Vreau să argumentez și să propun o viziune nouă.

Eu consider că nu este corect să

spunem că dezvoltarea întrece instruirea, sau că aceste două procese merg paralel,
independent unul față de altul, sau să le contopim.
Puiul nou născut, începînd cu primele clipe ale vieții este o ființă socială și
dezvoltarea psihică trebuie să fie condusă de instruire. Cu alte cuvinte instruirea trebuie
plasată în fața procesului de dezvoltare. Numai în astfel de condiții se va reuși optim de
a asigura dezvoltarea psihică a cîinelui.
Situația socială de dezvoltare specifică pentru fiecare vîrstă determină strict
întregul mod de viață a cățelului în perioada dată de dezvoltare. Important este, să
cunoaștem SSD care se formează către începutul fiecărei etape de vîrstă. Aceasta ne va
permite să clarificăm cum în procesul vieții cîinelui în această situație socială apar și
dezvoltă formațiunile noi psihologice caracteristice pentru vărsta dată. Aceste
neoformațiuni caracterizează înainte de toate transformarea personalității și acţiuni
întreprinse de manieră conștientă de către cîine și sunt un rezultat, un produs al
dezvoltării și nu sunt predispozițiile acestui proces.
Schimbările în conștiința cîinelui apar în baza unui anumit tip de existență socială
caracteristic anume acestei etape de vîrstă. Iată de ce formarea neoformațiunilor are loc
de fiecare dată nu la începutul dar la sfîrșitul perioadei stabile de vîrstă. Schimbările,
transformările care se produc în personalitate se reflectă în continuare asupra procesului
de dezvoltare. Structura nouă a conștiinței cîinelui care a apărut în perioada dată de
vîrstă determină nu numai transformarea procesului de percepție de către cățel a
realității înconjurătoare și a activității proprii în această realitate dar și percepția nouă a
vieții interioare proprii ,noi vedem că apariția și dezvoltarea neoformațiunilor la sfîrșitul
perioadei de vîrstă conduce la transformarea structurii integre a conștiinței cîinelui și
prin aceasta la schimbarea întregului sistem de relații cu realitatea exterioară dar și cu
sine însuși. Cîinele la sfîrșitul etapei stabile de vîrstă este cu totul altul față de ceea ce
era la începutul ei. Aceasta presupune că trebuie să se schimbe și situația socială de
dezvoltare care se formase la începutul acestei etape de vîrstă, deoarece SSD nu este
altceva decît sistemul de relații format între puiul de această vîrstă și realitatea socială.
Dacă s-a schimbat în mod radical puiul, atunci trebuie să se schimbe și relațiile date.
Situația socială de dezvoltare veche treptat se destramă, se ruinează și în concordanță cu
dezvoltarea cîinelui se construește o SSD nouă care devine moment inițial pentru
dezvoltarea de mai departe a cîinelui la o nouă etapă de vărstă.

Problema vîrstei și dinamica dezvoltării.

,,Primul obiectiv de bază pentru diagnosticul dezvoltării este determinarea
nivelului actual al dezvoltării. Cel de-al doilea obiectiv este diagnosticul dezvoltării cu
scopul determinării proceselor psihice care încă nu sau copt(format) la mometul de față,
însă care se află în cale de maturizare. Acest obiectiv se rezolvă prin găsirea zonei
proximei dezvoltări (ZPD)’’. Cînd în psihologie se determină nivelul real al dezvoltării
intelectuale a animalului, de regulă, se utilizează testarea. Anume așa se stabilește vîrsta
mintală a cîinelui. Drept indice pentru nivelul mintal se consideră soluționarea
independentă de către cățeluș a probelor psihologice propuse. De exemplu un individ de
natură umană, spre deosebire de animale, este capabil prin intermediul imitării să
realizeze în cadrul activității intelectuale mult mai mult în comparație cu ceea ce el
îndeplinește acționînd în mod independent. În același timp imitarea în cadrul activității
intelictuale a cîinelui are anumite limite. Imitarea este dependentă de mersul dezvoltării
mintale așa încît la fiecare etapă de vîrstă există o anumită zonă a imitării intelectuale,
care este determinată de nivelul real al dezvoltării. Imitarea la cîine este o un proces
conștient, avînd în bază înțelegerea. Metoda imitației se referă ceea ce cîinele nu poate
îndeplini în mod independent însă este capabil de a se învața de a îndeplini sau ceea ce
poate face cu ajutorul, în colaborare cu alți indivizi. Pentru L. Vîgotski este evident că
ceea ce face puiul singur,

Cu o genială intuiţie el a vorbit despre dezvoltarea intrauterină a copilului şi

despre influenţa ei asupra formării “sufletului raţional” în următoarele faze ale
vieţii(tratatul “Despre suflet”).
Lui Aristotel îi aparţine şi una din primele periodizări a vîrstelor ,care în pofida la
noile moduri şi principii de argumentare se păstrează şi pînă astăzi.
Vreau să afirm că în viaţă cîinelor se desting 3 mari perioade:
1) prima perioada – de la naştere pînă la 7 ani, subliniind că în această perioadă
trebuie să se facă anumite gradaţii şi să se diferenţieze educaţia copiilor pînă
la 5 ani de educaţia de la 5 la 7 ani;

2)a doua perioadă – de la 8 la 15 ani, el consideră că aceasta este vîrsta,cînd

copilul e destul de dezvoltat pentru a fi învăţat să citească, să scrie, să socotească, să
însuşească muzica;
3)a treia perioadă – între 16 şi 21 ani, ea este considerată de Aristotel perioada
educaţiei cetăţeneşti,în cadrul căreia tînărului trebuie să i se dezvolte voinţa, curajul,
bărbăţia, rezistenţa, intelectul şi arta discuţiei. Chiar şi în sumbra perioadă a evului
mediu în condiţiile unde dogmatismul şi scolastica erau principii dominante,pe lîngă
matematică,medicină, filologie apar începuturile promiţătoare ale psihologiei
dezvoltării. Transformările sociale

Reflexul fiziologic este reacția unui organism printr-o acțiune automată involuntară

neuromusculară declanșată printr-un anumit stimul (excitație). Reflexele pot fi sub
forma unui simplu arc reflex sau cu forme mult mai complexe. Reflexele sunt de mai
multe feluri ca de exemplu:

1. Reflexe dobândite care apar în cursul vieții după naștere

2. Reflexe înnăscute sau moștenite

 Care la rândul lor se împart în:

1. Reflexe condiționate
2. Reflexe necondiționate
  Reflexele ajută organismele vii să reacționeze mai prompt stereotip într-un mediu
constant, astfel la ajungerea maturității sexuale prin reflexele sexuale se realizează
reproducția și perpetuarea speciei prin urmași.
Condiția formării unui reflex este determinată de starea organismului, care este capabil de a recepționa
excitantul, reflexul fiind realizat prin cooperarea organelor de simț, nervilor și mușchilor.
Cu ajutorul reflexelor dobândite reușește un organism să se adapteze unor condiții anumite de mediu și
această adaptare asigură supraviețuirea speciei.

 Reflexe proprii sunt acele reflexe care la un excitant anumit într-un anumit loc declanșează
întotdeauna același reflex, ca de exemplu reflexul tibio-rotulian, reflex controlat în mod frecvent de
medici.
 Reflexe străine când reflexul în raport cu excitantul apare într-o altă parte a corpului, ca de exemplul
reflexul cornean, când un curent de aer atinge fața pleopele se închid automat.
 Reflexe coordonate, reflexe mobile această categorie de reflexe se referă, la fenomenul când un
excitant determină o reacție reflexă a unui mușchi sau a unei grupe de mușchi, ca
reflexul suptului sau de apucare la sugari.
 se mai poate aminti: reflexele primitive sau reflexe atavice cu care nu se ocupă ramura cu studiul
comportamentului din cadrul fizilologiei, putând apare la copii, fiind o formă de regresie.

Ce ne-a învățat câinele lui Pavlov?

Condiționarea clasică
Precum spuneam mai devreme, la secțiunea Lecția de Psihologie voi lua noțiuni de psihologie
generală pe care le voi prezenta pe înțelesul publicului larg și care vor fi însoțite de exemple
practice.
Pentru că tot e lecție, m-am gândit să încep cu ceva din psihologia învățării, noțiune care
poate fi aplicată și la școală dar de cele mai multe ori e aplicată în viața de zi cu zi.
Probabil că toți ați auzit de câinele lui Pavlov dar știți care este povestea lui? Pavlov a fost un
fiziolog rus care a luat și premiul Nobel pentru medicină ca urmare a descoperirilor sale în
ceea ce privește reflexele condiționate. Experimentele lui au fost făcute în special privind
aparatul digestiv al câinilor și cum el funcționează și atunci când este stimulat de altceva
decât mâncare. El a observat și apoi a făcut mai multe experimente prin care a adus în atenție
că un câine salivează nu numai atunci când vede mâncare, ci și atunci când sună un clopoțel
dacă în prealabil, mâncarea și sunetul clopoțelului au fost prezentate împreună. Schema este
în felul următor:

1. înainte de controlarea stimulilor, așa cum se întâmplă ele în mod normal:

sunetul clopoțelului – nu există salivare (reflex necondiționat)
mâncare – există salivare (reflex necondiționat)
2. în timpul controlării stimulilor, atunci când cercetătorul vrea să vadă cum se formează
reflexul condiționat:
mâncare + sunetul clopoțelului – există salivare (reflex necondiționat)
3. după controlarea stimulilor, adică după învățarea reflexului condiționat:
mâncare  – există salivare (reflex necondiționat)
sunetul clopoțelului – există salivare (reflex condiționat)

Și iată cum se traduce această schemă: în mod normal un câine, atunci când vede mâncare,
salivează. Când aude sunetul lui clopoțel, nu salivează. În timpul experimentului, atunci când
este adusă mâncarea câinelui sună și clopoțelul. Cum este și normal, atunci când vede
mâncare, câinele salivează. Operațiunea acesta este repetată de câteva ori. După experimente,
cercetătorii au observat că atunci când sună clopoțelul câinele salivează chiar dacă nu
primește mâncare. Asta deoarece se așteaptă să primească. Și astfel au obținut exact ceea ce
doreau: câinele să saliveze atunci când aude sunând un clopoțel. Și următoarele dăți se va
întâmpla la fel. Reacția de salivare se poate stinge în timp în cazul în care câinele nu primește
din când în când și mâncare atunci când sună clopoțelul. Concluzia experimentului este că un
câine va învăța să saliveze atunci când sună clopoțelul indiferent dacă va primi mâncare sau
nu.

Ați putea zice: ei, și cu ce mă ajută pe mine chestia asta?

Ar putea să vă dea o idee cum puteți învăța comportamente noi sau cum îi puteți învăța pe
alții comportamente noi. Ați putea vedea cum ați ajuns să aveți niște comportamente care vă
convin acum sau nu. Ați putea preveni să vă apucați de comportamente noi atunci când
altcineva încearcă să vă condiționeze sau, mai pe românește, să vă manipuleze.

Și haideți să ne uităm un pic în viața noastră de zi cu zi! Numiți repede-repede, pe negândite,

o băutură răcoritoare! Dacă aceasta este una care începe cu C și se termină cu OLA, fiți siguri
că ați căzut pradă unei condiționări învățate cu ajutorul reclamelor tv. V-ați dat seama cum
funcționează? Hai să vedem împreună: Imaginați-vă o băutură spumoasă turnată într-un
pahar, cuburile de gheață se lovesc de acesta și acidul face sunetul acela îmbietor. MMMM!
Mi s-a făcut sete instant. Și apoi pe ecran apare o stică, un brand și apoi se aude o voce
melodioasă care cântă numele brandului. După ce vedeți reclama aceasta de câteva ori pe
seară, la sfârsitul săptămânii, când ieșiți în oraș, oare ce băutură veți fi tentat să comandați?

Haideți să luăm un alt exemplu. Te invit să îți imaginezi că ești un copilaș de vreo 5 ani,
permanent supravegheat de o bunică foarte protectoare. La fiecare pericol ea țipă. Asta te
cam sperie. La voi pe stradă este un câine mare. Când îl vede ea țipă tot timpul ”aoleu, ai
grijă, e câinele periculos!”. Câinele e inofensiv și nu a sărit niciodată să te muște. Azi așa,
mâine așa, și ce crezi că ai învățat? Să îți fie frică de câini. Și ajungi adult, îți este frică de câini
și nici nu știi de unde ți se trage pentru că nu te-a mușcat niciodată vreunul. Dar ai învățat să
îți fie frică. Iar bunica a fost foarte mulțumită de cum te-a educat.

Și acum că ați învățat despre condiționarea clasică, vă invit să vă antrenați și să identificați

cum funcționează ea în viața voastră și uitați-vă la reclamele tv, sau vedeți cum a fost când v-
ați apucat de fumat sau cum a început să vă fie frică de examene sau cum se face că aveți un
tricou norocos. Dar mai puteți să vă gândiți cum ați putea să folosiți condiționarea clasică
pentru ca de luni chiar să vă apucați de sport, sau pentru a avea un somn mai liniștit sau
pentru a ajuta copilul să învețe mai ușor la matematică.

Acestea fiind spune vă doresc mult succes!