10.

Disciplina cîinelui în concordanță cu aplicarea și specializarea

acestuia
Înainte de a începe orice formă de disciplină, este imperios necesar să i se facă
oricărui cîine o socializare corectă și completă. Socializarea este în primul rînd
familiarizarea cîinelui nou achiziționat cu tot ceea ce înseamnă mediul în care urmează să
trăiască, cu membrii familiei și cu regulile pe care va trebui să le respecte în noua familie.

Cînd vorbim de învăţat, ne referim evident la formarea şi menţinerea reflexelor, la

programul de dresaj. De fapt dresajul este o părticică mică din educarea cîinelui.
Îndrumarea cîinelui este o componentă importantă a dresajului și de eficiența acesteia
depinde succesul programului de fixare și întărire a comenzilor. Îndrumarea trebuie să fie
suficient de fermă , dar nu  trebuie să producă o reacție de teamă. Întotdeauna, îndrumarea
trebuie urmată de laudă. O îndrumare bine aplicată este cea care strînge pentru o fracțiune
de secundă zalele zgărzii și apoi le relaxează instantaneu. Corecția adevarată se bazează pe
șoc surpriză, dezechilibrare. Pentru a-și atinge scopul, corecția se dă în momentul inițierii
de către cîine a acțiunii greșite, în timpul acțiunii greșite sau imediat după greșeală. Pentru
a realiza acest lucru, dresajul va cere atenție și concentrare asupra reacțiilor cîinelui, pe
toată durata ședinței de dresaj.
Concomitent cu folosirea corecției din lesă, vă sugerez să folosiți și o corecție verbală
cu o tonalitate adecvată a vocii. În urma asocierii nou formate, spre sfîrșitul programului
de dresaj, corecția verbală va prelua în totalitate locul celei fizice.
Ca întotdeauna, nu uitați sa finalizați ședința de dresaj într-o notă pozitivă, cu un
exercițiu pe care cîinele îl execută foarte bine, cu laudă, mîngaiere și joacă.

Stimularea pozitivă în dresaj

Conceptul de stimulare pozitivă în dresajul canin, presupune utilizarea
recompensei de diferite tipuri și nu corecția fizică, nu intimidarea sau sentimentul de frică
indus cîinelui. Această metodă este tot mai folosită, avînd rezultate remarcabile.
Utilizarea stimulării pozitive necesită cunoștințe de comportament canin, psihologie
canină și înțelegerea acțiunilor cîinelui, privite din punctul lui de vedere.
Un cîine dominant prin forța fizică și utilizarea diferitor tipuri de corecții fizice, va fi
un cîine inhibat, care nu își va putea urma instinctele native. Fiecare rasă de cîine a fost
selectată pentru a avea anumite abilități utile omului. De la această informație trebuie
pornit procesul de educare. Este necesară înțelegerea comportamentului cîinelui și
motivația acțiunilor acestuia. Înțelegînd comportamentul canin ne va fi foarte ușor să
stabilim o relație de lungă durată, bazată pe încredere și respect reciproc. În cîteva cuvinte,
stimularea pozitivă înseamnă recompensarea comportamentului dorit și prin aceasta
acțiune șansa ca acel comportament să se repete este foarte ridicată.
Comportamentele nedorite pot fi eliminate prin îndepărtarea recompensei sau lipsa
contactului cu cîinele pentru o scurta perioadă de timp. Asocierea creeată va ajuta cîinele
să aleaga comportamentul adecvat. Pentru ușurarea  procesului de dresaj, este
recomandată metoda marker training, care presupune marcarea momentului și a acțiunii
dorite. Pentru aplicarea acestei metode se poate utiliza un clicker de dresaj, sau se poate
utiliza un sunet care acționează ca și clicker. Dominarea cîinelui este de cele mai multe ori
asociata cu forța, dar folosirea abilitaților și înțelegerea comportamentului canin ne vor
ajuta să obținem o relație funcțională bazată pe respect.
Reacția cîinelui la stimuli este întotdeauna în oglindă, iar utilizarea forței va creea un
conflict între cîine și proprietar, iar interesul cîinelui va fi să scape din acea situație. Prin
stimularea pozitivă, dorința cîinelui va fi să repete comportamentul recompensat, iar
deschiderea acestuia pentru învațare va fi la nivel maxim.
Înțelegerea nevoilor cîinelui ne poate scuti de apariția comportamentelor nedorite.
Cîinii au nevoie să își consume energia fizică și psihică. Nesatisfacerea acestor nevoi
simple va duce la o frustrare a cîinelui, iar pînă la apariția problemelor de comportament
nu rămîne decît un pas. Pentru dezvoltarea unei relații strînse cu cîinele este necesară
înțelegerea lumii privite prin ochii cîinelui. Atenția acordată posturilor și a limbajului

corporal manifestat de către cîine, este foarte importantă. Simțurile cîinelui sunt conectate
cu emoții, iar aceste emoții ghidează comportamentul cîinelui. Este mult mai ușor pentru
un om să înțeleagă limbajul corporal al cîinelui, comparativ cu abilitatea înțelegerii
limbajului uman de catre cîine, pentru că acesta este extrem de complex.
Lumea cîinilor este foarte simplă și se ghidează dupa instincte, pe cînd lumea
oamenilor este foarte complexă și în continuă schimbare.
Descrierea motivării pozitive utilizate în dresăjul canin poate însemna:
recompensarea comportamentului dorit și lipsa utilizării forței (metoda mecanică este
exclusă!!!).
Neînțelegînd comportamentul canin, această motivare pozitivă se poate dovedi o
armă cu doua tăișuri. Prin motivarea unui anumit tip de comportament înțeles greșit și
atunci cînd momentul ales pentru motivare nu este cel mai indicat, se poate ajunge în
situația nedorită de a motiva comportamentul negativ. Spre exemplu, în cazul în care un
cîine latră fără motiv în dorința de a-l convinge pe acesta să tacă, oferirea unei recompense
în speranța că acesta va ințelege și se va opri din latrat, nu poate duce în final decat la
încurajarea cîinelui să repete acțiunea recompensată, adică să latre în continuare. Oferirea
unei recompense cîinelui care sare pe stăpîn, spre exemplu, nu va duce în final decat la
repetarea și amplificarea acelui comportament.
Utilizarea rațională a stimulării positive, împreună cu înțelegerea psihologiei și a
comportamentului canin, va creea o legatură bazată pe încredere, iar educația cîinelui se
poate dovedi extrem de productivă.

1. COMANDA ,,PAS” CU LESĂ

Trasul în lesa este un comportament nedorit la orice cîine, mai ales dacă e unul de
talie mare. Pentru a familiariza cîinele cu lesa, vom proceda în felul următor: vom apropia
lesa de botul cîinelui, lăsîndu-l so egzamineze vizual și olfactiv. Apoi vom începe să îi
punem și să îi luăm lesa de la gît, la modul repetitiv, recompensînd cîinele cu hrană de
fiecare dată cînd acesta întră în contact cu lesa. Prelungim treptat timpul în care cîinele
rămîne cu lesa la gît și continuăm să-l recompensăm cu harană și verbal BRAVO.
Următorul pas va fi acela în care lăsăm lesa la gîtul cîinelui și îl invităm să ne urmeze
pentru a primi recompensa de hrană, astfel în cît să tîrîe lesa după el. scopul fiind acela ca
patrupedul să conștiintizeze că zona sa de confort va fi doar în apropierea stăpînului.
Urmărim momentul de calm și de lipsă de împotrivire din partea cîinelui și îl
recompensăm instantaneu cu hrană și cu BRAVO.

Continuăm în felul acesta pînă cînd ajungem la convingerea că animalul a înțeles că

ărice intențiea a sa de a se îndepărta de stăpîn și de a întinde lesa va fi taxată cu zmuncituri
scurte, și orice dovadă de supunere și de apropiere de stăpîn, va fi recompensată abundant
cu hrană și verbal.
Există situații în care, în timpul plibării la pas cu lesă, cîinele este destras de factori
puternici externi. Cel mai probabil, animalul va încerca să ajungă la acei factori interesanți
pentru el și va întinde lesa, uitînd practic de prezența stăpînului. Atunci cînd se întîmplă să
avem o astfel de reacție al cîinelui, este evident faptul că patrupedul nu i se subordonează
în totalitate omului. Ideal ar fi ca omul să continue deplasarea, să nu dea curs invitației
cîinelui de a se abate din drum, ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Cînd șeful merge, toți
subordonații îl urmează.
Vom executa comanda ,,PAS,, , pornind cu oricare picior, conductorul avînd lesa în
mînă. Recompensarea cîinelui se va face verbal cu ,,BRAVO PAS,, , combinată cu
recompense de hrană, la fiecare pas al conductorului.

În final cîinele trebuie să se deplaseze alături de dresor, în partea stîngă a acestuia cu

pieptul la nivelul genunchiului stîng şi să-şi menţină această poziţie, indiferent de distanţa,
durată, direcția şi viteza de deplasare.
În timpul deplasării la pas, instructorul va face un pas lateral dreapta cu piciorul
drept, continuînd deplasarea și urmărind ca patrupedul să îl urmeze lipit de piciorul stîng.
La primele astfel de schimbări de direcție, cîinele va fi îndrumat cu ajutorul lesei să
rămînă lipit de piciorul stîng al instructorului. Mai apoi, instructorul va lăsa lesa moale, va
face schimbarea direcției de deplasare înspre dreapta și va aștepta ca patrupedul să-l
urmeze, conștient de această dată, fără să-l îndrume cu ajutorul lesei. Îi va da cîinelui timp
de reacție de trei secunde, iar dacă acesta nu-l urmează, îl va direcționa din nou cu ajutorul
lesei.
Odată ce am obținut mersul cîinelui într-un ritm normal (așa cum mergem relaxați pe
stradă), se va trece la schimbări de ritm, mai lent sau mai accelerat.
Obiectivul va fi acela ca patrupedul să-și urmeze stăpînul, să meargă lipit de piciorul
acestuia, să nu rămînă în urmă și să nu înainteze. După ce vom obține și acest rezultat,
vom începe să executăm întoarceri din deplasare, la început înspre partea dreaptă la unghi
de 900, continuînd apoi mersul la pas. Vor urma apoi întoarceri înspre partea stîngă la
unghi de 900,în timpul deplasărilor la pas.
Următorul exercițiu va fi acela în care, mergînd la pas, vom efectua o întoarcere tot
înspre partea dreaptă, dar la 1800. Cînd și această fază îi va deveni cunoscută cîinelui, vom
trece la întoarcere înspre partea stîngă, la 1800, continuînd deplasarea.
În momentul în care am obținut aceste schimbări de direcție în mersul la pas, vom
trece la întoarceri la 900 stînga și dreapta și la întoarceri la1800 stînga și dreapta, de această
dată din poziție statică (stînd pe loc).

2. COMANDA ,,PAS” FĂRĂ LESĂ

Se poate trece de la comanda PAS cu lesă la comanda PAS fără lesă, prin simpla
lăsare a lesei pe pămînt, doar atunci cînd cîinele rămîne lipit de picior și focusat pe stăpîn,
adică lesa ținută în mînă nu-și mai are rostul. La fel ca și la comanda PAS cu lesă,
recompensarea cîinelui se va face verbal cu ,,BRAVO PAS” , combinată cu recompense
de hrană, la fiecare pas al conductorului.
- Mersul la PICIOR uzual, normal, folosit cel mai fregvent pe stradă. Pur și simplu
cîinele merge relaxat la piciorul stăpînului, privește înainte, nu este necesar
contactul vizual cu stăpînul. Pentru acest tip de deplasare putem folosi comada
PICIOR.

4. COMANDA ,,LOCUL,, FĂRĂ LESĂ

8. Comanda ÎN PICIOARE
Această comandă este ușor de executat, pornind de la poziția CULCAT a cîinelui,
instructorul avînd hrana în mîna dreaptă și fiind poziționat în fața cîinelui, ușor lateral.
Instructorul lipește mîna cu hrană de botul cîinelui și efectuează o mișcare controlată,
uniformă, pînă cînd cîinele, urmînd traiectoria mîinii, va ajunge să stea în picioare, într-o
poziție firească.
Datoria instructorului va fi să se asigure că toate cele patru labe ale cîinelui vor
rămîne în permanență fixate pe sol, pe toată durata trecerii de la poziția CULCAT, la
poziția ÎN PICIOARE. Rezumînd, labele cîinelui rămîn lipite de pămînt, acesta pur și
simplu se ridică în picioare, avînd privirea orientată pe direcția înainte.

9. Comanda ÎNAINTE
Este recomandat ca această comandă să fie întrodusă la disciplina de bază, ea avînd o
utilizare clară în concursurile IPO. Așa cum ne dăm seama din numele propriu-zis al
acestei comenzi, se urmărește trimiterea cîinelui pe direcțiea înainte, direcție indicată de
către instructor printrun gest al mîinii și prin comanda verbală ÎNAINTE.
În continuare, vom descrie trei metode pentru implimentarea și întărirea acestei
comenzi:
....????
De fiecare dată cînd cîinele va ajunge la recipientul cu hrană, acesta va trebui să se
poziționeze în culcat, să aibă contact vizual cu stăpînul și abia apoi să aibă să primească
încuvințarea să consume hrana.
Schema completă de antrenament, pe niveluri, este următoarea:
- Pentru nivelul unu (cînd stăpînul aleargă împreună cu cîinele pînă la recipient) cîte
8 repetări, de 2 ori pe zi, 4 zile consecutive.
- Pentru nivelul 2 ( cînd stăpînul se oprește la 4 metri de recipient și cîinele ajunge
singur la recipient) cîte 8 repetări, de 2 ori pe zi, 4 zile consecutive.
- Pentru nivelul 3 ( cînd stăpînul se oprește la 8 metri de recipient și cîinele ajunge
singur la recipient) cîte 8 repetări, de 2 ori pe zi, 4 zile consecutive.
- Pentru nivelul 4 ( cînd stăpînul nu se mai deplasează deloc, îi indică doar direcțiea
deplasării cu mîna și rostește comanda ÎNAINTE ) cîte 8 repetări, de 2 ori pe zi, 4
zile consecutive.
Această metodă de lucru se desfășoară pe parcursul a 16 zile, durata fiecărui
antrenament fiind de aproximativ 10min. (timpul necesar pentru a face cîte 8 repetări).

10. Comanda LA LOC

După ce cîinele a ajuns să cunoască și să execute comenzile expuse mai sus, este
momentul să implementăm ultima comandă ce ține de disciplina de bază, comanda LA
LOC. Aceasta se realizează ținînd hrană în mînă, mîna lipită de botul cîinelui, instructorul
va direcționa cîinele înspre locul în care acesta trebuie să se poziționeze cu picioarele din
față (pentru a marca locul pe care cîinele se va poziționa de fiecare dată, putem folosi o
bucată de lemn, o dală de pavaj sau o cărămidă cu deminsiunele aproximative de:
L=20cm, l=10cm, h=7cm).
Va relua deplasarea progresivă așa cum am descris-o mai sus, îndepărtarea de cîine
făcîndu-se cu spatele la cîine (trebuie să supraveghem cîinele privindu-l peste umăr, cu
coada ochiului, pentru a ne asigura că nu va părăsi niciun moment cărămida).
Îndepărtarea de cîine, revenirea și recompensarea, se vor face așa cum am arătat anterior.
Următoarea fază intermediară va fi aceea în care instructorul se va îndepărta de cîine,
păstrînd contactul vizual cu acesta pe toată durată deplasării sale. Atunci cînd instructorul
va considera că s-a îndepartat suficient față de cîine, el va rămîne nemișcat minim 3-4
secunde, va face tot posibilul să păstreze neîntrerupt contactul vizual cu cîinele ( poate să
folosească din cînd în cînd recompensa verbală BRAVO LA LOC ), apoi va reveni la cîine
cu o recompensă de hrană și verbală, de fiecare dată.

Următorul stadiu de fixare a comenzii LA LOC, este acela în care cîinele rămîne cu
picioarele din față fixate pe cărămidă, iar dresorul va face uz de comenzile de bază
cunoscute cîinelui: ȘEZI, CULCAT, ÎN PICIOARE. Se subînțelege că pe tot parcursul
executării acestor comenzi de bază, cîinele nu trebuie să dezlipească picioarele din față, de
cărămidă.
De menționat faptul că se poate proceda de aceeași manieră cu orice obiect, nu doar
cu lesa. Exemple: telefon, geantă, căciulă.
Concluzii: După ce cîinele a învățat comenzile de bază, vom proceda la întărirea
fiecărei comenzi în parte, procedînd în felul următor : spre exemplu, cîinele va fi
poziționat în fața instructorului stînd în picioare, instructorul va rosti comanda CULCAT
însoțită de gestul cu mîna corespunzător acestei comenzi, fără a mai face nicio mișcare
ulterioară și fără a mai repeta comanda, rămînînd practic nemișcat și tăcut. Atitudinea
instructorului va fi aceea a unui șef care îi trasează o sarcină unui subordonat, iar apoi
urmărește exigent și în tăcere ca subordonatul să îndeplinească sarcina, să execute
comanda.
În cazul în care cîinele nu execută comanda, instructorul va rămîne în continuare
tăcut și nemișcat, dîndu-i astfel patrupedului ocazia să gîndească și să reacționeze adecvat.
Dacă reacția cîinelui se va lăsa așteptată mai mult de 30secunde, instructorul va repeta
comanda atît verbal cît și cu gestul mîinii, continuînd apoi să rămînă tăcut și nemișcat.

Acest procedeu poate fi repetat de cîteva ori, succesiv, iar în cazul în care cîinele nu
reacționează nici măcar o dată la comanda simplă dată de către dresor, va fi evident faptul
că patrupedul nu cunoaște comanda. În astfel de cazuri trebuie reluat procedeul de la faza
implementării comenzii, de la faza de familiarizare a cîinelui cu comanda respectivă.
Procedeul descris mai sus va fi reluat apoi pentru fiecare comandă de bază învățată,
procedînd în mod similar. Această tehnică ne va permite testarea cunoștințelor cîinelui, pe
de o parte, și întărirea cunoștințelor cîinelui, pe de altă parte. Va rămîne la latitudinea
dresorului să combine comenzile după bunul său plac: ȘEZI-CULCAT, ÎN PICIOARE-
CULCAT, LA LOC-ȘEZI etc.
Dresajul reprezintă o componentă importanță în relația om-cîine, ajutînd omul să se
facă înțeles de către prietenul său patruped și în același timp, să înțeleagă mesajele,
reacțiile și acțiunile cîinelui.
 Însă pentru conviețuirea armonioasă a celor doi, este nevoie de mult mai mult decît
parcurgerea unui program de dresaj. Astfel, este nevoie de stabilirea unei scări
IERARHICE în care omul să fie liderul iar cîinele să fie subalternul, de stabilirea unor
reguli obligatorii de respectat în orice situație, orișicînd.

11. Comanda LIBER

Comanda LIBER este o comandă foarte plăcută cîinelui, deoarece ea nu presupune
nici-o restricție. Prin simpla enunțare a cuvîntului ,,liber,, în momentul scoaterii lesei,
cîinele practic începe să se familiarizeze cu noua comandă și înțelege că este ceva
avantajos pentru el, că de fapt nu i se cere să facă nimic. Chiar dacă este o comandă
nonrestrictivă, comanda LIBER trebuie să îi fie familiară cîinelui încă de la începutul
ședinșelor de disciplină. Aceasta deoarece, fiecare comandă nou introdusă va fi
întotdeauna urmată de joacă și de o perioadă de scurtă relaxare, perioadă marcată cu
comanda LIBER.

12. Comanda APORT

Pregătitor pentru însușirea acestei comenzi, instructorul va avea la îndămînă hrană și
un obiect de aportat, care poate să fie un băț cu lungimea de aproximativ de 30 cm și
diametrul de aproximativ 3 cm.. Cîinele este poziționat în ȘEZI în fața instructorului, iar
acesta din urmă va avea în mîna stîngă bățul pentru aportat ținut cu mîna de un capăt al lui
și în mîna dreaptă cubulețe de carne.
De reținut: este foarte important modul în care îi va fi prezentat aportul cîinelui, încă
de la primul său contact cu acest obiect. Altfel spus, este important să-l perceapă ca pe
ceva plăcut, ca pe un stimul interesant, pregătind astfel transformarea treptată a aportului
într-un adevărat obiect motivațional.
În prima etapă, instructorul va ține ambele mîini la nivelul plexului solar (centrul de
greutate al omului), și va coborî mîna stîngă (cea în care ține aportul) pînă la nivelul
botului cîinelui, cu o mișcare uniformă și fermă.
Din pozițiea inițială verticală a bățului, acesta va descrie un arc de cerc ajungînd înt-
o poziție finală orizontală, exact în fața botului cîinelui. În momentul în care cîinele își
manifestă interesul față de obiectul nou ce îi este prezentat, chiar prin simpla atingere a
aportului cu botul, instructorul va ridica mîna stîngă cu bățul, revenind la poziția de
început, iar cu mîna dreapta îi va oferi instantaneu cîinelui recompensa de hrană și va rosti
BRAVO APORT.
Scopul acestei primei etape este acela ca patrupedul să atingă cu botul aportul, de
manieră voluntară, conștientă, instructorul recompensîndu-l de fiecare dată cu hrană și cu
BRAVO APORT. Este de evitat greșeala ca instructorul să atingă el însuși botul cîinelui
cu bățul, în momentul în care coboară aportul pînă în poziția sa verticală .

Trecerea la cea de-a doua etapă este reprezentată de momentul în care instructorul va
repeta acțiunele sale prezentate mai sus, dar nu se va mulțumi ca animalul să execute o simplă
atingere a aportului cu botul, acesta trebuind să facă o priză a bățului, cu dinții. Recompensele
vor fi identice cu cele prezentate mai sus. În timpul desfășurării prezentei etape, dresorul va
ține în permanență aportul în mînă.
Diferența între etapa a doua și cea de a treia etapă, este că la aceasta din urmă, în
momentul în care cîinele prinde aportul cu dinții, instructorul va dezlipi mîna stîngă de pe
capătul bățului, la început pentru o fracțiune de secundă, iar apoi progresiv, pînă cînd cîinele
va păstra aportul în gură, fără să-i dea drumul ( pentru început un timp de pînă la 3-4 secunde,
crescîndu-l apoi progresiv). În cadrul acestei etape, odată cu obținerea rezultatului ca animalul
să țină aportul în dinți independent, este momentul să întroducem comenzile verbale IA
(rostită în momentul în care instructorul ia mîna de pe aport) și LASĂ (rostită în momentul
în care instructorul revine cu mîna pe aport și cînd cîinele trebuie să lase mușcătura,
eliberînd aportul).

Pe tot parcursul acestei etape, dresorul va avea drept scop ca animalul să rămînă în
poziția ȘEZI, să nu dea drumul aportului din gură și să păstreze contactul vizual permanent
cu omul. Nerespectarea oricăreia din aceste trei condiții de către căine, împiedică practic
trecerea la următoarea etapă de învățare a comenzii APORT.
Înainte de a trece la cea de-a patra etapă, vom proceda la un test: ca și la etapele
anterioare, cîinele se află în poziția ȘEZI în fața instructorului, acesta din urmă va avea
aportul în mîna stîngă și hrană în mîna dreaptă, ambele la nivelul plexului solar. Dresorul va
coborî ambele mîini simultan, de această dată oblic, nu pe verticală, nu înspre botul cîinelui,
așa cum a procedat la etapele anterioare. Vom întîlni două posibele situații:
1. Cîinele va face o deplasare ușoară lateral înspre mîna în care se află aportul, iar la
prinderea cu dinții a aportului, cîinele va fi recompensat cu BRAVO APORT și cu
hrană. Pentru o recompensare corectă a cîinelui, în momentul în care patrupedul va
apuca aportul cu dinții, instructorul va face un pas în spate, va ceda spațiu cîinelui, va
recupera aportul folosind comanda LASĂ și îi va oferi recompensa cu hrană frontal, nu
lateral.
2. În cazul în care, în loc să se îndrepte înspre mîna cu aportul, cîinele se va îndrepta înspre
mîna cu hrană, rezultatul testului va fi negativ. Instructorul va avea sarcina să identifice
greșelile strecurate în timpul însușirii comenzii APORT, să le corecteze și abia apoi va
putea trece la etapa următoare.
În cea de a patra etapă, instructorul va avea cîinele poziționat în ȘEZI în fața sa, mîna
stîngă cu aportul și mîna dreaptă cu hrană, va coboră mîna cu aportul pe verticală pînă sub
botul cîinelui, va rosti comanda APORT, iar cîinele va coborî capul și va prinde aportul cu
dinții. Instructorul va urmări momentul în care cîinele va ridica capul cu aportul în dinți, va
recupera aportul și va recompensa cîinele cu hrană și BRAVO APORT. Acest procedeu se va
repeta continuînd să coboare progresiv aportul pe verticală, pînă cînd va ajunge cu el la
nivelul solului. De fiecare dată, cîinele trebuie să aplece capul pentru a lua aportul și apoi să
ridice capul pentru ca instructorul să recupereze aportul și să-l recompenseze.

Trăsăturile de bază ale unui individ sunt:

Instinctele
Temperamentul
Aptitudinile
Caracterul

Instinctele: Instinctele sunt un ansamblu caracteristici proprii speciei canine sau

rasei, pe care un individ le moștenește pe cale genetică și care în timp, vor contura
personalitatea individului. Așadar, instinctele sunt însușiri native ce vor influență
temperamentul, aptitudinile și caracterul unui individ dintr-o anumită specie, pe tot
parcursul vieții sale.

Temperamentul: Se împarte în patru categorii, așa cum este descris în psihologia

omului: Coleric; Sangvinic; Flegmatic și Submisiv. Un individ nu se va putea încădra
strict unui anumit tip de temperament, de cele mai multe ori acesta va avea și manifestări
încadrabile unui al doilea tip de temperament (ex: un individ coleric, cu puternic caracter
dominant va avea și însușiri ale temperamentului sangvinic, va recunoaște stăpînul ca
autoritate, va avea multă dispoziție de lucru cu șanse reale de a obține rezultate
remarcabile întru-n anumit domeniul de activitate).

Aptitudinile: sunt înclinațiile pe care un individ le are în desfășurarea unii activități

și sunt acelea însușiri care îl vor ajuta să treacă peste obstacolele întîlnite în viață.
Fundamentul pe care se vor dezvolta aceste aptitudini, este dat de instincte. Reflexile
condiționate sunt celea care vor veni în complectarea instinctelor pe care le vor difini
aptitudiniile unui individ.

Caracterul: nui individ influențat atît de instincte, de temperament, cît și de

aptitudinile dobîndite și întărite în timpul vieții. Caracterul poate să fie puternic dominant
(corespunzător temperamentului coleric), sau unul care să indice un individ total supus,
fără dorința de a conduce, de a domina, de a se afla în vîrful scării erarhice(coresponzător
tipului temperamental Submisiv).
În concluzie, caracterul unui individ este dat atît de baza genetică moștenită, cît și de
cunoștințele și experiențile dobîndite pe parcursul vieții.

Recomandări pentru implementarea și întărirea comenzilor în disciplina de

bază

De pe hrana pe obiecte si de pe ebiecte vizibile la contact vizual.........

 Scopul învățării și întăririi comenzilor de bază descrise mai sus, comenzi ce
definesc disciplina de bază, este acela de a ajuta factorul uman să stabilească o ierarhie
clară, durabilă în timp, în favoarea sa.
 Atunci cînd îi adresați cîinelui o comandă verbală, ea trebuie rostită pe
aceeași tonalitate și cu aceeași intensitate a vocii. Spre exemplu, la comanda CULCAT,
dresorul va folosi un ton ferm, fără să repete de mai multe ori această comandă verbală,
evitînd gesturi și mișcări suplimentare.
 Pentru a înțelege și a folosi limbajul corporal în anumite situații, imaginați-vă
că trebuie să îi transmiteți o informație unei persoane surdo-mute, doar cu ajutorul
gesturilor. Spre exemplu, pentru comanda LA MINE, este preferabil să faceți o mișcare
înapoi, iar cu mîinele veți sugera o invitație să se apropie. Gestul contrar este cel folosit la
comanda LOCUL, la care veți bloca practic înaintarea cîinelui, cu un simplu gest de
interdicție, al mîinii .
 Ca și durată, o ședință de dresaj nu trebuie să se întindă mai mult decît poate
cîinele să asimileze. Capacitatea cîinelui de a fi focusat pe stăpîn și de a executa comenzi,
este limitată în timp, înteresul stăpînului fiind acela de a finaliza fiecare antrenament pe
pozitiv, cîinele să rămînă cu chef de muncă și de joacă. Nu trebuie să lucrți cu cîinile pînă
cînd acesta ajunge să se plictisească, să-și mute atenția de la instructor, sau să ajungă la
epuizare fizică sau psihică.
 Trebuie neapărat să alegeți o recompensă de hrană plăcută cîinelui, iar dacă
cea aleasă inițial nu este pe placul lui, alegeți imediat alt tip de hrană. Majoritatea cîinilor
răspund foarte bine la recompensarea cu carne de vită fiartă; atunci cînd carnea este
răsfiartă, ea se fărîmițează și nu se poate lucra cu cîinele în condiții optime. Cubulețele de
carne trebuie să aibă toate aceeași dimensiune, intenția fiind aceea de a recompensa
patrupedul la fiecare comandă executată, cu aceeași cantitate de hrană. În concluzie: o
comandă deja cunoscută și executată corect = un cubuleț de hrană; o comandă nou
întrodusă = 2-3 cubulețe de hrană.
 Dovada faptului că tandemul om-cîine lucrează eficient, este atunci cînd
ambele personaje se simt bine și cînd între ele există o relație de prietenie.
 Orice schimbare majoră survenită în viața cîinelui (schimbarea instructorului,
schimbarea mediului în care trăiește, schimbarea modului de a se antrena, inclusiv
schimbarea hranei), nu va face decît să deruteze cîinele, să îl expună unui stres temporar
sau permanent și să îi afecteze capacitatea de a învăța și de a munci.
 Pentru a reuși o socializare și o disciplină complete, este preferabil ca
antrenamentele cu cîinele să se desfășoare în locuri publice cu o multitudine de factori
externi în preajma cîinelui; se pot face inclusiv schimbări ale locului în care se desfășoară
antrenamentele.
 Ideea de bază este următoarea: regulile sunt reguli și trebuie respectate,
indiferent de mediul înconjurător, de condițiile atmosferice (se va evita scoaterea cîinelui
în teren doar în condiții atmosferice extreme!), sau de dispoziția în care se află omul sau
cîinele.
 Ca în orice domeniu, și în dresaj este importantă continuitatea și calitatea
ședințelor de antrenament. Ținînd cont de faptul că aceste animale, cîinii, trăiesc în
prezent, fiecare ședință de dresaj constituie o oportunitate nouă pentru dresor, de a lucra
corect, de a se exprima pe înțelesul cîinelui și de a interpreta corect reacțiile patrupedului.
Așadar, chiar dacă ieri nu a fost o zi de antrenament reușită, astăzi cuplul om-cîine are
ocazia să desfășoare activități constructive împreună, acest fapt fiind posibil deoarece
cîinele trăiește în prezent.

Foarte important !
În procesul de dresaj folosim hrana pentru întroducerea și întărirea fiecărei comenzi în
parte. Odată ce am obținut un răspuns pozitiv din partea cîinelui vom trece la înlocuirea
hranei cu unul sau mai multe obiecte motivaționale. Diferența între lucrul cu cîinele
folosind recompensa hrană și lucrul cu cîinele folosind recompensa obiecte motivaționale
este aceia că, atunci cînd folosim hrana, cîinele este mult mai calm, mult mai atent la
comenzile, îndrumările și cerințele instructorului. Acesta este motivul pentru care se
folosește recompensa de hrană pentru implementarea și întărirea comenzilor în dresaj.
Abia după ce cîinele stăpînește o comandă și o execută de fiecare dată fără greș, vom
renunța la hrană, cerîndu-i cîinelui să execute comanda, dar de această dată, recompensa
pentru execuția corectă a comenzii, va fi un obiect motivațional îndrăjit de către cîine.
După ce vom obține ca patrupedul să execute comanda de fiecare dată, vom trece la o
combinație de două trei sau patru comenzi, iar mingea o va primi doar la execuția corectă
a tuturor comenzilor primite. Aceasta va fi de fapt confirmarea că patrupedul cunoaște
comenzile, că le execută indiferent de ordinea în care îi sunt date și că lucrul cu
recompensa pe hrană este practic inutil, recompensa pe minge fiind suficientă.
În concluzie, pentru învățarea și întărirea unei comenzi, vom folosi recompensa de
hrană. Pentru păstrarea comenzii vom folosi recompensa cu obiecte motivaționale, pentru
tot restul vieții cîinelui.
 Ședințele de dresaj se desfășoară pe durata unei luni și jumătate, cîte patru ședință pe
săptămînă, de luni pănă joi cîte o oră și jumătate fiecare antrenament. În timpul acestor
ședințe de antrenament, stăpînul învață să lucreze corect cu cîinele său, aceasta fiind
singura metodă cu șanse mari de reușită, pe termen lung.
Cu cîinele se va lucra duar cu stimulare și recompensare pozitivă, fără zgardă electrică,
zgardă de forță, fără constrîngeri fizice.