Examen la disciplina Metode de cercetare şi dezvoltare organizaţională

Sesiunea februarie 2019

Studiul de caz nr. 1

Cerințe:
1. Citiți cu atenție prezentarea de mai jos.

2. Precizaţi care este modelul de diagnoză organizaţională care ar trebui utilizat pentru
realizarea analizei diagnostic în cazul prezentat și argumentaţi alegerea făcută utilizând
informațiile din material. (7 pct.)

Transformarea structurală, conceptuală şi operaţională a Armatei României

(Sursa: A. Rațiu – Dimensiuni ale transformării militare)

Transformarea structurală, conceptuală şi operaţională constituie efectul, cu consecinţe

multiple, al trecerii de la armata de masă la cea de profesie, obiectivul principal fiind realizarea de
capabilităţi cu un „grad ridicat de sustenabilitate şi interoperabilitate, flexibile, mobile, uşor de
desfăşurat în teatru, în măsură să participe la întreaga gamă de operaţii şi misiuni ale NATO, la
operaţiile UE şi ale altor organizaţii internaţionale, precum şi la acţiuni în cadrul unor coaliţii”1.
Din perspectivă structurală, s-a avut şi se are în vedere reducerea efectivelor prin:
remodelarea structurilor de forţe în conformitate cu modelul occidental, eliminarea eşaloanelor
redundante şi creșterea compatibilității doctrinelor şi a manualelor de luptă cu cele din armatele
moderne, redimensionarea structurii organizaţionale (o armată suplă, cu o structură piramidală, în
care ponderea cea mai mare să fie cea a soldaţilor şi gradaţilor profesionişti), standardizarea forţei şi
a instruirii la nivelul cerinţelor NATO, perfecţionarea conducerii prin reorganizarea în sistem
modular a comandamentelor şi realizarea interoperabilităţii conceptuale, operaţionale şi tehnice cu
structurile similare din armatele NATO.
Pentru a înţelege dimensiunea reală şi dinamica deosebită a elementelor transformaţionale,
considerăm că este important să facem o scurtă retrospectivă a evenimentelor, începând chiar cu
anul 1990.
Pentru atingerea unor obiective privind restructurarea şi reforma din domeniul resurselor umane, s-
au desfăşurat o serie de procese, printre care, reducerea drastică de personal, de la aproximativ 300.000 de
oameni, cât avea armata română înainte de 1989, la 140.000 (112.000 militari şi 28.000 civili) în
perspectiva sfârşitului anului 2003, conform concepţiei Forţa proiect 2003, şi în limitele a 90.000 (75.000
militari şi 15.000 civili) în perspectiva anului 2008, conform programului Forţa obiectiv 2007, revizuit
fundamental.
Deşi perioada 1990-1995 poate fi considerată ca o perioadă de început şi de tatonări, procesul
de restructurare şi modernizare a avut ca principal obiectiv ajustarea structurală rapidă şi
depolitizarea armatei, prin:
 desfiinţarea structurilor politice din armată;
 crearea noului cadru legislativ pentru organizarea şi funcţionarea armatei în
conformitate cu cerinţele statului de drept;
 realizarea cadrului normativ pentru exercitarea controlului democratic-civil asupra armatei;
 aplicarea măsurilor de reducere a armamentelor şi forţelor convenţionale potrivit
prevederilor Tratatului de la Paris;
 crearea condiţiilor generale şi a structurilor de forţe pentru participarea la misiuni de
menţinere a păcii şi umanitare sub egida ONU.

1
Strategia naţională de apărare a ţării, publicată în monitorul Oficial, Partea 1 nr. 799 din 28.11.12008, al. 3.3.
 Începând cu 30.04.1997, Statul Major General s-a reorganizat în sistem modular, similar cu
structurile de comandament din armatele statelor membre NATO. Acesta, şi prin urmare
comandamentele statelor majore ale categoriilor de forţe ale armatei au suferit mai multe modificări
şi adaptări succesive, în urma multiplelor schimbări care s-au produs în plan organizatoric atât la
nivelul armatelor statelor membre NATO, cât şi al Alianţei.
În anii care au urmat s-au cristalizat elementele structurale ale armatei, pe eşaloanele:
batalion, brigadă şi corp de armată (divizie), s-a declanşat procesul de realizare a interoperabilităţii
cu armatele statelor membre NATO prin Procesul de Planificare şi Evaluare a Parteneriatului
(PARP), s-a realizat un prim pas în reorganizarea învăţământului militar, s-a vizat finalizarea
reorganizării structurilor nominalizate să participe la acţiuni de menţinere a păcii etc.
Din punct de vedere organizaţional, restructurarea şi apoi profesionalizarea armatei a
presupus realizarea piramidei funcţiilor, în sensul că aceasta trebuia să asigure ponderea de 51% a
soldaţilor/gradaţilor voluntari, 34% maiştri militari şi subofiţeri şi 15% ofiţeri, în conformitate cu
cerinţele Concepţiei privind dinamica de personal în Armata României.
În opinia noastră, această construcţie organizaţională pe categorii de personal, suprapusă peste
structura de forţe, conduce la modificări esenţiale atât în structura de personal a unităţilor şi
comandamentelor, cât şi în misiunile şi atribuţiile fiecărei categorii în parte, creând premisele
trecerii de la etapa finalizării restructurărilor de bază 2005-2007, la următoarea etapă, planificată
să se desfăşoare până în 2015, (prevăzută în Strategia de transformare a Armatei României - 2007)
etapa integrării operaţionale în NATO şi Uniunea Europeană, şi, de asemenea, respectându-se una
dintre principalele direcţiile de acţiune în domeniul transformării militare, stipulată în Strategia
naţională de apărare a ţării, „finalizarea revizuirii structurii de forţe şi a procesului de
operaţionalizare”2.
Transformarea la nivel conceptual a fost demarată odată cu intenţia strategică de aderare a
României la NATO, fiind în continuă derulare, cu scopul de a realiza integrarea deplină în
structurile euroatlantice.
Integrarea în NATO oferă oportunitatea adaptării strategiilor, planurilor şi conceptelor de
reformă, în paralel cu procesul de transformare pe care îl traversează Alianţa în prezent. Toate
aceste măsuri se vor aplica prin adoptarea unor strategii adecvate, bazate pe concepte doctrinare
specifice. Apariţia obiectivelor şi a conceptelor de transformare, dezvoltate şi coordonate de
Comandamentul Aliat pentru Transformare, a constituit motorul declanşării şi desfăşurării
proceselor de transformare atât la nivelul Alianţei, cât şi în cadrul ţărilor membre.
În acest context, România a demarat un proces de revizuire fundamentală a doctrinelor şi
planurilor de apărare, încorporând principiile şi conceptele prevăzute în Directivele NATO,
orientându-se, prioritar, spre asigurarea expediţionarismului, mobilităţii şi flexibilităţii capacităţilor
proprii.
Ca variabile principale ale acestui aspect sunt procesele şi fenomenele generate de
materializarea prevederilor Strategiei de apărare a ţării, a doctrinelor şi manualelor pentru luptă la
diverse niveluri şi a aspectelor viitoarelor operaţii militare. Toate acestea, în cazul armatei de
profesie dobândesc sensuri noi, derivate din specificul organizării şi activităţilor acestei instituţii, de
la cele de instruire la cele pentru îndeplinirea misiunilor consacrate şi a angajamentelor faţă de aliaţi
şi de alte organizaţii internaţionale.
Din acest punct de vedere, elaborarea doctrinelor fundamentale, armonizate cu cele ale NATO
(Doctrina Armatei Române, Bucureşti, 2007 care implementează AJP-01 (Allied Joint Doctrine),
Doctrina militară naţională de informaţii, contrainformaţii şi securitate, care implementează AJP-2,
Doctrina pentru Operaţii Întrunite ale Forţelor Armate, care implementează AJP-3, Doctrina pentru
sprijin logistic a operaţiilor întrunite, care implementează AJP-4, Doctrina pentru planificarea
operaţională, care implementează AJP-5) reprezintă o etapă importantă a transformării la nivel
conceptual a Armatei României.

2
Strategia naţională de apărare a ţării, publicată în monitorul Oficial, Partea 1, nr. 799 din 28.11.12008, capitolul
3, aliniatul 3.3.
 Alături de aspectele doctrinare, educaţia şi instrucţia reprezintă componente definitorii ale
oricărui proces de transformare. Astfel, şi în Armata României, sistemul tradiţional de management
educaţional a fost înlocuit de o nouă abordare, care urmărea reconceptualizarea şi reorganizarea
acestuia într-un mod mai raţional.
Primul pas a fost făcut în 1995 prin introducerea Concepţiei de reformare a educaţiei
militare, scopul acesteia fiind dezvoltarea personalului militar profesionist, în două moduri. În
primul rând, direct, prin educarea şi instruirea studenţilor în instituţiile de învăţământ militar (luând
fiinţă academiile categoriilor de forţe şi apoi şcolile de aplicaţii). În al doilea rând, indirect, prin
recrutarea şi instruirea specifică a unor absolvenţi din instituţiile civile de învăţământ. Apoi, în 1997
a fost elaborat Conceptul managementului resurselor umane, rezultând un Plan-cadru de acţiune
pentru 2000-2003 şi unul în perspectiva anului 2010.
În cadrul triunghiului funcţional al transformării, structural – conceptual – operaţional,
ultimul aspect trebuie să reprezinte o prioritate, prin care să se răspundă la o serie de întrebări
referitoare la: misiunile specifice pe care forţele trebuie să le îndeplinească, nivelul de instruire şi de
cunoaştere a doctrinelor, mediile de operaţii în care vor fi implicate, capabilităţile necesare pentru
îndeplinirea obiectivelor stabilite.
Nevoia de interoperabilitate cu celelalte armate NATO şi de îmbunătăţire a capabilităţilor
operaţionale în procesul de aderare a condus la stabilirea unor noi obiective şi strategii, realizate în
cadrul Procesului de Planificare şi Analiză (PARP) al Parteneritului pentru Pace, care a oferit o
abordare instituţională şi structurată în domeniul operaţional.
Dacă în cadrul primului ciclu PARP (1995-1997), Armata României şi-a asumat un număr
de 18 Obiective de Interoperabilitate, din cele 19 propuse de Alianţă, în cel de-al doilea ciclu
(1997-1999 – cu extindere până în 2000) principala preocupare a fost îndeplinirea a 44 de astfel de
obiective.
Procesul de integrare a înregistrat un ritm susţinut odată cu punerea în aplicare a Planului de
Acţiune pentru Aderare (Membership Action Plan – MAP), simultan cu intensificarea participării la
celelalte activităţi din cadrul Parteneriatului pentru Pace.
Astfel, pentru realizarea obiectivelor celui de-al III-lea ciclu PARP, la nivelul Ministerului
Apărării Naţionale a fost elaborat „Planul de implementare a obiectivelor de parteneriat în perioada
2001-2007”, care stabilea cadrul legal necesar pentru coordonarea eforturilor tuturor structurilor
implicate în implementarea a 84 Obiective de Parteneriat (PGs)  un alt nivel, superior, în ceea ce
priveşte interoperabilitatea , dintr-un total de 88 PGs, în scopul îndeplinirii cerinţelor pentru
aderare.
Ulterior, Planul de Acţiune pentru Aderare (MAP) a impus grăbirea orientării transformării
Armatei spre etapa asumării responsabilităţilor şi a obligaţiilor ce decurg din calitatea de stat
membru al Alianţei, realizându-se trecerea de la Obiectivele de Parteneriat asumate de România în
procesul PARP la Obiectivele forţei („Force Goals”). În luna octombrie 2003 a avut loc prima
negociere cu echipa NATO a Propunerilor privind Forţele („Force Proposals”). Integrarea în
sistemul NATO de planificare a forţelor reprezintă o transformare majoră cu impact asupra definirii
şi dezvoltării structurii Armatei României.
Conform obiectivelor NATO, România va dezvolta forţe cu un înalt grad de interoperabilitate
operaţională – condiţie obligatorie pentru desfăşurarea oricărei acţiuni (activităţi) în cadrul Alianţei
– astfel, în opinia noastră, trebuie să crească rolul instrucţiei specializate, intercategorii, modulare,
în funcţie de cerinţele esenţiale ale misiunilor ce vor trebui îndeplinite, iar educaţia va avea un loc
aparte în fundamentarea teoretică şi practică a noilor concepte, tehnici, proceduri şi tehnologii.
De aceea, considerăm instrucţia forţelor un pilon important în realizarea şi menţinerea
nivelului de operaţionalizare, necesar unor operaţii coerente împreună ca alte armate NATO sau în
cadrul unor coaliţii, concomitent cu derularea procesului de generare/regenerare şi a programelor de
modernizare proiectate.

Obiective specifice pentru planificarea forţelor militare ale fiecărei ţări membre, care sunt dezvoltate pe baza
Directivelor ministeriale. Aceste obiective, cunoscute sub numele de Force Goals, în general, acoperă o perioadă de
şase ani, sau chiar mai mult, dar, acestea sunt actualizate la fiecare doi ani.
 Conform destinaţiei şi nivelului de operaţionalizare, forţele armatei vor fi organizate, astfel:
forţe dislocabile şi forţe de generare şi regenerare3.
Forţele dislocabile sunt acele structuri militare cu un nivel de încadrare de minimum 90% la
personal şi 100% la tehnica de luptă, faţă de necesarul de război, destinate îndeplinirii întregii game
de misiuni, în conformitate cu angajamentele internaţionale în domeniul securităţii şi apărării la care
Necesitatea trecerii rapide la acţiune a forţelor dislocabile, şi mai ales, a celor la dispoziţia
NATO, implică eficientizarea proceselor de generare, printr-o planificare riguroasă a acţiunilor
militare pe baza prevederii, estimării şi cunoaşterii nivelului real al capabilităţilor şi de instruire al
forţelor. Aceasta presupune identificarea tipurilor de forţe necesar a fi generate pentru punerea în
aplicare a solicitărilor certe şi a scenariilor posibile, anticiparea situaţiilor în care cresc nevoile
pentru generarea sau regenerarea unor elemente structurale, precum şi managementul timpului
necesar în constituirea şi realizarea capabilităţilor operaţionale, a forţelor care se
generează/regenerează.
În etapa actuală a transformării Armatei, interoperabilitatea operaţională cu celelalte armate
NATO devine o preocupare cu caracter de permanenţă, iar în acest sens, eforturile ar trebui să
vizeze: implementarea obiectivelor forţei şi asumarea responsabilităţilor privind acestea, creşterea
interoperabilităţii forţelor puse la dispoziţia NATO prin aplicarea standardelor în ceea ce priveşte
doctrina, logistica, comunicaţiile, instruirea (instruirea prin simulare, instrucţia standardizată,
instruirea în domeniul limbilor străine etc.) în realizarea/menţinerea nivelului necesar de
operaţionalizare al forţelor sub comanda NATO etc.

1.2.3. Implementarea cerinţelor Strategiei de Transformare a Armatei României

Îndeplinirea misiunilor specifice apărării naţionale ca şi a celor colective sau comune,
reieşite din statutul României de ţară membră NATO şi UE, generalizează şi impune prezenţa
procesului de Transformare şi pentru Armata României. Întregul demers al acestui proces va avea
drept suport, conţinutul „Strategiei de transformare a Armatei României – 2007”.
Strategia de transformare a Armatei României este un document programatic, cu
aplicabilitate la întreg Ministerul Apărării, prin care se stabilesc:
– principiile directoare şi principalele obiective ce trebuie realizate în vederea asigurării
transformării Armatei României şi a sincronizării acesteia cu transformarea militară a
NATO şi UE, în perioada 2007-2025;
– ansamblul măsurilor şi activităţilor necesare realizării unui sistem de conducere eficient,
a unor structuri de forţe care să răspundă cerinţelor de securitate şi pentru modernizarea
capabilităţilor la dispoziţie.
Documentul asigură coordonarea între politici, obiective, planuri, strategii şi resurse, şi
creează o viziune de ansamblu asupra transformării interne a Armatei României. Această viziune
este destinată dezvoltării unui sistem coerent şi eficient de coordonare şi echilibrare a riscurilor
operaţionale pe termen scurt, dar în acelaşi timp, urmăreşte şi îndeplinirea obiectivelor de
transformare pe termen lung. De asemenea, principala problemă o constituie gestionarea procesului
de transformare a armatei şi aplicarea acestuia în practică.
Astfel, rolul Strategiei de transformare devine unul concret şi exact, constând în stabilirea
indicatorilor de bază necesari elaborării planurilor de implementare a:
 cerinţelor militare naţionale precizate prin conţinutul Strategiei de securitate naţională,
Strategiei naţionale de apărare a ţării şi Cartei Albe a Securităţii şi Apărării;
 cerinţelor documentelor politice ale NATO şi UE, directivelor Comitetului Militar al
NATO şi Sistemului NATO de Planificare a forţelor, precum şi a Obiectivului Global 2010 (HG
2010) şi a celor stabilite în Catalogul UE de forţe şi capabilităţi.
Deosebit de important pentru procesul transformării Armatei României, obiectivul general
stabileşte ca finalitate „... realizarea unei structuri moderne, complet profesionalizate, cu un grad
sporit de mobilitate, eficientă, flexibilă, dislocabilă, sustenabilă, având capacitatea de a acţiona
3
Strategia de transformare a Armatei României, Bucureşti, 2007, p. 26.

Acest document a fost aprobat prin Hotărârea nr. 38 a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării din 29.03.2007.
întrunit şi a fi angajată într-un larg spectru de misiuni ...”4 naţionale şi internaţionale. La rândul său,
obiectivul general este materializat şi susţinut prin îndeplinirea următoarelor obiective specifice5:
– asumarea îndeplinirii obligaţiilor faţă de NATO şi a angajamentelor lor faţă de UE în
domeniul securităţii şi apărării;
– remodelarea structurilor de comandă, de forţe, de suport logistic şi a sistemului
activităţilor de comunicare;
– modernizarea şi optimizarea Sistemului de Management al Resurselor pentru Apărare,
cu accent deosebit pe resursele umane;
– remodelarea structurală şi funcţională a învăţământului militar, a sistemului de instrucţie
şi optimizarea cercetării ştiinţifice în domeniul militar;
– remodelarea sistemului informaţiilor pentru apărare, realizarea sistemelor C4I2SR
(Comandă, Control, Comunicaţii, Computere, Informaţii, Interoperabilitate,
Supraveghere şi Recunoaştere) şi a informatizării Armatei României;
– asigurarea creşterii calităţii vieţii personalului concomitent cu modernizarea coordonată
a echipamentelor militare;
– optimizarea sistemului de management al proprietăţii imobiliare a Armatei României şi
optimizarea sistemului financiar-contabil.
Nivelul de implementare al doctrinelor, calitatea instruirii profesionalizate a militarilor
români, dotarea cu tehnică şi armament modern, compunerea şi fizionomia întregului sistem de
resurse umane al armatei, nivelul înalt specializat al deciziei, elemente definitorii ale implementării
prevederilor documentului în discuţie, generează posibilităţi importante din punct de vedere al
angajării Armatei României.
De aceea, produsul principal al transformării Armatei României îl va reprezenta structura
de forţe constituită din cele trei categorii de forţe: terestre, aeriene şi navale, capabile să asigure
simultan: apărarea teritoriului naţional (prin răspuns militar la o agresiune armată şi sprijinirea
autorităţilor civile în cazul unor situaţii de criză, dezastre naturale, evenimente CBRN etc.) şi
îndeplinirea angajamentelor asumate faţă de NATO, UE, organizaţii regionale şi coaliţii.
Analizând, în ceea ce ne priveşte, criteriile tradiţionale care au guvernat proiectarea
structurilor de comandă şi de execuţie de-a lungul întregului lanţ al ierarhiei militare naţionale, în
sinteză, putem afirma că, toate structurile militare actuale trebuie să devină reactive şi să se
fundamenteze pe câteva cerinţe, care să valorifice pe deplin disponibilităţile acţiunii în reţea:
• utilizarea modelului de structură joint (întrunită);
• modularizare, angajare expediţionară eficientă;
• sprijin informaţional permanent;
• suport logistic întrunit;
• flexibilitate doctrinară şi integrarea operaţiilor militare [inclusiv a elementelor de luptă
specializate – CIMIC (Cooperarea civili-militari), PSYOPS (Operaţii psihologice) etc.], a altor agenţii şi
organizaţii nonguvernamentale (ONG);
• baze proprii de dispunere, instruire, îmbarcare/debarcare;
• rezerva de forţe active.
Pentru realizarea acestui deziderat şi a obiectivelor etapei pe care o parcurge actualmente
organismul militar, de integrare operaţională în NATO şi Uniunea Europeană, activităţile de
remodelare structurală şi de operaţionalizare au fost orientate prioritar pe îndeplinirea obiectivelor
NATO privind dezvoltarea capabilităţilor naţionale, în vederea asigurării interoperabilităţii la nivelul
Alianţei şi operaţionalizarea graduală a forţelor destinate NATO, conform unor planuri şi ordine
interne.
Procesul de operaţionalizare a forţelor destinate NATO şi UE a vizat îndeplinirea
angajamentelor asumate pentru punerea la dispoziţia Alianţei a capabilităţilor stabilite prin
Obiectivele Forţei. România şi-a asumat în ultima perioadă 52 de Obiective ale Forţei (inclusiv în
domeniul instruirii standardizate, al procedurilor operaţionale, al comunicaţiilor şi informaticii),

4
Strategia de transformare a Armatei României, Bucureşti, 2007, p. 16.
5
Ibidem, p.16.
dintre care6: 15 pentru Forţele Terestre, 10 pentru Forţele Aeriene, 11 pentru Forţele Navale şi 16 în
coordonarea structurilor centrale. Prin acestea, cerinţele operaţionale au crescut calitativ, ceea ce
presupune eforturi financiare şi tehnologice sporite. Deşi, îndeplinirea Obiectivelor Forţei constituie
o prioritate, reducerea continuă a bugetului apărării determină întârzieri în realizarea acestora.
Ca obiectiv specific al Strategiei de transformare, îndeplinirea obligaţiilor faţă de NATO
presupune, alături de alte elemente, şi angajarea cu forţe şi capabilităţi, la toate operaţiile Alianţei.
România a participat/participă la operaţiile NATO din Afganistan (ISAF), Kosovo (KFOR),
Bosnia-Herţegovina (Comandamentul NATO din Sarajevo), Irak (Misiunea NATO de Instruire
pentru Irak  NTM-I) şi „Active Endeavour” din Marea Mediterană.
În contextul eforturilor generale pentru consolidarea statutului României în Uniunea
Europeană, Armata a continuat să participe la dimensiunea militară a Politicii Europene de
Securitate şi Apărare – PESA (European Security and Defence Policy – ESDP), în special prin
intermediul Grupurilor tactice de luptă, dar şi în cadrul unor misiuni militare sau civile.
De asemenea, România va participa la planificarea capacităţilor de apărare în cadrul UE şi
a apărării colective a Alianţei, urmărind cu consecvenţă obiectivul de a-şi spori contribuţia politică
şi militară la cele două organisme internaţionale.
În vederea realizării cerinţei privind modernizarea echipamentelor militare,
s-a elaborat Concepţia de Înzestrare cu Sisteme şi Echipamente Majore a Armatei României în
perioada 2006-2025, aprobată de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării cu Hotărârea nr.
27/13.02.2006, iniţiindu-se programe de achiziţii de armamente şi tehnică militară, menite să
asigure creşterea performanţelor acţionale ale structurilor militare şi interoperabilitatea cu
structurile militare ale ţărilor membre NATO.
Iniţierea acestor programe de achiziţii a avut la bază misiunile stabilite prin Strategia de
transformare a Armatei României, precum şi prevederile documentelor de planificare a apărării pentru
perioada 2007-2012, urmărindu-se: implementarea proiecţiei structurii de forţe, îmbunătăţirea stării
tehnice a armamentelor şi tehnicii militare din înzestrarea armatei, alinierea la standardele NATO în
materie de înzestrare, utilizarea capacităţilor tehnice şi tehnologice ale industriei româneşti etc.
Remodelarea Sistemului de comandă şi control este necesară în scopul optimizării actului
decizional-acţional şi crearea condiţiilor pentru atingerea obiectivului final, superioritatea
decizională. Aceasta se derulează în baza prevederilor Strategiei de transformare a Armatei
României, iar în acest context, membrii Consiliului Suprem de Apărare a Ţării au aprobat
Concepţia privind conducerea, comanda şi controlul în Armata României. Această Concepţie
prevede îmbunătăţirea şi perfecţionarea următoarelor elemente: conducerea apărării, conducerea
operaţională, conducerea administrativă, sistemul de comandă şi control şi transformarea unor
comandamente la nivel operativ şi tactic, eşalonat, până în anul 2015.
Politicile din domeniul resurselor umane au vizat realizarea unei armate cu personal în
întregime profesionist, astfel încât, începând cu 01.01.2007 a fost posibilă trecerea la serviciul
militar pe bază de voluntariat, ceea ce a creat condiţiile dezvoltării pe viitor, a unui sistem de
management al resurselor umane modern şi performant. Obiectivele acestei activităţi au urmărit:
atragerea resursei umane corespunzătoare cerinţelor cantitative şi calitative impuse de Strategia de
transformare şi de o armată profesionistă şi asigurarea unor condiţii motivante de evoluţie în
carieră. Deşi, deocamdată, Armata nu se confruntă cu o criză a recrutării de personal, tendinţa, în
ansamblu, este de scădere a atractivităţii profesiei militare, fapt demonstrat de numărul mare al
demisiilor atât din rândul cadrelor tinere, cât şi la nivelul soldaţilor şi gradaţilor voluntari.
Modernizarea sistemului de management al resurselor umane trebuie să continue prin
adaptarea cadrului normativ din domeniul resurselor umane la standardele şi cerinţele integrării
depline în NATO şi UE, prin atragerea şi generarea resurselor umane cu potenţial ridicat pentru
profesia militară, prin asigurarea transparenţei, corectitudinii şi şanselor egale în activităţile de
management şi de promovare în cariera militară a întregului personal (implementarea

6
Raport privind activitatea Ministerului Apărării Naţionale pe anul 2008, p. 3, pe http://www.mapn.ro/legisla
tie/raport_activitate_MAPN_2008.doc.
mangementului carierei individuale), proiectarea structurilor şi realizarea unei repartiţii a gradelor,
care să corespundă modelului piramidal de alocare a posturilor în structurile militare.
Una dintre dimensiunile cele mai importante ale procesului de transformare a armatei,
instrucţia, s-a desfăşurat în contextul general creat de participarea la misiuni în afara teritoriului
naţional, de continuarea şi menţinerea procesului de operaţionalizare a forţelor, concentrându -se
pe: definitivarea cadrului doctrinar-conceptual, realizarea nivelului necesar de instruire a forţelor
dislocabile, în conformitate cu standardele NATO/UE şi creşterea gradului de interoperabilitate,
deşi, în multe situaţii, resursele financiare au fost sub nivelul solicitat, s-au semnalat restanţe
privind dotarea cu echipamente şi, de asemenea, nu s-au finalizat la termen anumite contracte de
achiziţii/modernizare planificate.

1.2.4. Domenii de bază şi obiective ale procesului de transformare militară

Transformarea se va realiza prin armonizarea concentrării eforturilor în vederea îndeplinirii
obiectivelor pentru fiecare domeniu specific organismului militar.
Din perspectivă Aliată, procesul transformării abordează trei domenii: cultura militară,
planificarea şi capabilităţile, iar procesele aferente acestora se sprijină pe următorii patru piloni:
coerenţa operaţiilor întrunite, exploatarea avantajelor informaţionale, dezvoltarea conceptelor şi
experimentarea (Concept Development and Experimentation  CD&E) şi dezvoltarea capabilităţilor
de transformare.
Primul pilon, coerenţa operaţiilor întrunite, contribuie practic la obţinerea obiectivelor
pentru întreaga gamă de misiuni. Cel de-al doilea pilon, exploatarea avantajelor informaţionale,
vizează creşterea capabilităţilor faţă de cererile de informaţii, creşterea capabilităţilor de apărare în
domeniul informaţiilor şi capabilităţi de cercetare, observare şi recunoaştere adaptate conceptului de
reţea. Cel de-al treilea pilon, dezvoltarea conceptelor şi experimentarea, reprezintă o metodă de
verificare a modului în care construcţiile teoretice ale unor concepte operaţionale şi organizaţionale,
ale unor subsisteme şi sisteme de armament, precum şi capabilităţile acestora, răspund cerinţelor de
transformare şi provocărilor din mediul de securitate. Cel de-al patrulea pilon, dezvoltarea
capabilităţilor de transformare, vizează realizarea unor mecanisme puternice de implementare a
rezultatelor conceptelor validate prin experimentare, în scopul dezvoltării altor programe de
cercetare pentru continuarea transformării în domeniile: doctrinar-conceptual, operaţional, al
instruirii, educaţiei, conducerii (formarii de lideri militari), structurii de forţe, interoperabilitate etc.
Din perspectiva Strategiei de transformare a Armatei României, domeniile prioritare, sunt7:
managementul resurselor de apărare (managementul planificării integrate a apărării, resursele
umane, creşterea calităţii vieţii personalului, managementul financiar-contabil), informaţii pentru
apărare, operaţii, conducere, evaluare sistemică şi structurală, comunicaţii şi informatică, înzestrare,
doctrine şi instruire, logistică, cercetare ştiinţifică, proprietăţi imobiliare şi de infrastructură, domeniul
activităţilor de comunicare. Procesul de transformare într-un anumit domeniu se va corela şi
sincroniza, pe etape, cu procesul de transformare din celelalte domenii, astfel încât interdependenţa
realizată să asigure coerenţă procesului de transformare, în ansamblul său.
În domeniul managementului resurselor pentru apărare, scopul principal este constituit de
optimizarea procesului de alocare şi utilizare a resurselor destinate Ministerului Apărării (umane,
materiale şi financiare), în vederea realizării obiectivelor de transformare ale Armatei României în
corelaţie cu cele ale Alianţei. Pentru asigurarea continuităţii transformării, se va urmări armonizarea
obiectivelor domeniilor planificării apărării, pentru realizarea conceptului de planificare integrată a
apărării, în strânsă conexiune cu Sistemul de Planificare, Programare, Bugetare şi Evaluare.
Coordonatele transformatoare ale managementului resurselor umane vor fi concretizate în
dezvoltarea unui sistem modern de gestionare a acestora, capabil să asigure menţinerea
competitivităţii instituţiei militare pe plan naţional şi internaţional, creşterea gradului de adecvare a
calităţii personalului la misiunile specifice, amplificarea capacităţii de reacţie sistemică la
solicitările mediului de securitate în continuă schimbare. Acest proces, în etapa următoare, va

7
Strategia de transformare a Armatei României, Bucureşti, 2007, pp. 19-32.
urmări îndeplinirea următoarelor obiective specifice 8 : modernizarea cadrului instituţional al
managementului resurselor umane pentru atragerea şi generarea resursei umane cu potenţial ridicat,
precum şi remodelarea învăţământului militar.
În termeni practici, în vederea creşterii calităţii vieţii personalului, efortul se va concentra
pe crearea cadrului normativ pentru asigurarea unor condiţii optime de muncă şi instruire, pe
recuperarea, recreerea şi refacerea fizică şi psihică a militarilor care au participat la misiuni în afara
teritoriului naţional, precum şi pentru sprijinul familiilor acestora.
Cheia „spiralei transformării” 9 organismului militar este realizarea unui sistem de
conducere capabil să abordeze provocările adresate de viitoarele operaţii bazate pe efecte şi care să
susţină superioritatea decizională. În acest sens, elementele-cheie sunt reprezentate, cu prioritate, de
eliminarea eşaloanelor de comandă-control care nu se mai dovedesc necesare, ceea ce va conduce la
eficientizarea structurilor specifice şi accelerarea ciclului de elaborare a deciziilor pe timp de pace şi
adaptarea cu uşurinţă a sistemului în situaţii de criză, de conflict militar sau pentru rezolvarea
misiunilor în caz de urgenţe civile. Noua arhitectură a sistemului trebuie să fie aplicabilă atât pentru
conducerea forţelor în misiuni de apărare naţională (într-o perioadă de timp limitată), cât şi pentru
conectarea la un comandament aliat, şi, în consecinţă, realizarea planificării, organizării, execuţiei şi
controlului într-un sistem integrat şi coerent.
Transformarea operaţiilor trebuie adoptată din punct de vedere structural, conceptual-
doctrinar şi acţional.
Natura şi conţinutul diverselor operaţii ce urmează a fi întreprinse se pot schimba chiar pe
timpul desfăşurării acestora, ceea ce impune o transformare în structura forţei (armate profesioniste,
structuri modulare) şi a rolului şi misiunilor specifice.
Majoritatea experţilor militari apreciază că procesul de transformare urmăreşte trei concepte
doctrinar-operaţionale principale: operaţii bazate pe efecte, războiul bazat pe reţea şi operaţii
rapide şi decisive.
Forţele şi capabilităţile trebuie să fie apte să adopte acţiunile coordonate şi concertate
politic, militar, economic, informaţional, social, ştiinţific şi în ceea ce priveşte infrastructura între
organizaţiile guvernamentale şi neguvernamentale, solicitând abordarea centrată pe efecte10.
Viitoarele operaţii vor avea un caracter predominant întrunit-multinaţional,
multidimensional şi expediţionar. Dezvoltarea sistemelor informaţionale, a instrumentelor de
supraveghere şi avertizare, a echipamentelor militare de colectare, manipulare şi transmitere a
informaţiilor prin reţea, vor permite ca operaţiile militare să fie planificate şi executate într-un ritm
mai rapid, astfel încât să se creeze un efect hotărâtor la momentul oportun. Tehnologia va fi unul
dintre multiplicatorii de putere ai forţei.
Obiectivele determinante ale activităţii de informaţii pentru apărare sunt şi vor rămâne:
realizarea superiorităţii informaţionale prin obţinerea, prelucrarea şi furnizarea de produse finite de
informaţii, către autorităţile decizionale naţionale, aliate şi partenere, dezvoltarea schimbului de
informaţii în timp real pentru planificarea şi desfăşurarea operaţiilor şi misiunilor militare în
conformitate cu rolurile şi obligaţiile asumate de România, adaptarea permanentă la noile concepte
doctrinar-operaţionale, identificarea şi punerea în aplicare a elementelor privind standardizarea
(strategii şi doctrine comune), ca mijloc de integrare rapidă a sistemelor de informaţii şi de
asigurare a interoperabilităţii etc.
Procesul de transformare în domeniul comunicaţii şi informatică se va concentra asupra
„realizării sistemului C4I2SR şi informatizării armatei României” 11 şi, în acelaşi timp, va
presupune corelarea acţiunilor de modernizare a infrastructurii şi a mijloacelor deja existente cu
cele de achiziţionare a unor noi elemente de reţea, aplicarea principiului standardizării, ce ţine de

8
Strategia de transformare a Armatei României, Bucureşti, 2007, p. 19.
9
Eugen Bădălan, Valentin Arsenie, Gheorghe Văduva, Eseu despre arta strategică, Bucureşti, Editura Militară,
2005, p. 376.
10
Commander’s Handbook for an Effects-Based Approach to Joint Operations, Joint Warfighting Center, Suffolk,
USA, 2006, Capitolul II, p. II-1.
11
Strategia de transformare a Armatei României, Bucureşti, 2007, p. 27.
filosofia integrării operaţionale şi de interconectare cu sistemele similare ale ţărilor membre NATO
şi Uniunii Europene, asigurând suportul necesar pentru exercitarea comenzii şi controlului la toate
nivelurile, în ţară şi în teatrele de operaţii.
În scopul realizării compatibilităţii şi interoperabilităţii între armatele aliate, s-au stabilit
măsuri privind politica de înzestrare şi modernizare a echipamentelor militare din dotare, menite să
micşoreze actualele decalaje de performanţă între capabilităţile militare.
Coordonatele fundamentale ale viitorului proces de înzestrare a Armatei României sunt12:
capacităţile adecvate de gestionare a acţiunilor militare, implementarea noilor tehnologii,
utilizarea eficientă a informaţiilor, capacitatea de reacţie rapidă şi de acţiune întrunită,
capacitatea de acţiune a forţelor la mari distanţe, posibilitatea de susţinere a acestora în teatru,
protecţia multidimensională şi participarea la operaţii multinaţionale conduse de NATO, UE sau
ONU în condiţii dificile de mediu.
Transformarea în domeniul „doctrine şi instruire”; în vederea îndeplinirii unor misiuni noi
şi complexe, baza conceptuală şi fizionomia viitoarelor acţiuni militare vor suferi transformări
semnificative în privinţa doctrinelor, tacticilor, tehnicilor şi a procedurilor. Pe cale de consecinţă,
structurile militare de toate tipurile şi de la toate nivelurile trebuie să răspundă unui spectru tot mai
larg de misiuni şi activităţi, cerinţelor operaţionale moderne, precum şi prevederilor doctrinelor
întrunite aliate şi ale conceptelor specifice, într-un sistem de gândire militară unitară.
În acest context, conţinutul şi formele proceselor desfăşurate în cadrul învăţământului
militar şi al instrucţiei trebuie adaptate noilor condiţii, astfel încât, rezultatele acestor procese să fie
în concordanţă cu fizionomia spaţiului de luptă modern şi cu cerinţele transformării continue a
Alianţei şi a celor desprinse din Revoluţia în Afacerile Militare contemporană.
Procesul de transformare se manifestă masiv în toate domeniile, deoarece majoritatea
activităţilor trebuie adaptate, reconstruite ori recreate potrivit unor noi exigenţe, unui nou cadru
conceptual-doctrinar, unei noi filosofii, cea a spaţiului european şi euroatlantic şi cea a transformării
permanente.

12
Concepţia de înzestrare cu sisteme şi echipamente majore a Armatei României în perioada 2006-2025,
Bucureşti, 2006, p. 5, http://www.dpa.ro/documente/politici/ConceptiaInzestrare.pdf.