecţie;
c) ridică echipamentul individual de protecţie, se deplasează pe locul prestabilit şi se echipează;
d) şoferul amplasează autospeciala în locul prestabilit în vederea îmbarcării;
e) comandantul de echipaj adună echipajul în faţa autospecialei, verifică prezenţa şi modul de
echipare;
f) la ordinul comandantului de echipaj se trece în formaţia de marş.
(7) Timpul de alertare pentru intervenţie se stabileşte pentru fiecare locație a subunității de către
comandantul unității la propunerea COp, în funcţie de amplasamentul clădirilor subunității, condiţiile de

Pagina 15 din 31
cazare a personalului şi în funcţie de locul de garare a tehnicii şi materialelor de intervenţie, diferenţiat, în
raport cu condiţiile de timp şi anotimp (ziua sau noaptea, vara sau iarna), urmărind ca acesta să fie cât mai
scurt și să se încadreze în criteriul operațional specific13.
(8) Unitățile operative au obligația realizării demersurilor necesare în vederea înregistrării canalelor
radio de conducere prin care sunt alertate subunitățile/resursele de intervenție.
Art. 55. Alarmarea unităţilor şi a subunităţilor pentru intervenţie se realizează prin punerea în
aplicare a Planului realizării capacității operaționale, gradual în funcție de evoluția situației operative.
Art. 56. (1) Informarea personalului de conducere și a eșalonului superior, despre situația
creată se face în cel mai scurt timp de la primirea apelului de urgență și/sau de la alertarea pentru
intervenție, precum și pe timpul situației de urgență, de către personalul din serviciul operativ din dispecerat
și/sau personalul special desemnat și se reglementează detaliat prin Concepția specifică proprie. Prin
personal de conducere se înțelege, în principal, următoarele categorii: inspector șef, prim adjunct al
inspectorului șef, adjunct al inspectorului șef, șef centru operațional, adjunct șef centru operațional,
comandant/locțiitor comandant grup de intervenție, șeful grupei operative, precum și comandantul și
adjunctul/locțiitorul comandantului de subunitate.
(2) Informarea operativă a prefectului, precum și a instituțiilor care asigură funcții de sprijin privind
situația creată se realizează imediat după informarea eșalonului superior. Modalitatea de realizare și
persoanele/instituțiile ce urmează a fi informate se detaliază prin Concepția specifică proprie.
(3) Informările operative se transmit în principal prin mesaje de tip text, iar mijloacele prin care se
realizează sunt aplicațiile specifice de transmitere mesaje stabilite. La ordin, informările vor fi transmise și
verbal.
(4) Inspectorul șef are obligația întreprinderii demersurilor necesare în vederea înregistrării
conținutului mesajelor transmise prin canalele de comunicare stabilite pentru realizarea informărilor
prevăzute la punctele (1) și (2), precum și pentru consemnarea acestora succint, în fișa de caz/eveniment din
aplicația 112.
Art. 57. Acțiunile/activitățile, informările/rapoartele operative, sarcinile și ordinele
transmise/primite în/prin dispecerat cu privire la gestionarea situațiilor de urgență în cadrul unei ture de
serviciu, se consemnează de personalul din dispecerat, succint și cronologic, în fișa de caz/eveniment din
aplicația 112 asociată.
Art. 58. (1) Deplasarea la locul intervenţiei este precedată de adunarea efectivelor, ca urmare a
declanşării semnalului de alertare.
(2) Deplasarea la locul intervenţiei se execută în baza ordinului de deplasare al comandantului
intervenţiei (şefului turei de serviciu/comandant echipaj), în care se vor preciza:
a) locaţia unde se intervine;
b) itinerarul de deplasare;
c) forţele şi mijloacele ce se deplasează;
d) ordinea de deplasare.
(3) Pe timpul deplasării, în funcţie de prevederile documentelor de organizare a intervenţiei şi datele
cunoscute privind situaţia existentă, comandantul intervenţiei, poate transmite ordine pentru intrarea în
acţiune a forţelor, amplasarea mijloacelor și realizarea dispozitivului preliminar de intervenție.
(4) Deplasarea la locul acţiunii se realizează pe itinerarul și ordinea de deplasare ordonată, folosind
obligatoriu mijloacele de avertizare optice şi acustice, astfel încât să se ajungă la locul intervenţiei în timpul
cel mai scurt, în condiţii de siguranţă şi cu capacitatea de intervenţie completă.
(5) În situația în care pe timpul deplasării una sau mai multe dintre autospeciale aflate în misiune nu
mai pot continua deplasarea sau au întârzieri din diferite motive, comandanții de echipaj au obligația de a
informa, în principal, pe canalele de comunicare radio dedicate, comandantul intervenției și dispeceratul
unității, care vor stabili măsurile de urmat.
(6) La plecarea și respectiv la ajungerea la locul intervenției comandantul intervenției transmite
rapoarte operative către dispecerat.
Art. 59. (1) Intrarea în acţiune a forţelor, amplasarea mijloacelor şi realizarea dispozitivului
preliminar de intervenţie și transmiterea dispozițiilor preliminare se realizează astfel:

13
stabilit prin OMAI 360/2004.

Pagina 16 din 31
 Dispozitivul preliminar de intervenţie se realizează după sosirea la locul acţiunii, concomitent cu
executarea recunoaşterii şi trebuie să asigure desfăşurarea rapidă a forţelor şi mijloacelor în dispozitivul de
intervenţie, executarea unor manevre în timp scurt, precum şi scoaterea de sub pericol a personalului şi
tehnicii. Acesta se realizează la ordinul comandantului intervenţiei, care cuprinde, de regulă, următoarele
dispoziții preliminare:
a) locul de amplasare a tehnicii de intervenţie;
b) tehnica, modul de echipare și dotare a personalului desemnat pentru executarea recunoaşterilor;
c) numărul, tipul şi modul de realizare a dispozitivului;
d) măsurile de protecție a personalului de intervenție, inclusiv aliniamentul până la care se execută
misiunea în condițiile date.
(2) Ordinul pentru realizarea dispozitivului preliminar de intervenţie poate fi dat odată cu ordinul de
deplasare, pe timpul deplasării sau după sosirea la locul intervenţiei.
(3) În cazul în care acţiunea urmează să se execute pe baza unor situaţii prevăzute în documentele de
organizare a intervenţiei, se trece direct la realizarea dispozitivului de intervenţie.
Art. 60. Recunoaşterea, analiza situaţiei, luarea deciziei şi darea ordinului de intervenţie sunt
activităţi care încep imediat, după sosirea la locul acţiunii, se continuă pe toată durata intervenţiei şi constau
într-un ansamblu de acţiuni întreprinse în scopul cunoaşterii situaţiei, analiza riscurilor pentru personalul de
intervenţie şi populaţie, obţinerii şi transmiterii datelor necesare pentru luarea deciziei. La finalizarea
acestor activități, comandantul intervenției transmite rapoarte operative către dispecerat privind evoluția
situației operative și necesarul de resurse în sprijin la acest moment.
Art. 61. (1) Recunoaşterea se realizează pe mai multe direcţii, prin observare şi cercetare de către
comandantul intervenției sau o persoană/echipă desemnată de acesta din cadrul structurilor de intervenție și
după caz, din specialişti ai obiectivului afectat.
(2) Pe timpul recunoaşterii se stabilesc, de regulă, următoarele:
a) riscurile la care se expune personalul de intervenţie, populaţia, precum şi căile, mijloacele şi
procedeele de salvare-evacuare sau intervenție;
b) locul, natura, proporţiile, posibilităţile şi direcţiile de propagare/amplificarea efectelor tipului de
risc produs;
c) existența și starea de funcționare a mijloacelor, echipamentelor, instalațiilor speciale,
elementelor de construcție care ar putea limita/împiedica propagarea/amplificarea efectelor;
d) existenţa bunurilor materiale de valoare, patrimoniu sau importanță deosebită care necesită
evacuare sau protejarea împotriva efectelor tipului de risc produs;
e) necesitatea desfacerii, dislocării sau demolării elementelor de construcţie, instalațiilor etc. ce pot
contribui la propagare/amplificarea efectelor tipului de risc produs;
f) balizarea/izolarea zonei în vederea protejării şi conservării datelor, informaţiilor şi urmelor de
orice natură, marcarea zonelor de risc şi evitarea pătrunderii persoanelor neautorizate.
Art. 62. Analiza situaţiei este rezultatul aplicării procesului de raționament tactic realizat pe baza
datelor şi informaţiilor obţinute în urma recunoaşterii, precum și pe tot parcursul evenimentului și se
concretizează, în toate situaţiile, prin luarea deciziei şi darea ordinului de intervenţie de către comandantul
intervenţiei, în scopul identificării şi evaluării riscului, organizării acţiunilor de intervenție şi a modului de
întrebuinţare a forţelor şi mijloacelor la dispoziţie într-o concepţie unitară, potrivit situaţiei concrete din
teren.
Art. 63. (1) Regulile cu caracter general aplicabile de comandantul intervenției în procesul de
raționament tactic, efectuat în scopul coordonării și conducerii acțiunilor de intervenție, sunt:
a) limitează numărul de subordonați nemijlociți la maximum 5 persoane;
b) organizează intervenția pe sectoare și zone;
c) ordonă acțiuni de intervenție ținând cont de siguranța personalului de intervenție precum și de
raportul dintre beneficiul adus și riscul asumat;
d) transmite ordine doar către persoanele aflate în subordine nemijlocită;
e) asigură verificarea modului de executare a ordinelor sale;
f) realizează întotdeauna raportarea operativă la eșalonul imediat superior;
g) își asumă întotdeauna responsabilitatea acțiunilor desfășurate.

Pagina 17 din 31
 (2) În cadrul procesului de raționament tactic, planificarea și organizarea măsurilor de securitate și
sănătate în muncă pe timpul desfășurării acțiunilor de intervenție se realizează ținând cont de următoarele
paliere:
a) uman: recunoașterea situațiilor periculoase pentru personal, bazându-se pe subordonații
nemijlociți pentru a le identifica, precum și aprecierea riscului în raport cu obiectivele scontate și alegerea
acțiunilor de răspuns în funcție de raportul beneficii/riscuri asumate;
b) organizațional: urmărirea respectării procedurilor operaționale, a procedeelor și tehnicilor de
intervenție specifice, stabilirea zonei de desfășurare a intervenției, rotirea personalului în cazul
intervențiilor de lungă durată etc;
c) tehnic: controlarea aplicării măsurilor de securitate și sănătate în muncă cât și utilizarea corectă
a tehnicii de intervenție;
d) ambiental: anticiparea evoluției evenimentului, identificarea situațiilor potențial periculoase în
funcție de modificările mediului înconjurător, condițiilor meteo și a situației operative.
(3) Schema procesului de raționament tactic este prezentată în Anexa nr. 3.
Art. 64. (1) Ordinul de intervenţie va cuprinde, în principal, următoarele:
a) amploarea, complexitatea și potențialul evolutiv al situaţiei găsite la faţa locului;
b) misiunile structurilor de intervenţie proprii şi a celor cu care se cooperează;
c) sectorizarea locului intervenției;
d) tactica adoptată - ofensivă, defensivă sau mixtă;
e) măsurile de protecţie şi securitate pentru personalul de intervenție, populație și/sau animale;
f) locul de unde se asigură conducerea și coordonarea intervenției și/sau locul de dispunere a
punctului operativ avansat sau a punctului de comandă mobil;
g) reguli privind realizarea comunicațiilor la locul intervenției.
(2) Succesiunea ordinelor (dispoziţiilor) date în cursul desfăşurării acţiunilor de intervenţie este
strict legată de evoluţia situaţiei operative/evenimentului, în timp şi spaţiu.
Art. 65. (1) Evacuarea, salvarea şi/sau protejarea persoanelor, animalelor, bunurilor şi
mediului se execută distinct şi prioritar de către personalul stabilit şi pregătit în acest scop:
a) atunci când situaţia de urgenţă ameninţă direct viaţa persoanelor ori animalelor;
b) dacă există un pericol iminent de producere a unei situaţii de urgenţă care pune în pericol viaţa;
c) când bunurile pot contribui la amplificarea/propagarea situației de urgență;
d) la ordinul instituţiilor abilitate.
(2) Evacuarea şi/sau salvarea persoanelor se execută în raport cu pericolul ce le ameninţă, de regulă
cu sprijinul personalului din obiectivul afectat și a autorităților responsabile, folosind procedeele adecvate
situaţiei operative, specificului obiectivului şi categoriei de persoane şi/sau animale afectate.
(3) Evacuarea animalelor se execută cu ajutorul îngrijitorilor și a autorităților responsabile, folosind
procedee şi metode în raport cu specia acestora şi gradul de dezvoltare a evenimentului, de forţele şi
mijloacele avute la dispoziţie.
(4) În cazul bunurilor, se evacuează în primă urgenţă cele cu pericol de explozie, precum şi cele de
valoare. Bunurile evacuate se amplasează în locuri în care se poate asigura un minimum de protecție față de
efectele negative ale manifestării tipului de risc şi/sau fenomenelor hidro-meteorologice etc.
Art. 66. Realizarea, adaptarea şi finalizarea dispozitivului de intervenţie la situaţia concretă se
execută pe baza ordinului de intervenţie. După realizarea dispozitivului de intervenţie, acesta poate fi
adaptat în funcție de evoluția situației operative la ordinul comandantului intervenţiei, prin
modificarea/introducerea de noi elemente de dispozitiv.
Art. 67. (1) Pentru asigurarea desfăşurării simultane a acţiunilor pe toate direcţiile şi nivelurile,
pentru conducerea și coordonarea fermă şi neîntreruptă a forţelor, în mod deosebit la manifestarea tipurilor
de risc cu impact major, dispozitivul de intervenţie se organizează pe sectoare.
(2) Sectorizarea locului intervenției se realizează prin stabilirea unor porţiuni din zona de
desfășurare a intervenţiei în care se dispun şi acţionează echipaje şi echipe de intervenţie cu misiuni
distincte.
(3) Sectorizarea poate fi:
a) sectorizare geografică – determină o zonă bine definită în care șeful de sector se ocupă de toate
aspectele intervenției. De regulă se denumește printr-un identificator geografic (punct cardinal, nume de
stradă, de localitate etc.);

Pagina 18 din 31
 b) sectorizarea funcțională – se aplică cu scopul gestionării manifestării unui tip de risc sau în
cazul unei misiuni specifice (incendii, riscuri tehnologice, salvări de persoane etc.) De regulă se denumește
după numele riscului/misiunii.
Art. 68. (1) Pentru a asigura o protecție graduală a personalului de intervenție, a victimelor, a altor
persoane implicate și a publicului, precum și pentru a facilita desfășurarea în condiții de siguranță a
acțiunilor de intervenție, zona de desfășurare a intervenției se organizează concentric, astfel:
a) zona de risc (roșie) – aceasta este zona în care personalul de intervenție este direct expus
efectelor pericolului principal. Accesul este permis numai personalului de intervenție echipat cu echipament
de protecție adaptat riscurilor;
b) zona de intervenție (portocalie) – aceasta este o zonă tampon din care se conduce intervenția în
zona de risc și în care se dispun echipajele/echipele care asigură intervenţia; în această zonă echipamentul
de protecție individual nu trebuie să fie de același nivel cu cel utilizat în zona de risc;
c) zona de sprijin (verde) – această zonă este cea mai mare și include concentric celelalte zone, ca
și în celelalte zone este interzis accesul publicului, pentru a nu împiedica acțiunile de răspuns. Personalul
din această zonă nu are nevoie de echipament de protecție special. De regulă în această zonă se regăsesc
forțele și mijloacele de sprijin necesare desfășurării intervenției (POA, PMA, PRM etc.).
(2) În funcție de natura intervenției, trecerea dintr-o zonă în alta este condiționată în special de
asigurarea nivelului necesar de protecție al personalului (exemplu: trecerea obligatorie printr-un filtru
pentru controlul contaminării/asigurarea decontaminării).
(3) În afara zonei de sprijin se află zona publică. Pe parcursul intervenției, zonarea se poate schimba
în funcție de evoluția situației de urgență.
Art. 69. După realizarea dispozitivului de intervenție, comandantul asigură verificarea modului de
executare a ordinelor date, în mod direct sau prin personal special nominalizat.
Art. 70. (1) Comandantul intervenției, în funcție de evoluția situației operative la locul intervenției,
poate asigura o rezervă de forţe şi mijloace care se dispune în adâncimea dispozitivului de intervenţie,
astfel încât, la nevoie, să poată fi utilizate imediat.
(2) Rezerva trebuie să fie în măsură:
a) să înlocuiască sau să suplimenteze/completeze oportun mijloacele şi forţele din dispozitiv;
b) să asigure executarea misiunilor operative specifice tipului de risc gestionat.
Art. 71. (1) Manevra de forţe se realizează prin gruparea sau relocarea de resurse la locul
intervenţiei, în scopul concentrării efortului pe direcţiile de intervenţie, concomitent cu asigurarea scoaterii
efectivelor, tehnicii şi materialelor pentru intervenţie din zonele cu pericol iminent.
(2) Manevra trebuie să fie simplă în concepţie, să corespundă misiunii, să se execute în timp scurt şi
să asigure continuitatea și eficiența intervenţiei.
(3) Comandantul intervenției transmite rapoarte operative către dispecerat privind dinamica situației
operative la acest moment.
Art. 72. (1) Localizarea/limitarea efectelor evenimentului (dezastrului) constă în izolarea ariei
de manifestare a acesteia faţă de mediul înconjurător şi stoparea agravării efectelor produse, protecţia
construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor periclitate, concomitent cu crearea condiţiilor pentru înlăturarea
urmărilor evenimentului cu forţele şi mijloacele concentrate la locul intervenţiei, acestea realizându-se prin:
a) acţiunea neîntreruptă asupra principalelor direcţii de propagare, utilizând materiale, substanţe,
mijloace şi procedee de intervenţie în funcţie de natura şi dezvoltarea evenimentului;
b) protecţia elementelor de construcţie, a golurilor, instalaţiilor, căilor de acces şi vecinătăţilor, pe
direcţiile şi în locurile cele mai afectate şi asigurarea condiţiilor pentru salvarea persoanelor aflate în zone
greu accesibile;
c) îndepărtarea substanţelor, materialelor şi/sau elementelor de construcție care favorizează
amplificarea efectelor evenimentului;
d) desfacerea sau demolarea elementelor de construcţie sau a unor părţi a instalaţiilor, când situaţia
impune, pentru a asigura protejarea unor bunuri, construcții, instalații neafectate sau alte elemente aflate în
vecinătate.
(2) Evenimentul se consideră localizat atunci când propagarea şi dezvoltarea acestuia este întreruptă,
protecţia vecinătăţilor este sigură şi sunt create condiţii pentru lichidarea acestuia cu forţele şi mijloacele la
dispoziţie.

Pagina 19 din 31
 (3) Comandantul intervenției transmite rapoarte operative către dispecerat privind localizarea și
limitarea efectelor evenimentului.
Art. 73. Înlăturarea efectelor negative ale evenimentului este faza în care se execută un complex
de măsuri și acțiuni în scopul revenirii la starea de normalitate precum și pentru reducerea pagubelor
materiale sau preîntâmpinarea manifestării altor tipuri de risc la locul intervenţiei.
Art. 74. (1) Regruparea forţelor şi mijloacelor constă în reorganizarea parţială sau totală a
dispozitivului de intervenţie şi se execută atunci când apar schimbări importante în evoluţia evenimentului,
la ordinul comandantului intervenţiei.
(2) Forțele și mijloacele dislocate la locul evenimentului care nu sunt parte a unui dispozitiv de
intervenție sau care se află în rezervă, se regrupează/amplasează într-o locație stabilită de comandantul
intervenției, denumită punct de regrupare a mijloacelor (PRM), care trebuie să permită protecția acestora
față de efectele negative ale evenimentului și o manevră facilă în cadrul dispozitivelor de intervenție.
(3) Pentru asigurarea coordonării forțelor și mijloacelor în cadrul PRM, precum și a fluxului
informațional-decizional cu punctul operativ avansat, comandantul intervenției desemnează un șef al
punctului de regrupare a mijloacelor (șef PRM).
Art. 75. (1) Operațiunea de stabilire a cauzelor probabile de producere a situației de urgență şi
a condiţiilor care au favorizat evoluţia acesteia cuprinde acţiunile şi activităţile desfăşurate pentru
procurarea, analizarea şi exploatarea datelor şi informaţiilor şi problemelor de orice natură, aprecierea
corectă a condiţiilor care au favorizat apariția și evoluţia evenimentului în scopul, stabilirii împreună cu
organele abilitate de lege, a cauzelor probabile ale incendiului sau participării la cercetarea cauzelor de
incendiu și respectiv, participarea la cercetarea condiţiilor şi împrejurărilor care au determinat ori au
favorizat producerea accidentelor şi dezastrelor.
(2) Stabilirea cauzelor probabile de producere a incendiului se face direct de către comandantul
intervenţiei sau în urma unei activităţi de cercetare potrivit reglementărilor specifice în domeniul cercetării
şi stabilirii cauzelor probabile de incendiu.
Art. 76. Inspectorul șef este obligat să asigure stabilirea împrejurărilor şi cauzelor probabile ale
incendiilor pentru toate intervenţiile din zona de competenţă sau raionul de intervenţie la care au acţionat
ori s-au deplasat forţe şi mijloace proprii.
Art. 77. Întocmirea procesului verbal de intervenţie şi a raportului de intervenţie se realizează în
conformitate cu prevederile Dispozițiilor tehnice.
Art. 78. (1) Retragerea forţelor şi mijloacelor de la locul acţiunii este operaţiunea ce se execută
la ordinul comandantului intervenţiei şi cuprinde:
a) încetarea lucrului tuturor mijloacelor de intervenţie;
b) strângerea dispozitivului de intervenţie;
c) curăţarea sumară şi verificarea accesoriilor şi mijloacelor tehnice;
d) verificarea existenţei şi aşezarea accesoriilor pe autospeciale şi utilaje;
e) realizarea plinurilor cu apă a autospecialelor, dacă sunt posibilităţi de alimentare;
f) verificarea prezenţei personalului participant la acţiune;
g) îmbarcarea personalului pe autospeciale;
h) deplasarea forţelor şi mijloacelor la unitate/subunitate.
(2) În funcţie de stadiul şi evoluția situației operative la locul intervenţie, retragerea forţelor şi
mijloacelor se poate face eşalonat sau pot fi alocate să intervină la alte evenimente. În funcție de nevoile
operative identificate, la locul intervenţiei pot rămâne temporar forţe şi mijloace cu misiunea de
supraveghere a locului evenimentului în scopul preîntâmpinării producerii unui nou eveniment.
(3) Deplasarea forţelor şi mijloacelor la unitate/subunitate se execută cu respectarea regulilor de
circulaţie pe drumurile publice, în ordinea stabilită de comandantul intervenției.
(3) Comandantul intervenției asigură transmiterea de rapoarte operative către dispecerat privind
retragerea forțelor și mijloacelor de la locul acțiunii.
Art. 79. Restabilirea capacităţii de intervenţie se execută imediat după finalizarea intervenției sau
după înapoierea forţelor şi mijloacelor la unitate/subunitate şi constă în:
a) realizarea plinurilor cu substanţe de stingere, carburanţi, lubrifianţi etc.;
b) întreţinerea şi verificarea accesoriilor şi tehnicii de intervenţie, remedierea defecţiunilor, dacă
este posibil;
c) înlocuirea echipamentului de protecţie ce nu mai poate fi folosit;

Pagina 20 din 31
 d) reorganizarea serviciului operativ şi înlocuirea personalului, după caz;
e) asigurarea asistenţei medicale și psihologice, după caz.
Art. 80. Informarea inspectorului şef/comandantului şi eşalonului superior se realizează prin
rapoarte operative, rapoarte de intervenţie şi rapoarte de evaluare a acțiunilor de intervenţie.
Art. 81. (1) În funcție de nivelul urgenței comandantul intervenției va executa la locul intervenției,
cu prioritate, următoarele operațiuni:
a) Urgența I:
a.1) Executarea unei recunoașteri rapide, analiza situației și estimarea evoluției evenimentului.
a.2) Raportarea operativă privind situația existentă, solicitarea de resurse în sprijin și/sau
activarea planului roșu de intervenție, la nevoie.
a.3) Stabilirea misiunii prioritare14 și a dispozitivului preliminar de intervenție.
a.4) Raportarea despre situația operativă curentă comandantul intervenției din urgența II.
b) Urgența a II-a:
b.1) Solicitarea unei raportări privind situația operativă de la comandantul intervenției din
urgența I.
b.2) Recunoașterea, analiza situației și estimarea evoluției evenimentului.
b.3) Preluarea funcției de comandant al intervenției și informarea personalului de la locul
intervenției despre aceasta, prin comunicarea pe canalele radio dedicate.
b.4) Raportarea operativă privind situația constatată/evoluția acesteia și solicitarea de resurse în
sprijin, la nevoie.
b.5) Stabilirea misiunii prioritare și a celor secundare, adaptarea15 dispozitivului de intervenţie
la situaţia concretă.
b.6) Raportarea despre situația operativă curentă comandantul intervenției din urgența III.
c) Urgența a III-a și a IV-a:
c.1) Solicitarea unei raportări privind situația operativă de la comandantul intervenției din
urgența II/III, după caz.
c.2) Recunoașterea, analiza situației și estimarea evoluției evenimentului.
c.3) Preluarea funcției de comandant al intervenției și informarea personalului de la locul
intervenției despre aceasta, prin comunicarea pe canalele radio dedicate.
c.4) Raportări operative privind situația constatată/evoluția acesteia și solicitarea de resurse în
sprijin, la nevoie.
c.5) Stabilirea misiunii prioritare și a celor secundare, menținerea sau adaptarea16 dispozitivului
de intervenţie la situația concretă, după caz.
(2) Prioritățile prevăzute la alin. (1) nu exclud executarea de către comandantul intervenției a altor
operațiuni sau misiuni operative stabilite prin reglementări specifice sau necesare pentru gestionarea
eficientă a situației de urgență.

CAPITOLUL VI
CONCEPŢIA SPECIFICĂ DE ACŢIUNE ÎN SITUAŢII DE URGENŢĂ
Art. 82. Acţiunile de răspuns în situații de urgență se pregătesc şi se execută pe baza următoarelor
principii:
a) pregătirea şi conducerea într-o concepţie unitară a acţiunilor de intervenție, pe bază de planuri şi
proceduri, care se completează şi se actualizează la specificul situaţiilor create;
b) concentrarea efortului principal pentru salvarea vieţii, bunurilor materiale şi protecţia mediului;

14
Se va stabili în sensul concentrării efortului principal pe executarea unei misiuni operative care să asigure gestionarea
eficientă a celei mai defavorabile situații (salvare persoane/animale, limitarea propagării incendiului, salvarea bunurilor
materiale, protecția mediului etc.)
15
Stabilirea zonelor de desfășurare a intervenției, sectorizare, prioritizare misiuni, tactică adoptată, operaționalizare PMA și
POA nivel alfa (la ordin) etc.
16
modificarea zonelor de desfășurare a intervenției, sectorizare, prioritizare misiuni, tactică adoptată, organizare PMA și
respectiv operaționalizare POA nivel bravo etc.

Pagina 21 din 31