CAPITOLUL I

PROCESUL DE REFORMĂ ŞI MODERNIZARE A ARMATEI ROMÂNE DUPĂ ANUL

1989

Începutul reformei şi al modernizării

Armata este o instituţie specializată în apărare, care poate folosi violenţa în mod legal, pentru
a îndeplini misiunile ce îi revin. Ea dispune de o organizare adecvată, personal calificat,
mijloace de luptă diverse, acte normative ce îi justifică existenţa şi întrebuinţatea violenţei, în
principal în înfăptuirea sarcinilor încredinţate. Fiind o instituţie unică, un subsistem al sistemului
social global, structura, rolul şi statulul armatei sunt determinate de contextul istoric şi de
evoluţia societăţii.
{ Organismul militar al României are misiunea de a preveni, de a descuraja şi de a înfrânge
agresorii care ameninţă securitatea statului român, concomitent cu asigurarea capacităţii de a
participa la prevenirea conflictelor, la gestionarea crizelor şi la apăraea colectivă.1 }
O dată cu răsturnarea regimului comunist, în anul 1989 statul român a început o nouă etapă a
istoriei. Sfârşitul revoluţiei în luna decembrie a anului 1989 a reprezentat începerea unui proces
de reformă şi modernizare a întregii societăţi româneşti, implicit a Armatei, care pâna atunci
fusese modelată şi pregătită în cea mai mare parte pentru apărarea teritoriului naţional şi a
regimului politic comunist.
Începând cu anul 1990 rolul instituţiei militare a României a suferit anumite modificări, ea
începând să fie implicată în prevenirea conflictelor, gestionarea crizelor şi controlarea
proceselor de stabilitate. Armata a fost printre primele instituţii ale statului unde reforma şi-a
pus amprenta imediat după căderea blocului comunist.
Procesul de reformă şi modernizare s-a desfăşurat în paralel cu acţiunile politice şi diplomatice
pentru aderarea României la Alianţa Nord-Atlantică, reforma reprezentând una din condiţiile
realizării compatibilităţii şi interoperabilităţii cu armatele statelor membre NATO, proces ce s-a
desfăşurat în toate structurile militare şi a cuprins măsuri şi acţiuni pe termen scurt, mediu şi
lung. Cauzele acestor transformări s-au bazat pe o serie de determinante ce s-au produs atât pe
plan intern cât şi extern. La nivel intern modernizarea societăţii româneşti a determinat şi
democratizarea instituţiei militare prin instituirea controlului civil asupra cadrelor militare şi
prin întărirea relaţiilor civili-militari, caracteristică a unei armate moderne. În acest context a
fost introdusă reforma militară în procesul reformei sectorului de securitate, pe baza unei
coordonări a controlului civil democratic asupra întregului domeniu de forţe de securitate.

1
Hotărârea nr.318 din 20 aprilie 2000 pentru aprobarea Strategiei militare a României

1
 În plan extern datorită modificării mediului internaţional de securitate, a fost necesară o
restructurare a forţelor şi o înzestrare cu mijloace moderne de luptă, pentru a fi eficientă în
combaterea noilor ameninţări ce au apărut.
Pentru a atinge ţintele reformei în domeniul militar şi în scopul integrării României în
Organizaţia Tratatului Nord Atlantic principalele orientări de acţiune stabilite de Cartea Albă a
Guvernului sunt: perfecţionarea conducerii, redimensionarea şi restructurarea armatei în
conformitate cu modelul occidental, profesionalizarea şi aplicarea criteriilor şi standardelor de
performanţă în domeniul managementului resurselor umane, modernizarea înzestrării cu
echipament militar la nivelul standardelor armatelor secolului XXI, apărarea aeriană şi
managementul spaţiului aerian, logistică şi infrastructură.2
La început scopul acestor procese era concentrat pe reducerea armamentelor, restructurarea
forţelor şi introducerea sistemului de control democratic asupra forţelor armate, însă cu timpul
cele două procese s-au extins şi asupra instituţiilor ce au rolul de a împiedica violenţa în statul
român.
Principalii factori ce au determinat aceste acţiuni au fost interesele naţionale ale României,
dorinţa politico-militară de integrare în structurile de securitate şi apărare europeană şi
euroatlantică(Organizaţia Tratatului Atlanticului de nord, Uniunea Europeană), cerinţa
modernizării instituţiei militare potrivit tendinţelor existente pe plan mondial, necesitatea
interoperabilităţii, compatibilităţii şi standardizării structurilor militare în raport cu armatele
statelor membre NATO, conflictele militare.

Conducerea
Conducerea Armatei Române este executată de către autorităţile principale ale statului, în
conformitate cu prevederile din Constituţie. La nivel strategic Statul Major General are rol în
conducerea comenzilor militare şi a operaţiunilor armate. Aplicarea şi coordonarea acţiunilor
militare pe timp de pace sau de criză îi revine Centrului Naţional de Comandă Militară, iar
pentru situaţiile de criză mai deosebite este înfiinţat Marele Cartier General.3
Şeful Statului Major General este militarul cu rangul cel mai înalt de conducere din Armată,
fiind subordonat preşedintelui României, Consiliului Suprem de Apărare a Ţării şi Ministerului
Apărării Naţionale. El este numit în funcţie la propunera ministrului apărării naţionale de către
preşedintele statului român Aceste mai deţine rolul în organizarea planificare şi
operaţionalizarea forţelor, în mobilizarea cadrelor şi a militarilor, în planificarea armamentelor,
poate introduce sistemul de comandă, control, supraveghere; încheiei parteneriate cu armatele
altor state şi asigură promovarea valorilor culturale militare.
2
Cartea Albă a Guvernului
3
Idem 1

2
 Misiunea pentru dirijarea acţiunilor militare operative o au Comandamentul Operaţional
Întrunit, Comandamentele Operaţionale ale Forţelor Aeriene şi Navale şi Comandamentele
operaţionale Teritoriale.
? achiziţionarea sistemelor complexe şi echipamentelor pentru înzestrare îi revine
Departamentului pentru Armamente.
Reforma
Reforma a reprezentat un program destinat să modifice situaţia militară românească, cu toate
componentele sale: învăţământ, structură, instrucţie, mentalităţi, având ca obiectiv crearea unei
armate de mici dimensiuni, profesionalizată, înzestrată cu echipamente moderne, capabilă să
întărească pacea în lume şi în propriul stat. Realizarea acestui obiectiv a ,,presupus şi atingerea
altor obiective parţiale cum sunt:
a) un nou cadru legislativ, specific domeniului apărării;
b) separarea atributelor politice de cele militare la nivelul conducerii centrale a armatei şi
asigurarea controluluii democratic al societăţii civile asupra organismului militar;
c) simplificarea modalităţilor de conducere a trupelor;
d) perfecţionarea sistemului de trecere a armatei de la starea de pace la starea de război;
e) realizarea unui sistem viabil de perfecţionare a pregătirii cadrelor militare active;
f) restructurarea şi modernizarea învătământului militar;
g) modernizarea instruirii gradaţilor şi soldaţilor;
h) realizarea unui nou sistem educaţional, care să includă şi convingerile religioase, bazat
pe sentimente patriotice, devotament şi spirit de sacrificiu pentru apărarea ţării;
i) asigurarea unor condiţii de viaţă şi de munca decente;
j) restructurarea şi amplificarea relaţiilor de colaborare cu celelalte state.”4

Modernizarea
Cel de-al doilea proces la care este supusă armata după anul anul 1990 este modernizarea
acestei instituţii prin care se bazează pe revizuirea structurilor de forţe concomitant cu noul
mediu de securitate, pe realizarea unor structuri de personal echilibrate şi pe procurarea de
achiziţii moderne pentru tehnica militară.
Datorită acestor procese începute în anul 1990, au fost luate anumite măsuri pe termen scurt,
mediu şi lung ce s-au desfăşurat în mai multe etape:
I Prima etapă s-a desfăşurat între anii 1990-1995, având ca scop structurarea şi depolitizarea
armatei prin:
- desfiinţarea structurilor politice din armată şi introducera controlului civil;

3
- anularea Tratatului de la Varşovia;
- formarea unui cadru legislativ pentru organizarea armatei în conformitate cu statul democratic;
- aplicarea unor măsuri de reducere a forţelor şi a armamentelor;
- crearea unor structuri noi de forţe, pentru a putea participa la diferite misiuni în interiorul
statului, cât şi în afara acestuia;
- declanşarea unor programe de modernizare a înzestrării;
- stoparea folosirii militarilor ca forţă de muncă gratuită în economia naţională;
- reorganizarea structurii de forţă, renunţându-se la împărţirile de tip divizie şi regiment, în
favoarea structurilor de tip brigadă şi corp de armată.
În această etapă au fost înfiinţate Comitetul de Acţiune pentru Democratizarea Armatei
(CADA) în anul 1990 la care au aderat 75 de ofiţeri din 43 de unităţi militare (acesta a fost
desfiinţat câteva luni mai târziu); Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (CSAT) şi tot în această
perioadă are loc un moment important în procesul de reformă şi anume semnarea tratatului cu
privire la reducerea forţelor Convenţionale în Europa (FCE)5, ceea ce a determinat statul român
să facă reduceri la nivelul forţelor armate şi al armamentului aflat în dotare. Spre sfârşitul anului
1995 în armată a fost introdusă asistenţa religioasă, la unităţi apărând pentru prima dată după
1989 preoţii militari. În urma acestor modificări, instituţia militară a făcut un prim pas spre o
armată modernă.
II. Cea de-a doua etapă a procesului de reformă şi modernizare a inclus perioada anilor 1995-
1997 şi s-a bazat pe operaţionalizarea structurilor realizate în prima etapă (încadrarea cu militari
profesionişti; finanţarea pentru a aduce tehnica veche la un nivel mediu), structurarea armatei,
reorganizarea învăţământului militar, finalizarea reorganizării structurilor alese să participe la
diferite misiuni, însă principala caracteristică a acestei perioade a reprezentat-o declanşarea
procesului de interoperabilitate cu armatele statelor membre ale Alianţei, pe baza obiectivelor
stabilite în ciclul PARP.
III. În perioada anilor 1997-2000 a avut loc cea de-a treia etapă a celor două procese, aceasta
vizând finalizarea analizelor şi studiilor pe baza cărora a fost elaborată prima Concepţie de
restructurare şi modernizare a Forţelor Armate româneşti, denumită ,,Armata 2000”; înaintarea
către Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a propunerilor de restructurare a unor mari unităţi;
reorganizarea Ministerului Apărării Naţionale şi a Statului Major General; transformarea unor
unităţi în centre de mobilizare şi reorganizarea centrelor de pregătire şi perfecţionare a cadrelor.
În anul 1997 a fost constituită Forţa de Reacţie Rapidă (FRR) ce a avut un rol important în
intervenţia rapidă în caz de criză sau de conflict.

4
 Parteneriatul pentru Pace
Reforma sistemului militar românesc de după 1990 a reprezentat găsirea şi punerea în practică
a unor soluţii pentru a putea face faţă schimbărilor şi noilor provocări apărute în mediul
internaţional. În acest context, România a devenit prima ţară din estul Europei, membră a
Parteneriatului pentru Pace (PpP), moment văzut ca o etapă importantă a integrării statului în
Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord.
Parteneriatul pentru Pace reprezintă un cadru de cooperare militară între statele aliate şi cele
membre NATO, lansat un ocazia Summitu-lui de la Bruxelles în anul 1994, ce are rolul de a
întări cunoaşterea reciprocă şi dezvoltarea încrederii între state, ajutând la realizarea
interoperabilităţii cu structurile NATO.
Aderarea armatei române în anul 1994 la Parteneriat, a avut un rol semnificativ în reforma
instituţiei militare, datorită posibilităţii de creare a unor instituţii democratice, care să uşureze
dezvoltarea unor forţe armate moderne. Acest program de Parteneriat a moledat reforma din
cadrul armatei fundamentând un instrument al pregătirii forţelor destinate tuturor misiunilor în
sprijinul păcii şi un impuls pentru sporirea credibilităţii României ca factor stabilizator şi
furnizor de securitate în Europa de Sud-Est.
Angajamentele asumate de armata noastră în cadrul PpP sunt legate de realizarea
interoperabilităţii cu armatele Alianţei, aceasta obligându-se:
“1. să menţină capabilităţi şi disponibilităţi pentru a contribui la operaţiuni sug egida
Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) sau a Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în
Europa (OSCE);
2. să dezvolte relaţii militare cu armatele statelor NATO în scopul planificării
antrenamentelor şi exerciţiilor comune pentru întărirea capacităţii de a întreprinde
misiuni de menţinere a păcii sau alte tipuri de misiuni;
3. să mărească numarul de forţe care să poată opera cu cele ale membrilor Alianţei.”6
Militarii români au participat la peste 2700 de seminarii, cursuri şi conferinţe şi la 170 de
exerciţii NATO (terestre, aeriene, navale, logistice şi de protecţie civilă) exersând cele trei
operaţiuni de bază ale Parteneriatului, stabilit prin Documentul Cadru: operaţiuni în sprijinul
păcii, acţiuni de căutare–salvare şi de ajutor umanitar atât pe teritoriul naţional, cât şi pe cel
străin, armata română fiind unul dintre cei mai activi membri.
Principalele misiuni la care a participat armata României în cadrul acestei cooperări au fost
misiunea SFOR în Bosnia-Herţegovina, desfăşurată în anul 1996, misiunea UNAVEM în
Angola, între anii 1997-1999, şi misiunea ALBA din Albania în anul 1997.
Printre învăţăturile acumulate în cei zece ani de parteneriat pot fi precizate:

5
 • ,,eforturiele susţinute, seriozitatea şi hotărârea în acţiune prin participarea în diverse teatre
de operaţiuni, alături de aliaţi şi parteneri, au demonstrat că Armata Română este un furnizor
de securitate în regiune;
• utilizarea expertizei şi experienţei aliaţilor şi celorlalţi parteneri în vederea adaptării şi
instruirii adecvate a forţelor, elaborarea de planuri operaţionale şi implementarea sarcinilor
în domeniul apărării şi securităţii, reprezintă ingrediente ale atingerii unui grad ridicat de
interoperabilitate cu forţele aliate;
• ameninşările transnaţionale pot fi combătute prin solidaritate şi acţiuni comune între aliaţi
şi parteneri;
• menţinerea legăturii şi a dialogului permanent cu societatea civilă, privind participarea ţării
noastre la operaţiuni sub comanda NATO, asigură o mai bună înţelegere a semnificaţiei şi
utilităţii relaţiilor de parteneriat.7

Procesul de Planificare şi Analiză a Parteneriatului

O data cu semnarea Documentului Cadru al Parteneriatului pentru Pace, statul român şi în
deosebi armata, au acceptat în luna decembrie a anului 1994 şi Procesul de Planificare şi
Analiză a Parteneriatului (PARP), eveniment ce a asigurat creşterea interoperabilităţii cu
armatele statelor membre NATO, prin schimb de informaţii între parteneri şi prin oferirea de
consultanţă din partea specialiştilor Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord.
Interoperabilitatea cu armatele NATO a presupus instruirea pentru folosirea hărţilor
standardizate, prin perfecţionarea sistemului de conducere, perfecţionarea instruirii trupelor
la nivelul armatelor moderne şi nu în ultimul rând cunoaşterea doctrinelor de bază.
În acest proces PARP desfăşurat pe cicluri de lucru, armata României şi-a propus să
îndeplinească un numar de 84 de obiective, numite iniţial Obiective de Interoperabilitate, apoi
Obiective Iniţiale de Parteneriat, ajungând la final să fie numite Obiective de Parteneriat. În
primul ciclu PARP desfăşurat între anii 1995-1997 au putut fi realizate 19 obiective, urmând
apoi ca în cel de-al doilea ciclu derulat între anii 1997-1999 să se realizeze 44 de obiective de
interoperabilitate.

Relaţiile internaţionale
Relatiile militare internaţionale sunt incluse şi ele în procesul de reformă şi modernizare a
armatei având scopul de a creşte încrederea puterii noastre pe plan global. Instituţia militară a
României a iniţiat prin Strategia Relaţiilor Militare ale Ministerului Apărării Naţionale

6
programe şi parteneriate cu unele state ale lumii cum sunt: Statele Unite ale Americii, Germania,
Franţa, Marea Britanie, Italia, Turcia, Grecia, Norvegia, Olanda, Ungaria, Spania.
Scopurile acestor colaborări au avut în vedere dezvoltarea relaţiilor militare cu unele din
statele lumii, îmbunătăţirea unor noi domenii din structurile armate, precum şi sporirea
numărului de activităţi, în vederea sporirii cunştiinţelor militare, pentru a putea ajunge la gradul
de interoperabilitate cu structurile NATO.
În anul 1993 a avut loc semnarea unui parteneriat între România şi SUA, ce a avut rolul de a
sprijini reformele din cadrul sectorului de securitate. Principalele programe de asistenţă militară
oferite de Statele Unite ale Americii armatei române au fost ,,Programul MIL-TO-MIL”
(program ce a consolidat stabilirea de contacte ale militarilor români cu militarii americani) şi
,,Iniţiativa de la Varşovia” (program SUA de finanţare a ţărilor membre ale Parteneriatului
pentru Pace). În cadrul celui de-al doilea parteneriat, SUA a pus la dispoziţia armatei noastre
sume anuale de bani pentru achiziţionarea unor echipamente şi pentru acoperirea unor exerciţii
din cadrul Parteneriatului pentru Pace.
Datorită programului MIL-TO-MIL, Armata României colaborează şi cu Garda Naţională a
statului Alabama, prin planul ,,Parteneriat între Naţiuni”.
Cooperarea cu SUA a avut un rol semnificativ, în îmbunătăţirea sistemului de instruire a
militarilor, prin înfiinţarea Centrului de Instruire prin Simulare şi a Centrului de Pregătire a
Subofiţerilor de la Piteşti; asupra selecţiei, formării şi promovării personalului din instituţia
militară şi în schimbul de informaţii privitoare la dezvoltarea cercetării, fiind semnat la 26
februarie 1996 un acord între Ministerul Apărării Naţionale şi Departamentul Apărării al
Statelor Unite ale Americii.
Cu statul german armata României a avut o relaţie de parteneriat, în cadrul căruia militarii
Germaniei au oferit soluţii în vederea restructurării, modernizării şi instruirii forţelor armate
române
Parteneriatul militar cu statul francez s-a desfăşurat în anul 1997, prin colaborarea între
ministerele apărării celor două state şi prin cooperarea asupra armamentului, armata franceză
având reprezentanţi militari în cadrul Ministerului Apărării Naţionale a României, în
compartimentele resurselor umane, logistică şi instrucţie, în vederea ajutorării de obţinere a
interoperabilităţii a Armatei române.
În urma parteneriatului stabilit între armata României şi armata Marii Britanii, armata română a
beneficiat de consiliere în elaborarea strategiilor privitoarea la procesele de restructurare a
forţelor armate, de modernizare a forţelor navale şi de educare şi instruire a cadrelor militare.
Prin această cooperare britanicii au oferit asistenţă României in vederea constituirii Centrului
Regional de Instruire din cadrul Parteneriatului pentru Pace de la Bucureşti. Cap 2 albastru

7
 La data de 8 martie a anului 1994 Ministerul Apărării Naţionale a statului român a semnat un
protocolul de cooperare, cu privire la armată, cu Ministerul Apărării al Regatului Spaniei.
Colaborarea dintre cele două armate a avut ca scop obţinerea sprijinului Spaniei, ca ţară
membră a NATO, în eforturile organismului militar al României de promovare a candidaturii la
8
Alianţa Nord Atlantică.

Planul de acţiune pentru aderare

În luna aprilie a anului 1999 la Summitul de la Washington NATO a fost lansat ,,Planul de
Acţiune pentru Aderare”, acesta reprezentând o iniţiativă pentru aderare la Alianţă, ce este
realizat pe baza Dialogului Individual Intensificat şi prin implementarea Programului Naţional
Anual pentru Integrarea României în cadrul NATO, ca are ca direcţii de acţiune asumarea
angajamentelor militare în cadrul convorbirilor de aderare şi îmbunătăţirea contribuţiei militare
pentru întreaga gamă de misiuni ale Alianţei.
Domeniile prioritare ale organismului militar în cadrul Dialogului Individual Intensificat
România-NATO sunt: restructurarea armatei şi a sistemului logistic; organizarea Forţei de
Reacţie Rapidă; pregătirea forţelor şi participarea la misiuni internaţionale de menţinere şi
sprijin al păcii; dezvoltarea relaţiilor militare şi a interoperabilităţii cu statele membre NATO.
Planul de Acţiune pentru Aderare s-a desfăşurat pe mai multe cicluri, dintre care cele mai
importante sunt al doilea ciclu MAP ce a pus accent pe managementul carierei militare,
implementarea unor noi sisteme, dezvoltarea înzestrării, reconversia militară a personalului ce
urmează a fi disponibilizat, asigurarea forţelor disponibile NATO şi nu în ultimul rând pe
restructurarea forţelor.
Al treilea ciclu MAP s-a concentrat pe domenii prioritare ce au avut ca obiective
operaţionalizarea şi continuarea restructurării forţelor armate, compatibilitatea cu NATO,
participarea la activităţi în cadrul Parteneriatului pentru Pace, reforma sistemului militar de
învăţământ şi planificarea apărării, managementul resurselor umane şi a spaţiului aerian,
sistemul de infrastructură şi cel de logistică.
Cel de-al patrulea ciclu MAP ce s-a sfârşit în luna octombrie a anului 2003 a avut ca scop
continuarea obiectivelor propuse în primele cicluri, aducând nou elemente de dezvoltare a
capabilităţilor pentru lupta împotriva terorismului şi îmbunătăţirea capabilităţilor de apărare
NBC.9
Participarea armatei române la ciclurile MAP a asigurat finalizarea procesului de restructurare
a instituţiei militare şi construirea unei armate la nivelul standardelor occidentale, până în

8
Alexandru Leordean, Relaţii Militare Bilaterale, din România-NATO, 1990-2002
9

8
momentul aderării la Tratatul Atlanticului de Nord, reforma atingând un nivel avansat, cu
parametrii bine definiţi.

Calendarul de reforme
Pentru a uşura integrarea în NATO a fost elaborat un calendar de reforme dezvoltat prin
consultări cu NATO şi format pe baza ciclurilor MAP. Acest calendar urmăreşte linia Planului
de Acţiune pentru Aderare, punând accent pe un set de obiective precise de reformă ce vor
trebui să fie îndeplinite. În perioada anilor 2003-2007 armata se va ghida din obiectivele acestui
calendar, care cuprinde o abordare de ansamblu a domeniilor cheie ale reformei instituţiei
militare. Calendarul rolul de a pregătii integrarea efectivă în planificarea şi revizuirea forţelor la
nivelul Alianţei, stabilind aportul României la misiunilu Tratatului Atlanticului de Nord, prin
asumarea asigurării unui nivel de cadru de divizie.
Obiectivele Calendarului de reformă în domeniul militar cuprinde finalizarea documentelor de
planificare a apărării, reforma structurii de forţe şi revizuirea cerinţelor operaţionale pentru
forţele teritoriale; participarea la procesul de palnificare a forţelor NATO; securizarea
comunicaţiilor; perfecţionarea sistemului de educaţie şi instruire; selecţia şi pregătirea
personalului care va ocupa funcţii în cadrul structurilor NATO; asigurarea competenţei
lingvistice; dezvoltarea unei structuri de personal compatibile cu standardela NATO.
Pentru atingerea obiectivelor propuse în planul restructurării Ministerul Apărării Naţionale a
mai elaborat un document numit ,,Concepţia de restructurare şi modernizare a Forţelor Armate
ale României”, potrivit căruia în perioada anilor 2000-2003 se va ajunge la un nivel de forţe
minim ale noilor cerinţe, impuse de necesitatea asigurării unei capacităţi defensive credibile şi a
nivelului de interoperabilitate planificat şi asumat de România.
Restructurarea armatei a fost asigurată prin respectarea unor criterii cum sunt concordanţa între
structurile forţelor şi spectrul de misiuni pe care acestea trebuie să le îndeplinească; asigurarea
stării operative a unităţilor pe timp de pace precum şi alocarea resurselor necesare pe timp de
război; realizarea unor structuri luptătoare, cu o capacitate mare de reacţie şi respectarea
limitelor impuse statului român prin tratate ce privesc limitarea armamentelor şi forţelor
convenţionale.

Resursele umane
Datorită schimbărilor de s-au impus în cadrul organismului militar, procesul de modernizare şi-
a pus amprenta şi asupra sectorului resurselor umane, care a căpătat o importanţă deosebită
datorită realizării noilor structuri de forţe, cât şi adaptării, pregătirii şi instruirii militare, pentru a

9
putea ajunge la standardele Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord. În acest sens au fost
dezvoltate ,, Ghidul carierei militare individuale” şi ,, Ghidul carierei civililor”.
Ghidul carierei militare reprezintă un sistem compatibil cu armatele statelor NATO, ce asigură
şansele egale şi corectitudinea în promovarea cadrelor militare pe treptele ierarhiei, în stil
piramidal, impunând reguli prin care se asigură promovarea în funcţie şi înaintarea în gradul
următor. Acest ghid mai prezintă şi raportul dintre gradul funcţiei şi gradul celui care urmează a
fi încadrat în funcţia respectivă, promovarea pe o treaptă superioară a ierarhiei militare, precum
şi menţinerea unei structuri de personal echilibrate, pe corpuri de cadre militare, grade şi vârste,
corespunzătoare modelului piramidal.
Ca orice sector ce trece printr-un proces de reformă şi modernizare şi resursele umane au
unele obiective prioritare ca:
- păstrarea unei structuri de posturi în sistem piramidal;
- restabilirea carierei militare;
- redefinirea rolului categoriilor de personal;
- realizarea unui sistem de recrutare şi selecţie;
- reducerea efectivelor, potrivit cerinţelor de interoperabilitate cu armatele NATO;
- profesionalizarea personalului militar potrivit standardelor NATO;
- învăţarea limbii engleze pentru a putea asigura participarea personaluilui militar în
diferite activităţi internaţionale;
- schimbarea unor cadre militare, ca rezultat al procesului de restructurare a armatei.
Modernizarea sistemului de pregătire a cadrelor militare a presupus urmărirea unor repere cum
sunt: perfecţionarea formării subofiţerilor ,, utilizând ca sursă principală de formare a acestora,
militarii voluntari; dezvoltarea capacităţii de conducere a unităţilor, ca urmare a participării la
exerciţiile şi operaţiile în cadrul unor forţe multinaţionale; revizuirea programelor de pregătire
din instituţiile militare de învăţământ în scopul introducerii lecţiilor învăţate în cadrul
Parteneriatului pentru Pace şi pregătirea prin cursuri organizate în ţările NATO şi partenere.10

Femeia în armată
Toţi aceşti ani în care procesul de reformă şi modernizare şi-a pus amprenta asupra tuturor
compartimentelor organismului militar, au fost marcaţi şi de creşterea rolului femeii în acest
domeniu militar, o dovadă fiind numărul foarte mare a fetelor care doresc să îmbrăţiseze cariera
militară. Acestea au dovedit că sunt capabile să acţioneze în orice situaţie, obţinând performanţe
incredibile în domeniile care erau considerate a fi în întregime a bărbaţilor, reuşind cu brio să
răspundă exigenţelor mediului militar.

10

10
 Femeile au ajuns să participe la orice fel de misiuni (fie în cadrul compartimentului de
logistică, infanterie sau transmisiuni, sau în posturi chiar de luptător), atât în teritoriul naţional,
cât şi în afara acestuia
Trebuie de menţionat însă că există unele specialităţi militare, unde femeile nu au posibilitatea
să ajungă din pricina pericolelor prea mari.
! După cum am menţionat Armata României luptă pentru a atinge gradul de interoperabilitate şi
compatibilitate cu armatele statelor membre NATO, însă pentru a atinge acest ţel este nevoie de
întreprinderea unor acţiuni cum sunt:
1.Îmbunătăţirea procesului de pregătire din cadrul învăţământului
Pentru a putea participa alături de celelalte armate membre sau partenere NATO la diferite
exerciţii şi misiuni, învăţarea limbii engleze a cadrelor militare a devenit obligatorie pentru a
avea o anumită capacitate lingvistică.
Învăţământul militar românesc este şi el cuprins în procesul de reformă, proces ce are ca scop
formarea, specializarea şi dezvoltarea profesională a tuturor persoanelor militare sau civile din
cadrul instituţiei militare, în conformitate cu cerinţele Alianţei Nord Atlantice. Au fost introdu-
se noi programe strategice, doctrine, proceduri şi concepte NATO, ceea ce duce la o mai bună
realizare a interoperabilităţii. Sistemul de învăţământ militar românesc trebuie să se integreze în
spaţiul european al învăţământului superior şi în spatiul european al cercetării ştiinţifice, cei doi
piloni principale ai societăţii bazate pe cunoaştere, conform documentelor la care România este
semnatară.11
2. Înlocuirea sistemului de pregătire cu unul mai performant
Pentru a realiza o mai bună interoperabilitate cu armatele statelor membre NATO procesul de
reformă al armatei a cuprins şi componenta instruirii, prin redactarea a două documente:
,,Doctrina Instruirii Forţelor Armatei” în anul 2003, ce cuprinde învăţământul militar cu trecerea
de la acumularea de cunoştinţe la dezvoltarea capacităţii de gândire, instrucţia şi instruirea prin
practicarea atribuţiilor funcţiei şi ,,Concepţia Standardizării Instrucţiei” ce reprezintă o condiţie
a standardizării instrucţiei la nivelul NATO.
Instruirea învăţământului are ca scop dezvoltarea şi formarea cadrelor din punct de vedere
profesional, aducând ca nou principiul rotirii forţelor (ţinând cont că o misiune poate dura chiar
între 12 şi 18 luni, este introdus acest principiu pentru ca la fiecare 4 sau 6 luni grupurile din
teatrele de operaţiuni să fie înlocuite de altele).
Sistemul de instruire a dus la perfecţionarea sistemului de pregătire a militarilor, prin adaptarea
programelor de pregătire, pe baza unor documente de planificare şi conducere la nivelul NATO.

11
Declaraţia de la Sorbona (mai 1998), Declaraţia de la Bologna (iunie 1999), Documentele adoptate la întâlnirea
Universităţilor europene de la Salamanca(aprilie 2001), Reuniunea de la Praga a miniştrilor educaţiei din tările
europene (mai 2001)

11
Domeniul instriurii în procesul de reformă este activitatea cea mai importantă, cea mai
complicată şi cea mai utilă.
3. Restructurarea personalului din cadrul instituţiei militare
În paralel cu modernizarea sectorului resurselor umane, armata română a început şi un amplu
proces de restructurare a cadrelor militare reducându-se un număr mare de ofiţeri şi salariaţi
civili. În schimb a crescut numărul de subofiţeri şi maiştri militari, precum şi numărul militarilor
angajaţi ca voluntari.
Procesul de restructurare a armatei s-a făcut în concordanţă cu planificarea anumitor programe
ca ,, Forţa program 2003”, ,,Forţa obiectiv 2007”, ,,Planul cadru de restructurare şi modernizare
a armatei României 2002” şi ,,Planul de Acţiune pentru Aderare (MAP)”, programe ce au ajutat
statul şi armata în cadrul aderării la Tratatul Atlanticului de Nord.
În cadrul programului ,,Forţa program 2003” s-a pus accent pe instruirea subofiţerilor, ce au
fost ajutaţi de corpuri militare americane, pentru a se putea realiza anumite obiective de
interoperabilitate cu armatele Alianţei. Planul acestui program s-a realizat în funcţie de
capacitatea operativă s-a realizat pe trei nivele de actionare cum sunt Forţe active cu capacitate
ridicată de luptă, capabile să îndeplinească o întreagă gamă de misiuni; Forţe teritoriale cu nivel
de reacţie redus, ce au rol în întărirea primului nivel şi asigurarea înlocuirii forţelor în anumite
misiuni şi Forţe de rezervă. Priorităţile stabilite de guvernul român plan sunt dezvoltarea unei
forţe capabile să apere teritoriul naţional; dezvoltarea unei structuri eficiente de comandă şi
control; stabilirea unui sistem de mobilizare care să poate genera rapid forţe în caz de urgenţe;
mărirea capacităţii de a realiza forţe operative comune pentru operaţiuni terestre, maritime şi
aeriene.12
,,Forţa obiectiv 2007” este organizată în două tipuri de forţe: forţe active şi forţe teritoriale, ce
vor trebui să ajungă în momentul integrării în NATO la un efectiv de 90000 de oameni, din care
75000 de militari şi 15000 de civili. Noua structură de forţe va asigura apărarea teritoriului ţării
noastre, având însă şi o contribuţie la apărarea colectivă şi de combatere a terorismului. Acest
program reprezintă o bază a realizării reducerii efectivelor militare acesta punând accent şi pe
reducerea structurilor centrale cum sunt logistica, unităţile de transmisiuni, unele baze de
antrenament.
În cadrul Forţelor Terestre, forţe principale ale sistemului naţional de apărare, se va pune
accent pe operaţionalizarea cadrelor, în special pe cele care vor participa la diferite activităţi în
cadrul NATO, pe cea de armament, pe gradul de asigurare a logisticii şi pe instruirea
comandamentelor şi a unităţilor.

12

12
 Forţele Aeriene vor fi modernizate cu avioane, elicoptere şi radare tridimensionale, iar Forţele
Navale se vor specializa în cercetare, supraveghere şi apărare a spaţiului maritim, datorită
introducerii unor noi tehnici mai moderne.
La nivelul restructurării logisticii armatei române, a fost introdus un nou sistem de planificare a
programelor bugetare ce este compatibil cu cel al armatelor statelor occidentale. Deciziile în
domeniul palnificării sunt luate în cadrul Consiliului de Planificare a Apărării, condus de
ministrul apărării naţionale, însă sistemul este gestionat de Direcţia Planificare Integrată a
Apărării, din cadrul Departamentului pentru Integrare Euroatlantică şi Politica de Apărare.13
4. Modernizarea înzestrării
Procesul de modernizare a instituţiei militare a avut în vedere şi modernizarea înzestrării,
pentru a asigura superioritate în toate tipurile de conflicte moderne, fapt pentru care Ministerul
Apărării Naţionale prin Departamentul pentru Armamente a cerut realizarea unor programe de
modernizare pentru toate categoriile de forţe. Acestea au fost aprobate de Consiliul Suprem de
Apărare a Ţării, fiind grupate în trei categori:
a) modernizarea tehnicii din dotare având în vedere încadrarea în standardele NATO pentru
realizarea obiectivelor de interoperabilitate cu tehnica din înzestrarea armatelor moderne;
b) achiziţionarea de tehnică şi integrarea tehnologiilor moderne de fabricaţie în cadrul
industriei autohtone;
c) procurarea unor categorii de tehnică militară şi componente speciale, pentru care nu sunt
condiţii sau nu este rentabil să fie realizate în ţară.14
Modernizarea înzestrării conţine şi desfăşurarea unor programe de achiziţii, conform
Consiliului de Planificare a Apărării şi aprobate prin ,,Graficul general de derulare a
Programelor de Achiziţie şi Modernizare a Tehnicii Militare pentru perioada 2001- 2010. Un
obiectiv major în domeniul achiziţiilor îl constituie pe de o parte perfecţionarea sistemelor de
armament aflate în dotare, activitate care se realizează în cadrul unor programe de cooperare,
având ca ţel creşterea performanţelor acestora la nivelul cerinţelor categoriilor de forţe simultan
cu realizarea interoperabilităţii în domeniul tehnic, iar pe de altă parte completarea cu
echipamente şi tehnică compatibile cu cele existente în înzestrarea armatelor tărilor membre
NATO.
În cadrul studiului despre ,,Reorganizarea şi modernizarea armatei României” desfăşurat în
anul 2001 la Seminarul Centrului de Studii Strategice de Securitate, cadrele militare Ion
Georgescu şi Dorel Bivolan au prezentat câteve dintre principiile pe care se bazează înzestrarea
armatei în cadrul acestui proces de modernizare:

13

14

13
 - înzestrarea armatei cu sisteme de armament noi, performante, care să răspundă cerinţelor
de mobilitate, flexibilitate şi interoperabilitate;
- modernizarea tehnicii de luptă şi creşterea performanţelor acestora;
- cooperarea cu alte ţări în vederea realizării sistemelor de armament;
- actualizarea programelor de înzestrare, care să aibă asigurată finanţarea;
- accesul armatei la cele mai moderne tehnologii.
Deoarece înzestrarea reprezintă un proces de durată, realizarea interoperabilităţii în acest
domeniu se va desfăşura în trei etape. În prima etapă se vor continua programele ce se află în
curs de derulare, ce ating un punct minim de interoperabilitate, urmând ca în cea de-a două etapă
să fie create noi condiţii industriale prin alianţe cu firme ce au un anumit prestigiu, pentru a
putea fi asigurat un mai bun transfer tehnologic. Realizarea efectivă a noilor programe, într-un
ritm corespunzător necesităţilor de reechiparea a armatei se va face în cea de-a treia perioadă.15
Pe lângă medernizarea armamentului şi a echipamentului, acest proces a impus şi
perfecţionarea asistenţei medicale.
Reforma în domeniul înzestrării armatei a dus la creşterea performanţei forţelor armate prin
dotarea cu tehnică şi echipamente moderne.
Înainte ca România să devină membru al Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord, datorită
celor două procese, instituţia militară a reuşit să-şi atingă majoritatea obiectivelor propuse după
anul 1990. Dintre cele mai importante realizări pot fi amintite:
- introducerea planului de restructurare a armatei pe termen lung cu rolul de a dezvolta şi
reorganiza forţele militare şi menţinerea stabilirii structurilor de personal, precum şi
introducerea modelelor de carieră;
- adaptarea învăţământului şi a instruirii militare pentru a putea ajunge la standardele
NATO;
- selecţionarea şi pregătirea personalului pentru a ocupa funcţii în comandamentele
militare NATO;
- învăţarea limbii engleze de către cadrele militare, în special de către cele care vor ocupa
funcţii în NATO sau vor lucra cu documente NATO;
- eliminarea foarte multor tipuri de echipamente învechite şi înlocuirea cu altele noi şi mai
moderne.
Astfel a fost creat un nou sistem privind organizarea, dezvoltarea, instruirea şi folosirea forţelor
armate în apărarea intereselor naţionale şi globale, dezvoltându-se în acelaşi timp sistemul de
trecere a armatei de la starea de pace la război.

15

14
Datorită atingerii obiectivelor, la începutul anului 2004 Armata României era pregătită să fie
acceptată şi integrată în NATO. Ea va rămâne în continuare una din instituţiile principale ale
statului român care îşi va aduce contribuţia la apărarea şi promovarea intereselor naţionale, atât
pe plan intern cât şi extern.

15
 CAPITOLUL II
ARMATA ROMÂNĂ ÎN CADRUL NATO

Aderarea României la NATO

Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) cunoscută şi sub numele de Alianţa
Atlanticului de Nord a luat fiinţă în data de 4 aprilie a anului 1949, când 12 state fondatoare 16 au
semnat la Washington Tratatul Atlanticului de Nord. Din acel moment şi până în prezent NATO
şi-a lărgit sfera de influenţă, astfel ajungând la un număr de 26 de membri. Încă de la înfiinţare
scopul Tratatului a fost de a apăra libertatea membrilor săi, iniţial contra Uniunii Sovietice şi a
aliaţilor ei, atât pe căi militare, cât şi politice. Un atac asupra unui stat membru era un atac
asupra tuturor.
Cu timpul numărul membrilor Alianţei a crescut astfel că în anul 1952 au aderat Grecia şi
Turcia, iar trei ani mai târziu şi Republica Federală Germania pe atunci.
Pentru a fi la nivelul evoluţiei Tratatului Atlanticului de Nord, în anul 1955 Uniunea Sovietică şi
statele aflate sub influenţa ei au semnat Pactul de la Varşovia, însă după anul 1990 acest Tratat a
fost desfiinţat. Evenimentele care au mai urmat după acest an cum sunt căderea Zidului
Berlinului şi căderea comunismului, au redeschis drumul NATO.
Dorind extinderea şi înspre estul Europei, în cadrul Organizaţiei au fost primite în anul 1999
Cehia, Ungaria şi Polonia.
În momentul actual NATO a trecut de la o apărare colectivă, la o apărare multinaţională,
participân la operaţii de răspuns la diverse crize şi de menţinere a păcii.
Fiecare stat membru are obligaţia are obligaţia să îşi asume atât riscurile şi responsabilităţile,
cât şi avantajele, având obligaţia de a nu lua parte la nici un alt acord internaţional care ar putea
intra în conflict cu clauzele Tratatului.(NATO FOAIE)
Principalele misiuni ale Alianţei Nord Atlantice pot fi enumerate astfel:
,, stabilirea securităţii bazată pe dezvoltarea instituţiilor democratice şi pe obligaţia rezolvării
disputelor pe cale paşnică;
- consultarea în orice probleme care aduc atingerea intereselor vitale;
- descurajarea şi apărarea în faţa actelor de agresiune împotriva unui stat membru al
Tratatului;
- managementul situaţiilor de criză, în vederea contribuirii la prevenirea şi reyolvarea
conflictelor. nato foi

16
Belgia, Canada, Danemarca, Franţa, Islanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Portugalia, Marea Britanie,
Statele Unite ale Americii

16
 România a solicitat aderarea la NATO în anul 1993, iar un an mai târziu a devenit primul stat
care a semnat programul Parteneriatului pentru Pace lansat de această Alianţă. Acest eveniment
a reprezentat un prim pas în procesul de integrare.
Acum cinci ani România a intrat într-o nouă perioadă din istoria sa. Chiar dacă decizia
Alianţei exprimată la Summitul de la Madrid din iulie 1997 a fost de a nu include România în
sistem, opţiunea pentru integrare a fost menţinută, reuşindu-se în final ca la 29 martie 2004
statul român să devină membru cu drepturi depline al Organizaţiei, alături de alte şase state
(Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Slovacia şi Slovenia), devenind unul din evenimentele
cele mai importante din istoria modernă a României.
Pe data de 2 aprilie 2004 drapelul României a fluturat pentru prima dată lângă cel al Statelor
Unite ale Americii, al Franţei şi Germaniei, la cartierul general al NATO de la Bruxelles. După
încheierea ceremonialului de aderare statul nostru a participat pentru prima dată în calitate de
membru al NATO la Consiliul Nord Atlantic.
Aderarea României la Alianţă este sărbătorită în fiecare an, prin Legea 390 din 2004 în prima
duminică a lunii aprilie.
Integrarea României în această structură a reprezentat rezultatul unui proces de peste un
deceniu de reformă şi modernizare a ţării şi în mod special a armatei române, rezultatele
obţinute dinaintea integrării în urma celor două procese fiind apreciate de guvernele statelor
membre NATO.
Includerea ca stat membru în această Organizaţie a reprezentat pe de o parte un moment ce a
accelerat trecerea la o nouă abordare a asigurării securităţii naţionale, în care militarul român
este chemat să apere interesele ţării sale în cadrul sistemului de securitate colectiv al Alianţei,
iar pe de altă parte a însemnat un nou pas spre calea democratizării
Statutul obţinut de România a implicat asumarea unor noi responsabilităţi în prisma securităţii,
ceea ce a dus la o transformare a armatei noastre.
Măsurile ce au fost luate in cadrul aderarii au fost „de natura umana (diminuarea efectivelor
militare, profesionalizarea intregului personal militar si civil, modificarile sistemelor de formare
si dezvoltare profesionala); materiala(reducerea unor categorii de armament si tehnica de lupta
si inzestrarea unor mijloace de lupta mai moderne); doctrinara(au fost adoptate Structura
Nationala de Securitate a Romaniei, Structura Militara a Romaniei).”17
Deşi armata a demonstrat ca are capacitatea de a pune la dispozitia Aliantei un numar mare de
personal si tehnica de lupta din toate categoriile de forte, cu un nivel de pregatire corespunzator,
capabile sa desfasoare operatiunile de lupta propuse de aceasta, aderarea la această structură a
impus armatei noastre necesitatea stabilirii principalelor doctrine, pentru a reorienta paşii noii

17

17
transformări şi pentru a implementa sisteme de planificare moderne care să sprijine luarea
deciziilor la nivel politico-militar. În acest sens a fost conceput Sistemul Planificării Strategice
care s-a făcut prin aprobarea Doctrinei Armatei României şi a Instrucţiunilor privind
,,Elaborarea, coordonarea şi execuţia planurilor operaţionale de întrebuinţare a forţelor”, sistem
ce duce la realizarea de capabilităţi compatibile şi interoperabile, astfel armata putând să
răspundă provocărilor din mediul de securitate.
Aderarea României la Alianţă s-a facut într-un moment în care ea parcurge un proces de
schimbare şi adaptare la noile provocări şi cerinţe ce apar în fiecare zi pe plan mondial. Acest
proces presupune transformarea docrinelor, a structurilor organizatorice, capabilităţilor militare,
instrucţiei învăţământului militar şi a logisticii. România ca membru al acestei Alianţe este parte
integrantă a acestor procese.
În cadrul Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord armata României are rolul de a sprijini
dezvoltarea unor noi concepte, de a participa la combaterea terorismului, la acţiuni sau misiuni
de tipul căutare-salvare,de asistenţă umanitară, de a împiedica proliferarea tuturor armelor de
distrugere în masă, precum şi de a participa în continuare la programele şi exerciţiile
Parteneriatului pentru Pace, ea devenind un generator de stabilitate şi securitate atât în zona în
care se află, cât şi în cadrul Alianţei. Ca membru a Tratatului armata română are obligaţia să-şi
asume toate responsabilităţile pe care NATO va decide să i le atribuie şi să le îndeplinească şi va
lua parte la acţiuni de câte ori este solicitată. Pe lângă toate aceste obligaţii integrarea din anul
2004 a adus şi o serie de beneficii in plan militar cum sunt: cresterea capacitatii de aparare;
impulsionarea reformei si modernizarii organismului militar, usurand parcurgerea etapelor spre
o armata moderna; participarea directa la deciziile militare in cadrul desfasurarii misiunilor
militare si a planificarii.
În plan intern România a trebuit să continue reformele organismului militar, vizând în principal
direcţia implementării programului ,,Forţa obiectiv 2007”. Alte obiective ale reformei au privit
finalizarea programelor de înzestrare, a operaţionalizării şi a compatibilizării cu structurile de
forţe NATO.
În noul context instituţia militară are ca principală misiune participarea cu trupe pentru o gamă
cât mai largă de acţiuni în teatrele de operaţii din lume, mai ales acolo unde se regăsesc şi
armatele NATO.
La nivelul Alianţei Nord Atlantice conducerea militară este asigurată de Comitetul Militar ce
are în subordine Comandamentul Aliat pentru Transformare (ACT). Armata României este
integrată începând cu data de 29 martie 2004 în comanda Alianţei prin Comandamentul Aliat
Pentru Operaţii (ACO), responsabil cu planificarea şi conducerea operaţiilor de apărare şi de
restabilire a integrităţii teritoriale a membrilor Organizaţiei, în limitele aprobate de

18
Comandamentul Forţei Întrunite din Sudul Europei (JFC) şi conducerea politico-militară a
Alianţei. Partea militară a misiunii armatei române la NATO este alcătuită din şapte consilieri
militari civili, ce au rol asupra politicii de apărare, de înzestrare, de logistică, asupra aspectelor
politico-militare ale Parteneriatului pentru Pace, ale Procesului de Planificare şi Analiză a
Parteneriatului precum şi asupra managementului crizelor.
Obiectivul principal al Reprezentanţei Militare la Cartierul General NATO îl constituie
promovarea intereselor militare ale României, contribuind de asemenea şi la atingerea
obiectivelor Alianţei prin: participarea la elaborarea conceptelor ce au legătură cu procesele de
transformare, în promovarea intereselor militare ale statului român, în cadrul Comitetului
Militar, al agenţiilor şi în grupurile de lucru; prin participarea la consultările ce au în vedere
angajarea armatei noastre la diferite misiuni sub comanda NATO, în funcţie de interesele
României şi prin păstrarea unei legături strânse cu Reprezentanţele Militare ale Statului Major
General şi Comandamentul Aliat pentru Transformare.
O dată cu aderarea la Tratat, Misiunea României la NATO s-a transformat în Delegaţia
României la NATO, în cadrul căreia numărul şi competenţele personalului militar şi civil vor
creşte, cu scopul asigurării unui management eficient al relaţiei cu componentele Alianţei. Un
eveniment semnificativ a fost şi trecerea la o încadrare graduală a personalului (funcţionari,
subofiţeri şi ofiţeri). Au fost ocupate funcţii în cadrul Secretariatului Internaţional şi a Statului
Major Internaţional, incluzând participarea în cadrul Diviziei Planificare şi Operaţii, Diviziei de
Sprijin al Apărării şi Diviziei Investiţii pentru Securitate şi pentru Logistică.
Din cadrul Agenţiilor NATO România a partipat la Agenţia de Standardizare, Colegiul de
Apărare, la Centrul de Cercetări al Comandamentului NATO pentru Transformare, Agenţia de
Consultare, Comandă şi Control, Agenţia de Coordonare a Sistemului de Comandă şi Control
Aerian.

Implementarea standardelor NATO

Aderarea României şi inclusiv a armatei române la NATO nu a reprezentat încheierea
eforturilor depuse începând cu anii 1990, ci a adus noi responsabilităţi mult mai mari şi mai
diferite.
Ca stat membru al Alianţei, România a început un proces de verificare a forţelor armate şi de
transformare a structurilor de comandă pentru a se asigura adaptarea acestora la cerinţele
angajamentelor luate în momentul integrării.
Noua cerinţă a Organizaţiei cu privire la forţele armate române a fost înlocuirea Obiectivelor
de Parteneriat cu ,,Obiectivele privind Forţele”, ce presupune asigurarea contribuţiilor cu
militari, la structura armată a NATO. Aceste ,,Obiective privind forţele” sunt stabilite din doi în

19
doi ani şi au ca scop dezvoltarea unor forţe eficiente, cu o comandă mai modernă, ce poate duce
la realizarea mai rapidă a interoperabilităţii.
Începînd cu anul 2004 conducerea armatei în colaborare cu întregul personal au întreprins
măsuri pentru îndeplinirea angajamentelor asumate, punând accent pe măsurile prioritare de
creştere a gradului de interoperabilitate, îmbunătăţirea capabilităţilor operaţionale ale forţelor
pentru îndeplinirea misiunilor ce le revin în timp de pace, în situaţii de criză sau în timpul
conflictului armat, concomitent cu continuarea reformelor în domeniul apărării, sporirea
contribuţiei la capabilităţile NATO şi concentrarea asupra proiecţiei de forţe, destinate întregului
spectru de misiuni conduse de A18lianţă.
După cum am menţionat integrarea este rezultatul reformei şi modernizării armatei, însă cele
două procese nu s-au oprit în acest moment, ele continuând şi azi pentru a face ca organismul
militar să fie un pilon în menţinerea asigurării securităţii naţionale şi globale şi pentru a respecta
angajamentele care s-au asumat în momentul integrării.
Armata României a adoptat un proces de planificare identic cu cel al Alianţei, ce cuprinde
domenii precum planificarea forţei, a armamentului, a resurselor, precum şi cele pentru comandă
şi control.
Statutul câştigat de statul român în urma aderării a impus lărgirea gamei de obiective şi procese
în cadrul organismului militar, având în prim plan mărirea pregătirii forţelor participante la
apărarea colectivă şi îndeplinirea capacităţilor necesare întregii game de operaţiuni primite în
momentul integrării, cum sunt cele de management al crizelor şi cele de combatere a
terorismului.
Reforma militară a fost direcţionată spre întărirea rolului României în NATO şi spre creşterea
contribuţiei militare în cadrul Alianţei impunându-se o conceptie si un program complet ce se
desfasoară în învatamant, instuire, inzestrare, mod de actiune, mentalitati, avund ca obiective
simplificarea modalitatilor de conducere a trupelor, perfectionarea sistemului de trecere de la
starea de pace la starea de razboi, la realizarea unui sistem de perfectionare a pregatiri cadrelor
militare, restructurarea si modernizarea invatamantului militar, instruirea gradatilor si soldatilor
in conformitate cu normele Aliantei si asigurarea unor conditii de munca si viata decente. Acest
proces are ca scop întărirea rolului României şi creşterea contribuţiei în aceasta Organizaţie
internaţională.
Procesul de creştere a calităţii vieţii personalului s-a concentrat asupra condiţiilor de muncă şi
instruire (îmbunătăţirea sistemului de hrănire şi echipare); pe recreearea şi refacerea fizică şi
psihică a cadrelor care au participat la diferite acţiuni internaţionale; pe reorganizarea sistemului

18
www.mapn.ro sau Raport privind activitatea desfasurata de Ministerul Apărării Naţionale în anul 2004 şi
principalele direcţii de acţiune pe anul 2005

20
salarial după standarde NATO; pe îmbunătăţirea condiţiilor de locuit prin indemnizaţii pentru
chirie sau acces la unele credite şi prin ameliorarea asistenţei medicale.
În domeniul reformei militare accentul a fost pus pe profesionalizarea completă a armatei, în
primul rând prin revizuirea Ghidului Carierei Militare şi a managementului acestui domeniu, iar
în al doilea rând prin instruirea şi educaţia militarilor, care să fie la nivelul calităţii de membru
NATO.
La puţin timp după integrare, Secretariatul General al Ministerului Apărării Naţionale a
elaborat ,, Planul unic pentru anul 2004”, cu un număr de 877 de activităţi de instruire în comun
ce structuri ale categoriilor de forţe din armatele statelor membre NATO.
În calitate de membru NATO statul român s-a angajat să îndeplineacă toate obiectivele ce
privesc integrarea deplină în Alianţă inclusiv procesul de transformare a armatei, ce se
desfăşoară în acelaşi timp cu procesul de transformare al Alianţei, şi cuprinde domenii precum
planificarea forţei, a armamentului, a resurselor, precum şi cele pentru comandă şi control.
Pentru a fi un furnizor de securitate este necesar ca armata să continue procesul de
transformare pentru a deveni ,, o structură modernă, redusă, profesionalizată, echipată adecvat,
dislocabilă, interoperabilă, cu capacitate de autosusţinere şi de protecţie multidimensională, cu o
conducere care să ia decizii în timp scurt, capabilă să execute întreaga gamă de misiuni.19 Pentru
a-şi îndeplini obiectivele propuse instituţia militară a trebuit să parcurgă odată cu integrarea
anumite etape care au presupus evaluarea stadiului iniţial, reformularea obiectevelor generale,
stabilirea strategiei ce urmează să fie parcursă, reformularea si aplicarea unor noi programe şi
planuri.
Scopul fundamental al transformării îl reprezintă realizarea interoperabilităţii depline cu statele
membre NATO, acest proces presupunând schimbarea mentalităţii şi îmbunătăţirea adaptării la
nou a personalului armatei. Prin transformare se va asigura îndeplinirea cerinţelor prevăzute în
Constituţie şi a angajamentelor asumate de armată ca membru NATO, în paralel cu
transformările ce au loc la nivelul Alianţei(PRF?).
Pentru ducerea la îndeplinire a angajamentelor militare ce au fost asumate o dată cu integrarea
în Alianţă, la data de 13 februarie a anului 2006 a fost elaborată pentru prima dată în statul
român Strategia de Transformare a Armatei României, document ce vizează stabilirea de
obiective şi responsabilităţi pe termen scurt, mediu şi lung; planificarea resurselor umane şi
materiale necesare continuării proceselor propuse; asigurarea unei transparenţe privind procesul
de modernizare. Acest document este unul programatic ce a stat la baza dezvoltării Strategiei
Militare a României, ce cuprinde trei etape care se vor desfăşura între anii 2006-2025:

19

21
 a) finalizarea pana la sfarsitul anului 2007 a restructurarilor si indeplinirea obiectivelor pe
termen scurt, modernizarea sistemului de armament si mentinerea, perfectionarea
nivelurilor operationale realizate, reorganizarea sistemului logistic şi a sistemului
medical militar şi implementarea serviciului militar bazat pe voluntariat.
b) intre anii 2008-2015 s-a impus indeplinirea obiectivelor pe termen mediu a procesului de
transformare si integrare deplina in structura Organizatiei Atlanticului. Punctele ce vor fi
urmarite în această perioadă sunt operaţionalizarea unităţilor, continuarea implementării
Obiectivelor Forţei, continuarea achiziţionării de echipamente moderne, reorganizarea
învăţământului militar şi creşterea forţelor participante la Forţă de Răspuns a NATO;
c) anii 2016-2025 presupun finalizarea obiectivelor propuse pe termen lung si consolidarea
integrarii in NATO, mai ales prin participarea si obtinerea unor rezultate pozitive la
misiunile de pe intreg glob.
Transformarea militară a presupus schimbări la nivelul doctrinelor, organizării şi structurii
forţelor, capabilităţilor, activităţii de instruire şi educaţie.
La nivelul structurii de forţe scopul transformării armatei este acela de a constitui noi
capabilităţi care vor ajuta statul român să răspundă provocărilor mediului de securitate şi ăn
acelaşi timp vor asigura îndeplinirea angajamentelor asumate faţă de Organizaţia Nord
Atlantică.
Aplicarea procesului de reorganizare a instituţiei militare a presupus şi continuarea
restructurărilor forţelor conform prevederilor din ,, Planul-cadru privind restructurarea şi
modernizarea Armatei României în anul 2005”.
În noul context procesul de reformă şi modernizare a avut în vedere şi transformarea
managementului resurselor umane, proces ce are rol în promovarea competenţei, creşterea
transparenţei, transformarea învăţământului militar şi adaptarea acestuia la noile strategii şi
standarde impuse de NATO, creşterea calităţii vieţii personalului, asigurării condiţiilor de
muncă similar cu cele ale statelor membre, reducerea şi profesionalizarea personalului
organismului militar în raport cu noile cerinţe.
Obiectivul transformării în domeniul resurselor umane face parte din procesul transformării
continue a armatei şi presupune ,,promovarea cu consecvenţă a oamenilor competenţi şi
performanţi, reorientarea spre alte domenii de activitate a celor care nu pot face faţă criteriilor
de performanţă şi impunerea, ca regulă de conduită a selecţiei şi instruirii permanente.” 20
Selecţia personalului este un obiectiv fundamental al acestui proces, ce are ca scop mărirea
randamentului organismelor militare.

20
Pg21

22
 Modernizarea compartimentului resurselor umane face parte din procesul de modernizare şi
transformare a armatei României după anul 2004, în conformitate cu statutul primit, având ca
obiective modernizarea sistemului de management al acestui sector cu accent pe creşterea
transparenţei şi menţinerea unei structuri de personal optime, într-un sistem piramidal, cu şanse
egale în activităţile de promovare; transformarea învăţământului militar şi integrarea acestuia în
sistemul de învăţământ euroatlantic şi creşterea asigurării condiţiilor de muncă la nivelul statelor
membre Tratatului.
Principalul obiectiv în acest domeniu al resurselor umane în anul 2004 a fost implementarea
unui nou sistem de management al carierei individuale prin elaborarea documentului ,,Studiul
introductiv privind oportunitatea implementării Sistemului managementul carierei individuale”.
Deşi a fost pus un mare accent pe această carieră individuală, personalul militar disponibilizat
nu a fost uitat el beneficiind de anumite măsuri ce au fost luate pe baza Programului de
reconversie profesională.
Procesul de transformare a învăţământului militar are ca obiective realizarea unui sistem
eficient şi suplu, care să ajungă la cerinţele operaţionale, precum şi la compatibilizarea acestuia
cu cel din NATO. Conducerea sistemului învăţământului militar se realizează potrivit
principiului ,, centralizarea concepţiei şi descentralizarea execuţiei”.21
Elemental fundamental în domeniul învăţământului militar a fost continuarea procesului de
reformă structurală şi de conţinut a învăţământului militar, prin eleborarea unei concepţii de
formare şi dezvoltare profesională; prin reorganizarea instituţiei reprezentative a învăţământului
militar superior românesc; prin transformări structurale şi conceptuale în domeniul educaţional
militar; perfecţionarea sistemului de promovare a profesiei militare; realizarea cooperării în
domeniul pregătirii personalului în străinătate; asigurarea pregătirii lingvistice a personalului
militar şi civil.22
Îndeplinirea acestor obiective va facilita asigurarea interoperabilităţii şi compatibilităţii cu
structurile NATO şi cooperarea la operaţiuni bi şi multilaterale.
Baza reformei resurselor umane a fost elaborarea documentului Concepţia privind
modernizarea managementului resurselor umane în Armata României”, care are ca scop
realizarea unui sistem de gestiune a personalului, riguros şi eficace, capabil să răspundă
intereselor actuale şi de perspectivă ale Armatei României, şi, Totodată să fie compatibil cu cele
ale armatelor NATO în domeniul resurselor umane.23

21
Ion Teca, Noua concepţie de pregătire prin cursuri a cadrelor militare şi militarilor voluntari, rev forţ ter, nr1,
2007, p.114
22
mapn
23
Mihai Ciungu, Resursa umană în anul 2005, p.5, revista forţelor terestre, editată de Statul Major General, nr2,
decembrie 2005

23
 Procesul de reorganizare a armatei a presupus şi revizuirea Ghidului Carierei Militare ce
presupune introducerea unor elemente noi pentru a implementa managementul carierei
individuale, redefinirea categoriilor de ofiţeri, maiştri militari şi subofiţeri pentru asigurarea
cerinţelor determinate de structura şi dinamica de personal, introducerea obligativităţii unor
stagii minime în funcţii în unităţi, în vederea promovării în funcţii prevăzute cu grade
superioare, definirea şi detalierea traseelor de carieră, cu evidenţierea punctelor obligatorii de
trecere şi a condiţiilor minime de evoluţie.24
Noul Ghid stabileşte un sistem nou de management al carierei militare, ce cuprinde:
a) structuri specializate,care asigură panificarea, coordonarea şi evaluarea activităţilor de
elaborare şi implementare a actelor normative, politicilor şi strategiilor de dezvoltare a
carierei militare; promovarea şi încadrarea în posturi; dezvoltarea profesională.
b) grupuri de lucru special constituite pentru managementul carierei militare sunt cele a
căror activitate are caracter temporar, precum comisiile de selecţie;
c) persoanele abilitate în managementul carierei militare cum sunt comandanţii, managerii
carierei individuale şi cadrele militare consiliate.25
Restructurarea efectivelor armatei este o dimensiune cantitativă din domeniul resurselor umane,
ce a variat din anul 1989 până în prezent. După anul 1990 numărul cadrelor militare a început să
scadă, ajungând în anul 2007 să numere 90000 de oameni de la aproximativ 300000 cât erau
atunci.

Compatibilizarea cu tehnica şi tehnologiile NATO

Un rol important şi predominant l-a constituit modernizarea procedurilor şi tehnicilor de luptă,
pentru a se asigura adaptarea instruirii la cerinţele de realizare a interoperabilităţii.
Continuarea procesului de operationalizare si modernizare a institutiei militare şi-a pus in
continuare amprenta asupra achizitionarii materialelor si echipamentelor necesare in diferite
actiuni NATO, perfectionarea instruirii personalului, asupra realizării unui management eficace
a resurselor umane; valorificarea echipamentelor excedentare. Astfel au continuat programele de
modernizare a echipamentelor şi de înzestrare cu tehnică modernă, pentru a asigura
interoperabilitatea cu tehnica din statele membre ale Alianţei. O atenţie deosebită a fost dată
programelor de dezvoltare a capabilităţilor de supraveghere şi avertizare, de achiziţionare a
echipamentelor de luptă pentru toate categoriile de forţe, precum şi obţinerea de licenţe pentru
fabricarea în ţară a echipamentelor necesare îmbunătăţirii înzestrării.

24
Irina Mihaela Nedelcu, Ne aflăm la finalul procesului de restructurare şi reorganizare a armatei, Observatorul
militar, nr.15 din 16-22 aprilie 2008
25
Irina Mihaela Nedelcu, A fost elaborat proiectul noului Ghid al cariere gradelor militare, obs militar, nr20 din
23-29mai, 2007, p.11

24
 Principalul obiectiv al modernizării îl reprezintă dezvoltarea dinamică şi eficientă a sistemului
de achiziţii, prin folosirea resurselor, promovarea tehnologiilor moderne şi menţinerea unui
echilibru între achiziţiile din producţia internă şi cele din import.26
Pentru a realiza interoperabilitatea cu armatele statelor membre NATO în domeniul tehnicii
militare, principalele scopuri propuse sunt asigurarea unor staţii de radio mai moderne,
dezvoltarea unui sistem de transmisiuni digital, dezvoltarea sistemelor de supraveghere,
averizare, recunoaştere şi apărare.
Procesul de reformă a instrucţiei are ca scop mărirea capacităţii operaţionale a forţelor, a
conducerii şi folosirii acestora în diferite misiuni, îndoctrinarea sistemelor de evaluare, utilizarea
procedurilor de lucru NATO şi a învăţăturilor acumulate în urma desfăşurării exerciţiilor în
momentul actual şi în anii anteriori, introducerea documentului ,,Doctrina instruirii Forţelor
Armate”, instruirea prin simulare, creşterea participării la activităţi şi exerciţii de instruire
desfăşurate sub egida diferitelor organizaţii.
În urma elaborării Doctrinei instruirii Forţelor Armate, a apărut în anul 2004 un nou document
numit ,,Concepţia standardizării instrucţiei” pentru a uşura trecerea de la activităţile naţionale la
cele ale Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord. Acestă doctrină a fost urmată şi ea de un
alt program numit ,, Metodologia elaborării programelor de instrucţie pentru misiune”. Toate
aceste documente reprezintă un impuls al standardizării instrucţiei cu celelalte armate NATO.
Evenimentele ce au avut loc după anul 2004 au impus noi exigenţe în cadrul instrucţiei astfel
au fost stabilite din ,, Ordinul şefului Statului Major al Forţelor Terestre privind instrucţia şi
exerciţiile în forţele terestre în perioada 2007-2010” următoarele cerinţe pentru instrucţie: să fie
planificată unitar; să fie condusă cu competenţă; să fie un proces continuu, progresiv; să se
desfăşoare modular; să fie standardizată; să fie flexibilă; să fie o activitate preponderent
practică; să cultive virtuţile militare; să fie desfăşurată cu instructori şi structuri de asigurare
profesionalizate; să asigure motivarea; să promoveze; să adopte şi să implememnteze
prevederile manualelor de luptă, tacticile, tehnicile şi procedurile specifice, precum şi cele
rezultate din experienţa acumulată în misiunile internaţionale.27
La puţin timp după integrare, Secretariatul General al Ministerului Apărării Naţionale a
elaborat ,, Planul unic pentru anul 2004”, cu un număr de 877 de activităţi de instruire în comun
ce structuri ale categoriilor de forţe din armatele statelor membre NATO.28

26
Pg57
27
Adrian Stroea, Noua misiune a instrucţiei în forţele terestre, loc?, editată de Statul Major al Forţelor Terestre,
2008,nr.1, p.9
28
Idem 3

25
 În planul reformei militare cea mai importantă evoluţie este profesionalizarea completă a
armatei, ce se face prin recrutarea, pregătirea şi menţinerea în instituţiile militare a unui corp de
militari ce pot să înlocuiască reducerile efectivelor, desfăşurate în anii de preaderare.
Un moment important al reformei militare în noul statut al ţării îl constituie trecerea de la
stagiul militar obligatoriu la cel pe bază de voluntariat. Începând cu data de 1 ianuarie 2007 în
cadrul instituţiei militare a fost anulată executarea serviciului militar obligatoriu, fiind introdus
un sistem nou pe bază de contract. Cei care vor îmbrăţişa cariera militară, indiferent de sex, vor
trebui să aibă vârsta cuprinsă între 18 şi 26 ani şi vor fi recrutaţi pe baza anumitor principii,
astfel putând fi controlat accesul persoanelor în domeniul militar. Militarii voluntari vor putea
avea gradul de soldat, fruntaş, caporal, iar promovarea lor se va realiza în funcţie de
performanţele obşinute pe timpul îndeplinirii diferitelor atribuţii, de parcurgerea stagiului minim
în grad şi a nivelului de pregătire. O dată recrutaţi soldaţii vor parcurge un program de instruire
individual şi unul al perfecţionării instruirii de specialitate.
Instruirea individuală se desfăşoară pe baza ,, modelului luptătorului” şi a ,,Manualului
recrutului”, iar la sfărşitul acestui program militarii voluntary vor depunde jurământul militar,
fiind apoi împărţiţi în centrele de pregătire de specialitate. După parcurgerea celor două procese
soldaţii sunt repartizaţi în unităţile pentru care au optat când au ales să îmbrăţiseze această
carieră, participând în continuare la instrucţia colectivă.
Noul sistem de recrutarea şi selecţie a personalului militar profesionalizat face parte din
procesul de reformă în domeniul managementului resurselor umane, inspirat din experienţa
armatelor tărilor NATO.29
Profesionalizarea armatei prin eliminarea stagiului militar obligatoriu a dus la creşterea
nivelului de operaţionalizare a forţelor militare şi la reducerea unor cheltuieli ce erau distribuite
categoriilor de personal.
Prin aceste procese de modernizare şi transformare ce se regasesc la nivelul instituţiei militare,
vor trece toate cele trei categorii fe forţe pe care este structurată armata. Forţele terestre vor
beneficia de programe ce au rolul de a îmbunătăţi: manevrabilitatea maşinăriilor blindate
existente prin modernizarea tancurilor şi a vehiculelor blindate de luptă, precum şi a celorlalte
maşini din dotare; creşterea puterii de foc şi a preciziei de lovire; echiparea cu sisteme
computerizate şi cu aparatură de vedere pe timpul nopţii.
Programele de care vor beneficia forţele aeriene, vor duce la creşterea capacităţii de reacţie şi a
randamentului de lovire; mărirea capacităţii de transport a trupelor şi a tehnicii; modernizarea
sistemului de control al traficului aerian şi a sistemului de apărare antiaerian.

29
P28

26
 Forţele navale îşi vor îmbunătăţi capacitatea de luptă prin modernizarea navelor din dotare cu
sisteme de arme ce au o precizie mai ridicată şi cu nave de luptă tip fragată.
Pentru a spori pregătirea profesională în cadrul noilor misiuni ce îi revin armatei, aceasta a
început să participe la un număr mult mai mare de aplicaţii internaţionale, dintre care cele mai
importante sunt ROMEX’ 05 primul mare exerciţiu desfăşurat împreună cu aliaţii americani şi
DEMEX’05 care a certificat operaţionalizarea unităţilor propuse prin plan, la nivelul
standardelor de performanţă NATO.30
La nivel tactic instituţia militară şi-a format comandamente structurate la fel cu cele ale
armatelor NATO, reorganizând Armata pe unităţi de luptă, de sprijin de luptă şi unităţi de
logistică, corespunzător angajamentelor asumate de România, ceea ce a sporit gradul de
interoperabilitate cu acestea.
Aderarea României la Alianţă şi inclusiv a armatei acesteia, a adus noi obiective cu scopul
realizării participării la apărarea colectivă şi la întreaga gamă de operaţii.
În urma parcurgerii paşilor pentru integrarea deplină, armata îşi va realiza o structură de forţe
optime, capabile să acţioneze întrunit sub comanda NATO, independent sau în compunerea unor
grupări de forţe multinaţionale, cu un sistem de comandă şi control interoperabil, care să asigure
superioritate în luarea deciziilor şi o dotare adecvată impusă de fizionomia acţiunilor militare
actuale.31
Ca membru cu drepturi depline în această Alianţă, armata României a continuat participarea la
operaţii multinaţioanle, precum şi la activităţi de gestionare a intiţiativelor de cooperare
regională.
În cadrul NATO, instituţia militară română a pus la dispoziţia acesteia forţe pentru următoarele
situaţii:
“1. sub comandă NATO forţele aflându-se sub controlul operaţional al unui comandant NATO;
2. destinate NATO- reprezintă forţele care vor fi sub comanda unui comandant al Alianţei;
3. forţe puse la dispoziţia NATO pe viitor;
4. alte forţe pentru NATO destinate situaţiilor speciale.32
În cadrul Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord, Armata României deţine o poziţie
importantă, datorită faptului că este singurul stat activ la nivelul tuturor forţelor, cum sunt cele
terestre, navale, aeriena, logistice, de protecţie civilă.
Un alt obiectiv important al procesului de integrare deplină în Alianţă l-a reprezentat
îndeplinirea ,,Obiectivelor privind Forţele”, ce au înlocuit obiectivele de Parteneriat după

30
Sorin Ioan, Forţele Terestre în 2005, Premiere şi Performanţe, rev idem5, pg3
31
P.
32

27
aderare. Acestea sunt stabilite din doi în doi ani şi presupun asigurarea participării cu militari la
structura de forţe a Tratatului, precum şi la apărarea-anti aeriană, comandă, pregătire şi control.
În ceea ce priveşte încadrarea militarilor români în diverse structuri şi programe ale Alianţei,
cele mai privesc:
a) Parteneriatul pentru Pace- chiar dacă a devenit membru cu drepturi depline a Organizaţiei
Nord Atlantice, armata României participă în continuare la programele Parteneriatului pentru
Pace, atât pentru completarea propriilor nevoi de pregătire, cât şi pentru a putea acorda asistenţă
tărilor aspirante la statutul de membru NATO.
Pentru a grăbi procesul de integrare de plină în Alianţă, instituţia militară a mărit numărul
cooperărilor militare cu armatele euroatlantice, dar şi numărul parteneriatelor startegice cu Italia,
Franţa, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii. Datorită acestor colaborări intensificate
,realizarea interoperabilităţii şi compatibilităţii va fi îndeplinită mai uşor.
b) Forţa de Răspuns a NATO- după cum am menţionat în cele prezentate mai sus armata
României din momentul aderării s-a aflat într-un profund proces de transformare, concomitent
cu transformarea NATO.
Datorită proceselor la care este supusă Alianţa şi-a constituit structuri de reacţie rapidă, cea
mai importantă fiind Forţa de Răspuns a NATO (NFR), care poate acţiona rapid şi eficient
oriunde există conflicte. Această forţă iniţiată la Summit-ul de la Praga din anul 2002, are o
capacitate operaţională foarte ridicată şi are drept scop descurajarea sau înlăturarea
ameninţărilor.
Ca membru al Alianţei armata şi-a asumat obligaţia pentru Forţa de Răspuns a NATO, în
cadrul căreia participă cu un pluton de apărare NBC33 în cadrul Batalionului de Apărare NBC.
Forţele puse la dispoziţie au fost alese din cadrul capacităţii naţionale de Reacţie Rapidă.
România participă la ciclul trei şi patru NRF cu un pluton de Decontaminare NBC precum şi cu
alte structuri. Potrivit cererilor de integrare în această Forţă armata trebuie să intervină în zona
de conflict în maxim cinci zile şi să se autosusţină 30 de zile.
Misiunile acestei Forţe sunt cele de menţinere a păcii, de evacuare a localnicilor din zonele de
conflict, de a asigura intrarea militarilor în regiunile de operare şi de a lupta contra terorismului.

Summitul NATO 2008 Bucureşti

Datorită statutului câştigat în teatrele de operaţii, un moment important a armatei române în
calitate de membru NATO a avut loc în anul 2008, când România a găzduit Summitul NATO.
Pentru acest eveniment armata a pus la dispoziţia organizatorilor Summitului un număr mare de

33

28
maşini de luptă, din toate categoriile de forţe, aceasta având ca rol aigurarea spaţiului aerian
împotriva oricărei ameninţări care ar putea afecta această reuniune. Ministerul Apărării
Naţionale a pus la dispoziţie forţe specializate în domeniile NBC34, în distrugerea muniţiilor
explozivile şi sprijin logistic.
Calitatea de membru al Alianţei consolidează capacităţile României de protejare a securităţii
sale, într-un mediu în care ,, securitatea naţională” înseamnă mai mult decât putere militară sau
apărare, înseamnă şi cooperare, valori comune, capacităţi noi, implicare activă a tuturor
palierelor societăţii.35 La nivel tactic, Armata română deţine comandamente în conformitate cu
standardele NATO, reuşind să realizeze interoperabilitatea cu celelalte armate ale statelor
membre a Alianţei.
Acum, în anul 2009, putem observa că în cadrul instituţiei militare nimic nu mai este ca
înainte. Armata s-a modernizat, s-a restructurat, învătământul militar s-a modificat, ajungând
deja la noile standarde ale Organizaţiei Atlanticului de Nord. Forţele care sunt puse zi de zi la
dispoziţia Alianţei sunt instruite conform cerinţelor de interoperabilitate, cadrele militare în
mare parte, gândesc şi acţionează precum colegii lor din armatele Organizaţiei, iar misiunile
sunt îndeplinite în cele mai bune condiţii.
....în anul 2008 a fost elaborat documentul Concepţia privin creşterea calităţii vieţii personalului
din Ministerul Apărării, ce a vizat îmbunătăţirea nivelului de trai a personalului din instituţia
militară, în special prin creşterea salariilor şi asigurarea unor indemnizaţii cadrelor pensionate,
asigurarea unor condiţii cât mai bune de desfăşurare a activităţilor specifice acestui domeniu,
..în anul 2007 printr-o Hotărăre a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, a fost aprobată
concepţia privind reorganizarea şi modernizarea sistemului medical militar, în conformitate cu
schimbările ce au loc la nivelul Armatei noastre, după asumarea obligaţiilor din momentul
aderării la Alianţă.
..în ceea ce priveşte reforma în domeniul educaţional, au fost impuse: redefinirea instituţiilor
militare de învăţământ, schimbarea sistemelor de selecţie a candidaţilor ce doresc să facă carieră
în acest domeniu, noi programe de evaluare şi de învăţare a limbilor străine.

34
NBC
35
www.mae.ro

29
 CAPITOLUL III
MISIUNI INTERNAŢIONALE ALE ARMATEI ROMÂNE DUPĂ 1989

Misiunea armatei reprezintă un ansamblu de activităţi şi acţiuni diverse, reglementate juridic,

organizate, conduse şi derulate în cadrul instituţiei militare, în calitatea sa de componentă a
statului de drept, în vederea îndeplinirii obiectivelor şi scopurilor legale stabilite de societate.
Misiunile instituţiei militare pot fi:
a) misiuni generale ce sunt definite în Constituţia ţării şi se referă la garantarea
suveranităţii, independenţei, a unităţii statului şi a integrităţii teritoriale a ţării. Aceste
misiuni nu diferă de la un stat la altul, ele definind rolul oricărei armate în societatea în
care îsi desfăşoară activitatea.
b) Misiuni speciale ce au în vedere implicarea în garantarea democraţiei constituţionale şi
participarea la acţiuni diverse de natură militară sau nu;

30
 c) Misiuni ocazionale ce se desfăşoară în caz de calamităţi naturale, catastrofe ecologice şi
în alte situaţii în care numai intervenţia unor structuri specializate ale armatei pot rezolva
problemele ivite în unele regiuni;
d) Misiuni militare ce au în vedere apărarea teritoriului naţional în faţa agresiunilor
militare, participarea armatei naţionale la alianţe şi în cadre de cooperare cu scopul
apărării, de securitate colectivă şi de cooperare, preum şi contribuţia militară în vederea
menşinerii păcii şi stabilităţii internaţionale;
e) Misiuni non militare precum misiunile umanitare, cele de observare în diferite zone ale
lumii care sunt executate în conformitate cu mandatul încredinţat de organizaţia
internaţională sub egida căreia se desfăţoară activitatea de supraveghere şi misiunile de
reconstrucţie a armatei în statele ce au ales calea dezvoltării democrstice;
f) Misiuni executate în interiorul ţării ce au rol în apărarea suveranităţii, independenţei,
unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării şi misiuni executate în afara frontierelor naţionale:
pentru sprijinul păcii, de luptă împotriva terorismului internaţional şi cele de apărare
colectivă;
g) Misiuni independente ce se referă la apărarea individuală, misiuni în cooperare cu alte
instituţii ale statului şi misiuni în cadrul unor coaliţii;
h) Misiuni tradiţionale şi misiuni noi ce derivă din contextele mondiale;
i) Misiuni pe timp de pace ce au rol în descurajarea agresorilor ce atentează la interesele
naţionale şi pe timp de criză ce au ca scop prevenirea declanşării unor acţiuni
destabilizatoare, neutralizarea elememntelor teroriste, stoparea traficului cu armament şi
muniţii.36
Începând cu anul 1991, armata României s-a implicat în diverse misiuni de menţinere a păcii,
sub egida diferitor organizaţii internaţionale, cu un număr mare de forţe organizate în batalioane
de infanterie, de geniu, spital de campanie, poliţie militară, capacităţi de transport, observatori
militari.
Conform Constituţiei României şi a Startegiei Militare a României elaborată de Ministerul
Apărării Naţionale principalele misiuni ale armatei române sunt contribuţia la securitatea
României pe timp de pace, apărarea României şi a Aliaţilor săi, promovarea stabilităţii regionale
şi globale şi sprijinirea instituţiilor statului.
Între anii 1995-1997 Armata României s-a situat pe locurile 8 respectiv 12 în grupul statelor
membre37 ce contribuie la stabilizarea păcii pe plan mondial, iar la 31 mai 2009 a ocupat locul
67, din 118 state membre.

36

37
75 de state membre

31
Un alt moment important în cadrul misiunilor internaţionale a avut loc în anul 2009, când
Generalul Cătălin Tomescu s-a aflat în fruntea piramidei de conducere a Coaliţiei, fiind locţiitor
pentru Coaliţie al Directorului pentru Strategii, Planuri şi Evaluări şi seniorul reprezentativ al
României în Irak.
Forţele Armatei Române ce contribuie la diferite misiuni, sunt din toate categoriile de personal:
ofiţeri de stat major şi de legătură, subofiţeri, trupe de infanterie, observatory militari, cadre
medicale, poliţie militară, precum şi experţi civili în domeniul administrativ.
Actualmente armata contribuie în continuare la diferite misiuni în toate zonele globului,
dovedind că este capabilă şi dornică să ajute la întărirea securităţii şi a stabilităţii.

Misiuni în Europa
În anul 1995 în urma semnării Acordului de la Dayton, în Bosnia-Herţegovina a fost introdusă
o forţă de intervenţie pentru implementarea păcii (IFOR). În acest context armata României a
fost invitată să participe la această misiune, fiind prima operaţiune sub comanda directă a
NATO.
Astfel după terminarea pregătirilor de echipare Batalionul 96 Geniu s-a prezentat în data de 8
martie 1996 în teatrul de operaţii din Bosnia, având tabăra în oraşul Zenica. După treisprezece
zile batalionul românesc a intrat în subordinea Corpului Aliat de Reacţie Rapidă din Ilidza aflată
în Sarajevo.
Pe acest teritoriu militarii au avut misiuni precum: deminarea unei suprafeţe de 300 m2 ,
montări de poduri şi construcţii de drumuri. Ca dovadă a eficienţei militarilor în acestă zonă pe
data de 31 mai 1996, la Doboj Nord a fost dat spre folosire primul pod construit numai de
geniştii români.
După cum am menţionat o altă misiune a fost construcţia de drumuri. Militarii noştri au avut de
refăcut un traseu de 11 kilometri, ei obţinând rezultate deosebite şi în acest sector.
Aceştia au avut de construit şi drumuri care duceau la sate izolate de munte, căi ferate din
centrul ţării cu o lungime de peste 100km.
Ca urmare a îndeplinirii misiunilor cu succes în luma martie a aceluiaşi an batalionul de geniu
a fost integrat în structura de forţe multinaţionale a SFOR şi resubordonat Forţei Terestre
NATO, cu un batalion de geniu şi un detaşament de poliţie militară.
Timp de opt ani, până la preluarea misiunii de către Uniunea Europeană, batalionul de geniu
românesc a efectuat lucrări de peste 5000000 de km.
În teatrul operaţional din Bosnia Herţegovina armata României a participat şi în cadrul misiunii
de stabilizare SFOR cu detaşamentul naţional Bosnia şi detaşamentul Olanda.

32
Detaşamentul Bosnia a fost constituit la începutul misiunii din 62 de militari, însă din luna iunie
a anului 2001 prin hotărârea Parlamentului României contribuţia cu forţe şi mijloace de luptă a
fost suplimentată. Militarii români au avut de îndeplinit numeroase atribuţii precum: efectuarea
cercetării la minarea şi deminarea terenului; recunoaşterea şi cercetarea detaliată a locurilor în
care forţele proprii sau alte forţe aparţinând Sfor urmează să îndeplinească misiuni; construcţia,
repararea, întreţinerea şi menţinerea funcţionalităţii căilor de comunicaţii rutiere şi a podurilor;
intervenţii pe rutele SFOR în caz de urgenţă; activităţi specifice domeniului civil-militar în
vederea identificării necesităţilor şi realizarea proiectelor de refacere a infrastructurii.38
Cel de-al doilea detaşament, Olanda, a fost constituit pe baza Memorandumului de Înţelegere
iscălit de Ministerele Apărării celor două ţări, el fiind un detaşament mixt ce are rol în: transport
de persoane, marfă, muniţie, mijloace auto sau de luptă defecte; scoaterea din funcţiune a
dispozitivelor explozive care ameninţă personalul sau impiedică îndeplinirea misiunilor;
participarea la inspectarea locurilor de dispunere a armamentului şi muniţiilor armatelor;
sprijinul subunităţilor de infanterie în cadrul operaţiilor de colectare a armamentului şi muniţiei
rămase în posesia populaţiei.39
În luna iunie a anului 1998 armata României a participat la misiunea de menţinere a păcii
UNMIBH, în Bosnia Herţegovina, sub egida ONU, cu cadre militare de poliţie civilă.
Un an mai târziu (1999) datorită eficienţei şi profesionalismului de care a dat dovadă, armata
română a avut prilejul de a participa la misiunile din Kosovo. Prima la care a paticipat a fost
Misiunea de Administraţie Interimară a ONU (UNMIK), iar ce-a de-a doua a fost misiunea
forţei NATO-OSCE (KFOR).
În perioada anilor 2000-2003 structurile româneşti specializate în neutralizarea şi distrugerea
muniţiilor explozive, în colaborare cu armata olandeză, şi sub conducere NATO au desfăţurat în
Bosnia Herţegovina acţiuni militare ce au avut ca obiective prevenirea şi descurajarea
conflictelor, restabilirea şi menţinerea păcii.
Aceste misiuni au presupus: recunoaşterea, neutralizarea şi distrugerea muniţiilor explozive
neexplodate rămase din timpul conflictelor sau în zonele de impact; participarea la retragerea
personaluilui militar şi civil din zonele minate; desfiinţarea stocurilor de muniţii recuperate sau
scoase din folosinţă, precum şi strângerea muniţiilor rămase în posesia populaţiei civile.
La data de 2 decembrie 2004 militarii români au participat la misiunea ALTHEA în Banja
Luka din Bosnia Herţegovina, sub comanda Uniunii Europene. Militarii care participă la această
misiune sunt dintre cei care au rol şi în misiunea SFOR. Pe lângă aceştia organismul mititar
românesc a mai pus la dispoziţia misiunii patru elicoptere, ce vor ajuta la transportul de tehnică
şi personal, la operaţiunile de căutare-salvare precum şi la misiunea de recunoaştere aeriană.
38
http://www.plutonul2.home.ro/asii_romaniei.htm
39
Idem 1

33
Misiuni în afara continentului European
Militarii români au participat la misiuni pe teatrele de operaţii din Irak până la sfârşitul anului
2008 pe baza mandatului Consiliului de Securitate al ONU, iar după acest an misiunile s-au
desfăşurat în conformitate cu acordul încheiat între Guvernul Irakian şi Guvernul României.
România a participat pentru prima dată la o misiune de menţinere a păcii pe data de 23 aprilie
1991 la Misiunea de Observare a Naţiunilor Unite UNIKOM, de-a lungul frontierei dintre Irak
şi Kuweit. Militarii participanţi la misiune au avut rolul de a supraveghea îndeplinirea
prevederilor acordului încheiat între cele două state.
La început pe teatrul de operaţii se aflau 10 ofiţeri observatori militari, însă în anul 1996 forţa
UNIKOM a fost redusă, rămânând în cadrul misiuni doar 5 militari români. Este important de
menţionat faptul că în această perioadă România mai era încă membră a Tratatului de la
Varşovia.
Tot în anul 1991, pe perioada lunilor februarie-martie, un spital de campanie cu un număr de
peste 300 cadre din judeţul Constanţa, au participat la operaţia Deşert Storm din Golful Persic.
Aceştia au acordat sprijin medical trupelor militare multinaţionale
Anii 1993-1994 au găsit 90 de cadre militare medici şi 146 de militari în Somalia, la Misiunea
de Observare a ONU (UNOSOM II) .
Din luna mai a anului 1995 până în luna iunie 1997 militarii români au fost prezenţi şi te teatrul
de operaţii din Angola la misiunea UNAVEM III, Misiune de Verificare a Naţiunilor Unite. La
această misiune au participat 36 de ofiţeri de stat major şi poliţişti militari, un Batalion de
Infanterie şi un Spital militar de campanie. În anul 1997 forţa UNAVEM a fost retrasă de pe
acest teritoriu,fiind înlocuită de misiunea de observare MONUA. O parte din militarii noştri au
rămas acolo cu rol de Forţă de Reacţie Rapidă, pentru a asigura securitatea membrilor ONU
până în anul 1999. misiunile la care a participat Armata României au fost cele specifice de
menţinere a păcii: paza unor puncte de control strategice, patrulă şi pază.
În luna octombrie a anului 1999 România a participat la Misiunea Naţiunilor Unite de
Observare în Repuplica Democrată în Congo (MONUC) cu 20 de observatori militari, acţiunile
desfăşurându-se în mai multe faze:
a) pe durata anilor 1999-2001 au avut loc negocieri în vederea menţinerii păcii în acest stat;
b) între anii 2002-2003 a fost instaurat un nou guvern şi au început pregătirile pentru
alegerile libere;
c) cea de-a treia fază se desfăşoară şi în prezent, iar rolul forţelor române este de a
supraveghea asupra respectării acordurilor de încetare a focului, a drepturilor omului,
având de asemenea misiuni umanitare şi de dezarmare.

34
 Atacurile teroriste lansate la data de 11 septembrie 2001, de gruparea Al Qaeda asupra
clădirilor World Trade Center din oraşul New York, au avut ca rezultat urmărirea şi desfiinţarea
organizaţie condusă de Bin Ladden.
În primele luni ale anului 2002 coaliţia condusă de SUA a atacat Afganistanul înlăturând
guvernul taliban care protejase şi sprijinise organizaţia teroristă Al Qaeda, precum şi terorismul.
Cu acest prilej în iulie 2002 România candidată pentru intrarea în NATO a instalat primul
batalion de miliari în Afganistan, participând în cadrul coaliţiei la operaţiunea Enduring
Freedom.
Militarii români au fost însărcinaţi cu protecţia unor obiective, celegerea de informaţii, pază,
patrulări şi intervenţii rapide.
Cu timpul misiunea a fost preluată treptat de către armatele Organizaţiei Tratatului Atlanticului
de Nord, schimbându-şi numele în ISAF. Armata română a continuat să sprijine reconstrucţia şi
stabilizarea pacii în acest stat, prin instruirea armatei afgane pentru ca aceştia să aibă
posibilitatea de a-şi apăra singuri propria ţară, ceea ce va duce la o stabilitate de lungă durată în
statul afgan.
Anul aderării României la Alianţa Nord Atlantică i-a găsit pe militarii Batalionului 21 Manevră
Vânători de Munte, numiţi şi Viperele Negre în Afganistan. Aceştia au desfăşurat în luna aprilie
a acelui an misiunea CIMIC, ce reprezintă o cooperare între militari şi civili, în satul
Spinaghabarga, din provincia Zabul. Această cooperare a presupus ajutorarea locuitorilor satului
(cu surse de apă şi construire de şcoli), întărirea securităţii în zonă şi paza autostrăzilor, pentru a
asigura libera circulaţie.
În anul 2007 un batalion românesc a participat în continuare în cadrul Forţei Internaţionale de
Securitate şi Asistenţă ISAF, sub comandă NATO. Acestora le-au fost încredinţate misiuni de
gen patrulare, control trafic, escortă, umanitare şi intervenţii în sprijinul forţelor armate de
securitate afgane.
În anul 2003 Statele Unite ale Americii au lansat în Irak operaţiunea Iraqi Freedom, pentru
reconstrucţia şi stabilizarea acestui stat. Conflictul a debutat sub pretextul că Irakul deţinea arme
de distrugere în masă.
Din dorinţa de a se afişa pe plan internaţional armata României a pus la dispoziţia Coaliţiei
Multinaţionale, în cadrul acestei misiuni un batalion de infanterie, un detaşament de geniu şi o
structură de informaţii. Pe data de 10 august a anului 2003 au fost dislocaţi în tabăra din Al
Hillah din zona Camp Charlie, intrând în subordinea Diviziei Multinaţionale Centru-Sud
condusă de Polonia.
Chiar din primele zile de activitate militarii români au avut multiple sarcini, precum refacerea
sistemelor de protecţie a forţei în Camp Charlie, amplasarea unor bariere din beton, înconjurarea

35
unor zone cu sârmă ghimpată spiralată cu lame tăietoare şi amenajarea unor platforme de
depozitare şi a zonelor prin care se face accesul în baze.
Alte misiuni ce a avut de îndeplinit în acest stat armata României au fost refacerea sistemului
de protecţie a forţelor, amplasarea de locuinţe mobile pentru câteva sute de militari, construirea
unei biserici, amenajarea unui teren de sport din Al Hillah, distribuirea de ajutoare umanitare,
reamenajarea unei secţii de poliţie ţi a unei închisori.
Dând dovadă de responsabilitate şi profesionalim în cadrul misiunii de reconstrucţie din Iraq
militari noştri au contribuind de asemenea şi la creşterea prestigiului armatei române.
Datorită eficacităţii cu care şi-au îndeplinit misiunea, prezenţa armatei române în această
operaţia a continuat, astfel că în luna august a anului 2008 un nou contingent românesc din Iaşi
sub denumire de Lupii Negri au rimit angajamente în Al Mutanna şi Dhi Qar, în sud-estul
Irakului. Ei au primit misiuni de pază şi patrulare pe căile de comunicaţii din regiuni şi de
dezvoltare a unor acţiuni în sprijinul administraţiei şi a populaţiei civile.
În Dhi Qar militarii României împreună cu aliaţii sunt prezenţi pe toate drumurile pentru a
descuraja intenţiile insurgenţilor. Tehnica cu care sunt înzestraţi face faţă tuturor solicitărilor,
reprezentând un prim ajutor în efectuarea cu brio a operaţiunilor.
Din data de 14 octombrie a anului 2005, militarii ieşeni au participat la misiune Risk
Mitigation din Afganistan, ce are ca scop distrugerea unui depozit de muniţie a forţelor talibane.
Operaţia este condusă de militari americani, olandezi şi canadieni specializaţi în distrugerea
muniţiilor explozive.
Acest depozit ce reprezenta o mare ameninţare datorită numărului mare de arme de diferite
tipuri, a fost descoperit de gruparera militară românească Lupii Negri în anul 2003. La începutul
misiunii rolul militarilor noştrii a fost de a asigura în condiţii bune desfăşurarea celor care
distrug sau transportă armamentul, însă datorită cantităţii foarte mari de arsenal rolul acestora a
crescut, ei ajutând şi la încărcarea şi transportul camioanelor.
În luna noiembrie a anului 2005 Batalionul 151 Infanterie numiţi şi Lupii Negri au desfăşurat
în Afganistan misiunea Team Spirit. Ţinta acestei operaţii a fost masivul muntos Tangaz Ghar,
ce se află la nordul frontierei cu Pakistanul şi în sudul Kandaharului.
Misiunea a debutat la data de 20 noiembrie, prin introducerea pe cale aeriană a forţelor române
în centrul deşertului afgan, în zona ţintei şi s-a desfăşurat în patru etape ce au presupus:
infiltrarea la obiectiv, consolidarea poziţiilor, acţiuni de scotocire, acordarea sprijinului medical
populaţiei locale, distribuirea ajutoarelor umanitare şi extracţia aeriană a forţelor.
Ajunşi lângă obiectiv militarii români şi-au ocupat fiecare propriile poziţii şi au început
procesele de scotocire pe sub principalele obiective. După terminarea acestui proces militarii s-
au deplasat spre un alt obiectiv unde au avut misiuni de tip acordării asistenţei medicale şi de

36
ajutorare umană a populaţiei locale. În vederea asigurării primei misiuni a fost folosită drept
locaţie o încăpere abandonată, unde populaţiei i s-a împărţit diferite medicamente. După
acordarea de asistenţă medicală, în urma unui plan de distribuire a ajutoarelor umanitare un
avion al Statelor Unite ale Americii a adus patru containăre cu pături, prelate, rechiţite şcolare,
unelte de lucru, produse de igienă individuală şi hrană, ajutoare ce au fost împărţite de armata
română.
Chiar dacă această misiune a avut loc în condiţii de izolare în deşert, ea reprezintă o
recunoaştere a valorii şi încrederii pe care armata României a dobândit-o în teatrul de operaţii
din Afganistan.40
Tot în anul 2005 medicii militari români participă în Irak la operaţia de asistenţă medicală
numită Restoring America’s Honor, ce se desfăşoară în bazele Camp Cropper şi Camp Bucca.
Scopul acestei misiuni este de a asigura asistenţa medicală militarilor ce desfăşoară diverse
acţiuni în aceste regiuni dar şi irakienilor.
În anul 2006 militarii români din Batalionul 2 Infanterie Călugăreni, au debarcat în
Afganistan, în regiunea Kandahar. Primele misiuni au fost reprezentate depatrulări terestre pe
timp de zi şi noapte până la Qalat, prin diverse trecători foarte periculoase. După o perioadă de
acomodare şi a îndeplinirii acţiunilor de patrulare, Batalionul a început să participe şi în cadrul
Forţei Înternaţionale de Asistenţă pentru Securitate din Afganistan (ISAF), sub comanda NATO.
În noua misiune primită militarii români au avut rolul de a asigura paza şi securitatea
autorităţilor locale din Zabol şi a bazei aeriene din Kandahar. La puţin timp după preluarea
misiunilor baza aeriană a fost atacată de forţele insurgente, distrugând numeroase clădiri. Dând
dovadă de curaj şi profesionalism Batalionul României a acţionat cu rapiditate, împiedicând
producerera unui dezastru printre populaţia locală.
În anul 2006 militarii noştri au desfăşurat cu ajutorul militarilor Alianţei Nord Atlantice o
misune umanitară, în cadrul misiunilor din aria de responsabilitate White Sharks. Rolul
militarilor noştri a fost de a asigura atât convoaiele umanitare, ce transportau medicamente şi
ajutoare, cât şi de a realiza siguranţa personalului medical pe durata acordării consultaţiilor.
Misiunea a reprezentat un succes, medicii militari români tratând populaţia afgană din zonă cu
deosebită responsabilitate şi atenţie, chiar dacă condiţiile oferite de mediul de acolo nu sunt
dintre cele mai bune.41
În anul 2006 militarii infanterişti români au participat în Afganistan la paza bazei Kandahar şi a
bazarului din apropierea bazei. Cadrele noastre militare au misiunea de a verifica şi opri

40
Alexandru Herciu, Rolul românilor în operaţia Team Spirit, Observatorul militar, editor Ministerul Apărării
Naţionale, nr.48 din 30 noiembrie-6 decembrie,2005, p. B2-B3 din secţiunea B
41
Alice Moldovan, Misiune cu specific medical în statele afgane, rev Forţelor Terestre,2006, p.40

37
maşinile ce intră în bază, de a patrula, de a oferi protecţie echipelor specializate în deminări, şi
de a transporta şi distribui materiale umanitare.
În luna mai 2006 o patrulă românească a descoperit în vecinătetea bazei americanilor, KAF, în
împrejurimile a două sate care fuseseră bombardate, prin misiunea de scotocire, locuri minate.
Au fost găsite de asemenea resturile unui telefon mobil, a unui ceas cu sonerie, şi fire de
conectare ce arătau modul în care a fost folosit sistemul explozivil. După ce s-a stabilit locul de
unde a fost lansat atacul, a început să fie ,,cernut” terenul din jur, iar operaţia deşi dificilă pentru
că acolo se aflau culturi de viţă de vie şi multe locuri erau împânzite cu stuf, a fost încununată
cu succes42. În urma căutărilor au mai fost descoperite alte câteva bombe de aruncător de calibre
foarte mari.
În perioada 19 ianuarie-29 iulie anul 2006 o Campanie militară a României a participat la
misiunea Antica Babilonia , sub control operaşional italian. Ei au fost dislocaţi în Camp Mittica
şi An-Nasiriyah, îndeplinind în teatrul de operaţii atribuţii în reorganizarea, instruirea şi
monotorizarea poliţiei irakiene, în asigurarea unui climat de securitate, precum şi în paza şi
însoţirea convoaielor militare şi civile.
Începând din anul 2006 Batalionul 21 Vânători de Munte sau ,,Viperele Negre” au desfăşurat
misiuni în special de pază în oraşul Basra în sudul Irakului, unde se află şi fosta reşedinţă a lui
Saddam Husein. Ţinând cont de poziţia şi importanţa acestei reşedinţe, militarii români se află
într-un regim permanent de port al vestei antiglonţ, chiar şi atunci când se deplasează în
interiorul cladirii. Deşi locuinţă este împrejmuită cu ziduri groase şi din loc în loc sunt
amplasate posturi de observare , este oricând posibil să înceapă un atac. O altă misiune o
reprezintă şi controlarea punctelor de acces în interiorul locuinţei.
Misiunile internaţionale nu i-au ocolit nici pe militarii Batalionului 33 Vânători de Munte
Posada, din Curtea de Argeş, care în anul 2007 au fost dislocaţi la Kalat, în Afganistan,
participând la Forţa internaţională pentru Asistenţă (ISAF), prin sprijin medical, umanitar,
patrule de control trafic şi escortă.
Armata română a participat şi la misiunea Forward Operation Base Masoud, în Afganistan. La
activităţile din această misiune au participat militarii Batalionului 30 Manevră ,,Dragoslavele,
care au fost dislocaţi în Zabul. Aceştia au avut rolul de a menţine securitatea pe principalele
drumuri care trec prin Zabul, cercetarea amănunţită a podurilor sau a altor locaţii, ce pot fi ţinte
ale inamicilor.
În anul 2008 vestitul Batalion românesc Lupii Negri au îndeplinit o nouă misiune umanitară în
Irak cu colaborare cu militarii americani, prin oferirea localnicilor bolnavi din Tallil de

42
Alice Moldivan, Câte trei patrule zilnic pentru apărarea bazei KAF , rev FT, iulie2006, p.9

38
tratemente, consultaţii şi bunuri de strictă necesitate (îmbrăcăminte, alimente,apă). Acest
eveniment a fost apreciat de localnici şi drept urmare acţiuni de acest gen vor mai fi desfăşurate.
O altă misiune desfăşurată de către militarii români în Irak a fost paza podului strategic de
peste fluviul Eufrat, ce asigură trecerea din capitala ţării în Basra, unul dintre principalele oraşe
din sudul Irakului.
La data de 21 august 2008 a avut loc în Irak rotirea militarilor români ce acţionează în cadrul
misiunii Iraqui Freedom. Batalionul 151 Infanterie din Iaşi sau Lupii Negri, au predat activităţile
misiunii militarilor din Batalionul 341 Infanterie din Topraisar sau Rechinii Albi cum mai sunt
denumiţi.
La eveniment au participat locţiitorul Comandamentului Operaţional Întrunit ,,Mareşal
Alexandru Averescu, din Buzău, general de flotilă aeriană Liviu Burhală.
Printre activităţile desfăşurate de Lupii Negri pot fi amintite: realizarea unor proiecte
umanitare, ca alimentarea cu apă şi energie electrică a unor zone, construirea sau reabilitarea
unor căi de comunicaţii, misiuni de însoţire, de patrulare.
Unele proiecte au fost preluate de către Rechinii Albi, care le-au dus la sfârşit. Alte activităţi au
vizat ajutorare medicală, umanitară, paza unor obiective strategice cum este şi podul de peste
râul Eufrat şi securizarea unor căi de comunicaţii.
Pe data de 25 august 2008 o parte din militarii Batalionului 307 Infanterie Marină, conduşi de
maiorul Remus Melinte, au luat drumul Kosovo. Cei 86 de luptători au făcut parte din
Detaşamentul Naţional de Forţe din compunerea Grupului de Luptă Multinaţional de Vest, al
misiunii conduse de NATO (KFOR) în Kosovo. Misiunea s-a încheiat pe data de 25 februarie
2009 şi a presupus activităţi de escortă, control trafic, patrulare. Ziar 3 p 5
Militarii Batalionului 811 Infanterie, denumiţi şi Dragonii Transilvaniei, au desfăşurat timp de
şase luni în provincii din Irak, proiecte în cadrul CIMIC. Misiunea la care au participat
infanteriştii s-a derulat în două faze: prima în colaborare cu militarii italieni (misiuni de
patrulare, escortă, pază), iar cea de-a doua a vizat paza podului strategic de peste fluviul Eufrat
şi o colaborare cu militarii americani, asigurând Forţe de Reacţie Rapidă, pentru situaţiile de
urgenţă.
Tot în acest an, însă continuând până în anul 2009, militarii din oraşul Constanţa, denumiţi şi
Rechinii Albi, au efectuat aproximativ 1200 de misiuni în Irak, ajutând la reconstrucţia acestui
stat. Aceştia au avut ca misiuni paza unor obiective strategice, asigurarea unui climat de pace pe
principalele rute de transport, instruirea militarilor irakieni, coordonarea unor proiecte ce au
vizat îmbunătăţirea vieţii locuitorilor şi nu în ultimul rând asigurarea pazei forţelor Coaliţiei.
Începând cu anul 2009 militarii Armatei române au început misiunea de instruire a militarilor
irakieni prin pregătire fizică, instrucţie tactică de specialitate, pregătire sanitară, genistică,

39
instrucţia tragerii ţi învăţarea limbii engleze. Planul după care se desfăşoară această misiune a
fost realizat în conformitate cu planurile militare româneşti, care prezintă modul de instruire a
armatelor altor state care nu fac parte din teritoriul naţional.
?Batalionul 20 Infanterie Uşoară ,,Scorpionii Negri”, din Craiova, cu un efectiv de 405 oameni,
participă la misiunea Antica Babilonia, din zona Nasiria, din Irak. Misiunile acestor militari sunt
foarte diverse, specifice operaţiilor de stabilitate, ei efectuând acţiuni de cercetare, de pază şi de
interceptare sau de bocare a unor puncte critice, de scotocire a unor raioane, de patrulare, de
escortă, de efectuare a controlului în unele puncte de trecere, de pază a taberelor, de asigurare a
protecţiei unor echipe care neutralizează muniţia neexplodată, precum şi de antrenare a
militarilor irakieni.
La această misiune mai participă şi Batalionul 265, Poliţie Militară, cu 100 de militari, ce au
rolul de a escorta convoaiele militare, de a proteja personalităţile militare şi civile, să asigure
securitatea unor obiective militare sau civile, să participe la cercetarea unor accidente de
circulaţie, la controlul tarficului rutier.
În luna aprilie a anului... în Afganistan s-a desfăşurat operaţia Diablo Reach, împotriva
agresorilor talibani, la care pe lângă militarii Coaliţiei au participat şi forţe româneşti.
Militarii noştri au avut misiunea de a cerceta zonele în care s-a efectuat staţionare şi de a bloca
cu ajutorul focului două trecători, pentru a nu permite ieşirea insurgenţilor.
Pe data de 3 martie a anului curent în statul Irakian, în baza militară românească Camp Dracula
din Tallin, a avut loc predarea şi respectiv primirea misiunilor, între Batalioanele 341 Infanterie
Rechinii Albi din Toprisar şi Batalionul 26 Infanterie Scorpionii Roşii din Craiova.
La eveniment au participat însărcinatul cu afaceri al României la Bagdad Cristian Voicu,
reprezentantul naţional al Armatei române Cătălin Tomescu, locţiitorul Comandantului Diviziei
10 irakiene, locţiitorul Brigăzii 4 Cavalerie a Statelor Unite, precum şi reprezentanţi ai
autorităţilor civile şi militare irakiene.43
Misiunile militarilor constănţeni care au durat timp de şase luni şi au cuprins peste 1200 de
activităţi, au presupus acţiuni de patrulare, de sprijin medical, umanitare în zone afectate de
sărăcie, însă aceştia ca şi ceilalţi militari români aflaţi pe teatre de operaţii au dovedit
profesionalism, întărind în acelaşi timp şi legăturile cu autorităţile locale.
Tot în luna martie a acestui an militarii Moduluilui de sprijin şi Tranzit au început să desfăşoare
acţiuni de sprijin logistic, în colaborare cu militarii din Campania Bravo, ce aparţin Armatei
Statelor Unite ale Americii. Aceştia desfăşoară misiuni de tipul transport pe căile rutiere şi
aeriene şi punerea în refuncâionare a unor maşini, în regiunea Zabul.

43
www.mapn.ro/armatatv

40
 Începând cu luna aprilie a anului 2009 Scorpionii Roşii din Craiova au început activităţi de
instruire a militarilor irakieni, prin instrucţie de specialitate, prin pregătire fizică şi predare a
limbii engleze şi misiuni umanitare ce presupun reconstrucţia unor instituţii de învăţământ,
alimentarea cu energie electrică a unor locuinţe şi implicit distribuirea de alimente şi rechizite
copiilor, afirmându-se în special în domeniile de expertiză.
Pe perioada lunilor decembrie 2008-mai 2009, militarii Detaşamentului Ana Training
specializaţi în consiliere şi instruire au participat la procesul de stabilizare a Afganistanului, stat
unde se evidenţiază numeroase pericole. În această misiune începută de armatele NATO,
Armata României a avut ca scop instruirea şi consilierea forţelor armate afgane.
În timp ce militarii Detaşamentului Ana Training se aflau în Afganistan, colegii lor din Iaşi,
Batalionul 151 Infanterie Lupii Negri aveau misiunea de continuare a reconstrucţiei a statului
irakian, având tabăra în apropierea oraşului Ur, în Camp Dracula. Cadrele armate române au de
îndeplinit diverse misiuni similare celorlalte teatre, ca menţinerea securităţii pe principalele rute,
coordonarea unor proiecte de îmbunătăţire a vieţii localnicilor, paza unor obiective, acţiuni
umanitare, de sprijin medical, patrulare.
În prezent sub comandă a Organizaţiilor Naţiunilor Unite forţele militare române participă
următoarele misiuni de menţinere a păcii cu observatori militari: UNAMA în Afganistan cu un
observator militar; ONUCI din Coasta de Fildeş cu şapte militari; MONUC aflată în Republica
Democrată Congo, participând 22 militari; în Georgia cu două cadre militare; UNMIC în
Kosovo cu doi observatori; UNMIN din Nepal cu cinci militari şi UNMIS în Sudan participând
cu 14 observatori militari.

Cap 4
Controlul democratic asupra armatei ca şi parte componentă a societăţii poate fi definit ca
fiind ,,ansamblul prerogativelor, conferite de Constituţie şi lege, autorităţilor societăţii politice,
de a stabili cadrul normativ privind organizarea, funcţionarea şi responsabilităţile organismului
militar, de a-i fixa limitele de acţiune, precum şi de a verifica modul în care activitatea acestuia
este conform dispoziţiilor legii.44
După revoluţia din anul 1989, o dată cu noul statut de ţară democrată, România a intrat în
procesul unor transformări profunde, fiind impus în societatea românească controlul democratic
asupra organismului militar, exercitat de clasa politică, pentru a se asigura că această instituţie
îşi păstrează rolul şi locul constituţional în garantarea securităţii şi apărării naţionale. Acest
44
Nelu Petre, Alina Macovei, Controlul civil-democratic aupra armatei, din România-NATO, 1990-2002, ed.
Academiei de Înalte Studii Militare, Bucureşti 2002, p.38

41
proces s-a impus prin implementarea unui control civil asupra organismului militar, acţiune
specifică armatei secolului XXI.
Democratizarea a reprezentat de fapt acceptarea unor forme de conducere parlamentare asupra
Armatei României. Întărirea controlului democratic asupra organismului militar a reprezentat de
asemenea îmbunătăţirea sistemelor controlului civil prin creşterea transparenţei în cadrul
procesului de transformarea a societăţii, cooperarea cu alte instituţii ale statului dar şi cu
societatea civilă.
În noul context Armata statului român trebuie să-şi îndeplinească misiunile ce îi revin în
condiţiile unui regim politic bazat pe democraţia constituţională, sub controlul democratic civil
asupra forţelor armate, el devenind subordonat voinţei poporului a statului România.
Întărirea controlului democratic asupra forţelor armate a fost o condiţie pentru îndeplinirea în
mod eficace a unor acţiuni ale instituţiei militare. Îmbunătăţirea sistemului controlului civil s-a
realizat prin creşterea transparenţei procesului de reformă, prin cooperarea armatei cu celelalte
instituţii ale statului şi cu societatea civilă. Legătura armatei cu societatea civilă reprezintă o
componentă importantă a formei triunghiulare de relaţii societate civilă, iar controlul civil
reprezintă un ansamblu de idei, de proceduri prin care autoritatea politică civilă are putere
asupra Armatei, incluzând şi un dialog bazat pe încredere.
În cadrul instituţiei civile direcţiile de acţiune pentru consolidarea contolului civil vor avea în
vedere îmbunăţăţirea managementului organizaţional, creşterea numărului de civili aflaţi pe
funcţii de conducere, dezvoltarea managementului comunicării dintre structurile militare şi cele
civile, creşterea gradului de profesionalşizare a personalului militar, concomitent cu
îmbunătăţirea expertizei civile în probl politico-militare, dezvoltarea şi implementarea unui ghid
al carierei funcţionarilor publici din sistemul militar.45
Noul control civil s-a realizat prin: introducerea unei concepţii ce priveşte relaţia armată-
societate, din punct de vedere democratic; prin continuarea pregătirii funcţionarilor publici, a
conducătorilor militari şi a mass-mediei; desfăşurarea unor cursuri a civililor din ministere şi a
altor persoane din societatea civilă în cadrul Colegiului Naţional de Apărare, Centrului de
Management al Resurselor de Apărare, Centrului Regional de Pregătire din cadrul
Parteneriatului pentru Pace; dezvoltarea cooperării ăntre structurile militare şi civile şi prin
implementarea uni ghid al carierei funcţionarilor publici din sistemul militar.46
Una din cele mai importante decizii luate după anii 1990 în vederea democratizării a fost
reprezentată de înfiinţarea Consiliului Suprem de Apărării a Ţării (CSAT), având drep scop

45
Cap2
46
Teodor Atanasiu, Programul Multianual de Modernizare a Administraţiei Publice în Ministerul Apărării
Naţionale, 2005-2008

42
în ,,organizarea şi coordonarea unitară a activităţilor care privesc apărarea ţării şi siguranţa
naţionlă47
După cum am menţionat Armata este subordonată şi răspunde în faţă guvernării civile
democrate a ţării. Conducerea Armatei şi a Apărării Naţionale a României, în noul context este
exercitată conform prevederilor constituţionale de un şir de instituţii cu atribuţii directe sau
indirecte în domeniul militar.
I. Controlul democratic exercitat de societatea politică
După luna martie a anului 1993 la nivelul Ministerului Apărării Naţionale au avut loc
schimbări majore în vederea democratizării. Au fost aleşi primul secretar de stat şi ministrul
apărării dintre persoane civile (Ioan Mircea Paşcu, respectiv Gheorghe Tinca). Din acel moment
numeroase funcţii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale sunt deţinute de persoane civile.
Planificările ce ţin de apărarea naţională sunt făcute pe baza deciziilor politice ale
Parlamentului, Preşedintelui şi Guvernului României.
Potrivit legilor din Constituţia statului român au control asupra instituţiei militare următoarele
organisme şi persoane civile:
1. Preşedintele ţării deşi este Comandantul suprem Forţelor Armate şi are rangul de Preşedinte
al Consiliului Suprem de Apărarea Ţării, nu are o putere absolută asupra instituţiei militare, însă
conform articolului 77 din Constituţie el semnează legile adoptate de Parlament referitoare la
organismul militar, poate declara mobilizarea parţială sau generală a armatei cu aprobarea
Parlamentului, în caz de agresiune armată poate lua anumite măsuri, iar conform articolului 92
din Constituţie are dreptul de a realiza o nouă Strategie de Securitate Naţională. Principalul
obiectiv al acestei strategii după căderea regimului comunist a fost întărirea instituţiilor
democratice.
2. Misiunea Parlamentului este de a asigura bugetul atribuit pentru apărarea naţională,
dimensiunea şi structura Armatei, precum şi Strategia de Securitate Naţională a României. Tot
acesta hotărăşte semnarea tratetelor şi a acordurilor internaţionale sau a altor acte normative ce
au legătură cu Armata. Prin aceste atribuţii Parlamentul execută controlul civil asupra
organismului militar.
3. Guvernul României este principala instituţie cu atribuţii în ceea ce priveşte securitatea
naţională şi politica de apărare, fiind o putere executivă, ce are rol în organizarea activităţilor şi
în aplicarea măsurilor ce privesc apărarea naţională, în conformitate cu Strategia de Securitate
Naţională, el elaborând Carta Albă a Securităţii şi Apărării Naţionale. Această instituţie este
responsabilitate în : ,,integrarea şi coordonarea acţiunilor şi proceselor în desfăşurare privind
reformele interne şi integrarea în Alianţă şi Uniunea Europeană; gestionarea sistenului naţional

47
Constituţia României, 1991, art 18

43
de management al crizelor, având posibilitatea de a lua anumite măsuri; elaborarea împreună cu
alte ministere a securităţii şi apărării naţionale; aprobă strategia militară a României, propusă de
Ministerul Apărării Naţionale; informează Parlamentul în situaţia participării cu forţe în afara
teritoriului, cu mandat la misiuni internaţionale.”48
Un rol important asupra Armatei îl are în Guvern şi primul-ministru care este şi vicepreşedinte
al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.
4. Consiliul Suprem de Apărare a Ţării poate accepta sau nu etapele procesului de reformă a
Armatei, organizarea organismului militar şi a celorlate componente ce au rol în apărare,
orientările în domeniul relaţiilor internaţionale. Acesta de asemena sugerează Parlamentului
participarea la acţiuni strategice de alianţă, de coaliţie sau multidimensionale şi hotărăşte
mandatul delegaţiilor care participă la încheierea acordurilor cu privire la securitatea naţională.
Deci putem spune ca instituţia de control democratic CSAT are rol în luarea deciziilor startegice
şi în gestionarea crizelor.
5. Ministerul Apărării Naţionale este subordonat acestor patru instituţii democratice, fiind
format din structuri centrale, precum şi din structuri şi forţe subordonate acestora. O funcţie
importantă a acestei unităţi o reprezintă dezvoltarea Strategiei Militare Naţionale şi emiterea
Directivei de Planificare a Apărării.
Un număr semnificativ de civili specialişti în diferite sectoare au început să preia activităţi în
cadrul armatei, ocupând funcţii variate, precum consilieri sau directori ai direcţiilor centrale ale
Ministerului Apărării Naţionale. În cadrul Ministerului Apărării Naţionale persoanele civile
sunt:
a. Ministrul Apărării Naţionale este organul civil de specialitate al administraţiei publice
centrale care reprezintă ministerul pentru care lucrează în raporturile cu celelalte ministere şi
instituţii guvernamentale sau cu organisme similare din alte state şi conduce în acelaşi timp
activităţile pentru sprijinul logistic al forţelor Ministerului de Interne. 49 Funcţiile sale sunt de
membru al Guvernului şi de îndrumător al activităţilor din structura instituţională din care face
parte, cu ajutorul Colegiului Ministerului. În acelaţi timp el este autoritatea responsabilă pentru
apărarea militară a statului român.
b. Secretarul de stat şi şef al Departamentului pentru relaţii cu Parlamentul, armonizarea
legislativă şi relaţii publice are misiunea de a asigura relaţiile cu alte autorităţi publice, precum
şi cu organizaţiile neguvernamentale; asigură asistenţă juridică pentru încheierea înţelegerilor
tehnice în vederea cooperării cu forţele armate străine; conduce activităţile care privesc

48

49
Hotărâre nr.318 din 20 aprilie 2000 pentru aprobarea Strategiei militare a României

44
informarea publică şi mass-media militare şi coordonează activitatea de soluţionare a
problemelor sociale ale personalului.50
c. Secretarul de stat şi şef al Departamentului pentru Armamente ce are rol în managementul
programelor majore de achiziţii, în colaborările tehnice externe şi standardizării tehnicii, în
controlul importurilor şi exporturilor de produse speciale pentru Ministerul Apărării Naţionale,
precum şi în planificarea financiară în domeniul responsabil.51
d. Secreatarul general al Ministerului Apărării Naţionale are misiunea de a asigura
implementarea, monotorizarea şi evaluarea la nivelul Ministerului Apărării Naţionale, a
prevederilor cuprinse în strategiile şi programele de reformă ale administraţiei publice, elaborate
pe baza Programului de guvernare.52
6. O altă instituţie cu un rol important în organismul militar este şi Autoritatea judecătorească,
ce are o mare putere asupra personalului militar şi civil, aceştia răspunzând în faţa justiţiei în
cazul faptelor săvârşite în legătură cu serviciul sau în afara acestuia.
II. Controlul democratic poate fi exercitat de alte autorităţi publice cum sunt Curtea de Conturi,
Curtea Constituţională şi instituţia Avocatul Poporului, ce are misiunea de a controla respectarea
drepturilor şi ale libertăţilor militarilor şi civililor ce îndeplinesc anumite funcţii în instituţia
militară.
III. Pe lângă acest control democratic exercitat de autorităţile politice, există şi un control
indirect asupra forţelor armate ce provine din societatea civilă, prin componentele sale şi prin
mijloacele de informare ce au căpătăt un rol mai pregnant. Armata României a devenit mai
transparentă, iar problemele din domeniul militar sunt aduse şi la cunostinţa poporului,
înfiinţându-se structuri ce au în vedere relaţiile publice.
Armata şi-a întărit relaţia cu organizaţiile neguvernamentale şi cu anumite sindicate din
interiorul firmelor cu care aceasta cooperează.
. Biserica după anul 1989 a început să deţină şi ea un control democratic asupra organismului
militar, un rol important în instituţia militară, având ca scop sprijinirea morală şi asigurarea de
asistenţă religioasă a militarilor, preotul devenind totodată şi un bun camarad.
Controlul civil democratic asupra Armatei are rolul de a asigura întărirea obiectivelor politice
din punct de vedere militar, de eficientizare a managementului organizaţional, de a îmbunătăţi
pregătirea funcţionarilor publici.53 În acest scop la nivelul Ministerului Apărării Naţionale au
fost luate o serie de măsuri din punct de vedere organizaţional, cât şi instituţional:
• ,,creşterea numărului de civili ce ocupă diferite funcţii de conducere;

50
http://www.mapn.ro/structuri_centrale/drpip/index.php?page=intro
51
http://www.dpa.ro/prezentare/responsabilitati/index.shtml
52
http://www.mapn.ro/structuri_centrale/secretariat_general/index.php
53
Cap2

45
 • dezvoltarea nivelului de comunicare dintre structurile civile şi militare;
• implementarea unui ghid al carierei funcţionarilor publici din sistemul militar;
• prezentarea comisiilor de specialitate din cadrul Parlamentului a stadiului de realizare a
reformei militare;
• oferirea periodică a rapoartelor informative Parlamentului;
• mărirea numărului de colaborări cu organisme neguvernamentale.(cap2 albastru)
Controlul democratic asupra forţelor armate reprezintă un grad ridicat de acceptarea şi respect
din partea societăţii şi contribuie intrinsec la consolidarea securităţii naţionale şi a respectării
principiilor democratice în plan intern.54
Democratizarea nu este numai o separare a puterilor în stat, ci presupune şi existenţa unor
sisteme de informare sau a unor organizaţii neguvernamentale, ce pot influenţa controlul
democratic într-un mod indirect. Alăturându-se instituţiilor politice presa independentă este o
componentă a democraţiei, care în cadrul instituţiei militare are un rol important mai ales în
atenţionarea unor acţiuni cum sunt abuzurile militare.
Datorită faptului că armata democrată a României este legată de gradul de conducere a
societăţii, legătura dintre armată şi societate este pusă în evidenţă şi de o serie de raporturi cum
sunt:
• Raportul juridic datorită căruia se reglementează rangul cetăţenilor în cadrul instituţiei
militare, precum şi a armatei în societate. Datorită acestui raport dreptul de conducere a Armatei
îi revine unui ministru civil, armata are o putere executivă, fiind supusă unui control
parlamentar.
• Raportul economic conform căruia Parlamentul deţine controlul civil prin intermediul
bugetului. Această relaţie economică are rol în pregătirea forţelor armate, prin dotarea lor cu
tehnica de luptă. Începând cu anul 2001 la nivelul Ministerului Apărării Naţionale procesul de
modernizare a organismului militar se face prin Sistemul de Planificere, Programare, Bugetare şi
Evaluare al structurii de forţe.
• Raportul cultural şi ştiinţific prin care cadrele militare îsi aduc o mare contribuţie la
dezvoltarea valorilor societăţii române.
Un rol important în accentuarea controlului civil democratic asupra forţelor armate l-au avut şi
relaţiile bi sau multilaterale militare la care instituţia din domeniu a participat începând cu anul
1990 prin prezenţa la diverse seminarii sau la schimburi de experienţă, ce au dus la schimbarea
cadrului legislativ şi la armonizarea relaţiilor civili militari.55
....

54
Cap2
55
Rom nato 1990-2002

46
47