DIAGNOZĂ ȘI DEZVOLTARE ORGANIZAȚIONALĂ

AUTOR:
Slt. David Andrei
 Elementele culturii organiaționale ale armatei României
1.Produsele artificiale:

a. Produse fizice

o Forțele armatei Române ocupă o regiune oarecum vastă. Unitățile militare

sunt amplasate strategic, fiecare având o misiune distinctă în funcție de
importanța și specificul acesteia. Misiunea armatei Române, ci anume
apărarea țării, necesită un număr mare de angajați, cât și organizarea
constantă de activități extrem de complexe.
o Forțele Terestre Române dețin aproximativ 2500 de vehicule de luptă și
aproximativ 2200 vehicule neblindate cu multiple utilizări.
o Armata României se împarte pe trei categorii de arme: Forțele Terestre,
Forțele Aeriene, Forțele Navale , care se află sub comanda Statului Major al
Apărării, direct subordonat Ministerului Apărării Naționale. Pe timp de
război, Președintele României devine comandatul suprem al Forțelor
Armatei.
b. Comportamente reprezentate prin ritualuri și ceremonii militare:

Prin implicarea militarilor la diferite evenimente și sărbători naționale. Prin aceste

participări, armata Română devine mai deschisă, etalându-și cultura și
comportamentul. De asemenea, mai există și alte câteva activități semnificative,
cum ar fi: depunerea jurământului militar, ceremonii de premiere și ceremonii de
acordare a gradelor militare.

2. Actori și eroi:

o Alexandru Averescu (9 martie 1859 - 2 octombrie 1938) a fost un mareșal,

diplomat și politician populist român. Comandant al Forțelor Armate
Române în timpul Primului Război Mondial, a fost prim-ministru în trei
cabinete separate (precum și ministru interimar de externe în ianuarie-martie
1918 și ministru fără portofoliu în 1938). A ieșit pentru prima dată în
evidență în timpul revoltei țărănești din 1907, pe care a ajutat-o să o reprime
cu violență. Creditat ca fiind artizanul apărării Moldovei în Campania din
1916-1917, s-a bazat pe popularitatea sa pentru a fonda și a conduce Partidul
Poporului, care a avut succes și pe care l-a adus la putere în 1920-1921, cu
sprijinul regelui Ferdinand I și al Partidului Național Liberal (PNL).
 o Constantin Prezan (27 ianuarie 1861 - 27 august 1943) a fost un general
român în timpul Primului Război Mondial. În 1930 i s-a acordat titlul
onorific de Mareșal al României, ca o recunoaștere a meritelor sale în timpul
comandării Armatei de Nord și a Statului Major General. Pe lângă
participarea la Primul Război Mondial, a luat parte și la cel de-al Doilea
Război Balcanic și la operațiunile militare din 1918-1920 pentru
salvgardarea Marii Uniri. A evitat să se implice activ în politică, deși a avut
o serie de titluri politice, care aveau mai degrabă un caracter onorific. De
exemplu, a deținut titlul de senator de drept, pe baza rangului său înalt în
armată, și cel de membru al Consiliului de Coroană al României.

3. Perspective:

Astăzi, armata României are un rol mic în dezvoltarea economică a

României, comparativ cu perioada comunistă, până în anul 1989. În același timp,
aduce o contribuție importantă la integrarea României în lumea vest-europeană, în
circuitele politice, militare și financiare occidentale. Armata ajută accesul
României la inițiativele de dezvoltare, în special cele tehnologice, prin implicarea
sa în operațiunile ONU și NATO. România nu este o putere militară, dar are o
putere militară, a cărei valoare crește ca urmare a participării sale la alianțe
politico-militare. Puterea României se regăsește și în armata sa, care își trage forța
din societate, din oamenii acestei națiuni și din mulțumirile lor.
Scopul principal al transformării este de a asigura capacitatea Armatei
Române de a promova și proteja interesele naționale în fața riscurilor și
amenințărilor actuale, în curs de dezvoltare și viitoare, precum și de a îndeplini
angajamentele de securitate și apărare ale țării noastre față de NATO și UE,
precum și față de alte organisme internaționale. Scopul schimbării Armatei
României este de a crea o structură de forțe modernă, mică, profesionalizată,
echipată corespunzător, dislocabilă, interoperabilă, autosuficientă și
multifuncțională, cu o conducere flexibilă, capabilă să facă alegeri rapide, bazate
pe cunoștințe și date optime.
4.Tabuuri, credinţe, valori, norme şi concepţii de bază

O profesie militară este un mod de viață care se extinde dincolo de angajarea

în sine. Personalul militar profesionist are atât drepturi, cât și obligații. Personalul
militar are dreptul la hrană și echipament gratuit, medicamente și asistență
medicală, concediu, facilități de odihnă și recuperare și compensații pentru
costurile de închiriere a locuinței sau de transport pentru familiile lor atunci când
își desfășoară serviciul în alte locuri decât locul de reședință, pe lângă un salariu
care crește constant pe măsură ce avansează în carieră și care este acceptabil la
nivel național. În funcție de situația lor profesională și socială, militarii pot
beneficia, de asemenea, de drepturi, remunerații sau facilități suplimentare.
Conceptele primordiale care stau la baza normelor legislative,
regulamentelor și directivelor interne care guvernează managementul resurselor
umane în armata României sunt: corectitudinea, transparența și posibilitățile egale
de avansare profesională.

Tipuri de cultură în Armata României:

1. Pentru că Armata Română este o organizație foarte mare, principalul tip
de cultură din punct de vedere al contribuției la performanța organizațională este
cultura de tip negativ sau sinucigaș, în care se remarcă centralismul și birocrația.
Sistemul de valori este preocupat în primul rând de interesele organizației.
Deoarece sistemul este structurat pe funcții, unde persoanele competente fac
alegerea finală, militarii nu sunt încurajați să vină cu idei noi, iar persoanele ale
căror valori includ încrederea, altruismul și viziunea inovatoare nu sunt binevenite.
2. Cultura puternică este cel mai răspândit tip de cultură în ceea ce privește
susținerea și răspândirea, deoarece se definește prin dominația unui model cultural
care este profund imprimat în mintea și comportamentul oamenilor. Cele mai
importante componente sunt: comunicarea excelentă, evitarea conflictelor și
coordonarea. Activitățile sunt întotdeauna coordonate, iar barierele de comunicare
sunt diminuate sau eliminate, precum și situațiile de conflict evitate.
3. Principalul tip de cultură în Armata Română în ceea ce privește legăturile
organizaționale între indivizi este cultura de tip "templu". Organizația militară este
masivă, cu structuri birocratice care pun accentul pe formalizare și constrâng
activitățile organizaționale. Când vine vorba de principiile organizaționale,
comandanții le promovează și le impun, iar funcționarea organizației se bazează pe
reguli, proceduri și regulamente. Numeroasele departamente sunt coordonate de
reglementări stricte referitoare la sarcinile îndeplinite de fiecare angajat (sarcinile,
responsabilitățile și autoritatea sunt distribuite și descrise în mod explicit) și de
protocoale de comunicare stabilite. Poziția în cadrul ierarhiei este principala sursă
de putere, care este demonstrată prin aplicarea regulilor și proceselor.

Modelul cultural managerial al Armatei României pe toate cele zece

dimensiuni ale modelului lui G. Hofstede

a.Dimensiunea individualism-colectivism
Colectivismul poate fi întâlnit în organizațiile militare, unde oamenii sunt
uniți în grupuri strânse și puternice care continuă să îi apere în schimbul unei
loialități reciproce. Relațiile dintre membrii organizației se bazează pe interese
comune, există un sentiment de apartenență la grup și există un sentiment de
apartenență la grup. Membrii se așteaptă ca organizația să aibă grijă de ei.

b.Apropierea de putere mare sau mică

În armata României se poate observa un indice ridicat al distanței de putere,
deoarece angajații evită să își exprime dezacordul cu superiorii, iar șefii sunt
frecvent autocratici și paternaliste, fiind folosit un stil de management autoritar și
neparticipativ. Forța de muncă este adesea slab calificată și dependentă de șeful
ierarhic, iar remunerațiile variază în funcție de rangul ierarhic, cu variații mari.

c.Control redus sau intens al incertitudinii

Armata română se distinge printr-un control scăzut al incertitudinii și o
tensiune anxioasă la locul de muncă, precum și printr-o mobilitate semnificativă a
personalului, o predilecție pentru grupuri mici și asumarea de riscuri individuale.
Acceptarea schimbării, opiniile complementare, un nivel scăzut de reglementare,
inițiativa personală și acceptarea ambiguității, toate acestea implică un nivel scăzut
de evitare a incertitudinii. Există o mare dorință de a dezvolta și de a încuraja
rivalitatea constructivă între membrii organizației.
d.Masculinitate versus feminitate
Nu mai există o dispută intensă pe baza conceptelor de feminitate sau
masculinitate în interiorul armatei Române, deoarece drepturile și îndatoririle sunt
egale în această instituție, însă idealurile masculine sunt considerate a fi urmărirea
câștigului personal și cererea de recunoaștere, avansarea pe scara ierarhică și
atmosfera competitivă.

e.Universalism sau particularism

Armata Română are o cultură universalistă, în care se mențin normele de
grup, se presupun și se respectă standarde universale, iar situațiile specifice sunt
considerate indezirabile, punându-se accentul pe un comportament abstract,
previzibil.

f.Afectiv sau neutru

Armata Română are o cultură emoțională, ceea ce înseamnă că indivizii își
exprimă intens gândurile și emoțiile și interpretează legăturile cu ceilalți pe baza
acestor expresii psihice. Legăturile informale și subiectivitatea domnesc, iar
organizația funcționează ca o a doua familie.

g.Specific sau difuz

Spațiul este minuscul și bine delimitat în armata Română, iar relațiile dintre
indivizi se desfășoară după o procedură de negociere bine stabilită, deci vorbim de
o cultură specială în care există o comunicare directă, exactă și acțiuni eficiente,
rapide.

h.Statut câștigat sau atribuit

Armata română indică statutul unei persoane, care este alocat pe baza unor
caracteristici (vârstă, sex, rasă, vechime în organizație, clasă socio-economică) care
nu au legătură directă cu individul și calitățile sale, ceea ce indică faptul că avem
de-a face cu o cultură definită de atribuirea de statut.

i.Secvențial sau sincronic

Este vorba despre o abordare sincronă a timpului în Armata Română, care
cuprinde conștientizarea simultană a trecutului, prezentului și viitorului, precum și
realizarea simultană a numeroase acțiuni.
 Modelul de schimbare și perfecționare cultural de Edgar Schein

1. Prima încercare de a crea o armată română a fost făcută de Gheorghe

Magheru în timpul Revoluției din 1848. Actualele Forțe Terestre Române s-au
format în 1859, imediat după unirea Valahiei cu Moldova și au fost comandate de
către Alexandru Ioan Cuza, Domnitor al României până la abdicarea lui în 1866.

2. La începutul anilor 1990, mai multe unități au fost desființate, iar multe
echipamente au fost eliminate, din lipsă de fonduri. Toate forțele terestre, de la
corpurile militare regionale la regimente și batalioane, au fost reorganizate. La
jumătatea anilor 1990, starea Forțelor Terestre era critică: bugetul militar era de
trei ori mai mic decât în 1989 (aprox. 500 milioane de dolari), jumătate din
echipament avea o vechime mai mare de 40 de ani, iar 75% din vehiculele blindate
și 90% din unitățile de rachete erau nefuncționale. Pregătirea și capacitățile
militare erau extrem de slabe din cauza lipsei de combustibil și a lipsei de instruire
(aproximativ 20 la sută ). Cu toate acestea, după 1996, guvernul român a luat în
serios reorganizarea forțelor armate, crescând bugetul militar și modernizând
echipamentele. Modernizarea armatei a fost planificată în trei etape, dintre care
prima a fost finalizată în 2007 (reorganizarea sistemului de comandă, adoptarea
serviciului militar voluntar), a doua în 2015 (integrarea operațională cu NATO și
UE), iar a treia în 2025. (integrarea tehnică completă în NATO și UE).

3. Dificultățile care apar în interiorul organizației militare sunt de origine

financiară, iar aceste probleme financiare, din păcate, se răsfrâng și asupra dotării
Armatei Române, din cauza gradului ridicat de inconsecvență în luarea deciziilor la
nivel de achiziții. Există întârzieri în aproape toate domeniile, ceea ce se datorează
faptului că finanțarea pentru dotarea M.Ap.N. cu echipamente de luptă a fost
practic inexistentă în ultimii 12 ani. Starea actuală a dotării armatei române este
destul de îngrijorătoare.