MINISTERUL APĂRĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA MILITARĂ A FORŢELOR ARMATE

FACULTATEA ŞTIINŢE MILITARE
CATEDRA ARTĂ MILITARĂ

REFERAT
ISTORIE ŞI ARTĂ MILITARĂ
TEMA: „Arta operativă - parte componentă a artei
militare”

Coordonat: colonel (r) Iurie GÎRNEȚ

Autor: Serghei MÎNDRESCU

Chișinău 2021
 CUPRINS
1.Introducere
2. Artă operativă ca parte componentă
a artei militare
3. Arte operaţionale
4.Concluzii
5. Bibliografie
 1. INTRODUCERE

Ştiinţa militară reprezintă un sistem unitar de cunoştinţe

referitoare la legile şi principiile luptei armate, la formele de
organizare, pregătire şi întrebuinţare a forţelor armate în
război, la procedeele şi metodele de ducere a acţiunilor
militare.
Determinarea legilor şi principiilor care influenţează
organizarea, planificarea şi desfăşurarea acţiunilor militare la
toate nivelurile a fost sesizată din cele mai vechi timpuri,
istoria oferind numeroase exemple de gânditori militari şi
comandanţi care le-au scos la iveală şi le-au aplicat în practică. 
Făcând trimitere la definiţii putem afirma că arta militară
este o parte componentă a ştiinţei militare, domeniu
specializat în organizarea şi conducerea luptei armate.
Componentele artei militare nu au fost totdeauna aceleaşi.
Iniţial arta militară, după formarea ca domeniu de sine stătător
cuprindea strategia şi tactica. Ulterior, în cursul primului
2. ARTĂ OPERATIVĂ CA PARTE COMPONENTĂ A ARTEI
MILITARE

Cunoscută şi sub denumirea de „arta războiului” arta

militară multă vreme a fost identificată cu îndemânarea,
talentul, măiestria şi spiritul de orientare în situaţii critice,
iniţiativa şi exemplul personal în luptă al comandantului. 
Ca teorie ştiinţifică, arta militară are o structură complexă şi
diversificată, compusă din părţile componente: strategia,
artă operativă şi tactică. 
  Fiind un domeniu mai nou al artei militare constituită şi ca o
disciplină de sine stătătoare în cadrul acesteia, artă
operativă, se ocupă cu studiul teoretic şi practic al pregătirii
şi ducerii operaţiilor, de către mari grupări de trupe, de
diferite genuri de armă. 
Artă operativă  reprezintă un domeniu de legătura, care cuprinde teoria și
practica acțiunilor militare de o anumită amploare, mai mică decât cele
strategice, dar mai mare decât cele tactice care elaborează procedurile de
pregătire şi ducere a operaţiilor conform legilor ştiinţei militare, mijloacelor
de acţiune creată de ştiinţă şi tehnica modernă. În unele armate acest
domeniu al artei militare este cunoscut sub denumirea de ”tactică mare”. 
Artă operativă este aceea care elaborează regulile şi procedeele de pregătire
şi ducere a operaţiilor în consens cu legile luptei armate, cuprinzând un
complex de acţiuni care conduc la îndeplinirea unor scopuri de o
importanţă majoră.
Ea realizează operaţii cu mase mari de luptători, pe fronturi şi adâncimi
mari şi controlează armele de nimicire în masă şi mijloacele de distrugere
moderne;
Principiile şi procedeele operaţiilor militare sunt nişte elemente generale a
artei operative, care le putem găsi în doctrinele diferitor state. Unele
elemente ca obiectivele de importanţă operativă, direcţiile
operative,  zonele de operaţii ale ţării şi caracteristicele lor, forţele de nivel
operativ, comandamentele de nivel operativ  dau o puternică nuanţă
naţională artei operative.
Obiectivele de importanţă operativă - sunt de regulă, o parte a
obiectivului strategic şi e constituit dintr-o regiune (zonă, raion) care sunt
dispuse noduri importante de comunicații sau întreprinderi şi raioane de
exploatare a unor resurse materiale importante, precum şi unele obiective
militare 
Direcțiile operative -  fac parte din direcția strategică şi constă dintr-o
fâșie de teren care conduce spre obiective de importanță operativa şi care
permite desfășurarea acțiunilor de luptă de către una sau mai multe mari
unităţi operative, uneori şi strategice.
Reieşind din caracteristicele direcţiilor operative, valoarea forţelor ce pot
acționa pe aceste direcţii, se creează zone de operaţii, unde se formează
grupări de forţe de nivel operativ, valoarea cărora depinde de misiunea
primită, mărimea spaţiului, caracteristicele geografice ale zonei, valoarea
probabilă a forţelor adversarului etc. 
În ceea ce priveşte  formarea comandamentelor operative, acestea
necesită a fi create cît pe timp de pace, atît şi în situaţii de criză şi război,
pentru a avea posibilitatea de a planifica şi a desfăşura operaţii în diferite
zone. 
Obiectivele de importanţă operativă sunt de regulă, o parte a
obiectivului strategic şi e constituit dintr-o regiune (zona,
raion) care sunt dispuse noduri importante de comunicații sau
întreprinderi și raioane de exploatare a unor resurse materiale
importante, precum și unele obiective militare. Astfel,
referindu-ne la Republica Moldova putem spune că obiective
operative pot fi: unele oraşe sau centre raionale cum ar fi Cahul,
Bălţi, Comrat, Tighina; portul fluvial Giurgiuleşti; centre mari
de comunicaţii; aeroporturi cum ar fi Chişinău, Cahul,
Mărculești; unele zone bogate în resurse naturale, cum ar
fi  zona raionului Cahul bogată în resurse petroliere. Pentru a-
şi apăra obiectivele date statul ar trebui să-şi formeze grupări
de forţe de nivel operativ, valoarea cărora vor depinde de
importanţa obiectivului şi de gradul de ameninţare.
 Direcţia operativă este o parte din direcţia strategică și constă
dintr-o fâşie de teren care conduce spre obiective de importanță
operativă și care permite desfăşurarea acţiunilor de luptă de către una
sau mai multe mari unităţi operative, uneori și strategice. Făcând
trimiteri la cărţile de geografie militară şi analizând spaţiul geografic al
Republicii Moldova se poate bine vedea că pe teritoriul ţării vor trece 3
direcţii operative şi anume Direcţia operativă Sud Ucraineană, care
trece prin sudul Republicii Moldova; Direcţia operativă Central
Ucraineană, care trece prin centrul ţării şi Direcţia operativă Podolică,
care intră prin nordul teritoriul ţării. Analizând aceste direcţii
operative putem constata că în spațiul său ele includ principalele
obiective de valoare operativă ale ţării.
Reieşind din caracteristicele direcţiilor operative, care trec prin
Republica Moldova, din valoarea forţelor ce pot acționa pe aceste
direcţii şi în scopul îmbunătăţii comenzii şi controlului în cazul unui
război, consider necesar ca teritoriul Republicii Moldova să fie divizat
în trei zone de operaţii: zona de operaţii Nord, zona de operaţii Centru
şi zona de operaţii Sud. În aceste zone de operaţii va fi necesar
formarea grupărilor de forţe de nivel operativ.
 Valoarea grupărilor de forţe, ce vor acţiona în aceste zone, va fi
modulară şi va depinde de misiunea primită, mărimea spaţiului,
caracteristicele geografice ale zonei, valoarea probabilă a forţelor
adversarului şi altele. 
Reieşind din faptul că criteriile menţionate, sunt
aproximativ  identice în cele trei zone de operaţii, putem conchide
că grupările de forţe de nivel operativ din Republica Moldova vor fi
de valoare brigadă, divizie şi maximum corp de armată.
  Respectiv, în fiecare zonă de operaţii, pentru conducerea marilor
unităţi operative va fi necesară formarea comandamentelor
operative, care vor avea misiuni operative atât pe timp de pace, în
situaţii de criză şi război. În scopul acţiunilor de optimizare, este
posibil ca pe timp de pace de format şi de menţinut un
comandament operativ, care va fi capabil în caz de necesitate să
planifice şi să desfăşoare operaţii în diferite zone de operaţii ale
ţării.
 3.ARTE OPERAŢIONALE.
Artă operativă interarme - formează baza a artei operative. Ea
ocupă o poziţie de lider şi oferă orientări generale cu privire la
utilizarea operaţională a tuturor serviciilor și logistică, stabilește
principii comune de utilizare a acestora, ia în considerare teoria și
practica operațiunilor asociaţiilor al Forţelor Terestre, obiectivele,
metodele de pregătire şi ducere luptelor frontale, desant, anti
desant şi altor operaţii interarme.
Arta operaţională sprijinului logistic - analizează structura de
sprijin logistic și sprijinul forţelor frontale, armata, operațiunile
de bază, precum și operațiunile comune Forţelor Armate.
Arta Operaţională interarme - definește obiectivele,
organizarea de training, modalităţi de desfăşurare a operaţiunilor
şi operaţiuni de luptă în comun cu aviaţie şi marine, luând în
considerare caracteristicile lor specifice, caracteristicile, structura
organizatorică, echipament tehnic, domeniul de aplicare.
Iniţiative operaţionale - se combină pentru a crea condițiile și mediul
de circumstanțe obiective care permit inamicul a impune voința lor în
cursul unei operațiuni pentru o anumită perioadă de timp în direcția
corespunzătoare. Parte să profite de inițiativă, are libertatea de alegere a
modurilor de acțiune, direcție și grevă timp poate rezolva sarcini în
condiții favorabile, în timp ce cealaltă parte este limitat în acțiunile sale.
Capturarea și reținerea inițiativele operaționale este unul dintre
cei mai importanți factori de succes în operațiuni. Realizat prin
aplicarea de lovituri preemptive, de surpriză, o utilizare mai decisivă,
îndrăzneață și activă a trupelor lor (forțele navale) și înseamnă
cucerirea de superioritate foc, dominație în aer și pe mare.
Operaţiune militară - este o acţiune (militară) coordonată de
un stat ca răspuns la o situaţie în curs de dezvoltare. Această acţiune
este concepută cu ajutorul unui plan militar pentru a rezolva situaţia în
favoarea statului în cauză. Operaţiunile pot fi de luptă sau
noncombatante, şi sunt menţionate cu un nume de cod (în scopuri de
securitate). Operaţiunile militare sunt adesea cunoscute pentru numele
lor mai general acceptat, de utilizare, decât obiectivele lor reale de
funcţionare.
 4. CONCLUZIE

  Pentru a obţine succesul într-un eventual război,

este necesar de a cunoaşte principiile, metodele,
procedeele şi regulile pregătirii şi ducerii a operațiunilor
şi acţiunilor militare. 
Un rol aparte şi destul de important în îmbogățirea
cunoştinţelor privind teoria, practica de pregătire,
conducere şi desfăşurare a luptei armate îi are şi
cunoașterea experienţei războaielor şi conflictelor
trecute. 
 5. BIBLIOGRAFIE
conf. univ.dr. Gh.Mereuţă, Istoria artei militare curs de
lecţii, Chişinău 201;
col. (r) Iu. Gîrneţ „
Unele consideraţii privind Arta Militară Naţională”
Chişinău 2012;
 F.Foch, Principiile războiului. Conducerea războiului,
Editura Militară, Bucureşti, 1975;
Lexicon militar, Editura Militară, Bucureşti, 1980