pentru seriile A, B, C - anul III / 28.03-31.03.

2022

Tema: APĂRARE
Strategia Naţională de Apărare a Ţării (2020-2024)
NATO
Exemple de programe de înzestrare. Achiziţii militare
pentru apărarea României
Regele Carol I, la sugestia sinodului bisericii autocefale române, a
propus construirea unei catedrale naționale, în cinstea eroilor care
s-au jertfit pentru ţara noastră.

Ideea a fost reluată în anii de după Primul Război mondial, când au

și apărut schițe de proiecte ale arhitecților perioadei și a fost
susținută de patriarhul Miron Cristea.

Pe 29 noiembrie 2007 s-a pus piatra de temelie a noului edificiu.

La 25 noiembrie 2018 a avut loc sfințirea Catedralei Mântuirii

Neamului.
Catedrala Mântuirii Neamului
cu hramul principal „Înălțarea Domnului”
și hramul secundar Sfântul Apostol Andrei:
Se preconiza ca lucrările de construcție și amenajare a
catedralei să fie finalizate până în anul 2021.
Costul total al lucrării era estimat la 400 de milioane de
euro, bani în care sunt incluse finisajele, sculptura și
pictura.

În noiembrie 2018, Patriarhia Română a transmis că, până

la acea dată, pentru catedrală s-au cheltuit 110 milioane
de euro din care "un procent de aproximativ 25% provine
din donații, restul reprezentând sprijinul financiar oferit
de autoritățile administrației publice centrale și locale".
 1 decembrie
Ziua Naţională a României

Drapelul României

Stema României
Drapelul Republicii Moldova
Interese naţionale de securitate:

- garantarea caracterului naţional, a suveranităţii,

independenţei, unităţii si indivizibilităţii statului;
- apărarea şi consolidarea democraţiei constituţionale şi a
statului de drept
- protejarea drepturilor şi Iibertăţilor fundamentale ale
tuturor cetățenilor si garantarea siguranţei lor
- reducerea decalajelor de dezvoltare şi reconstrucţia
marilor sisteme publice
- asigurarea ireversibiIităţii apartenenţei Ia sistemul de
apărare colectivă transatlantic;
 Obiective naţionale de securitate,
din perspectivă internă:

- dezvoltarea consolidată, durabilă şi adaptată schimbărilor sociale a

marilor sisteme publice (sănătate, educaţie, protecţie socială);

- prevenirea reacţiilor şi tendinţelor radicale sau extremiste, prin

respectarea pluralismului în societate și cultivarea toleranţei la nivelul
societatii civile;

- promovarea identităţii naționale, inclusiv prin prezervarea şi

valorificarea patrimoniului cultural şi natural, precum şi prin
încurajarea responsabilă a domeniilor de excelenţă.
 Obiective naţionale de securitate,
din perspectiva politicii externe:

- consolidarea profilului României în NATO şi Uniunea Europeană,

prin contribuţii atât conceptuale, cât şi operaţionale;

- consolidarea parteneriatului strategic cu SUA, inclusiv în

domeniul economic / comercial;

- asigurarea securităţii în regiunea Mării Negre;

- promovarea intereselor politice, economice şi de securitate în

regiuni de relevanţă strategică pentru ţara noastră.
În războiul hibrid, esenţiale nu sunt doar slăbiciunile militare, ci mai ales cele
societale, adică cele non-militare, pe care cel care generează agresiunea încearcă să
le fructifice: tensiuni etnice, instituţii slabe şi corupte, dependenţă
economică/energetică etc.
Bazat pe aceste slăbiciuni, un război hibrid comportă acţiuni diverse, de la terorism
la propagandă mediatică, trecând prin acţiuni militare neregulate şi neasumate.
Un stat slab este ţintă predilectă a unui război hibrid. Stat slab înseamnă stat fără
instituţii puternice, cu cetăţeni dezangajaţi faţă de stat sau chiar ostili lui,
dependent economic de potenţiali inamici, măcinat de corupţie, deci uşor de
infiltrat la nivelul deciziei strategice.
Cazul Ucrainei este "de manual": o minoritate rusă dezangajată faţă de Kiev,
corupţie endemică, servicii şi armata infiltrate şi aflate pe alte state de plata,
dependenţă economică de Rusia, mai ales energetică.
Războiul hibrid este agresiunea care, ca o ciupercă, creşte pe un mediu deja carent
pe care, treptat, îl ia în posesie. Doar că sămânţa e aruncată din exterior.

Dan Dungaciu, sociolog, Directorul Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii

Internaţionale al Academiei Române
 Vulnerabilităţile României:
absorbţia fondurilor europene,
utilizarea banului public,
energie,
infrastructură critică,
agricultură,
protecţia mediului,
justiţie,
sănătate,
educaţie şi cercetare ştiinţifică;
ameninţările asimetrice şi de tip hibrid,
corupţia,
polarizarea socială,
gradul de sărăcie,
declinul demografic,
migraţia forţei de muncă specializate,
disparităţile socio‐economice între regiuni şi județe,
fragilitatea spiritului şi solidarităţii civice.
Dimensiunea de apărare

România trebuie să îşi concentreze eforturile strategice

pentru:
- apărarea şi securitatea cetăţenilor, a teritoriului
naţional,
- acordarea de sprijin statelor aliate şi partenere, în
conformitate cu angajamentele asumate prin tratate
internaţionale.

În acest sens, sunt necesare atât dezvoltarea capacităţii

de răspuns la noile provocări ale mediului de securitate,
cât şi pregătirea populaţiei pentru apărare.
Dimensiunea de ordine publica - Direcţii de acţiune:

- cresterea gradului de siguranţă a cetăţenilor prin protejarea

vieţii, integrităţii corporale şi a dreptului de proprietate al
acestora;

- identificarea şi contracararea activităţilor derulate de reţele de

crimă organizată transfrontalieră și destructurarea grupărilor
infracţionale;

- prevenirea și combaterea evaziunii fiscale și a altor forme ale

criminalitatii economico-financiare;

- combaterea consumului şi a traficului de droguri;

 Ministerul Apărării Naţionale

25 octombrie - Ziua Armatei

Forțele Armate Române

trei categorii de arme: Forțele Terestre, Forțele Aeriene și

Forțele Navale,
sub comanda Statului Major General, direct subordonat
Ministerului Apărării Naționale

Pe timp de război, Președintele României este comandantul

suprem al Forțelor Armate.
Drapelul Statului Major General
Prin misiunea si actele sale, armata este un
serviciu public special, de care depinde în mod
esential existenta statului si a societatii.

Activitatea armatei romane constituie un serviciu

public specializat sa se realizeze în interesul
persoanei, al comunitatii, precum si în sprijinul
institutiilor statului, pe baza si în executarea legii.
Ca urmare a tragicelor evenimente din 11 septembrie 2001, România
a decis să participe la Coaliția internațională de combatere a
terorismului, condusă de Statele Unite ale Americii, deși România nu
era un stat membru NATO.

La 24 ianuarie 2002, conducerea Operației Enduring Freedom

(OEF), în teatrul de operații din Afganistan, a solicitat oficial
autorităților române să contribuie la această misiune.

La numai câteva zile de la această solicitare, militarii români au

debarcat pe Aeroportul Internațional din Kabul. Contribuția efectivă
(46 de militari) a constat, inițial, într-un pluton de poliție militară, o
aeronavă C 130 Hercules și personal de stat major.

După numai câteva luni, Parlamentul României a hotărât, la 30 aprilie

2002, creșterea nivelului participării cu trupe la OEF, aprobând
dislocarea unui batalion de infanterie cu un efectiv de 405 militari.
Amendamentul constituţional din 2003 a permis Parlamentului
român să transforme serviciul militar obligatoriu în serviciu
militar opţional.

Parlamentul român a votat pentru eliminarea serviciului

obligatoriu în octombrie 2005, astfel încât, un an mai târziu, la
23 octombrie 2006 avea loc desfiinţarea serviciului militar
obligatoriu în România.

Eliminarea serviciului militar obligatoriu a intrat în vigoare

începând cu anul 2007.
 În anul 2004 România a devenit membru NATO.

29.03.2004

18 ani
Ziua NATO sărbătorită de Ministerul Apărării Naţionale, printr-o serie
de manifestări organizate în toate localităţile unde sunt unităţi militare,
în ţările în care România are acreditaţi ataşaţi ai apărării şi în bazele
militare din teatrele de operaţii unde sunt dislocaţi militari români.

Odată cu aderarea la alianța nord-atlantică a început și transformarea

forțelor terestre în forțe mobile, pentru a le înzestra, astfel încât să fie
capabile să conducă misiuni importante atât în țară cât și în afara
teritoriului național.
28 țări membre NATO:
Albania Letonia
Belgia Lituania
Bulgaria Luxemburg
Canada Norvegia
Croatia Olanda
Cehia Polonia
Danemarca Portugalia
Estonia Regatul Unit
Franța România
Germania Slovacia
Grecia Slovenia
Ungaria Spania
Islanda Statele Unite ale Americii
Italia Turcia
Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord
(North Atlantic Treaty Organisation, NATO) este
o alianţă defensivă politico-militară formată din
28 de state din America de Nord şi Europa
creată cu scopul de a proteja libertatea şi
securitatea statelor membre prin mijloace
politice şi militare în conformitate cuTratatul
Atlanticului de Nord, semnat la 4 Aprilie 1949
la Washington.
Tratatul Nord-Atlantic
Washington DC, 4 aprilie 1949

Articolul 5 al NATO se referă la dreptul la apărare colectivă:

“Părţile convin că un atac armat împotriva uneia sau mai multora dintre
ele, în Europa sau în America de Nord, va fi considerat un atac împotriva
tuturor şi, în consecinţă, sunt de acord ca, dacă are loc asemenea atac
armat, fiecare dintre ele, în exercitarea dreptului la auto-apărare
individuală sau colectivă recunoscut prin Articolul 51 din Carta
Naţiunilor Unite, va sprijini Partea sau Părţile atacate prin efectuarea
imediată, individual sau de comun acord cu celelalte Părţi, a oricărei
acţiuni pe care o consideră necesară, inclusiv folosirea forţei armate,
pentru restabilirea şi menţinerea securităţii zonei nord-atlantice.
Orice astfel de atac armat şi toate măsurile adoptate ca rezultat al
acestuia vor trebui raportate imediat Consiliului de Securitate. Aceste
măsuri vor înceta dupăce Consiliul de Securitate va adopta măsurile
necesare pentru restabilirea şi menṭinerea păcii şi securităṭii
internaţionale.”
Garantul principal al securităţii României este
Alianţa Nord‐Atlantică, relaţia transatlantică
reprezentând liantul strategic care conferă
coerenţă şi consistenţă acţiunilor NATO.

Soliditatea relaţiei transatlantice depinde de

menţinerea angajamentului SUA în Europa,
precum şi de modul în care aliaţii şi partenerii
europeni vor aloca resurse pentru dezvoltarea
propriilor capacităţi de apărare.
Programele de înzestrare de importanţă strategică
pentru România sunt stabilite pe categorii de forţe,
astfel:

-pentru forţele terestre prioritare sunt:

transportorul blindat şi autoturismele blindate;

-pentru forţele aeriene: avionul multirol şi

rachetele sol-aer;

-pentru forţele navale: vânătorul de mine şi

corveta multifuncţională.
Angajamentele României față de NATO, în momentul
aderării, prevedeau alocarea unui buget de 2,38 % din
PIB pentru Apărarea Națională.
A fost însă imposibilă respectarea acestor angajamente.
Exemple:
1,84 % din PIB în 2006
1,26 % din PIB în 2012
1,38 % din PIB în 2013
1,40 % din PIB în 2016
Cu toate acestea, au continuat misiunile atât în țară cât
și în străinătate.
Cheltuielile: peste 90 % din buget, restul fiind din
venituri proprii ale MApN.
Parlamentul României s-a angajat şi a votat în
2017, după vizita oficialilor români la
festivitatea de investire a preşedintelui
american Donald Trump şi după solicitarea
expresă şi avertismentul acestuia:
2 % din PIB începând cu 2017

1 martie 2022
“Consider că se impune creșterea procentului
din PIB alocat cheltuielilor de Apărare de la 2%,
cât este în momentul de față, la 2,5%”.
Forţele armate ale unui stat sunt finanţate de guvern.

Acestea există pentru a sprijini politicile interne şi externe ale

formei de guvernare.

Forţele armate pot fi alcătuite din militari profesionişti (armată

permanentă), a căror singură ocupaţie este pregătirea de luptă
sau lupta propriu-zisă, sau din rezervişti, care sunt cetăţeni ce
se mobilizează doar atunci când este nevoie.

Avantajul este că o astfel de forţă armată (rezervişti) este mult mai uşor de
întreţinut şi reprezintă o povară mai mică pe umerii societăţii; totuşi, este
mai puţin pregătită şi organizată decât o armată alcătuită în întregime din
profesionişti.
În vremurile noastre personalul forţelor armate a fost şi este
folosit pentru a sprijini civilii în situaţiile post-dezastru.

Beneficiul evident al ţărilor care au forţe armate este oferirea

unei protecţii împotriva ameninţărilor străine şi a conflictelor
interne.
Exemple de programe de înzestrare
Conform Programului privind transformarea, dezvoltarea
si inzestrarea Armatei Romaniei pana in anul 2027,
proiectele de investitii prioritare aflate in derulare sau in
curs de initiere sunt:

1. Masini de lupta pe roti si senile;

2. Autoturisme de teren neblindate si usor blindate;
3. Platforme de transport multifunctionale;
4. Puncte de comanda de nivel brigada si batalion;
5. Programul "Avion multirol al Fortelor Aeriene"
6. Echipamente de protectie aeronave;
7. Sisteme de supraveghere aeriana si sisteme de aparare
antiaeriana cu baza la sol;
8. Executarea de reparatii capitale si consolidari la
infrastructura de cartiruire trupe, depozite si facilitati de
instruire.
 Primul sistem antirachetă Patriot
în România

Sistemul de apărare anti-aeriană Patriot este cea mai mare /

scumpă achiziție militară făcută vreodată de România:
3,9 miliarde de dolari pentru șapte sisteme cu rachete sol-aer.

Primul astfel de sistem a intrat oficial în dotarea Armatei

române din septembrie 2020, urmând a fi operațional din
2021.
Alte trei sisteme ar urma să intre în dotare până la finalul
anului 2022.
 Modernizarea avioanelor
IAR 99 Standard

În următorii 4 ani (dec.2020-2004), Fabrica de Avioane Craiova (300

angajati) și Elbit vor moderniza avioanele de antrenament ale
Forțelor Aeriene Române.
Cele două companii au semnat in decembrie 2020 un contract în
valoare de:
27 de milioane de dolari

Militarii se vor antrena apoi pe avioanele F16

Inca 15 ani dupa modernizare vor putea fi utilizate.

De la MApN pentru modernizarea avioanelor: 69 milioane dolari

 Achiziţia avioanelor de luptă F 16 din Portugalia

În anul 2013:
- au fost semnate contractele de achiziţie interguvernamentale cu
Guvernul Republicii Portugheze şi Guvernul SUA privind achiziţia a 12
avioane F-16, cu condiţia ca acestea să fie livrate până în 2016-2017.
- a început reparaţia capitală şi modernizarea aeronavelor
portugheze.

Contractul are o valoare de 628 de milioane de euro și a fost achitat în

tranșe anuale, până în 2017.

În anul 2014 a început prima etapă a instruirii piloţilor şi personalului

tehnico-ingineresc în Republica Portugheză.
 Achizitii de top pentru armata:

Avioane americane de vanatoare de ultima

generatie F 35, cele mai moderne avioane de lupta
si
5 aeronave F 16
Parlamentul Romaniei a aprobat la 2 iulie 2019
initierea de catre MApN
a procedurii de atribuire a contractelor de achizitie
de la guvernul Portugaliei.
Vor fi receptionate in aceeasi configuratie ca si cele
12 pe care aviatia noastra le-a primit deja.
 Drone MQ-9 Reaper

pentru Baza Aeriana 71 Câmpia Turzii.

Drone americane (an de fabricatie: 2008), pentru supravegherea
activitatii rusesti din Marea Neagra (sa confirme informatii
strategice obtinute prin mijloace satelitare, pentru a culege
informatii din zona tactica si operativa
(mijloace de cercetare utilizate de toate statele, nu sunt) ofensive
Pentru a preveni/evita agresiunile prin surprindere
O singura drona: 17 milioane de dolari
Lungime: 11 m
anvergura: 20 m
viteza maxima: 482 km / h
raza de actiune: 1852 km
durata misiunii 14 h
inaltime de croaziera: 15240 m
 O drona are 7 puncte de acrosaj pe aripa

poate transporta 4 rachete aer-sol si

2 bombe ghidate cu laser de cate 230 kg fiecare

Buget american alocat pentru drone (2015-2019):

40 milioane dolari
din care
5 milioane de dolari cheltuite pana in iulie 2018
 Armata română a anuntat la sfarsitul anului
2018 ca intentioneaza ca în următorii ani să
cumpere trei noi submarine, nave pe care le-ar
dori construite chiar la noi în țară.

Cu acestea va putea controla liniile maritime

comerciale.

Rusia opereaza 6 submarine foarte moderne

in Marea Neagra, Turcia opereaza cu
submarine de tip german.
 Achizitii de top pentru armata:

Pana in 2026 Romania va avea 4 corvete

multifunctionale (a castigat licitatia o firma franceza,
Naval Group, Romania a semnat contractul, vor fi
fabricate in Romania, la Santierul Naval Constanta).

Prima trebuia sa fie gata in 2022

(Fortele navale romane nu au mai primit niciun

echipament nou de peste 30 de ani)
Olandezii de la Damen din Galati nu au reusit
sa castige la licitatia pentru marina romana,
in schimb au construit pentru Pakistan.

Totusi este bine ca avem mai multe santiere

navale in tara capabile sa construiasca astfel
de vase de lupta, implicit se formeaza
specialisti si economia tarii are de castigat.
 2021:

înzestrarea militară a României a ajuns la:

1,6 miliarde euro

(intră aici şi banii pentru modernizarea

sistemelor de luptă
ale Fregatelor Regele Ferdinand şi Regina Maria)
Resursele umane specifice în domeniul apărării

Pregătirea resurselor umane din structurilor de apărare se realizează

în instituţii specializate, militare sau civile (licee, universităţi etc.):

· Academia de Poliţie Alexandru Ioan Cuza este o instituţie de

învăţământ superior din Bucureşti, aflată în subordinea Ministerului
Administraţiei şi Internelor şi are următoarele facultăţi: Facultatea de
Poliţie, Facultatea de Pompieri, Facultatea de Arhivistică.

· Academia de Studii Militare

· Academia Tehnică Militară
· Academia Naţională de Informaţii
· Institutul de Medicină Militară
· Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative
· Universitatea Maritimă
Efectivele de militari români

Înainte de 1990 România avea efective de 300.000 de

militari.
A urmat restructurarea armatei române.
În 2001, România avea efective de 100.000 de militari.
Procesul anual de revizuire a efectivelor se corelează cu
resursele anuale alocate, astfel încât, din anul 2015
efectivele Armatei României să fie de 90.000 de oameni,
dintre care aproximativ 75.000 de militari și 15.000 de civili.
Dintre cei 75.000, circa 45.800 reprezintă forțele terestre,
circa 13.250 forțele aeriene și 6.800 forțele navale, ceilalți
8.800 având alte sarcini.
Efective participante la misiuni internaţionale

Sub egida NATO: 842 (in Afganistan, misiunea/operatia:

Resolute Support: 670);
Sub egida UE:
Misiuni de observare si monitorizare: 52 (in Congo,
Kosovo, India si Pakistan, Sudanul de Sud, Mali);
Sub egida ONU, in Irak, misiunea/operatia: Operation
Inherent Support (observatori militari): 22;
Misiuni ale coalitiei: 1

Total personal participant la operatii si misiuni: 917

la data de 23.02.2021
Sursa: Statul Major al Apararii
Repartiţia forţelor va urmări realizarea unui echilibru
între structurile de conducere şi forţe, astfel încât să se
asigure îndeplinirea în condiţii optime a misiunilor.

Structurile de conducere vor reprezenta până la 4,5%

din totalul personalului armatei, iar forţele 95,5%.

De asemenea, se va urmări realizarea unui echilibru

funcţional între efectivele din cadrul forţelor dislocabile
şi forţele de generare şi regenerare, precum şi între
personalul activ şi rezervişti, astfel încât să se poată
asigura necesarul de personal pentru îndeplinirea
misiunilor ce revin Armatei României.
Peste 20.000 de militari români au participat, în ultimii 30 de ani, la
misiuni în afara teritoriului naţional.

Veteranii din Afganistan, Albania, Angola, Bosnia-Herţegovina, Irak şi

Kosovo sunt cei mai experimentaţi soldaţi români, fiind căliţi în războaie.

Durata normală a unei misiuni de război este de max. şase luni, dar
există şi militari care au participat la mai multe misiuni.

Militarii români au fost întotdeauna admirați și respectați atât pe plan

intern cât și pe plan extern, şi-au demonstrat curajul şi buna pregătire,
au fost foarte apreciaţi pentru modul în care au acţionat, chiar dacă
echipamentul din dotare a fost, de multe ori, sub nivelul celui folosit de
partenerii de coaliţie.

Diferenţa de tehnică militară faţă de celelalte armate a fost compensată

de inventivitatea şi capacitatea de adaptare rapidă a românilor în
situaţiile critice.
- Războaiele informaţionale: războiul mediatic este nou apărut
în marele cadru al războaielor informaţionale (războiul
informaţional, războiul psihologic, războiul imagologic, războiul
de comandă – control şi cel electronic, războiul web), aceasta
datorită atingerii unui grad de globalizare a mijloacelor de
comunicare în masă.
Informaţia în sine ajunge să fie privită ca o armă foarte
valoroasă, în mod paradoxal una imaterială, care poate ajuta în
mod decisiv la impunerea voinţei într-un conflict.

Războiul nu a putut fi purtat niciodată fără o minimă

cunoaştere a adversarului, poate de aceea spionajul este vechi
de când lumea.

Astăzi mai mult ca oricând nevoia de a cunoaşte este de o

importanţă vitală pentru a avea succes.

Accesul la informaţii devine o armă cu două tăişuri.

Posibilităţile de a cunoaşte cresc exponenţial odată cu numărul

celor care pot cunoaşte.
Aspecte ale războaielor informaţionale:
- a şti tu însuţi,
- a-l face pe adversar să deţină informaţii eronate.

În era modernă, războaiele se poartă şi pe planul informaţional.

Confruntările se duc tot mai mult pe planul inteligenţei şi al

psihicului uman.

Aceste situaţii nu sunt doar posibile, ci prezente în realitate.

 “Era foarte priceput în ale războiului și iscusit la faptă, știind să
aleagă prilejul pentru a-l ataca pe dușman și a se retrage la timp.
Abil în a întinde curse, era viteaz în luptă, știind a se folosi cu
dibăcie de o victorie și a scăpa cu bine dintr-o înfrângere, pentru
care lucru el a fost mult timp un potrivnic de temut al romanilor.”

istoricul roman Dio Cassius despre Regele Dac Decebal

Rolul diplomaţilor:
de a evita confruntările directe
şi pierderile de vieţi omeneşti
pentru seriile A, B, C - anul III / 02.05 - 05.05.2022

Tema: UE și Spațiul Schengen

 UE
Cele șase țări fondatoare sunt: Belgia, Franța, Germania, Italia,
Luxemburg și Olanda.

În 1957, Tratatul de la Roma pune bazele Comunității Economice

Europene (CEE), cunoscută și sub denumirea de „piața comună”.

Austria Grecia Cehia

Belgia Irlanda România (1.01.2007)
Bulgaria Italia Slovacia
Cipru Letonia Slovenia
Croația Lituania Spania
Danemarca Luxemburg Suedia
Estonia Malta Olanda
Finlanda Polonia Ungaria
Franța Portugalia
Germania
România între CAER şi Piaţa Comună

Comunitatea Economică Europeană hotărâse la summit-ul de la

Haga din 1969 să accelereze integrarea europeană.
În octombrie 1970, prim-ministrul luxemburghez Pierre Werner a
prezentat un plan care prevedea desăvârşirea uniunii economice şi
monetare a statelor membre în decurs de un deceniu.

Trebuiau semnate noi acorduri care implicau Comunitatea

Economică Europeană în ansamblu. Ţările membre îşi pierdeau
dreptul de a negocia separat acorduri.

La finele anului 1969, România (Ministerul Comerţului Exterior,

Ministerul Industriei Alimentare şi Ministerul Agriculturii şi
Silviculturii) semnaseră o înţelegere cu Comunitatea Economică
Europeană pentru scutiri de taxe.
România între CAER şi Piaţa Comună

Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER) a fost creat la

inițiativa URSS-ului în 1949, ca organizație economică a statelor
comuniste europene, pentru a constitui un echivalent al OECE-ului
(Organizația Europeana pentru Cooperare Economica); CAER-ul a
fost răspunsul la Planul Marshall al americanilor.
El avea misiunea de a stimula comerțul dintre țările din blocul estic.

Membre ale CAER-ului erau: URSS-ul, Germania de Est (RDG-

ul), Albania, Bulgaria, Polonia, Cehoslovacia, Ungaria și România.
Alte țări comuniste neeuropene (Mongolia, Cuba, Vietnamul) au
luat și ele parte în ultimii ani la unele sesiuni ale Consiliului.
Membru asociat: numai Iugoslavia, începând din 1964.

Nu au luat parte la activitatea CAER-ului: Republica Populară

Chineză și Coreea de Nord.
România între CAER şi Piaţa Comună

Discuţiile din Piaţa Comună i-au îngrijorat pe sovietici, deoarece

Moscova anticipa apariţia unui mega-stat capitalist pe harta
Europei.

Comitetul Executiv al CAER din octombrie 1970 a optat pentru o

soluţie de compromis. „Programul complex“ permitea ţărilor
membre CAER să iniţieze separat discuţii bilaterale cu Piaţa
Comună, fără a recunoaşte Comunitatea din punct de vedere
politic.

Partea română i-a acuzat pe sovietici (susţinuţi şi de polonezi) că

doreau să controleze prin CAER comerţul exterior al statelor
membre, prejudiciind astfel suveranitatea.

Sovieticii doreau să impună un sistem centralizat de evaluare a

monedelor socialiste faţă de rubla convertibilă.
România între CAER şi Piaţa Comună

Politicile integraţioniste erau periculoase deoarece România

negocia aderarea la FMI şi Banca Mondială în vederea obţinerii
unor credite de investiţii. Rambursarea împrumuturilor devenea o
problemă dacă economia românească ar fi fost legată în viitor de
ţările socialiste. CAER-ul ar fi impus cu siguranţă restricţii privind
comerţul cu partenerii capitalişti.

Poziţia oficială a României privind viitorul CAER era că organizaţia

trebuia să rămână liberă, cu state independente şi economii
independente.
România între CAER şi Piaţa Comună

Pe de altă parte, România avea nevoie de piaţa CAER pentru a-şi

desface produsele. Împrumuturile de la FMI şi Banca Mondială nu
puteau fi acoperite decât prin sporirea rezervei valutare.

Produsele româneşti erau acceptate mai uşor de consumatorii

pieţei CAER. Capitaliştii ridicau pretenţii când se punea problema
calităţii.
România între CAER şi Piaţa Comună

Nici România nu şi-a pus problema recunoaşterii politice a Pieţei

Comune, dar nici Bruxelles-ul nu solicitase aşa ceva. În practica
relaţiilor internaţionale se admitea ca două state ce nu aveau relaţii
diplomatice să întreţină schimburi comerciale.

Strategia de a discuta separat cu Piaţa Comună a fost încununată de

succes. Începând cu 1 ianuarie 1974, România a fost inclusă în
sistemul generalizat de preferinţe vamale a Pieţei Comune.
Spațiul Schengen este una dintre cele mai mari realizări ale UE.

Acordul de la Schengen a fost semnat la 14 iunie 1985.

Primele state care l-au implementat:

Belgia, Franța, Germania, Luxemburg, Portugalia,
Spania și Olanda.

Din Spațiul Schengen fac parte

și Elveția, Liechtenstein, Norvegia și Islanda, care nu sunt
membre ale UE.

În același timp, Irlanda, țară membră a Uniunii Europene, a optat

să nu implementeze acordul Schengen pe teritoriul său. (așa
cum făcuse și Regatul Unit).
Aderarea la spatiul Schengen are ca efect ridicarea controalelor
intre frontierele interne ale statelor membre Schengen, care
aplica in intregime acquis-ul Schengen, fiind creata o singura
frontiera externa unde controalele se desfasoara conform unui
set de reguli clare in materie de vize, migratie, azil, precum si
masuri referitoare la cooperarea politieneasca, judiciara sau
vamala.
Trecerea frontierei se poate realiza indiferent de ora si prin orice
loc iar cetatenii statelor membre care calatoresc in spatiul
Schengen trebuie sa aiba asupra lor, un document de identitate
valabil. Trecerea frontierelor interne poate fi asemanata cu o
calatorie in interiorul tarii.
Controalele la frontierele interne Schengen pot fi introduse
pentru o perioada limitata in timp din motive de ordine publica
sau securitate nationala, decizie ce este luata la nivelul fiecarui
stat membru Schengen.
Avantaje pentru: turism, transporturi, comerţ

Libertate de mişcare. Economie de timp. Odată cu intrarea în clubul

Schengen, trecerea dintr-un stat în altul se va putea realiza facil.
Aderarea la spaţiul Schengen va scurta drumurile prin Europa ale
românilor care doresc să călătorească (cu avionul, trenul, autocarul,
maşina personală, feribotul).

Controlul documentelor se va simplifica.

Maşinile cu marfă nu vor mai aştepta atât de mult la graniţă.

Mărfurile şi capitalurile vor circula liber, ceea ce înseamnă
economie de timp şi de bani pentru companiile de transport.

Spaţiul Schengen facilitează schimburile comerciale în interiorul UE.

 Pentru prevenirea unor inconveniente legate de eliminarea
controalelor la frontierele interne care poate avea un impact
negativ pentru securitatea interna a statelor membre, statele
Schengen introduc un set de măsuri compensatorii prevazute in
detaliu de acquis-ul Schengen si de recomandarile referitoare la
punerea lor in practica.
 Masurile compensatorii ale CAAS:

- circulatia persoanelor (vize si cooperare consulara)

- cooperarea politieneasca: sprijinul reciproc al politiilor in

domeniul asistentei judiciare
- schimbul de ofiteri de legatura intre politii
- cooperarea transfrontaliera la granitele interne, in
special prin infiintarea serviciilor comune ale politiei, vamii si
politiei de frontiera pentru toate statele contractante
- misiuni de supraveghere si urmarire transfrontaliera

- cooperarea judiciara a statelor membre Schengen

Cea mai semnificativa masura compensatorie o reprezinta
infiintarea unui sistem comun european de urmarire politieneasca
transfrontaliera, numit Sistemul Informatic Schengen (SIS). Toate
statele membre introduc date in sistem direct de la bazele de date
nationale.

O alta masura compensatorie se refera la protectia datelor cu

caracter personal care reprezinta dreptul persoanei fizice de a-i fi
aparate acele caracteristici care conduc la identificarea sa si obligatia
corelativa a statului de a adopta masuri adecvate pentru a asigura o
protectie eficienta pornind de la faptul ca numeroase informatii
privind datele personale se transfera intre statele membre.
La ora actuală, libera circulație este garantată pe un
teritoriu delimitat de 42 673 de km de frontiere
maritime și 7 721 de km de frontiere terestre externe,
cuprinzând 25 de țări și 400 de milioane de cetățeni.
România, Bulgaria şi Cipru aspiră să facă
parte din spaţiul Schengen.
În 2007, când au aderat la UE, România și Bulgaria au
adoptat acquis-ul Schengen.

Articolul 4 alineatul (2) din Actul de aderare:

verificarea, prin intermediul procedurilor de evaluare,

a îndeplinirii de către noile state membre a condițiilor
necesare pentru aplicarea tuturor părților acquis-ului
Schengen (protecția datelor, frontierele aeriene,
frontierele terestre, frontierele maritime, cooperarea
polițienească și vizele) condiționează în prealabil
adoptarea unei decizii a Consiliului de abolire a
controalelor la frontierele interne cu statele membre
respective.
Modalitatea de lucru:

Se începe cu un chestionar adresat statelor membre referitor la

toate componentele acquis-ului Schengen și se continua cu
efectuarea de vizite de evaluare.

Ulterior, ar urma să fie trimise echipe de experți pe teren

(instalații, birouri, consulate, frontiere etc.), care să
întocmească rapoarte complete cuprinzând descrieri faptice,
evaluări și recomandări care pot necesita măsuri suplimentare
și vizite de urmărire a situației.

Raportul final ar trebui să stabilească dacă noile state membre

vizate, după ce au făcut obiectul unei proceduri de evaluare
complete, îndeplinesc toate condițiile prealabile în vederea
aplicării efective a acquis-ului Schengen.
 Din raportul referitor la România:

Frontierele aeriene: în general, gestionarea frontierelor este

asigurată de o autoritate publică bine structurată, competențele
profesionale ale polițiștilor și agenților Poliției de Frontieră se
situează la un bun nivel, aceștia cunoscând în mod satisfăcător
cerințele Codului frontierelor Schengen. A fost necesară o nouă
vizită și s-a putut stabili că deficiențele constatate au fost remediate
(răspunderea transportatorilor, infrastructura disponibilă pentru
separarea pasagerilor Schengen de cei din afara spațiului Schengen,
deficiențe minore ale echipamentului din prima și a doua linie).

Frontierele maritime: gradul de cooperare și comunicare,

conștientizarea diferitelor situații, capacitatea de reacție și analiza
riscurilor se situează la un nivel bun. Deficiențele constatate cu
privire la răspunderea transportatorilor, realizarea controalelor la
frontiere și formarea profesională au fost remediate.
 Din raportul referitor la România:

Frontierele terestre: s-a constatat un bun nivel al controalelor la

frontiere și o abordare tactică și operațională profesionistă, în
ansamblu, în ceea ce privește supravegherea frontierelor.
Infrastructura disponibilă și nivelul de încadrare cu personal pe
teren au fost apreciate drept suficiente. Deficiențele minore
constatate au fost abordate în mod adecvat în cadrul procesului
de urmărire, iar recomandările formulate au fost, în mare
parte, puse în practică (executarea controalelor la frontiere,
disponibilitatea echipamentelor în prima și a doua linie,
creșterea numărului de inspecții inopinate ca mijloc de
combatere a corupției). Cele două posturi de control la
frontieră în cazul cărora s-a impus o nouă vizită sunt în prezent
pe deplin operaționale și echipate în conformitate cu
recomandările pertinente; deficiențele legate de echipamentul
destinat supravegherii frontierelor au fost, la rândul lor,
remediate în mod corespunzător.
Concluzii:

• Potrivit rapoartelor de evaluare, România a dovedit,

în ansamblu, că este suficient de pregătită să aplice
în mod satisfăcător dispozițiile, din cadrul acquis-ului
Schengen.

• Au fost îndeplinite condițiile prealabile adoptării de

către Consiliu a deciziei la care se face trimitere la
articolul 4 alineatul (2) din Actul de aderare,
permițând eliminarea controalelor interne la
frontierele aeriene, terestre și maritime.
 Probleme pentru România:

Imigratia ilegala. Multitudinea refugiaţilor la graniţele Uniunii Europene ???

Creşterea criminalităţii organizate, a terorismului, a traficului de fiinte umane ???

Pericolele pentru securitatea interna a tarilor UE implicate, prin faptul ca se lasa

"cale libera" infractorilor ???

Unele țări și-au exercitat dreptul de veto, declarându-se împotriva intrării României
în Schengen.

„Calitatea slabă a infrastructurii rutiere rămâne o problemă pentru transportatorii

români, iar înlăturarea controalelor de la graniţe nu ar schimba imaginea de
ansamblu. În acelaşi timp, deschiderea economiei româneşti definită ca ponderea
exporturilor şi importurilor în PIB este mai redusă decât în alte state din Europa
Centrală şi de Est, ceea ce face ca România să fie mai puţin afectată de faptul că nu
este membru al spaţiului Schengen”.
Sursa: Erste
• În scrisoarea din 16 decembrie 2010 a președintelui Comisiei
pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne adresată
ministrului european al afacerilor interne, au fost solicitate
rapoartele de evaluare privind Bulgaria și România, orice
rapoarte întocmite cu privire la vizitele ulterioare, precum și
recomandările adresate fiecăreia dintre aceste țări și
informațiile referitoare la stadiul punerii în aplicare a acestor
recomandări.
• În paralel, atât ambasadorul României, cât și cel al Bulgariei au
trimis o scrisoare prin care solicită Consiliului ca documentele
respective să fie declasificate și trimise tuturor deputaților în
Parlamentul European.
• S-au aprobat aceaste solicitări, cu majoritatea voturilor
membrilor săi, iar documentele au fost în cele din urmă
trimise Parlamentului la 15 februarie 2011, permițând accesul
tuturor deputaților la conținutul evaluărilor, recomandărilor și
concluziilor definitive.
Cu toate acestea, Parlamentul European decis să clasifice
aceste documente drept „confidențiale” din cauza
caracterului lor sensibil din punctul de vedere al securității
frontierelor externe ale celor două state membre.

Deputații au primit acces la documente într-o sală securizată,

aplicându-se normele Parlamentului European privind
tratamentul rezervat documentelor confidențiale.
Este important de evidențiat faptul că răspunsul Consiliului a
fost diferit față de poziția sa din 2007, când au solicitat aviz cu
privire la aderarea la spațiul Schengen alte 9 țări (Republica
Cehă, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia,
Slovacia și Slovenia).
Parlamentul European a dat „undă verde” pentru
aderarea României și Bulgariei la spațiul Schengen
în iunie 2011
și și-a reiterat poziția de câteva ori după adoptarea
rezoluției legislative.
 Parlamentul European a dat “undă verde” pentru
aderarea României și Bulgariei la spațiul Schengen
în decembrie 2018

Parlamentul European a votat:

recomandă primirea imediată României și Bulgariei în
spaţiul Schengen, fără legătură cu raportul MCV
(Mecanismul de Cooperare si Verificare).
Practic, eurodeputaţii au aprobat raportul supus la vot cu
514 voturi „pentru”, 107 „împotrivă” şi 38 de abţineri.
După votul din Parlamentul European
urmează decizia finală a Consiliului
Uniunii Europene.

Decizia finală ca o țară să devină parte

a spațiului Schengen trebuie luată în
unanimitate în Consiliu, de către
miniștrii UE.
Comisia Libertăţilor Civile (LIBE) a reiterat recomandarea adresată
miniştrilor Consiliului Uniunii Europene de a aproba rapid
aderarea României şi Bulgariei la spaţiul Schengen, ca membre cu
drepturi depline.
“O abordare în două etape - suspendarea controalelor la
frontierele interne maritime şi aeriene, urmată de eliminarea
controalelor la frontierele interne terestre - implică un anumit
număr de riscuri şi ar putea să aibă un efect negativ asupra
viitorului extinderii spaţiului Schengen”.
“Amânarea aderării depline a României şi Bulgariei are consecinţe
negative atât asupra celor două ţări, cât şi asupra întregii Uniuni,
menţinerea controalelor având consecinţe economice negative
asupra pieţei interne a UE şi asupra importurilor şi exporturilor
dinspre şi către România şi Bulgaria”.
“Extinderea spaţiului Schengen sau libera circulaţie a cetăţenilor
UE nu ar trebui să fie afectată de efectele negative ale lacunelor
altor politici UE precum cele referitoare la azil şi imigraţie”
Sursa: Comisia Libertăţilor Civile (LIBE)
În prezent, atât România, cât şi Bulgaria
aplică în mod parţial acquis-ul Schengen,
iar controalele continuă la frontierele
ambelor ţări.

Odată cu eliminarea frontierelor interne,

statele Schengen au înăsprit controalele
la frontierele externe comune, pe baza
normelor Schengen, pentru a garanta
securitatea persoanelor care trăiesc sau
călătoresc în acest spațiu.
 Guvernul României:
speră:

- ca România să poată intra în spațiul Schengen în acest an;

- ca adoptarea monedei euro să se poată realiza în 2027 sau
2028

România ar putea adera la spațiul Schengen, dacă va avea un

raport MCV favorabil, “însă obiectivul principal nu îl
reprezintă simpla aderare, ci reformarea economiei într-una
puternică”.

MCV (Mecanismul de cooperare și de verificare)

SIIJ (Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție)
din cadrul:
Mecanismul de cooperare și de verificare:

Comisia continuă să evalueze evoluția Bulgariei și a

României după aderare pentru a le ajuta să-și dezvolte
și să-și eficientizeze sistemele administrative și
judiciare, astfel încât să-și poată îndeplini obligațiile
aferente statutului de membru al UE și să poată
asigura aplicarea corectă a legislației, politicilor și
programelor europene.
Criteriile de referință pentru România se referă la
eficacitatea și transparența sistemului judiciar, la
anumite instituții-cheie, în domenii precum
integritatea și lupta împotriva corupției la toate
nivelurile și la prevenirea corupției.

Criteriile de referință pentru Bulgaria se referă la

independența, profesionalismul și eficiența sistemului
judiciar și la lupta împotriva corupției și a criminalității
organizate.
pentru seriile A, B, C - anul III / 7 - 10.03.2022

Tema: CULTURA
Termenul “cultură” are o multitudine de sensuri
(Matsumoto, Juang 2003):

Sensul istoric: patrimoniul și tradițiile asociate unui

anumit grup de oameni;
Sensul psihologic: aspecte ale culturii aflate în legătură
cu învățarea, rezolvarea de probleme și cele legate de
comportament;
Sensul structural: evidențiază elementele sociale și
organizaționale implicate;
 Definire

“Cultura reprezintă ceea ce rămâne în spirit și

sensibilitate, durabil și eficace”.
Rene Kaës
 Definire

Cultura: “ansamblul de norme, valori

materiale și morale, convingeri, atitudini și
obiceiuri create în timp de omenire, pe care
le posedă în comun membrii societății și
care determină în mare parte
comportamentul acestora”.

Cătoiu și Teodorescu
Cultura are rolul de înglobare a valorilor
materiale și spirituale create de omenire și
a instituțiilor necesare pentru comunicarea
acestor valori.

Se exprimă prin emoţii.

"De la studenţii mei am învăţat
nu mai puţin decât de la profesorii mei“

Solomon Marcus,
matematician, membru al Academiei Române

2000: Ordinul Național Serviciul Credincios in grad de Comandor,

2011: Ordinul Național Serviciul Credincios in grad de Mare Ofițer,
2015: Ordinul național „Steaua României” în grad de Cavaler.
 Nevoia de cultură

"Omenirea a acumulat un imens tezaur de cultură

ştiinţifică, literar-artistică, tehnologică, religioasă,
filosofică etc.

Culmi ale spiritualităţii umane stau mărturie pentru

splendoarea omenescului, pentru puterea sa de
imaginaţie, de descoperire şi de invenţie.

Dar câţi sunt cei care le înţeleg?

Va fi în stare educaţia publică să preia acest mesaj?"

"Nu cumva eliberăm pe bandă rulantă
diplome de diverse grade, fără acoperire
culturală?“

"Nu cumva se află aici sursa principală a

derapajelor de ordin civic, moral, juridic,
a violenţei verbale, psihice, fizice?"
"Care ne este nivelul de cultură?

Ce repere umane avem?

Ce anume ne dă un sens vieţii?"

Zece nevoi umane

Solomon Marcus
 Tipologia serviciilor culturale
după conținutul prestațiilor și al mijloacelor utilizate

1. domeniul artelor plastice:

galerii și expoziții naţionale de artă, colecții particulare,
artă populară;

2. domeniul creațiilor culturale oferite pe suporturi

specifice și servicii de difuzare specializate:
studiouri de film, cinematografie;
edituri, saloane și târguri de carte;
 Tipologia serviciilor culturale
după conținutul prestațiilor și al mijloacelor utilizate

3. sistemul instituțional de promovare socială a culturii la

nivelul colectivităților umane:
bibliotecă, muzeu, teatru, filarmonică, operă, operetă;
cămin cultural, agenții specializate în turism cultural;

4. domeniul comunicațiilor de masă, împreună cu

mijloacele tehnice de receptare, redactare și difuzare a
mesajelor:
presa scrisă, radiodifuziune, televiziune;

5. domeniul spectacolelor:
festivaluri, concerte de muzică, reprezentaţii de dans,
balet etc.;
TEZAURUL ROMÂNIEI
trimis la Moscova

De ce ?????
Egiptenii şi grecii îşi revendică cu vehemenţă
valorile împrăştiate în marile muzee ale
străinătăţii, afirmând că ele sunt
proprietatea pământului din care provin.
Gloria şi puterea erau garantate de aceste
comori de aur care, îngropate la vreme
de restrişte, puteau asigura renaşterea
unei comunităţi după ce trecea primejdia.
Tezaurul era un fel de „bancă naţională",
un soi de depozit obligatoriu
Despre incredibile tezaure româneşti, pe care
le-ar râvni orice muzeu din lume, care au
aparţinut unor căpetenii dace
respectiv unor prinţi barbari de mai târziu,
au auzit foarte puţini români.

Nu avem nici măcar reproduceri ale acestora,

iar informaţiile şi fotografiile
sunt greu de obţinut.
"În Primul Război Mondial, când România
se confrunta cu riscul de a fi ocupată de
armatele Triplei Alianțe, autoritățile de la
București au decis să trimită principalele
valori ale țării în Imperiul Rus, un aliat al
Regatului României la acea vreme"
Mugur Isărescu
guvernatorul Băncii Naționale a României
• La 2 decembrie 1916, Consiliul General al BNR
aproba în principiu posibilitatea punerii la
adăpost a tezaurului în Rusia, punct de vedere
care, la 8 decembrie 1916, era susținut și de
guvern, prin vocea ministrului liberal de
finanţe Emil Costinescu, care evoca între altele
faptul că Banca Națională a Franței decisese
transferarea tezaurului său în SUA.

• La 12 decembrie 1916, Ion I. C. Brătianu,

președintele Partidului Național-Liberal și al
Consiliului de Miniștri, aproba transferul
tezaurului în Rusia.
"PREDAREA REZERVEI DE AUR A ROMÂNIEI
ESTE CONFIRMATĂ DE DOCUMENTE
AUTENTICE, SEMNATE DE AMBELE PĂRȚI
(DE GUVERNELE ROMÂN ȘI RUS),
DAR NU A FOST ÎNCĂ RETURNATĂ,
CHIAR ȘI DUPĂ 100 DE ANI"

Mugur Isărescu
guvernatorul Băncii Naționale a României
Potrivit arhivei BNR, tezaurul trimis la
Moscova în 1916 a constat din:
1.738 de lăzi conținând monede de aur și
lingouri, precum și lădițe cu bijuterii ale
reginei Maria a României.
Alte 188 de cutii au fost trimise în 1917.
"Unele dintre obiectele de valoare s-au
întors în România în 1935 și 1956, dar nu
a existat un singur gram de aur ".
Mugur Isărescu
guvernatorul Băncii Naționale a României
României
România a reuşit să recapete de-a lungul anilor:

Ȋn anul 1935:

1443 de lăzi, fără sigiliul original, conţinând:

- hărţi, planuri şi manuscrise , unele bancnote

româneşti şi câteva bancnote străine
identificate între cele româneşti ;
- obiecte bisericeşti;
- covoare, carpete şi bunuri ce au aparţinut unor
persoane particulare;
Ȋn anul 1956 au fost restituite:

120 de picturi semnate de Nicolae

Grigorescu, 156 de icoane, câteva sute
de tapiţerii, medalii şi obiecte de cult
religios,
precum şi:
Tezaurul arheologic de la Pietroasele –
celebra „Cloşca cu puii de aur” – una din
cele mai valoroase artefacte antice
descoperite în ţara noastră şi alte obiecte
medievale;
România nu a reuşit să mai recapete:

93,3 tone de aur:

91 de tone de monede istorice de aur,
care aparțineau persoanelor private,
companiilor și băncilor particulare din România

și 2,3 tone de lingouri de aur,

care aparțineau Băncii Naționale a României)
decembrie 1916, primul transport:

Valoarea totală a celor 1.738 de lăzi a fost

estimată la 321.580.456,84 de lei aur, din care
la 7 milioane de lei aur erau apreciate doar
bunurile din lăzile reginei.

Ȋn acele lăzi se găsea echivalentul a

93,36206 tone de aur fin,
egale cu 3.001.657,70 de uncii.
7,5 miliarde lei (titluri, efecte, obiecte
preţioase, depozite),
din care 1,5 miliarde lei bunurile BNR

au fost trimise la Moscova / 3 august 1917

la propunerea lui Nicolae Titulescu
Valoarea tezaurului din acest transport,

actualizată la nivelul anului 2000:

în jur de un miliard de dolari.

Totuşi, valoarea sa reală este mult mai mare,
fiindcă Tezaurul BNR conţinea în proporţie de
peste 90% medalii şi monede de aur -
napoleoni, lire otomane, coroane austriece, lire
sterline - , care preţuiesc mult mai mult decât o
arată gramajul lor în aur (preţul lor este judecat
după o serie de criterii, de ex.: vechimea).
„Nu există nimeni calificat care să certifice
că acest tezaur există şi că se află la
Moscova.”

2017
Oleg Malginov,
ambasador al Federaţiei Ruse la Bucureşti
Preopinentul n-a restituit nimic niciodată.

Proba peremptorie

BNR are o creanţă asupra statului rus,

exigibilă, lichidă

Agenţii de influenţă
 la Viena

De ce ?????
În colecţiile imperiale ale Vienei au ajuns tezaure de
o inestimabilă valoare, descoperite în timpul
Imperiului Habsburgic şi apoi Austro-Ungar
în Transilvania.

Tezaurele descoperite în pământ românesc, care au

luat calea Vienei:
• Tezaurul de la Sânnicolau Mare şi
• Tezaurul de la Şimleul Silvaniei.

Nu s-a ajuns nici astăzi la un acord asupra

provenienţei tezaurului.
Datarea s-a făcut în sec. VI şi IX p.H.
 Tezaurul de la Sânnicolau Mare cântăreşte
aproape 10 kg şi este din aur pur, de 20-22
karate, transformat în opere de artă:

23 de cupe, potire, căni, ulcioare, cu decoruri

milimetrice, filigranate,
figuri de oameni şi animale, decoruri,
inscripţii cu litere greceşti, unele nedescifrate.
De ce nu ne pasă?

BRÂNCUŞI
"ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÂNE
Secţiunea de Ştiinţa Limbii, Literatură şi Arte
Bucureşti, Calea Victoriei, 125

PROCES-VERBAL Nr.10 al şedinţei din 7 Martie 1951

Şedinţa este prezidată de tov. Acad. M. Sadoveanu

Participă: Acad. Gh. Călinescu, I. Iordan, Camil
Petrescu, Al. Rosetti, Al. Toma, G. Oprescu, Jean al.
Steriadi, V. Eftimiu şi tov. Geo Bogza, Prof. Al. Graur,
Prof. I. Jalea, I. Panaitescu-Perpesicius şi K.H.
Zambaccian.

Şi-au scuzat absenţa tov. Acad. Gala Galaction, (…)

………………………………………………
3/ Tov. Prof. Jalea dă citire unei note de completare a comunicării
d-sale asupra sculptorului C. Brâncuşi, prezentând şi numeroase
planşe şi publicaţii cu reproduceri din Brâncuşi.
(….) Tov. Jalea aminteşte că citase pe Paciurea şi Brâncuşi ca
exemple de formalism în sculptură la noi.
Fiind cazul tipic al unui artist de talent care oscilează între realism
şi formalismul extreme, cazul Brâncuşi trebue să fie discutat
pentru că ridică probleme importante.
Tov. Acad. Călinescu ia notă asupra comunicării tov. Prof. Jalea,
constată că Brâncuşi nu poate fi considerat un creator în sculptură
fiindcă nu se exprimă prin mijloacele esenţiale şi caracteristice
acestei arte. D-sa clarifică noţiunea de realism, în sensul vederilor
creatorilor de artă sovietici, ca o transpunere pe plan superior a
realităţii şi nu ca o reproducere fotografică a ei, aşa cum o înţeleg
în mod stângist. D-sa încheie arătând inutilitatea continuării
discuţiilor asupra lui Brâncuşi.
Tov. Acad. Oprescu spune că nota tov. Călinescu a lămurit o serie
de chestiuni importante. D-sa arată că datele şi faptele citate de
D-sa cu privire la Brâncuşi, o figură mai puţin cunoscută, arată
lipsa lui de sinceritate, şi îl ilustrează ca pe un om de talent şi de
mari speranţe în prima parte a activităţii sale, dar care, sub
influenţa unor sculptori la modă la Paris, care cultivau indefinitul şi
a cubismului, a devenit formalist, chiar când foloseşte elemente
din arta populară, speculând prin mijloace bizare gusturile
morbide ale societăţii burgheze.
Tov. Acad. V. Eftimiu, precizează că tov. Jalea a intenţionat prin
comunicarea D-sale să reabiliteze operele valabile ale lui
Brâncuşi.
Tov. Prof. Graur este împotriva acceptării în Muzeul de Artă al
R.P.R. a operelor sculptorului Brâncuşi, în jurul căruia se
grupează antidemocraţii în artă.
……………………………………………………………..
Şedinţa se ridică la orele 19.
SECRETARUL SECŢIUNII,
La şedinţă, academicienii discutaseră exclusiv pe baza unui
referat conceput de o delegaţie trimisă în mod special la
Paris, pentru a evalua lucrările ce urmau să fie donate.

Membrii comisiei de investigaţie, Constanţa Crăciun (ministrul

Culturii) şi Teohari Georgescu (ministrul de Interne) s-au adresat
lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, spunându-i că:
"Operele lui Brâncuşi sunt nişte opere pe care le-ar putea face
orice ţăran neinstruit".

Drept urmare, liderul comunist a notat pe documentul primit din

partea delegaţiei că:
"Operele lui Brâncuşi nu ajută cu nimic la edificarea
socialismului în România. Refuzăm!".
Aflând decizia autorităţilor române de a-i refuza donaţia,
sculptorul Constantin Brâncuşi renunţă la cetăţenia română,
la 1 august 1951, şi cere cetăţenie franceză (pe care o
obţine chiar în anul următor). Tot atunci, decide să renunţe la
oferta pe care o făcuse statului român şi donează Franţei
toate cele 200 de lucrări şi atelierul său de la Paris.

Totuși, în decembrie 1956, cu trei luni înainte de moartea sa,

la Muzeul de Artă al Republicii din București s-a deschis
prima expoziție personală Brâncuși din Europa.

Abia în 1964 Brâncuși a fost „redescoperit” în România ca un

geniu național și, în consecință, monumentele de la Târgu-Jiu:
Coloana (recunoștinței) fără sfârșit, Masa tăcerii și Poarta
sărutului au putut fi amenajate și îngrijite, după ce fuseseră
lăsate în paragină un sfert de veac și fuseseră foarte
aproape de a fi fost dărâmate.
„Domnișoara Pogany” din anii 1912-1913 există într-o versiune de
marmură și 4 versiuni de bronz

O copie după „Domnişoara Pogany” a fost vândută Muzeului din

Craiova, în 1976, pentru suma de 70.000 lei, echivalentul la acea
vreme a aproximativ 14.000 de dolari. Sculptura aflată acum la
Muzeul Craiova, datând din anii ’50, are o valoare de asigurare de
aproximativ 2 milioane de euro.

În 2016, parlamentarii au alocat 5 milioane de euro pentru a

achiziţiona opera "Cuminţenia pământului".

Sculptura era evaluată la cca. 20 milioane de euro în 2014.

Asigurarea pentru expunerea în muzeu: 2000 euro/luna.
În momentul de faţă, doar 16 dintre lucrările lui Constantin
Brâncuşi sunt expuse în muzeele româneşti.

10 dintre acestea se află la Muzeul Naţional de Artă al României,

iar celelalte 6 pot fi vizitate în cadrul Muzeului de Artă din Craiova.
 Ce poate face România
pentru a-și păstra şi promova
moștenirea culturală
???
„Muzeul este arsenalul cel mai puternic cu
ajutorul căruia un popor îşi apără originea,
identitatea şi tot ce a moştenit de la
străbuni.”
Iosif Sterca-Şuluţiu
(din Câmpeni, jud. Alba, 1827-1911)
 Muzee din România unice în Europa
Muzeul Cucuteni din Piatra Neamț
Este dedicat uneia din cele mai impresionante
civilizații ale Europei preistorice, cea neolitică
(cu artefacte neolitice descoperite în zone de
referință ale acestei civilizații).
 Ziua Internaţională a Muzeelor
18 mai
Obiectivul Zilei Internaționale a Muzeelor este
de a crește gradul de conștientizare a faptului
că:
„Muzeele sunt un mijloc important de schimb
cultural, de îmbogățire a culturilor și dezvoltare
a înțelegerii reciproce, cooperare și pace între
popoare”.
În întreaga lume, participarea la Ziua
Internațională a Muzeelor este în creștere.
 Noaptea Europeană a Muzeelor
2020: noiembrie
2021: iunie
2022: 14 mai
• Noaptea Europeană a Muzeelor este un eveniment
de succes iniţiat de Ministerul Culturii şi Comunicării
din Franţa, fiind destinat publicului larg, pentru
descoperirea / cunoaşterea colecţiilor muzeelor.

• România s-a alăturat celorlalte țări care organizează

Noaptea Muzeelor din anul 2006.
Numărul muzeelor și al colecțiilor publice
din toată țara noastră a scăzut.

De ce ???
 ???

Activități de realizare a veniturilor proprii

pentru seriile A, B, C - anul III / 09.05-12.05.2022

Tema: Strategii ale companiilor naţionale

strategice de servicii publice în timp de criză
Factorii politici, ca expresie a suprastructurii statale, iau în considerare
scopurile politicilor esenţiale şi fac compromisurile corespunzătoare
între obiectivele:
echitate
egalitate socială
eficienţă

În caracterizarea celor două tipuri de sectoare, prin tradiţie, teoria

economică a adoptat următoarele ipoteze globale:

a) sectorul public (sistemul de alocare prin intermediul statului) asigură:

echitate şi egalitate socială;

b) sectorul privat (prin intermediul pieţei concurenţiale) asigură:

eficienţă economică.
Exprimarea politică a uneia din cele două opţiuni posibile:

- Stat cu pondere majoritară a sectorului public,

- Stat în care are loc extinderea sectorului privat în cadrul
sistemelor economice mixte (are loc împletirea celor două tipuri
de sectoare care îşi modifică ponderea).
 Sectorul public se compune din două categorii mari de organizaţii de
stat - instituţii şi întreprinderi - cu surse specifice de venituri.

A) Instituţiile de stat (ministere, agenţii, autorităţi etc.)

Acestea îşi dobândesc veniturile de la bugetul de stat sau de la bugetele
locale şi cuprind:

Ex. de instituţii de stat în sens administrativ:

Ministerul Educaţiei şi Cercetării;
Ministerul Economiei,
Ministerul Energiei;
Ministerul Antreprenoriatului și Turismului;
Ministerul Transporturilor,
Ministerul Justiţiei;
MApN;
MAI;
etc.
B) Întreprinderile publice / proprietate de stat formează aşa numitul
sector public productiv
- îşi dobândesc veniturile din vânzarea pe piaţă a producţiei şi din
subvenţiile de la bugetul de stat atunci când ele nu-şi pot procura
veniturile necesare pentru a face faţă volumului necesar de cheltuieli;

- sunt aflate în mod direct sub autoritate guvernamentală / ministerială;

Societăţile comerciale mixte cu capital de stat şi privat, care reprezintă

societăţi cu personalitate juridică, separate de cele precedente.
Adeseori ele se află în concurenţă cu firmele private şi, ca urmare,
sistemul lor de organizare necesită o independenţă mai mare şi libertate
în management, iar acţiunile lor sunt cotate la bursă;
Așadar, în sensul legii speciale, următoarele persoane juridice sunt
considerate întreprinderi publice:

– Regiile autonome – persoane juridice înființate de stat sau de o unitate

administrativ-teritorială.
– Companii și societăți naționale. Acestea sunt companiile sau
societățile la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este
acționar unic, acționar majoritar sau la care deține controlul.
– Societăți la care una sau mai multe întreprinderi publice menționate
anterior (regiile autonome sau societățile de stat) dețin o participație
majoritară sau o participație care le asigură controlul. Aceste entități
sunt, riguros juridic, societăți controlate de stat.
Exemple de întreprinderi de stat aflate în mod direct sub
autoritatea Statului Român (ca unic acționar), prin intermediul
Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii:
- regii autonome
exemple:
Societatea Nationala a Cailor Ferate Romane SNCFR-RA,
RA “Administratia Romana a Serviciilor de Trafic Aerian – ROMATSA”,
RA “Autoritatea Aeronautica Civila Romana”,
RA “Administratia Fluviala a Dunarii de Jos Galati”,
RA “Registrul Auto Roman” – RAR,
RA “Administratia Canalului Navigabil Bega” Timis etc.

- societăţi şi companii naţionale

exemple:
Compania Nationala de Cai Ferate CFR-S.A., Compania Națională „Poșta Română“ - S.A,
Societatea Națională de Radiocomunicații - S.A.,
Compania Nationala de Administrare a Infrastructurii Rutiere – CNAIR,
Compania Nationala "Administratia Porturilor Maritime Constanta" S.A.,
Compania Naţională de Transporturi Aeriene Române TAROM S.A.,
Societatea Comercială de Transport cu Metroul Bucureşti "METROREX" - S.A.,
Compania Nationala de Radiocomunicatii Navale "Radionav" S.A. Constanta,
Compania Nationala "Administratia Porturilor Dunarii Maritime" S.A. Galati
Articolul 2
Regiile autonome se organizează şi funcţionează în ramurile strategice
ale economiei naţionale - industria de armament, energetica,
exploatarea minelor şi a gazelor naturale, poştă şi transporturi, precum
şi unele domenii aparţinând altor ramuri stabilite de guvern.

Articolul 3
Regiile autonome sunt persoane juridice şi funcţionează pe bază de
gestiune economică şi autonomie financiară. Regii autonome se pot
înfiinţa prin hotărâre a guvernului, pentru cele de interes naţional, sau
prin hotărîre a organelor judeţene şi municipale ale administraţiei de
stat, pentru cele de interes local, din ramurile şi domeniile stabilite
potrivit art. 2.

LEGEA Nr. 15 din 7 august 1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii
autonome şi societăţi comerciale, publicată în MONITORUL OFICIAL NR. 98 din 8 august 1990
Articolul 6
Regia autonomă trebuie să acopere cu veniturile provenite din
activitatea sa toate cheltuielile, inclusiv dobinzile, amortizarea
investiţiilor şi rambursarea creditelor şi să obţină profit.
Cheltuielile vor putea depăşi veniturile numai pentru motive temeinice
- în special pentru executarea de lucrări şi servicii în interes public - cu
aprobarea, pentru fiecare caz în parte, a ministrului de stat pentru
orientarea economică, pe baza propunerii ministerului de resort, avizată
de Ministerul Finanţelor. În asemenea cazuri, o dată cu aprobarea, se
vor stabili cuantumul şi sursele de compensare a pierderilor suferite de
regie.

LEGEA Nr. 15 din 7 august 1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii
autonome şi societăţi comerciale, publicată în MONITORUL OFICIAL NR. 98 din 8 august 1990
Guvernanța corporativă a întreprinderilor publice

Noțiune. Legea definește conceptul de guvernanță corporativă a

întreprinderilor publice, ca fiind ansamblul de reguli care guvernează
sistemul de administrare și control în cadrul unei întreprinderi publice,
raporturile dintre autoritatea publică tutelară și organele întreprinderii
publice, dintre consiliul de administrație sau de supraveghere, directori
sau directorat, acționari și alte persoane interesate.

Domeniu de aplicare. Procedura specială obligatorie (regulile privind

guvernanța corporativă) se aplică nu doar societăților de stat, ci și
regiilor autonome, ambele tipuri de entități persoane juridice fiind
denumite de O.U.G. nr. 109/2001 cu noțiunea de întreprinderi publice.

Conceptele specifice inedite: autoritate publică tutelară, instituție de

monitorizare, plan de administrare, scrisoare de așteptări, listă scurtă,
contractul de mandat etc.
Pentru evitarea oricăror confuzii, legea definește și noțiunea de control,
ca fiind raportul dintre stat sau unitatea administrativ-teritorială
acționar ori o întreprindere publică, pe de-o parte, și societatea la care:
– deține direct sau indirect majoritatea drepturilor de vot;
– poate să numească sau să revoce majoritatea membrilor organelor de
administrare și de control;
– poate exercita, în calitate de acționar, o influență determinantă, în
virtutea unor clauze de natură a stabili strategia de management al
întreprinderii publice, cuprinse în contracte încheiate cu întreprinderea
publică sau în actul constitutiv al acesteia.
Componența consiliului de administrație a societății – întreprindere
publică

Prima ipoteză reprezintă regula și stabilește că, în cazul societăților

administrate potrivit sistemului unitar, consiliul de administrație este
format din 3-7 membri, persoane fizice sau juridice, desigur (potrivit
dispozițiilor Legii nr. 31/1990), urmând ca numărul acestora să fie
întotdeauna impar. Legea guvernanței corporative cere o condiție
de experiență, precum și o restricție a calității membrilor consiliului.
În ceea ce privește experiența, nu putem ignora exprimarea ambiguă
folosită de legiuitor, care impune o experiență în îmbunătățirea
performanței societăților sau regiilor autonome pe care le-au
administrat sau condus.
În ceea ce privește limitarea, legea precizează că, în cadrul consiliului de
administrație nu poate fi mai mult de un membru din rândul
funcționarilor publici sau al altor categorii de personal din cadrul
autorității publice tutelare ori din cadrul altor autorități sau instituții
publice.
Cea de-a doua ipoteză o întâlnim în cazul societăților întreprinderi
publice care îndeplinesc anumite condiții referitoare la cifra de afaceri și,
respectiv, la numărul de angajați. Într-un astfel de caz, consiliul de
administrație este format din 5-9 membri, numărul fiind, de asemenea,
impar. Cele două condiții trebuie îndeplinite cumulativ, după cum
urmează:
– au înregistrat o cifră de afaceri în ultimul exercițiu financiar superioară
echivalentului în lei al sumei de 7.300.000 de euro;
– au cel puțin 50 de angajați.
În cazul acestor consilii de administrație, se instituie aceeași condiție de
experiență ca în prima ipoteză, iar condiția de restricție este diferită, în
sensul că nu pot fi mai mult de 2 membri din rândul funcționarilor
publici sau altor categorii de personal din cadrul autorității publice
tutelare ori din cadrul altor autorități sau instituții publice.
În ambele ipoteze prezentate mai sus, legea mai instituie o condiție
comună, potrivit căreia cel puțin doi dintre membrii consiliului de
administrație trebuie să aibă studii economice sau juridice
și experiență în domeniul economic, juridic, contabilitate, de audit sau
financiar de cel puțin 5 ani.
De asemenea, la toate societățile întreprinderi publice administrate în
sistem unitar (așadar, în ambele ipoteze), majoritatea membrilor
consiliului de administrație trebuie să fie formată din
administratori neexecutivi și independenți.
Așadar, avem aici două derogări importante de la dispozițiile Legii nr. 31/990. În primul
rând, în cazul societăților pe acțiuni reglementate de legea-cadru a societăților,
obligația formării majoritare a consiliului de administrație din administratori
neexecutivi este obligatorie doar atunci când au fost delegate atribuțiile de conducere
către directori; de asemenea, în cazul societăților pe acțiuni aflate sub incidența Legii
nr. 31/1990, societatea nu are obligația desemnării unor membri independenți, acest
aspect rămânând la latitudinea adunării generale, care poate decide sau nu acest
lucru.
În ceea ce privește durata mandatului administratorilor, aceasta este
stabilită prin actul constitutiv, neputând însă depăși 4 ani (așa cum
prevede, de altfel, și Legea nr. 31/1990). Mandatul administratorilor
care și-au îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile poate fi reînnoit ca
urmare a unui proces de evaluare, dacă prin actul constitutiv nu se
dispune altfel. Mandatul administratorilor numiți ca urmare a încetării,
sub orice formă, a mandatului administratorilor inițiali coincide cu
durata rămasă din mandatul administratorului care a fost înlocuit.
Exemplu:
În Franţa, de activele corporate ale statului se ocupă Agence des
participations de l’état (APE), Agenţia Participaţiilor Statului.
Prezenţe notabile în portofoliul APE, din datele instituţiei:
-84% din gigantul EDF, unul din liderii mondiali ai energiei nucleare
(participaţia valorează peste 29,6 miliarde de euro);
-14,3% din acţiunile companiei de servicii aeriene comerciale Air France-
KLM;
-24% din acţiunile companiei de energie Engie;
-11% din Airbus, serviciile aerospaţiale (8,6 miliarde de euro);
-25,7% din Thales (4,8 miliarde euro);
-11,2% din Safran (5,7 miliarde euro);
-51% din ADP, operatorul aeroportuar (5,2 miliarde euro);
-13% din Orange, operatorul de telecomunicaţii (3,7 miliarde euro);
-22% din FDJ, compania de loterie.
Statul francez deţine şi indirect, prin intermediul Băncii Publice de
Investiţii, participaţii la diferite companii.
Valorile sunt calculate la 1 aprilie 2021.
 Restrângerea proprietăţii publice
prin privatizare

- în vederea ameliorării finanţelor publice, sumele obţinute din

privatizare putând fi utilizate de către stat pentru rambursarea datoriei
publice

- supuse concurenţei de pe piaţă, întreprinderile privatizate îşi vor

ameliora rentabilitatea, în vederea scăderii costurilor lor pentru
colectivitate, pentru a putea supravieţui gestiunii comerciale de piaţă a
serviciilor publice, deci competiţiei economice.

- încredinţarea gestiunii unor servicii publice unor întreprinderi private,

pe bază de contract cu statul (sn gestiune de piaţă). Ca şi pentru pieţele
de lucrări publice, statul ar supune o cerere de ofertă concurenţei şi ar
alege dintre întreprinderi pe cea care oferă condiţiile cele mai
avantajoase. Statul ar rămâne însă suveran în decizia de a produce
serviciile colective şi de asemenea el ar asigura finanţarea acestora.
Exemple notorii care evidenţiază formula privatizării unor întreprinderi
publice (vânzarea majorităţii sau chiar totalităţii capitalului lor
acţionarilor privaţi) ca instrument la care se apelează atunci când se
consideră că statul trebuie să echilibreze raporturi economice şi sociale
generatoare de nemulţumire socială.

Marea Britanie
Guvernul conservator condus de Margaret Thatcher (premier britanic
ales de trei ori consecutiv, în 1979, 1983 și 1987, până în 1990)
a privatizat circa jumătate din sectorul public englez: British Aerospace,
British Gas, British Airways, British Telecom etc.

Franţa
Guvernul conservator condus de Jaques Chirac (1986-1988)
a pus în aplicare un program de privatizări ale unor importante
organizaţii: Compania Generală de Electricitate, Agenţia Hawas, diverse
bănci şi companii de asigurări.
România
Guvernul CDR condus de Radu Vasile (17 aprilie 1998 – 13 decembrie
1999), premier propus de Partidul Național Țărănesc Creștin
Democrat (PNȚCD), a privatizat în 1998-1999: ROMTELECOM
- exporturile nu au mai crescut iar instituţiile externe nu s-au arătat
dispuse să finanţeze o ţară în tranziţie.
- perioada a coincis cu războiul din Iugoslavia, una dintre consecinţele
economice imediate fiind o scădere drastică a exporturilor României.
Isărescu a explicat contextul crizei: “criza din Asia din ’97, cea din Rusia
din ’98 (1998, criza economiilor Rusiei şi Bulgariei - care au dărâmat şi
interesul investitorilor pentru privatizările din partea aceasta a Europei),
au făcut ca „patalamaua” de debitor riscant să fie aplicată şi României.
Împrumuturile externe au devenit astfel foarte dificil de obţinut. Iar
agenţiile de rating au avertizat, timp de un an, că în România riscul de
default este iminent.

România a fost la un pas de incapacitatea de plată a

obligaţiilor, a fost evitată intrarea în încetarea de
plăţi, falimentul.
După negocieri dure s-a reluat acordul cu Fondul Monetar Internaţional.
„ Situaţia a devenit şi mai complexă din cauză că FMI a introdus o nouă
abordare pentru ţările îndatorate (implicarea sectorului privat sau
împărţirea poverii), care a fost testată în patru ţări, printre care şi
România şi care s-a dovedit un eşec, fiind abandonată ulterior. Totuşi,
România n-a intrat în incapacitate de plată, însă ratingul n-a fost
schimbat nici după ce rezervele internaţionale au început să crească.”
Mugur Isărescu

„România a avut de ales între ajustarea deficitului extern prin forţe

proprii şi finanţarea în condiţii inacceptabile. A apelat la ultima variantă
şi a semnat un acord cu FMI. Imediat după aceea, Standard and Poors a
retrogratat ratingul României, la doar un nivel peste cel de default.
Ratingul a rămas la fel aproape un an.”
Mugur Isărescu despre criza din ’98
STAGFLAŢIE
Fenomen economic care se manifesta prin coexistenta:
1) Stagnarea economiei / Recesiune economica: stadiu al ciclului de afaceri in
care activitatea economica se afla in declin / stagnare temporara a
afacerilor, scadere a productiei, reducerea investitiilor
2) Inflaţie
3) Șomaj

CRIZĂ – stagnare + perturbare a vietii economice

faza primejdioasa prin care trec comertul, industria, finantele unui stat

DEPRESIUNE ECONOMICĂ

Consecinţe:
Venituri mai mici ale populatiei
se descurajeaza consumul
Inghetarea angajarilor
Datorii publice
Statul se imprumuta la dobanzi ridicate
Serviciile publice de transport aerian civil / comercial

Au fost ani grei pentru aviația comercială în toată lumea.

Companiile aeriene europene au fost puternic afectate de restricțiile de

călătorie impuse după declanșarea pandemiei coronavirus.

Potrivit estimărilor industriei, Asociaţia Internaţională a

Transportatorilor Aerieni (IATA) a anunţat că, în condițiile în care traficul
a coborât cu peste 90%, pierderile globale au depășit în 2020 peste 300
miliarde de euro.
Franţa

În 2019, când cea mai mare teamă era doar o încetinire sincronizată a
economiilor lumii, Franţa şi Olanda au ajuns în pragul unei crize
diplomatice după ce guvernul olandez şi-a majorat pe ascuns
participaţia la compania aeriană Air France-KLM, una dintre cele mai
mari companii aeriene din Europa, pentru a o egala pe cea deţinută de
statul francez (14,3%) şi pentru a-şi proteja interesele.

Acum, în plină criză economică, când industria aeriană este în mare

dificultate, guvernul francez a făcut o mutare care-i permite să-şi
dubleze participaţia la transportatorul aerian şi să salveze compania.
Air France-KLM are 350.000 de angajați, o flotă de peste 300 de
aeronave și afacerile sale sunt echivalente cu 1% din PIB-ul Franței.

La începutul anului 2020, Air France-KLM a declarat că a pierdut peste

25 de milioane euro / zi (a operat doar 10% dintre zboruri, 45.000 dintre
angajați au lucrat cu program redus, 80% din personal fiind în şomaj
tehnic, potrivit RTL.

De asemenea, capitalizările bursiere au înregistrat căderi puternice.

Acţiunile Air France s-au prăbuşit cu 55% pe burse. Aceasta, la care se
adaugă lipsa de activitate, însemnau risc de faliment.
Sursa: La Tribune
În aceste condiții, guvernul Franței a decis să sprijine compania Air
France-KLM în toată perioada următoare.

Premierul Franței, Edouard Philippe, martie 2020:

Statul francez este pregătit „să preia responsabilitatea şi să acţioneze“.
„Am suprimat o parte din taxele aplicate companiei“. „S-a ajuns şi aici.
Dacă trebuie să ajungem la naţionalizare, o vom face pentru a ne asigura
că companiile esenţiale pentru economie nu intră într-o situaţie
disperată“.
„Nu voi ezita să folosesc toate mijloacele disponibile pentru a proteja
marile companii franceze. Aceasta poate fi făcută prin recapitalizare,
prin preluarea unei participaţii sau chiar putem folosi termenul de
naţionalizare, dacă va fi necesar”.
Sursa: Reuters, citat de Agerpres
Parlamentul Franței a adoptat un amendament la Legea bugetului pe
2020, oferind un ajutor de 20 miliarde euro Agenţiei Participaţiilor
Statului (Agence des participations de l’état, APE).

Toate companiile aeriene din Franța au fost incluse în schema de ajutor

europeană care permite guvernelor să amâne colectarea unor taxe
specifice în 2020 și oferă companiilor posibilitatea să plătească taxele
aferente anului 2020 până în 2022.

Sursa: Reuters, citat de Agerpres

Companiile mari afectate de turbulenţele de pe pieţele financiare
De asemenea, Bruno Le Maire a salutat decizia prin care Autoritatea de
Reglementare a Pieţelor Bursiere din Franţa a emis interdicţii în ceea ce
priveşte vânzarea în lipsă (short-selling) pentru acţiunile franceze a
peste 92 de companii, după ce bursele europene au înregistrat cele mai
mari pierderi din istorie.
Instituţia a informat că decizia ar putea fi extinsă cu până la o lună, dacă
va fi necesar. Printre companiile vizate de interdicţie se află BNP Paribas,
Renault şi Air France-KLM.

Vânzarea în lipsă permite unui investitor să vândă pe piaţă acţiuni pe

care nu le are în proprietate la momentul efectuării tranzacţiei, dar pe
care acesta le-a împrumutat în prealabil, urmând ca, ulterior, să le
răscumpere la un preţ mai mic pentru a le da înapoi celui de la care le-a
împrumutat în prima fază.
Astfel, o acţiune vândută în lipsă la un preţ de 10 euro şi răscumpărată
ulterior, când nu mai valorează decât 8 euro, aduce investitorului un
câştig de 2 euro.
Cererile Comisiei Europene ca Air France-KLM să renunțe la sloturile de
decolare și aterizare pe aeroportul Paris-Orly.

Bruno Le Maire a declarat că:

Reprezentanții companiei aeriene Air France-KLM au renunțat la
anumite sloturi în negocieri, dar nu la cele 24 cerute inițial de Bruxelles,
care ar fi pus Air France-KLM la egalitate cu cele cedate de compania
germană Lufthansa la Frankfurt și München, ca parte a majorării sale de
capital susținute de stat.
"A fost o negociere lungă și dificilă, dar cred că am ajuns la un acord bun
cu (șefa competiției din UE) Margrethe Vestager".
 Ce sunt sloturile de aterizare și decolare și cum sunt ele alocate

Sloturile orare sunt un element cheie în cadrul operațiunilor fiecărei

companii aeriene. Acestea permit unei companii să decoleze și să
aterizeze pe un anumit aeroport într-un interval orar bine determinat.

Sloturile orare sunt alocate liniilor aeriene în fiecare sezon în cadrul

conferințelor IATA (Asociația Internațională de Transport Aerian).

? modul prin care companiile aeriene obțin sloturile, de ce sunt uneori

imposibil de obținut, și totodată, de ce sunt atât de scumpe.
Toate aeroporturile sunt clasificate de către IATA (International Air
Transport Association) după cum urmează:

nivel 1 (aeroport necoordonat): aeroport care este considerat a fi

capabil să îndeplinească toate cerințele de operare fără probleme;
nivel 2 (aeroport facilitat pentru/cu sloturi): sunt aeroporturile în care
există un risc de congestie, dar zborurile pot fi gestionate prin
colaborarea companiilor aeriene (Acestea pot fi aeroporturile din zonele
turistice care au un număr ridicat de zboruri în sezonul de vârf);
nivel 3 (aeroport coordonat, doar cu sloturi): decolările și aterizările
sunt posibile doar în urma obținerii sloturilor orare.
La ora actuală sunt peste 175 de aeroporturi în întreaga lume care sunt
clasificate ca nivel 3. Printre cele mai cunoscute sunt: toate
aeroporturile din Londra, New York JFK, Tokyo Narita și Haneda, Hong
Kong, Singapore, Dubai International, Tel Aviv și Paris Charles de Gaulle.
Dacă o companie aeriană dorește să opereze zboruri pe un aeroport de
nivel 3, aceasta va trebui să aplice pentru un slot pe acel aeroport.
Dacă există sloturi disponibile, aeroportul va permite companiei să
efectueze decolări și aterizări, problemele apar atunci când aeroportul
operează la capacitate maximă. Le folosești, sau le pierzi. Odată obținut,
un slot trebuie utilizat pentru a fi păstrat. Companiile aeriene vor pierde
dreptul de folosire dacă slotul în cauză n-a fost utilizat în proporție de
80% pe parcursul unui an. Sloturile disponibile pe un aeroport sunt
împărțite între companiile aeriene în funcție de sloturile deja alocate. În
Uniunea Europeană există o decizie suplimentară care permite
distribuirea de sloturi către companiile aeriene noi. Totodată,
companiile aviatice pot schimba sloturi între ele, iar o astfel de
conferință este organizată de IATA de două ori pe an.

Nu toate aeroporturile folosesc sloturi, în esență acestea sunt

concepute pentru a ajuta la funcționarea în siguranță a aeroporturilor și
nu neapărat pentru a îngrădi dreptul unei companii aeriene de a efectua
zboruri pe un anumit aeroport.
Valoarea sloturilor
Pe aeroporturile foarte aglomerate există o adevărată bătălie pe sloturi.
Acestea se vând și se cumpără la prețuri foarte mari.
Regulile de vânzare a sloturilor variază de la o regiune la alta.

În SUA, sunt interzise vânzările directe de sloturi între companii. Cu

toate acestea, liniile aeriene au găsit alte portițe de tranzacționare,
acestea fac schimb de sloturi ca parte a tranzacțiilor operaționale sau își
închiriază sloturi între ele. Pe aeroportul LaGuardia din New York, Delta
și WestJet au un astfel de parteneriat de utilizare a sloturilor.

Cea mai mare bătălie pentru sloturi se dă în Marea Britanie, unde

aeroportul Heathrow din Londra este epicentrul acestor tranzacții.
Oman Air a achiziționat de la Air France – KLM, în 2016, o pereche de
sloturi pe Heathrow pentru suma record de 75 de milioane de dolari.

Cu un an înainte, American Airlines a plătit celor de la SAS suma de 60

de milioane de dolari pentru un astfel de slot.
Companiile aeriene recurg la diverse artificii pentru a-și păstra sloturile
pe aeroporturile aglomerate. Acestea efectuează zboruri fără pasageri
(„fantomă”), doar pentru a menține slotul orar pentru ruta respectivă.

Exemplu:
Air Serbia a operat zboruri fără pasageri pentru compania Etihad cu
scopul clar de a păstra sloturile Etihadului pe aeroportul londonez
Heathrow.
Zborurile au fost operate cu aeronave și echipaj aparținând companiei
Etihad, dar cu numere de zbor Air Serbia.
Per total, un astfel de zbor are un singur scop, de a menține active
sloturile Etihad cu toate că valoarea, sau profitul, atât pentru Air Serbia
cât și pentru Etihad sunt zero.
Nu puține au fost zborurile Air Serbia, din Londra spre Belgrad, cu doar
20 de pasageri la bord, ca în cazurile avioanelor private.
Un alt exemplu, tot pe aeroportul Heathrow din Londra , are ca actor
principal compania TAROM.
TAROM-ul a zburat pentru o vară, de la Iași la Heathrow, cel mai mare
aeroport londonez.
Atunci, TAROM a închiriat sloturile de decolare și aterizare pe de la Air
France, în urma unui acord SkyTeam. Când contractul s-a încheiat,
TAROM și-a mutat zborurile de la Iași pe aeroportul Luton, iar după
câțiva ani a suspendat și această cursă.

Compania TAROM a avut în portofoliul său sloturi foarte bune și pe

aeroportul JFK din New York. Compania națională a zburat timp de 29 de
ani pe această rută, din 1974 până în 2003.
Voci din piață spun că odată cu aderarea la SkyTeam, TAROM a donat
aceste sloturi către grupul Air France – KLM.
Se vor schimba regulile?

Majoritatea regulilor care reglementează alocarea și utilizarea sloturilor

sunt în vigoare din anii 70, perioadă când s-a format IATA.

Multe voci din aviație susțin că regulile sunt depășite și sistemul are
nevoie urgentă de îmbunătățiri.

S-a susținut ideea introducerii unui sistem nou, bazat pe licitații, unde
companiile aeriene ar putea licita în mod regulat pentru sloturile lor pe
aeroporturile cu trafic aglomerat.
6 aprilie 2021

Guvernul francez a transferat 7 miliarde de euro pentru salvarea

companiei aeriene Air France-KLM, pentru recapitalizarea companiei și
pentru a deveni principal acționar al transportatorului aerian franco-
olandez, dublandu-și participația, de la 14,3 % la 30 %, conform
planurilor anunțate, cu aprobarea Uniunii Europene.
În urma operațiunii, statul francez va deveni cel mai mare acționar al
companiei.
De bailoutul acordat de statul francez companiei Air France-KLM va
beneficia doar subsidiara franceză.
Statul olandez nu intenționează să participe la majorarea de capital, a
mai spus și, prin urmare, este probabil să înregistreze o reducere a
actualei participații de 14,3%.
Surse: Air France-KLM citată de Reuters și Mediafax
Participaţiile la companiile de stat sunt populare din diferite motive.
Cele mai des citate sunt:
- siguranţa naţională,
- protejarea faţă de concurenţa străină,
- protejarea şi crearea de locuri de muncă,
- dezvoltarea regională sau profesională,
- acumularea de know-how şi
- furnizarea de servicii în situaţii de monopol natural.
De asemenea, companiile de stat sau la care statul deţine participaţii
semnificative, în general de peste 20%, pot folosi guvernelor ca sursă de
finanţare, patronaj şi mijloc de influenţă politică.
Sursa: Financial Times
Compania aeriană Ryanair a apelat la Justiția europeană reclamând
“aranjamentele care ar denatura concurența”.
Compania irlandeză a demarat proceduri în instanță în mai 2020 pentru
a denunța, pe de o parte, împrumuturile garantate acordate de Suedia,
în special societății scandinave SAS pentru o sumă de 3,3 miliarde de
coroane (308 milioane de euro) și, în al doilea rând, o amânare fiscală
acordată de statul francez către Air France.
Justiția europeană a respins în 2021 apelurile formulate de compania
irlandeză low-cost Ryanair.
În două hotărâri separate, judecătorii UE au constatat în primă instanță
că aranjamentele în vigoare în aceste două țări sunt „conforme cu
legislația UE”, motivând că sunt legale ajutoarele publice ale Franței și
Suediei pentru a-și salva companiile aeriene Air France și SAS, afectate
de criza sănătății.
Ryanair și-a anunțat imediat intenția de a face apel la Curtea de Justiție
a UE.
Sursa: AFP
Executivul european este însă îngrijorat că oferirea de lichiditate inclusiv
pentru salvarea unor companii supraîncărcate cu neperformanțe ar
putea torpila șansele de supraviețuire ale unor operatori aerieni.
Sursa: document CE, citat de Euractiv
Germania
Guvernul de la Berlin a asigurat, la începutul actualei crize, că nu se va
feri să preia companii pentru a le salva de la faliment şi proteja astfel
servicii vitale şi locuri de muncă.
Statul german deţine 12% din Airbus, peste 30% din Deutsche Telekom,
25% din Deutsche Post etc.
Ministrul economiei din Germania, Peter Altmaier, declara că nu vede
nicio nevoie ca guvernul să preia participaţii la Deutsche Telekom, dar
că naţionalizarea ar putea fi o opţiune pentru sprijinirea companiilor de
importanţă strategică cărora coronavirusul le creează dificultăţi.
Sursa: Der Spiegel
Ţinta naţionalizării este Compania aeriană Deutsche Lufthansa.

Industria aviatică germană are un aport de 2,5% din PIB.

Grupul Lufthansa deține companii aeriene în Germania (Lufthansa și

Eurowings), Austria (Austrian Airlines), Elveția (SWISS) și Belgia (Air
Brussels).

În primul trimestru 2020, Lufthansa a înregistrat pierderi de 1,2 miliarde

de euro, a suspendat 95% din zboruri, a avut la sol 700 dintre cele 760
avioane din flotă, a redus cu două treimi programul de lucru al
angajaților.

Conducerea Lufthansa (companie aeriană 100% privată din 1990) s-a

aflat în negocieri cu guvernul german, solicitându-i ajutoare de stat (un
pachet financiar). La fel și cu guvernele Austriei, Belgiei și Elveției, care
dețin trei dintre subsidiarele Lufthansa.
Cei mai mulţi dintre economiştii de renume ai Germaniei apreciază că
naţionalizările ar trebui să fie o măsură extremă, la care să se recurgă
doar atunci când ajutorul dat companiilor sub formă de refinanţări se va
dovedi insuficient.
Principalii economişti ai ţării susţin folosirea unui fond de salvare pentru
afaceri. Într-o scrisoare deschisă, ei au solicitat guvernului să renunţe la
insistenţa asupra unui buget echilibrat şi au cerut impozite mai mici.
Surprinzător, economişti proeminenţi - inclusiv nume precum Gabriel
Felbermayr de la Institutul Kiel pentru Economia Mondială şi foştii
consilieri guvernamentali Peter Bofinger şi Beatrice Weder di Mauro - au
ridicat şi problema naţionalizărilor, cel puţin parţiale.
„Dacă nu suntem în măsură să aducem sub control undele de şoc
economic şi un număr în creştere de companii devin insolvente, măsuri
precum recapitalizări de către stat ar putea deveni măsuri de ultimă
instanţă“, au spus ei, în scrisoarea citată.
Economiştii germani sunt reticenţi privind aplicarea unei măsuri politice
care ar putea costa scump contribuabilii, mult timp după terminarea
actualei crize.
Martie 2020
Germania blochează preluările externe de companii

Germania şi-a protejat societăţile de preluări externe, ca urmare a

declinului masiv al acţiunilor companiilor la bursă, care facilitează
preluarea de către firmele străine a rivalelor germane.
"Nu vom permite o vânzare pe nimic a participaţiilor la companiile
industriale şi economice din Germania", a declarat ministrul german al
Economiei, Peter Altmaier, subliniind: "Nu trebuie să existe tabuuri.
Trebuie să fie posibil ajutorul temporar de stat pentru o perioadă
limitată, inclusiv preluări şi achiziţia unor participaţii".

Markus Soeder, premierul landului Bavaria, a avertizat:

"Dacă cea mai mare parte a economiei Bavariei şi a Germaniei
sfârşeşte în mâini străine odată ce criza s-a încheiat, atunci nu va mai fi
numai o criză în domeniul sănătăţii, ci şi o alterare profundă a ordinii
economice mondiale. Trebuie să facem tot posibilul să evităm asta".
Unii investitorii au reacționat împotriva influenței excesive a statului,
asupra Lufthansa.

Un exemplu este compania de investiții Union Investment, a băncilor

Volks-und Raiffeisenbanken din Germania.
„În cadrul negocierilor cu guvernul federal, cu privire la ajutoarele de
stat, șeful Lufthansa, Carsten Spohr, nu ar trebui să întindă coarda”.
„Statul nu este cel mai bun antreprenor. Dacă politica intervine în
afaceri, vedem riscul unei infrastructuri supradimensionate, care nu este
suficient de adaptată la noua normalitate.
Criza Corona oferă, de asemenea, oportunități mai mari companiei
Lufthansa, de a opera o flotă mai modernă și de a reduce semnificativ
emisiile dăunatoare pentru mediu. În numele acționarilor, Union
Investment reclamă o structură corporatistă mai simplă și un accent clar
pe segmentul Premium. ”

Sursa: declarația reprezentantului investitorilor, managerul de portofoliu

de la Union Investment, Michael Gierse, la Frankfurt am Main.
Guvernul federal a cerut 25% din acțiunile Lufthansa plus o acțiune,
pentru a avea drept de veto asupra politicii corporației.

Parlamentarii Uniunii aflate la guvernare au obiectat însă că planul va da

statului prea multă putere politică asupra companiei private.
Irlanda
Compania aeriană Ryanair s-a opus pachetelor de salvare de mai multe
miliarde de euro căutate de transportatorii vechi precum Air France și
Lufthansa deoarece se bazează pe costuri de exploatare mici și are un
bilanț robust care îi permite să creadă că va rezista fără ajutor.

În vreme ce majoritatea liniilor aeriene europene sunt sceptice în

legătură cu ritmul de revenire al industriei, directorul executiv al Ryanair
este optimist și crede că, în ultimul an, carantina prelungită a stimulat
apetitul pentru călătorie și că va exista o creștere foarte rapidă a
cumpărării de bilete imediat după eliminarea restricțiilor de zbor.

Potrivit datelor Eurocontrol, compania aeriană irlandeză a fost foarte

afectată din Europa în ceea ce privește aparatele de zbor: peste 300 de
aeronave aflate în afara serviciului.
România

La Compania Naţională de Transporturi Aeriene Române TAROM S.A.

este nevoie de restructurare.

”La Tarom avem un șef la 9 angajați. Sunt 192 de șefi în proiectul

aprobat de CA. Aproximativ 600 de persoane vor primi salarii
compensatorii, între 6 și 8 salarii medii”.
”Și așa, mai poate dura 4-5 ani până să devină o companie profitabilă”.
Sursa: Lucian Bode, ministrul Transporturilor (2020)
”Sunt companii care au o flotă asemănătoare companiei Tarom, care
funcționează bine mersi cu jumătate din personalul administrativ pe
care compania îl are”.
Sursa: Ionuț Ciurea, Asociația Pro Infrastructura
Urmează o evaluare a tuturor salariaților, din toate departamentele, dar
cei mai mulți dintre cei vizați sunt din zona administrativă.
Organigramă stufoasă: o treime din cei aproape 1700 de angajați ar
trebui disponibilizați .

Până la disponibilizări, Tarom a demarat o campanie de plecări

voluntare.

Reducerea numărului de angajați este prevăzută în planul de

restructurare trimis de către Compania Tarom Comisiei Europene, prin
care se cere un ajutor de până la 190 de milioane de euro.
În primă fază, Tarom a primit 36,7 milioane de euro, ca un ajutor de
salvare, pentru acoperirea cheltuielilor urgente.
Conditia Comisiei Europene: Tarom trebuie să contribuie pentru
restructurarea companiei cu aceeași sumă, tot 190 de milioane de euro.

”Noi ne-am propus ca respectând acest plan cu toate etapele, reînnoirea

flotei, optimizarea comercială, eficiența organizațională, optimizarea
costurilor legate de combustibil, undeva în 4-5 ani, Compania Tarom să
devină profitabilă”.
Sursa: Lucian Bode, ministrul Transporturilor (2020)
În 2020, între 80% și 90% dintre zborurile de pe aeroporturile din
România au fost anulate.

Pierderile în anul 2020: peste 300 de milioane de euro.

În prezent, pe Aeroportul Internaţional "Henri Coandă" Bucureşti

operează 57 de companii aeriene, care transportă pasageri către 131
destinaţii.
Acționari la ….

Ministerul Transporturilor a demarat încă din 2008 procedura pentru

reorganizarea societăților ce vor fi listate la Bursa de Valori București.

Cele opt societăți din subordinea ministerului care vor fi listate la Bursă
sunt:
Compania Națională Aeroportul Internațional Henri Coandă - București,
Compania Națională Aeroportul Internațional București - Băneasa -
Aurel Vlaicu,
Aeroportul Internațional Mihail Kogălniceanu - Constanța,
Aeroportul Internațional Timișoara - Traian Vuia,
Administrația Canalelor Navigabile Constanța,
Administrația Porturilor Dunării Maritime - Galați,
Administrația Porturilor Maritime Constanța și
Administrația Porturilor Dunării Fluviale - Giurgiu.
Posibilitatea implicării pieţelor de capital în finanţarea proiectelor de
infrastructură din România
La compania Aeroporturi Bucureşti, "investiţiile pot fi uşor realizate prin
accesul la piaţa de capital.
Aeroporturi Bucureşti este o companie din punct de vedere al
atractivităţii sectoriale, din punct de vedere al rezultatelor financiare
obţinute, extrem de atractivă pentru investitori, atât de equity
(capitaluri proprii) cât şi de obligaţiuni sau pentru împrumuturi.
Deci o modalitate foarte bună prin care am sprijini piaţa de capital să se
dezvolte şi acea pondere a capitalizării bursiere în PIB care la noi e
foarte mică să crească ar fi o listare a Aeroporturi Bucureşti pe Bursa de
Valori“.
Sursa: Călin Meteş,
director general adjunct pentru Investiţii al AFIA pentru companiile
româneşti şi director adjunct de portofoliu al Fondului (februarie 2020)
Compania americană Franklin Templeton International Services (FTIS), administrator al
Fondului de Investiţii Alternative (AFIA), gestionarul / administratorul unic al Fondului
Proprietatea, a anunţat schimbări la nivel de management.
Fond mutual, de investitii, gestionarea activelor
"Pentru a realiza acest lucru, dincolo de atractivitatea sectorială, avem
nevoie de două condiţii esenţiale.
Prima este să avem stabilitate la nivel de management - la Aeroporturi
Bucureşti am avut 5 directori generali în ultimii 2 ani. O companie
administrată într-un provizorat continuu este imposibil să meargă în faţa
investitorilor şi să genereze încredere şi stabilitate. Sau chiar dacă va
merge şi va reuşi să atragă finanţarea, costul plătit de acea companie, şi
până la urmă de noi toţi, pentru că statul e acţionar majoritar, e mult
mai mare decât în condiţiile în care principiile de guvernanţă corporativă
ar fi aplicate. În paranteză fie spus, chiar în această perioadă compania
Aeroporturi Bucureşti a pus pe site-ul propriu un anunţ privind un
proces de recrutare pentru membrii Consiliului de Administraţie şi
speranţa noastră este că acest proces de recrutare va fi finalizat în
curând şi că vom avea o echipă de management stabilă, de patru ani,
capabilă să vină cu un plan de management în faţa unor investitori care
vor fi dispuşi să-i finanţeze şi să aibă încredere că va exista stabilitate“
Sursa: Călin Meteş (2020), vicepreşedinte şi director executiv al
Franklin Templeton România
"A doua condiţie este să avem această voinţă politică, dat fiind că
Aeroportul Otopeni e o companie majoritar deţinută de stat, este nevoie
ca factorul politic să susţină aceste listări.
Semnalele au fost extrem de pozitive până în acest moment,
reprezentanţii Guvernului au exprimat public dorinţa de a sprijini piaţa
de capital din România şi listarea companiilor de stat la bursă, şi noi ne
dorim ca aceste declaraţii să fie aplicate cât mai curând“

(Guvernul să acţioneze în direcţia listării CNAB la BVB.)

Sursa: Călin Meteş (2020),

vicepreşedinte şi director executiv al
Franklin Templeton România
Președintele Klaus Iohannis a promulgat, la data de 13.08.2020, legea
”privind unele măsuri pentru protejarea intereselor naționale în
activitatea economică”.

"Se suspendă, pentru o perioadă de doi ani, orice operațiuni privind

înstrăinarea participațiilor statului la companiile și societățile naționale,
precum și la societățile la care statul are calitatea de acționar, începute
anterior intrării în vigoare a prezentei legi".

Prin lege, este interzisă orice vânzare a acțiunilor la companiile de stat.

Statul este blocat să vândă, însă nu și să cumpere. Proiectul prevede că
statul poate cumpăra acțiuni de la companii din domeniul producerii de
medicamente, din domeniul construcției de mașini, distribuția de
energie electrică și termică, explorarea resurselor minerale, transport,
distribuția apei potabile, poștă și comunicații.

Votul Parlamentului: 10 iunie 2020, în ciuda avizului negativ de la Guvern.

Legea a fost contestată de liberali la Curtea Constituțională, însă CCR a respins
sesizarea, cu majoritate de voturi, pe 14 iulie 2020.
Cine a criticat legea care împiedica orice privatizare a unor pachete
majoritare sau minoritare la companiile cu capital de stat în timpul
crizei, pentru perioada 2020-2022?

- mediul de afaceri,
- partenerii externi ai României și
- anumiți politicieni

Cum au motivat?
Au susținut că legea este anti-reformistă.
pentru seriile A, B, C - anul III / 16.05-19.05.2022

Tema:

Serviciile publice de protecţie socială

Statul providenţă desemnează funcţia de redistribuire efectuată de stat
prin sistemul de securitate socială, urmarea fiind beneficierea de servicii
sociale în schimbul contribuţiei obligatorii la cotizaţii sociale.

Criza statului providenţă este urmărită pe trei zone distincte: financiară,

de eficienţă şi de legitimitate.

a) Criza financiară a statului-providenţă se referă la:

- creşterea puternică a cheltuielilor pentru protecţia socială, ceea ce a
necesitat o creştere repetată a nivelului prelevărilor obligatorii;
- creşterea mai redusă a încasărilor.

Cheltuielile au devenit atât de mari încât au depăşit major prelevările,

situaţie care a generat un deficit cronic al sistemului securităţii sociale.
Cele mai mari cheltuieli au fost înregistrate în sectorul medical, sistemul
de pensii şi alocaţiile de şomaj.
b) Criza de eficienţă a statului providenţă se referă la costul
ridicat al bunurilor şi serviciilor pe care statul însuşi le produce.

c) Criza de legitimitate a statului-providenţă este generată de

dificultăţile tot mai mari în respectarea principiilor de bază ale
funcţionării lui.
Principiul solidarităţii faţă de cei mai slabi: se consideră că
săracii, bolnavii, persoanele în vârstă şi şomerii au dreptul la
asistenţă socială.
În ultima perioadă s-a afirmat o stare de nemulţumire cu privire
la rolul statului în viaţa societăţii.

Motive:

- salarii mai mari în sectorul public comparativ cu sectorul privat,

- numărul mare de funcţionari în diferitele instituţii ale statului,
- persoane cu pregătire inadecvată, angajate pe criterii politice
sau alte criterii,
- cheltuieli publice foarte mari,
- creşterea perpetuă a datoriei publice
- efectele perverse ale asistenţei: protecţia poate genera o mentalitate
de asistaţi (cei care beneficiază de ea ar putea aştepta în mod pasiv
bunăstarea, fericirea şi protecţia faţă de orice risc, fără să mai încerce să
se descurce prin ei înşişi);

- ponderea excesivă a prelevărilor din veniturile persoanelor, creşterea

cotizaţiilor sociale şi în special a sarcinilor patronale ce apasă pe
costurile salariale (de exemplu, angajatorii înclină, dacă este posibil, să
substituie munca prin capital, adică să înlocuiască muncitorii cu utilaje,
respectiv să nu onoreze cotizaţiile sociale);

- accentuarea inegalităţilor.
(Considerati o solutie buna redistribuirea verticală (mai mult de la
bogaţi, mai puţin de la săraci)?)
În Statele Unite ale Americii există un sistem mixt de protecţie socială,
care combină:
1) un sistem de asigurări privat, pentru categoriile de venituri medii şi
ridicate; asigurările sunt contractate fie de către indivizii înşişi, dacă sunt
muncitori independenţi sau liber profesionişti, fie prin intermediul
întreprinderilor unde îşi desfăşoară activitatea.
Majoritatea întreprinderilor mici şi mijlocii refuză să subscrie însă, în
situaţia în care companiile de asigurări le impun prime mai ridicate
decât întreprinderilor mari.
Pe lângă aceste cotizaţii destinate asigurărilor, întreprinderile mai reţin şi
cotizaţiile de pensie de la salariaţii lor, pe care le încredinţează spre
gestiune unor organisme specializate în acest sens.

2) un sistem public de protecţie care garantează un minimum de

acoperire a cheltuielilor de sănătate şi pensii pentru persoanele în vârstă
de peste 67 ani şi pentru cei mai săraci.
„Pentru o treime din populația SUA, pensia de stat constituie principala
sursă de existență, reprezentând 90% din resursele de care dispun după
pensionare. Pensii de stat primesc circa 60% dintre americani, alte 40%
beneficiind de pensii din surse private. Venitul mediu lunar al unui
pensionar în SUA constituie circa 1.440 de dolari.”
În cazul altor 17-20% - mai bine de jumătate din veniturile pe care le au
provin din asigurări sociale, ceilalți 40% câștigă bani muncind.
În ultimii ani, aproximativ 36% dintre bărbați lucrează până la 70 de ani,
în timp ce 28% dintre femei și 6% dintre bărbați continuă să lucreze și
după 70 de ani.
Cei care au venituri de categorie superioară au și pensii mult mai mari,
care provin însă din fonduri pe care tot ei le-au creat, adică din fonduri
personale de pensii.”
Richard Erickson, economist, profesor la East Carolina University

În mod tradițional, americanii se bazează nu atât pe stat, cât pe

propriilor lor puteri.
 Rezerve (limite şi riscuri):

- dpdv social: nu este sigur că cetăţenii statului-providenţă ar fi dispuşi

să renunţe la avantajele pe care le prezintă, chiar dacă îl consideră ca
având o eficienţă redusă.
- dpdv economic: nu este sigur că un alt model ar fi mai eficace

De exemplu: Sistemul american este cel mai costisitor din lume, lasă
totuşi cetăţeni americani fără protecţie socială, spitalele publice sunt
suprasolicitate, iar costurile îngrijirii medicale în clinicile private sunt
foarte mari.

Pericolul principal constă în agravarea inegalităţilor, mergând până la

crearea unei societăţi duale: de o parte se află cei mai bogaţi, care au
mijloacele să se asigure şi să îşi pregătească o pensie convenabilă, iar de
cealaltă parte sunt săracii, şomerii şi invalizii, care nu ar putea niciodată
să cotizeze suficient pentru a realiza acest lucru.
 Procente din PIB alocate protecţiei sociale în UE:
Franţa (34,1%), Danemarca (32%), Finlanda (31%), …. media UE 27,9%,
………………, România: 14,4% din PIB)
Sistemul de pensii din România este
structurat pe trei Piloni de pensii:

Pilonul I,
Pilonul II,
Pilonul III.
Pilonul I
reprezintă sistemul pensiilor de stat și este reglementat prin Legea
263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Această pensie se primește după ce ai contribuit un anumit număr de

ani la sistemul public de asigurări sociale.

Această cotă este de 25% din salariul brut și cuprinde contribuțiile

pentru sănătate și pensii, dar și contribuția pentru pensia administrativă
privată (3,75% din 25%).
Sistemul public de pensii are la bază principiul solidarității între
generații, actualii angajaţi plătesc lunar contribuții sociale (o cotă din
salariul lunar brut se direcționează către Bugetul de Asigurări Sociale
(C.A.S.).), iar statul plătește la rândul său pensiile celor ieșiți din
activitate prin intermediul unui mecanism de redistribuire.
Conform art.51 din Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii
publice, în Pilonul I se pot înscrie următoarele categorii de pensii:

Pensia pentru limită de vârstă este acea pensie care în prezent se poate
acorda persoanelor care au ajuns la vârsta de 65 de ani (în cazul
bărbaților) și 63 de ani (în cazul femeilor) și au un stagiu de cotizare de
cel puțin 15 ani.

Acest tip de pensie se activează atunci când te angajezi prima dată, iar
stagiul complet de cotizare este de 35 de ani, atât pentru femei, cât și
pentru bărbați;
Pensia anticipată se acordă cu cel mult 5 ani înainte de împlinirea vârstei
standard de pensionare, cu condiția ca asiguratul să depăşească stagiul
complet de cotizare cu cel puţin 8 ani, adica să fi cotizat 43 de ani;

Pensia anticipată parțial se acordă cu cel mult 5 ani înaintea împlinirii

vârstei standard de pensionare, persoanelor care au realizat stagiul
complet de cotizare (35 de ani), precum şi celor care au depăşit stagiul
complet de cotizare cu până la 8 ani;

Pensia de invaliditate se poate obține de către persoanele care și-au

pierdut total sau cel puțin jumătate din capacitatea de muncă, din cauza
accidentelor de muncă și a bolilor profesionale, dar și din cauze care nu
au legătură cu mediul de lucru;

Pensia de urmaș se acordă în cazul decesului unei persoane pensionate

sau care îndeplinea condițiile pentru obținerea unei pensii, copiilor și
soțului supraviețuitor. În cazul copiilor, pensia se oferă până la vârsta de
26 de ani, cu condiția ca acesta să își continue studiile într-o formă de
învățământ organizată potrivit legii.
Pilonul II

reprezintă fondurile de pensii administrate privat și este reglementat

prin Legea nr. 411/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Acest sistem (introdus în România în 2008) a fost gândit pentru a-i ajuta
pe pensionari să-și completeze veniturile peste pensia de stat.
Prin sistemul de pensii administrate privat, cei 3.75% din contribuțiile
C.A.S.-ul (Contribuția din Asigurări sociale) se duc într-un cont individual
de pensie administrat privat.
Sumele plătite lunar sunt transformate de către Administratorul fondului
de pensie în unități de fond, ceea ce înseamnă că participantul este
deținător de unități de fond. Apoi, contribuțiile lui sunt investite de către
Compania de pensii în instrumentele financiare prevăzute în prospect,
precum: depozite, titluri de stat, obligațiuni corporative, municipale,
OPCVM-uri, acțiuni cotate pe piețe reglementate ș.a.
 Potrivit prevederilor art. 88 din Legea nr. 204/2006 privind
pensiile facultative, investiţiile activelor fondurilor de pensii facultative
sunt scutite de impozit până la momentul plăţii dreptului cuvenit
participanţilor şi beneficiarilor, când acestor venituri li se va aplica
impozitul pe venit.
Conform legii, Pilonul II este obligatoriu dacă ai între 18 și 35 de
ani și ești asigurat deja în sistemul public de pensii. În cazul în care ai
peste 35 de ani, până în 45 poți adera la o astfel de pensie în mod
voluntar.
Este important de știut faptul că, dacă ești proaspăt angajat, ai
până în 35 de ani și nu îți alegi în primele patru luni de la angajare o
societate care să administreze banii pensiei tale private, Casa Națională
de Pensii te va aloca automat la un fond administrat privat. Acest tip de
pensie nu este administrat de Stat, ci de Companii specializate, adică
Administratorii Fondurilor de Pensii, care investesc contribuțiile
participanților în instrumente financiare prevăzute de legislația în
vigoare.
Sistemul public de pensii este sustenabil doar când numărul
angajaților îl depășește pe cel al pensionarilor, când există mai mulți
oameni aflați în câmpul muncii decât cei ieșiți din activitate.

Este creată o relație de interdependență între angajați, pensionari și

stat, în care acesta din urmă fixează regulile după care funcționează
întregul proces.

Acest sistem are două dezavantaje majore. Prin intermediul său statul
redistribuie o parte din bani, fără a crea plusvaloare. De aceea sistemul
de pensii Pilon I nu este un fond, ci doar un sistem de redistribuire.
Urmând modelul tarilor europene occidentale, Banca Mondială a propus
reforma sistemului de pensii și în țările din Europa de Est.

În România, reforma sistemului a început în 2007 și a presupus

organizarea pe trei piloni.

Pilonul I este sistemul de pensii de stat (obligatoriu).

Din suma cu care se contribuie la Pilonul I, o parte a fost redirecționată

către un fond de pensii administrat privat, adică Pilonul II (obligatoriu).

Exista si un Pilon III de pensii, privat, la care avem posibilitatea de a

contribui lunar cu bani din propriile venituri (facultativ).
Pilonul III
reprezintă sistemul de pensii facultative administrate privat și este
reglementat prin Legea nr. 204/2006.

Persoanele care vor să își asigure un venit în plus față de pensia publică
şi de cea administrată privat obligatorie au posibilitatea de a opta
pentru Pilonul III.

În sistemul pensiilor facultative poate deveni participant orice persoană

care câştigă venituri dintr-o activitate profesională impozitată.
Spre deosebire de Pilonul II, care este obligatoriu, Pilonul III este
opțional.

Poți alege să contribui sau nu la această componentă de economisire.

Procentul alocat este de maximum 15% din venitul salarial lunar brut,
iar suma acumulată se adaugă veniturilor obținute din cele două pensii
menționate mai sus.

Există şi posibilitatea ca angajatorul să contribuie suplimentar, în numele

angajatului, la fondul de pensii facultative. Sumele cu care contribuie
angajatul la fondul de pensii facultative sunt deductibile la calcul
impozitului pe venit, în limita a 400 de euro pe an/participant, în baza
actului individual de aderare şi a documentelor care atestă plata.

La fel ca în cazul Pilonului II, investițiile activelor fondurilor de pensii

sunt scutite de impozit până la momentul plății sumelor cuvenite, când
acestora li se va aplica impozitul pe venit.
De asemenea, pentru Pilonul II contribuţia va fi colectată din CAS, în
timp ce pentru Pilonul III este vorba de o cotă distinctă din venitul
salarial brut lunar.

În cazul pensiei facultative, fiecare salariat poate opta pentru unul sau
mai multe fonduri de pensii private şi poate decide cu ce sumă va
contribui la fiecare în parte, în timp ce sistemul Pilonului II presupune ca
angajatul să semneze un singur act de aderare, adică să adere la un
singur fond dedicat pensiei private, iar suma investită lunar în contul de
pensie este procent din salariul brut lunar, iar de acest transfer se ocupă
CNPP.

O altă diferență dintre cele două tipuri de pensii este reprezentată de

comisioanele bancare și de tranzacționare. În cazul Pilonului II,
participanții sunt scutiți de impozit, acesta fiind plătit de Administrator,
în timp ce în cazul Pilonului III sunt plătite de către participanți.
 Dacă privim actualul grafic demografic al României, observăm că
în viitor nu vor fi suficient de mulți plătitori de CAS pentru ca Pilonul I să
fie sustenabil.

În România avem din ce în ce mai puțini angajați din cauza

sporului natural negativ, a emigrației etc., dar și a faptului că în fiecare
an tot mai mulți români ajung la pensie.

Se observă că la baza piramidei, în segmentul 0-19 ani sunt mai

puțini români decât în segmentul 20-65 ani.

În viitor, cei aflați în intervalul 0-19 ani vor intra în câmpul muncii
și vor vira lunar prin intermediul statului, contribuții sociale, sume din
care vor fi plătite pensiile celor ieșiți din activitate.

În lipsa contribuțiilor sociale sistemul nu putea exista.

În România se nasc din ce în ce mai puțini copii, iar emigrarea
accentuează această gravă problemă. Conform raportului de țară,
prezentat e OCDE, din România au emigrat peste 3,5 milioane de
cetățeni.

Între 1966 și 1969 s-au născut 1,8 milioane copii. Aceștia vor ajunge la
vârsta de pensionare în intervalul 2030 – 2035.

Prognoza in 2030:
Din Pilonul I vor fi plătite pensiile a peste 6,3 milioane pensionari, iar
numărul angajaților va fi de cel mult 4,3-4,5 milioane.
Pentru ca sistemul să nu intre în colaps, va fi nevoie de decizii politice
majore care să protejeze actualii pensionari, dar acest lucru să nu se
realizeze în detrimentul viitorilor beneficiari de pensii.

Există două soluții pe care politicienii le pot lua în considerare pentru a

reechilibra sistemul de pensii, dar și rata scăzută a natalității.

Prima soluție este reprezentată de creșterea ratei de imigrație. România

poate atrage forță de muncă din străinătate, oameni calificați, pentru a
compensa rata de emigrație, toți acești lucrători efectuând viramente
lunare.

Cea de-a doua soluție este reprezentată de creșterea cotei lunare din
CAS, virată la Pilonul II. Legal, aceasta trebuia să fie de 6%, nu de 3,75%,
așa cum este în prezent. Majorarea la 6% trebuia realizată încă din 2016.
Aceste două soluții nu se exclud și se pot aplica concomitent.
Creșterea contribuției la Pilonul II va avea multiple efecte pozitive atât în
ceea ce privește veniturile viitorilor pensionari, dar și asupra pieței de
capital.

Pilonul II reprezintă un contribuitor de bază al pieței de capital din

România în condițiile în care cele 7 fonduri de pensii private Pilon II au
investit peste 7,5 miliarde de lei la Bursa de Valori București.
pentru seriile A, B, C - anul III / 21-24.03.2022

Tema: SĂNĂTATEA PUBLICĂ

Definire
Instituţii responsabile pentru sănătatea publică
Trăsăturile serviciului public de sănătate
Indicatorii de sănătate
Factorii sănătăţii (medicina, igiena, dezvoltarea durabilă;
condiţiile de trai, condiţiile de muncă,
nivelul de educaţie, alimentaţia)
Definiţii:

„Sănătatea este o stare pe deplin favorabilă atât fizic, psihic

cât şi social, şi nu doar absenţa bolilor sau a infirmităţilor“.
(Organizaţia Mondială a Sănătăţii, 1948).
Mai târziu a fost inclusă în această definiţie şi:
„capacitatea de a duce o viaţă productivă social şi economic“.

Sănătatea publică: totalitatea / rezultatul eforturilor orientate

către obţinerea unui nivel ridicat de bună stare fizică şi psihică
a unei colectivităţi/naţiuni.

Sănătatea publică este rezultanta stărilor de sănătate ale

indivizilor din populaţia de referinţă.
Instituţii responsabile pentru sănătatea publică,
în România:

-Ministerul Sănătăţii: organ de stat cu atribuţii în organizarea

sanitară şi a asistenţei medicale a populaţiei;

Cuprinde Direcţiile:

Control/ Audit public/ Politici de Sănătate şi Resurse Umane/

Legislativ şi Asistenţă Juridică/ Strategii şi Politica Medicamentului /
Sănătate Publică, Asistenţă Medicală şi Programe/ Control în Sănătate Publică/
Infrastructură Sanitară, Logistică şi Dispozitive Medicale/
Buget şi Credite Externe/ Relaţii Internaţionale/ Serviciul de Presă/
Centrul Operativ pentru Situaţii de Urgenţă/
Planificarea Sistemului Sanitar şi Politici Salariale/
Unitatea de Implementare Programe
-Institutul Naţional de Sănătate Publică monitorizează sănătatea
publică în România.
cuprinde 4 centre naţionale şi 6 centre regionale de sănătate publică,
organizate în structura acestuia, fără personalitate juridică.

Centrele naţionale:
a) Centrul Naţional de Supraveghere şi Control al Bolilor Transmisibile (CNSCBT);
b) Centrul Naţional de Monitorizare a Riscurilor din Mediul Comunitar (CNMRMC);
c) Centrul Naţional de Evaluare şi Promovare a Stării de Sănătate (CNEPSS).
d) Centrul Naţional de Statistică şi Informatică în Sănătate Publică (CNSISP)

Centrele regionale de sănătate publică se găsesc la:

Bucureşti (CRSPB); Cluj (CRSPC); Iaşi (CRSPI); Timişoara (CRSPT); Târgu
Mureş (CRSPM); Sibiu (CRSPS).
-Direcția de Sănătate Publică este o instituţie publică cu
personalitate juridică care își desfășoară activitatea pe teritoriul
Municipiului București în scopul realizării politicilor și
programelor naţionale de sănătate publică, a activităţii de
medicină preventivă și a inspecţiei sanitare de stat, a
monitorizării stării de sănătate și a organizării statisticii de
sănătate, precum și a planificării și derulării investiţiilor finanţate
de la bugetul de stat pentru sectorul de sănătate
-Colegiul Medicilor - asociaţie profesională cu atribuţii multiple,
între care vegherea asupra respectării deontologiei profesionale
a profesiei de medic

-Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor

Medicale din România

-Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța

Alimentelor
Trăsăturile serviciului public de sănătate

-trebuie să asigure fiecărui cetăţean acces egal la

serviciul medical;
-trebuie să funcţioneze permanent („24/24“,
„permanenţă şi continuitate“);
-în unităţile spitaliceşti trebuie acordate servicii de
urgenţă, diagnostic, asistenţă, ajutor împotriva durerii;
- dezvoltarea reţelei specifice publice trebuie să fie
superioară celei private;
Statul îşi păstrează prerogativele:

-de a acredita instituţiile din domeniul sănătăţii

şi
-de control asupra gestiunii lor,

deoarece este vorba despre activităţi foarte

importante din punct de vedere social.
Indicatori de sănătate

1. Body Mass Index, BMI: indicator calculat, în diferite variante,

de regulă pe baza înălţimii şi greutăţii, după care indivizii se
grupează în mai multe categorii: subponderali; normali; obezi
(Obezitatea este asociată cu un risc crescut de boli de inimă,
diabet etc.)
Body Mass Index, basic categories

BMI (kg/m2)

Underweight (Severe thinness) < 16.0

Underweight (Moderate thinness) 16.0 – 16.9
Underweight (Mild thinness) 17.0 – 18.4
Normal range 18.5 – 24.9
Overweight (Pre-obese) 25.0 – 29.9
Obese (Class I) 30.0 – 34.9
Obese (Class II) 35.0 – 39.9
Obese (Class III) ≥ 40.0
Indicatori de sănătate (continuare)
utilizate în specialitatea medicală numită “medicina muncii”

2. Indicatori de potenţial fizic / intelectual: teste kineto-motrice

şi teste de performanţă mentală.

Ex: testul IQ („Intelligence Quotient”/„coeficient de inteligenţă”)

De obicei angajatorii folosesc în tandem două tipuri de teste

psihometrice:

-testele de aptitudini, care evaluează abilităţile,

şi
-chestionarele de personalitate, care evaluează caracterul şi
personalitatea.
Indicatori de sănătate (continuare)

3. Analiza scrisului, o ştiinţă de origine asiatică ce poate dezvălui

de ex.: starea de sensibilitate, unele problemele de sănătate sau
complexe de inferioritate, punctele vulnerabile şi motivaţiile care
le afectează starea de spirit şi, în final, sănătatea.
Factorii sănătăţii

-factori care determină şi influenţează aspectele majore ale

sănătăţii publice (stategiile, politicile, programele)

Din această categorie fac parte: medicina, igiena, dezvoltarea

durabilă;

-factori care vizează în primul rând sănătatea individuală

Din această categorie fac parte: condiţiile de trai, condiţiile de

muncă, nivelul de educaţie, alimentaţia.
Medicina (lat.: ars medicina = arta de a vindeca) este o
ramură a ştiinţelor biologice care are ca scop pe de o parte
studiul corpului omenesc şi al funcţionării lui, pe de altă parte -
pe baza acestor cunoştinţe - conservarea şi restabilirea
sănătăţii.

Medicina studiază cauzele (Etiologia), manifestările clinice şi

efectele asupra organelor (Patologia clinică), recunoaşterea
(Diagnosticul), tratamentul (Terapia) şi prevenirea (Profilaxia)
bolilor care afectează corpul omenesc.

Medicina modernă se bazează pe Ştiinţele Naturii:

Fizică, Chimie, Biostatistică, Biologie, Anatomie, Fiziologie,
Microbiologie, Farmacologie, Radiologie.
La sfârşitul studiului, absolvenţilor facultăţilor de medicină li se
acordă un grad de calificare profesională (medic) şi dreptul la
libera practică a medicinei, după criterii diferite de la ţară la
ţară.

În multe universităţi, absolvenţii facultăţilor de medicină

prestează la sfârşitul studiului Jurământul lui Hippocrate.

În cele mai multe ţări, specializarea este organizată şi controlată

de asociaţii profesionale (corespunzătoare Colegiului Medicilor
din România) şi recunoscută de organele de stat.
În România, medicina se împarte în mai multe grupe de
specialitate:

-Grupa specialităţilor chirurgicale (14 specialităţi): chirurgie

cardiacă şi a vaselor mari, chirurgie generală, chirurgie maxilo-
facială, chirurgie pediatrică, chirurgie plastică-microchirurgie
reconstructivă, chirurgie toracică, chirurgie vasculară,
neurochirurgie, O.R.L., obstetrică-ginecologie, oftalmologie,
ortopedie pediatrică, radiologie (röntgen-diagnostic,
radioterapie, oncologie), urologie.

-Grupa medicină dentară (3 specialităţi):

- chirurgie maxilo-facială,
- chirurgie oro-dentară,
- ortodonţie şi ortopedie dento-facială.
-Grupa specialităţilor medicale (36 specialităţi): alergologie
clinică şi imunologie, anatomie patologică, anestezie şi terapie
intensivă, boli infecţioase, cardiologie, dermato-venerologie ,
diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice, endocrinologie,
epidemiologie, expertiza medicală a capacităţii de muncă,
farmacologie clinică, gastroenterologie, genetică medicală,
geriatrie şi gerontologie, hematologie, igienă, medicină de
urgenţă, medicină internă, medicină legală, medicina muncii,
medicină nucleară, medicină sportivă, nefrologie, neonatologie,
neurologie, neurologie pediatrică, oncologie medicală,
pediatrie, pneumologie, psihiatrie, psihiatrie pediatrică,
radiologie-imagistică medicală, radioterapie, recuperare,
medicină fizică şi balneologie, reumatologie, sănătate publică şi
management.

-Grupa medicină de familie: medicină de familie.

 Esculap (gr. Asklepios)
– zeul Medicinei

Sculptură din perioada

elenistică, sec. IV î.Chr.

Este ales ca simbol, pentru

numeroase societăţi de medicină
din toată lumea.
Termenul de Medicină alternativă este atribuit metodelor de
tratament care se bazează pe o tradiţie empirică:

Acupunctură: metodă de tratament tradiţională chineză, cu o

vechime de peste 4000 ani, ce se bazează pe acţiune reflexă, constând în
înţeparea pielii cu ace metalice extrem de fine în anumite puncte ale
corpului, situate de-a lungul unor meridiane energetice care formează o reţea
complexă, considerate a fi în legătură cu organul lezat.
Homeopatie: se administrează bolnavului doze infinitezimale dintr-o
substanţă care - în doze mari - provoacă aceleaşi simptome ca ale bolnavului,
după principiul similia similibus curantur (Christian Hahnemann).
Chiropraxie si Osteopatie: tratamente prin manipularea întregului
corp atât a aparatului locomotor cât şi a organelor interne; considerată până
nu de mult o ramură a medicinei alternative, a devenit în 1990 a treia
disciplină liberă în SUA după medicina generală şi stomatologie.
Reflexologie: tehnică de tratament asociind masajele cu presiuni
exercitate asupra anumitor puncte ale corpului.
Sofrologie: metodă ce are scop diminuarea senzaţiilor dureroase sau
de indispoziţie psihică prin tehnici de relaxare până în starea de hipnoză.
Aplicaţiile biorezonanţei, folosite în Statele Unite ale Americii
pentru testarea astronauţilor din cadrul NASA, se bazează pe
faptul că orice substanţă, inertă sau organică, emite energie
electromagnetică proprie.

Procedura de lucru, rapidă şi neinvazivă, constă în scanarea

organismului pacientului, înregistrându-se undele
electromagnetice pe care organismul uman le emite, acestea
fiind apoi comparate cu valorile normale pe care un organism
sănătos ar trebui să le aibă, indicând în final: nevoile, disfuncţiile
şi vulnerabilităţile acestuia.
Pot fi astfel detectate pentru fiecare pacient:

dezechilibrele (inainte ca boala sa se manifeste) si

nivelurile stresului si cauzele acestuia (toxicitate, trauma, agenti patogeni, factori
mentali negativi, alergii, cauze ereditare, obiceiuri daunatoare etc.),

oferind informatii legate de:

-alergii si alimente care dauneaza pacientului prin consum repetat,

-recomandari homeopatice si de nutritie,
- virusi, bacterii si paraziti,
- deficientele vitaminelor, mineralelor si aminoacizilor,
- informatii hormonale, factori de imbatranire,
- anxietate, depresii, dureri de cap si spate,
- tensiune arteriala, insomnie,
- date despre starea creierului, imbunatatirea memoriei,
- sistemul digestiv, circulator, osos, muscular, nervos,
- factorii emotionali,
- piele si tesuturi,
- toxicitate si detoxificare.
Caracteristica medicinei din ultimul secol este combaterea
efectivă a bolilor prin:

- vaccinări în masă;
- tratament medicamentos cu substanţe chimice al bolilor
infecţioase;
- utilizarea antibioticelor;
- tehnici noi de investigaţie: tomografiei computerizate (CT), a
tomografiei de rezonanţă magnetică nucleară (RMN) şi a examenelor
cu ultrasunete;
- transplant de organe;
- implanturi cardiace stimulatoare etc.;
- recomandări de măsuri sanitare;
- recomandări privind îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă;
- afirmarea geneticii
Vaccinuri

- la naştere, 10 minute: Antituberculos (BCG)

- la 12 luni: Antimeningococ
- la 13 luni: Antirujeolic + Antiparotidita epidemică + Antirubeolic (MMR)+
Antipneumococic
- la 3,5…5 ani: Antipolio + MMR
- la 12…13 ani, la fetiţe: Anti papilloma virusuri
etc.
OMS „Organizația Mondială a Sănătății”
WHO “World Health Organization”
(agenţie specială în cadrul Naţiunilor Unite, ONU)
OMS „Organizația Mondială a Sănătății”

Sediul central: la Geneva

înființată la 7 aprilie 1948,
are 193 de state membre, reprezentanțe în 147 de țări și 6 birouri
regionale.
are peste 7000 de angajați

Este o organizație internațională care are rolul de a menține și coordona

situația sănătății populațiilor pe glob.

Prioritățile curente includ bolile transmisibile, în special:

HIV/ SIDA, ebola, malaria, COVID-19 și tuberculoza;
-diminuarea efectelor bolilor netransmisibile,
-dezvoltarea și îmbătrânirea;
-nutriția și alimentația sănătoasă;
-abuzul de substanțe.
Cine finanţează Organizaţia Mondială a Sănătăţii, cea mai
populară instituţie a crizei COVID-19?

OMS are un buget de 4,4 miliarde de dolari pe an, cu 60% mai mare
decât al Crucii Roşii şi de trei ori mai mult decât bugetul Medici Fără
Frontiere.

Banii organizaţiei se consumă pe programe de acces la servicii

medicale, dar şi pe proiecte în cazurile de urgenţă medicală.
 Finanțarea bugetului OMS:

contribuții evaluate - cotizații (taxele de membru calculate după bogăția țării și mărimea
populației) și
contribuții voluntare,
sau donații.

Majoritatea finanțării: din SUA (15 %, aproximativ 656 milioane dolari) este voluntară.

Al doilea mare contribuitor la bugetul OMS este Fundația Bill și Melinda Gates (10 %
din finanțarea OMS, aproximativ 531 milioane dolari).

Al treilea contribuitor la bugetul OMS este Alianța pentru vaccinuri GAVI, susținută și
de Bill Gates, care contribuie cu peste 370 de milioane de dolari.

Câțiva dintre cei mai mari contribuitori naționali sunt europeni: Marea Britanie și
Germania, Comisia Europeană.
Un alt mare contributor este Japonia.

La totalul contribuțiilor se adaugă alte organisme ale Organizației Națiunilor Unite, cum
ar fi Oficiul pentru coordonarea afacerilor umanitare dar și Banca Mondială.

Printre principalii contribuabili se numără și ONG-uri precum Rotary International sau

National Philanthropic Trust.
„Funcţionarea OMS se bazează pe două surse majore de venit. Una este
reprezentată de contribuţiile pe care le depun în fiecare an cele 194 de
state membre, şi alte contribuţii din donaţii şi sponsorizări care vin către
Organizaţie.
Partea SUA este cea mai mare contribuţie la bugetul Organizaţiei,
valoarea depinde de la an la an, este între 200 şi 450 de milioane de
dolari anual, este de departe cea mai mare contribuţie, mult mai mare
decât a Chinei care este undeva în jur de 40 de milioane de dolari.
Contribuţia României la bugetul organizaţiei este de câteva sute de mii
de dolari pe an.
În topul marilor finanţatori ai OMS se mai află:
GAVI Alliance (o organizaţie care sprijină vaccinarea copiilor din statele sărace),
Germania, Japonia şi Comisia Europeană”
pentru MEDIAFAX
fostul reprezentant al României la OMS, Alexandru Rafila
22.03.2021

Membrii Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță

alimentară (ENVI) din Parlamentul European au avut o discuție despre:
mutațiile coronavirusului și cât de eficiente sunt vaccinurile existente
împotriva acestora,

fiind invitați să răspundă întrebărilor lor reprezentanți ai:

- Agenției Europene a Medicamentului,
- Organizației Mondiale a Sănătății și
- Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor.
Deşi sunt numeroase realizări în medicină, unele dintre
acestea implică însă şi o serie de probleme de etică
medicală / moralitate / religie, cele mai multe
controversate:

- eutanasia,
- avortul,
- utilizarea de organe de la persoane aflate în
moarte clinică,
- utilizarea de ţesuturi de la embrioni umani.
Relaţia afecţiuni psihice - afecţiuni fizice

“Când ne îmbolnăvim, acest lucru este cauzat de stres,

provocat de o convingere greşită despre noi înşine, despre
vieţile noastre, despre alţi oameni. Aceste convingeri ne
fac să ne temem când nu ar trebui, iar stresul şi boala
sunt doar temeri care s-au materializat fizic“.
convingeri → temeri → stres → boală

dr. Bruce Lipton,

de la Facultatea de Medicină
a Universităţii Stanford
Cercetările americane
(dr. Alexander Loyd, dr. Ben Johnson)
relevă faptul că:

Între stările sufleteşti şi afecţiunile cu care

se confruntă oamenii există o relaţie de tip
cauză-efect.
stări sufleteşti → afecţiuni

Se consideră ca fiind inhibitori ai vindecării şi ai sănătăţii:

- imposibilitatea de a ierta;
- acţiunile vătămătoare;
- convingerile greşite.
Convingeri care pot influenţa sănătatea:

- stresul:
Faptul de a le spune oamenilor că stresul dăunează grav
sănătăţii / ucide este o strategie proastă pentru sănătatea publică.

- atitudinea cu privire la îmbătrânire:

Adulţii cu opinie pozitivă despre îmbătrânire au trăit în
medie mai mult decât cei care aveau o opinie negativă.

- încrederea:
Cei care văd părţile bune în oameni sunt mai sănătoşi şi tind
să trăiască mai mult.

- autosabotarea:
De ce să mă mai obosesc să încerc / să mă străduiesc / …

Universitatea Yale
Exemple de stări sufleteşti care pot cauza afecţiuni:

Durerea de a fi respins, de a nu te simţi acceptat / iubit / preţuit afectează

sistemul nervos central, creierul şi coloana vertebrală.

Stima de sine scăzută, lipsa încrederii în sine şi în ceilalţi afectează sistemul

endocrin, conducând la afecţiuni glandulare şi hormonale.

Deprimarea , tristeţea, tendinţa de izolare afectează pielea.

Cele mai multe frici, groaza, teroarea conduc la stări de rău specifice
afecţiunilor sistemului gastrointestinal.

Teama de nereuşită, stările de panică, chiar inexplicabile, afectează sistemul

respirator, inducând dificultatea de a respira, şi conduc la creşterea pulsului şi
a tensiunii arteriale.

Nerăbdarea, nervozitatea, frustrarea, supărarea afectează cel mai mult

sistemul imunitar.
Cauze psihologice probabile:
Permanentă nemulţumire; mânie / refuzul de a accepta lumea aşa cum
este / neputinţă şi lipsă de speranţă
Boala indusă în timp: Senilitate → Demenţă → Boala Alzheimer

Cauze psihologice probabile:

rană sufletească profundă / resentimente de lungă durată, ură veche /
secrete ascunse şi profund dureroase, care rănesc identitatea de sine /
sentimentul inutilităţii
Boala indusă în timp: Cancer
Oboseala cronică este o boală care survine, în special,
în cazul:

- persoanelor care lucrează în ture,

- asistentelor medicale şi a medicilor,
- mămicilor care au grijă de copii mici,
- celor care au multe deplasări în interes de serviciu.
- studenţilor care neglijează programul corect de somn

Simptomele oboselii cronice sunt:

- lipsa energiei,
- indispoziţia şi senzaţia de disconfort,
- lipsa motivaţiei şi a puterii de concentrare,
- senzaţia de somnolenţă însoţită de dificultate
în luarea deciziilor şi în realizarea sarcinilor zilnice.
Specialiştii în sănătate publică spun că semnele care ar trebui
să ne pună pe gânduri:

- greşelile superficiale şi repetate care arată

incapacitatea de concentrare,
- irascibilitatea / alterările severe de dispoziţie,
- tendinţa spre însingurare îndelungată, tristeţe, teamă,
- răcelile frecvente, deficienţe ale sistemului imunitar
(care este primul afectat în situaţii de stres),
- erupţiile pe piele,
- scăderile / creşterile rapide în greutate.
Fragment din Caracterizarea psihopedagogică a unui elev XY:

“Este total lipsit de iniţiativă şi are nevoie de enorm de mult

timp până când începe să realizeze o sarcină.
Poate fi atent / se poate concentra doar pentru un interval de
timp extrem de scurt, are nevoie de o permanentă solicitare
pentru a rămâne asupra lucrului, este extrem de uşor de
distras”.

medic psihiatru Michael Winterhoff

Stresul

Analize de sânge pentru identificarea nivelurilor

hormonilor de stres:
Cortizol
DHEA (dehidroepiandrosteron)

Sunt secretati de glandele suprarenale în

momentele de stres.
Stresul şi grijile conduc la oboseală, deprimare şi
frustrare.

Efectele stresului situaţional / efectul cumulat al

stresului prea frecvent:

insomnie, încordare, gândire confuză, nesiguranţă,

ineficienţă, greşeli frecvente, nerăbdare, iritabilitate,
nervozitate, supărare, furie, ulcer, alergii, astm bronşic,
migrene, hipertensiune arterială, boli cardiovasculare,
îmbătrânire prematură, frică, anxietate, depresie.
Considerații despre stres:

Stresul apare atunci când este în joc ceva de care îți pasă.
Ne stresăm atunci când țelurile noastre sunt în pericol, aşa că
trebuie să acționăm.
Ne stresăm atunci când valorile noastre sunt amenințate, aşa că
trebuie să le aparăm.

Aspecte ale stresului: presiunea de a da randament şi

amenințarea de a fi comparat cu alții.
Contează cum vorbeşti despre stres cu oamenii la care ții.

Consemnarea valorilor personale îi face pe oameni să se simtă

mai puternici, stăpâni pe situație, mândri, plini de forță.
Reacții la stres:

-reacția “luptă sau fugi”: sporeşte forța şi curajul;

-reacția de tip provocare: sporeşte încrederea în sine,
inspiră la acțiune şi te ajută să înveți din experiență;
-reacția de tip îngrijire şi împrietenire: sporeşte curajul,
stimulează acordarea de îngrijiri şi consolidează relațiile
sociale;
-reacția de “entuziasm şi încântare”.

Reacția pozitivă la stres facilitează accesul la resursele

mentale şi fizice, iar rezultatele sunt: încrederea sporită,
concentrare îmbunătățită şi un randament mai bun.
Problemele cu somnul reprezintă a doua cea mai
comună afecțiune, după răceală și gripă.

Studiu realizat în Marea Britanie, care a vizat calitatea

somnului:
“Persoanele care au dormit numai șase ore pe noapte
timp de cinci zile au suferit o creștere netă a ridurilor și
imperfecțiunilor, în medie cu 45%. La unele femei, cele
două ore de somn în minus au dus la sporirea cu 127%
a numărului de coșuri și cu 68 % a petelor de roșeață”.
şi
“aproximativ 60% dintre studenți suferă de o calitate
slabă a somnului, iar aproximativ 8% dintre ei
îndeplinesc toate criteriile pentru tulburare de somn,
respectiv insomnie”.
Johanna Paungger şi Thomas Poppe,
în cartea “Aus eigener kraft”, fac o
descriere amănunţită a ritmului
funcţiilor organelor noastre interne.

“O acumulare generală de energie se

face între orele 21:00 şi 23:00”.
 Măsuri simple

- pentru eliminarea oboselii obişnuite:

-respectarea orelor de culcare (aceleaşi în fiecare seară);

-programarea cinei mai devreme de ora de culcare şi
interzicerea consumului de stimulente înaintea orelor de culcare;
-relaxare;
-pregătirea dormitorului: confort, ordine, întuneric, linişte.

- împotriva stresului cotidian (enervare, frică etc.):

- exerciţiile / tehnicile de respiraţie
- hidratarea
pentru seriile A, B, C - anul III / 04.04-07.04.2022

Tema: ENERGIE
Realizări în România:

- 1882, prima reţea de iluminat din ţară la Bucureşti. Se pune în

funcţiune o centrală electrică ce asigură, printr-o linie electrică de
2 kV curent continuu, iluminatul Palatului Regal de pe Calea
Victoriei;
- 1884, Timişoara - se pune în funcţiune primul iluminat electric
stradal din Europa;
-1888, Castelul Peleş a fost primul castel european luminat în
întregime de curent electric. Electricitatea a fost produsă de
propria centrală a palatului, iar sistemul de încălzire este folosit şi
în ziua de azi, fiind încă funcţional.
-1894, Bucureşti - primele tramvaie electrice din ţară;
-1996 - Intrarea în exploatare comercială a Unităţii 1 a Centralei
Nucleare de la Cernavodă.
De ce este energia electrică un serviciu public:

• furnizarea sa satisface o nevoie socială fundamentală

• are o importanță strategică majoră la nivel național

• trebuie să respecte principiul nediscriminării (furnizării

universale pentru orice solicitant plătitor)

• e caracterizată printr-o cerere inelastică (o creștere a

prețului nu atrage neapărat o scădere a cererii)
• are o formă imaterială și intangibilă
energia electrică - serviciu public

• este un domeniu reglementat, administrat și

supravegheat de numeroase organisme publice și
consilii de specialitate (ANRE, OPCOM, Direcția Energie
din Ministerul Economiei etc.)

• companiile producătoare, transportatoare și furnizoare

sunt în proprietatea statului și nu ar trebui să urmărească
doar obținerea de profit ci și satisfacerea nevoii
populației
Surse de energie primară

Energia electrică este obţinută prin convertirea altor forme de

energie, numite surse de energie primară.

Convenţional, sursele de energie primară sunt împărţite în două

mari categorii:
• surse finite (neregenerabile);
• surse regenerabile.
Sursele finite (neregenerabile) se consideră a fi limitate atât în
timp, cât şi în spaţiu. Cele mai importante surse finite de energie
primară sunt combustibilii fosili şi combustibilii nucleari. Din punct
de vedere al modului în care se definesc rezervele corespunzătoare
surselor finite de energie, se disting:

• Rezerva certă: reprezintă cantitatea din respectivul combustibil existentă în

zăcământ, care a fost certificată prin măsurători şi a cărui exploatare este
considerată ca fiind rentabilă;
• Rezerva certă recuperabilă: reprezintă cota din rezervele certe care poate fi
recuperată (extrasă din zăcământ);
• Rezerva adiţională: reprezintă cantitatea din respectivul combustibil,
aditională în raport cu rezervele certe, care poate fi:
- certificată prin măsurători, dar a cărei exploatare nu este rentabilă;
- rezultată în urma unor estimări care se referă atât la porţiuni neexploatate ale
unor zăcăminte cunoscute, cât şi la regiuni care oferă condiţii geologice
favorabile.
• Rezerva adiţională recuperabilă: reprezintă cota din rezervele adiţionale
posibil a fi recuperate în viitor.
România are în exploatare aproape diferite
tipuri de resurse minerale, printre care:

ape geotermale și naturale, lignit și

minereuri de uraniu, reiese din datele de la
Agenția Națională pentru Resurse Minerale
(ANRM).
Se subliniază faptul că volumul rezervelor certe, respectiv
adiţionale, este variabil în timp, el depinzând de dezvoltarea
cunoştinţelor geologice, de variaţia preţului combustibililor, de
progresul înregistrat în domeniul tehnologiei. De exemplu,
scăderea preţului la o categorie de combustibili poate schimba un
zăcământ din zona rezervelor certe în cea a rezervelor adiţionale,
exploatarea lui devenind nerentabilă.

Combustibilii fosili provin din resturile organice (plante şi animale). Principalii

combustibili fosili sunt cărbunele, gazele şi petrolul. Ei acoperă aproape 80% din
cunsumul de energie. Pentru a produce energie, combustibilii fosili trebuie să
ardă. Sunt clasificaţi ca epuizabili, pentru că rezervele existente se consumă mai
repede decât se produc altele noi.
Cărbunele e un tip de rocă sedimentară formată din resturi de plante.
Acumularea sa a început, probabil, acum 425 milioane ani. E folosit în centrale
electrice şi în industrie.
Petrolul şi gazele naturale: nu există sursă de petrol sau gaze mai tânără de 1-2
milioane ani.
Sursele regenerabile: sunt generate în mod continuu de către
natură.

Se disting următoarele categorii principale de surse regenerabile

de energie: hidraulică, solară, eoliană, geotermală, a mareelor, a
valurilor, biomasa.

În cazul energiilor hidraulică şi eoliană, turbina ce antrenează

generatorul electric este antrenată la rândul ei de presiunea apei
sau a vântului.
Presiunea apei este rezultatul energiei sale potenţiale şi cinetice.
Presiunea vântului este rezultatul energiei sale cinetice.

În cazul generării solare fotovoltaice, energia electrică este produsă

direct, prin intermediul celulelor semiconductoare de siliciu, pe
baza energiei conţinute de radiaţia solară.
Sursele regenerabile se caracterizează prin:

• Potenţialul teoretic brut: energia care ar deveni disponibilă prin

conversia în energie utilă a tuturor fluxurilor naturale de energie
regenerabilă, cu o eficienţă de 100 %;

• Potenţialul tehnic: cota din potenţialul teoretic brut care poate fi

convertită în energie utilă;

• Potenţialul economic: cota din potenţialul tehnic care poate fi

convertită în energie utilă, în condiţii de rentabilitate economică.
Participarea formelor de energie primară la producerea de energie
electrică (%)

Sursa de energie primară 1997 2020

Cărbune 39,5 37,7
Petrol 9,0 6,0
Gaz natural 15,0 30,0
Combustibili nucleari 17.0 9,0
Energie hidraulică 18,0 15,0
Alte surse regenerabile 1,5 2,3
TOTAL 100,0 100,0
Sursa: World Energy Outlook

În cadrul altor surse regenerabile se includ următoarele categorii de energii

regenerabile: geotermală, eoliană, solară, a mareelor, a valurilor, biomasă,
deşeuri industriale şi menajere
Producerea şi distribuţia energiei electrice

Producerea energiei electrice reprezintă procesul de transformare

a diferitelor forme de energie primară în energie electrică, în
cadrul unor instalaţii specializate de complexitate mare, denumite
centrale electrice.

Evoluţia consumului de energie electrică a făcut ca acestea să fie

tot mai mari, puterile lor instalate fiind limitate de restricţii
tehnologice, economice, de mediu sau de securitate.

Cel mai răspândit procedeu de producere a energiei electrice necesită o sursă de

căldură care să asigure încălzirea apei în scopul obţinerii de vapori sub presiune.
Aceşti vapori, destinzându-se într-o turbină, antrenează generatorul (de curent
alternativ), care produce energie electrică. După ce au efectuat lucrul mecanic
necesar, vaporii sunt condensaţi cu ajutorul unei surse de frig, care este, în
general, o sursă de apă rece (apă curgătoare, apă de mare), în care se
construiesc circuite de răcire.
Căldura este obţinută din arderea combustibililor, sau din surse
alternative:
- reacţii termonucleare,
- căldură solară,
- sursă geotermică.

În cazul în care căldura rezultată la condensarea vaporilor este

recuperată şi utilizată pentru încălzire, apare noţiunea de
cogenerare.

Sursa de căldură este, în mod clasic:

- rezultatul arderii combustibililor fosili (petrol, gaz, cărbune) sau
- rezultatul fisiunii nucleare în reactoare proiectate să controleze
amploarea acestei reacţii.
Există formule moderne de valorificare eficientă a resurselor, cum este cazul
generatoarele magnetohidrodinamice (MHD), care sunt instalaţii în care gazele
fierbinţi, ionizate (deci care conţin ioni şi electroni ca purtători de sarcină) devin
conducătoare electric (cunoscute sub numele de plasme), curg printr-un câmp
magnetic şi furnizează energie electrică.

Generatoarele MHD nu au piese mecanice în mişcare de rotaţie. În locul unui

conductor solid, gazele foarte fierbinti, sub presiune, devenite bune
conducătoare electric prin adăugarea unui "inoculant" (de obicei potasiul, ai
cărui atomi sunt uşor de ionizat termic) sunt injectate cu viteză ridicată printr-un
canal cu pereţi izolatori rezistenţi la temperaturi ridicate, în care sunt încorporaţi
electrozi metalici.

Randamentul unei centrale electrice MHD cu combustie este de peste 50%.

Astfel, rezervele de combustibili fosili pot fi prezervate şi se pot reduce

problemele privind căldura reziduală.

Pe de altă parte, adăugarea de potasiu în gazele din flacără conduce la o

desulfurare simplă a gazelor arse, cu formare de sulfat, aspect important privind
reducerea poluării.
a) Centrala electrică
Centrala electrică reprezintă un ansamblu de instalaţii complexe,
în care se asigură condiţiile pentru conversia unei forme primare de
energie în energie electrică. Ea materializează tehnologic o
concepţie de conversie.

Se pot evidenţia două concepţii opuse de producere a energiei:

- conceptie centralizată, bazată pe centrale electrice de mare putere, care
utilizează surse primare cu “concentrare energetică mare” (combustibili fosili
sau nucleari). Puterea acestor centrale este de regulă superioară consumului
local, implicând existenţa unui sistem de transport şi distribuţie a energiei
electrice. Ansamblul centralelor şi al reţelelor electrice de transport, exploatate
şi conduse într-o concepţie unitară constituie un sistem electroenergetic.
- concepţie distribuită, cu surse mici, amplasate lângă consumatori. Se
bazează în general pe utilizarea unor surse primare “uşoare”, cu concentrare
energetică redusă (solară, eoliană etc.). Centrala este destinată strict pentru
acoperirea consumului local, eliminându-se necesitatea de a transporta energia
electrică la distanţă.
- Centrale termoelectrice
În prezent, cea mai mare parte a energiei electrice produse în lume
se obţine în centrale termoelectrice.

Centrala termoelectrică (CTE) transformă energia latentă a combustibililor în

energie termică; aceasta se cedează fluidului de lucru (apa-abur) şi este
transformată de motorul termic (turbină) în energie mecanică; aceasta, la rândul
ei, prin intermediul generatorului, se transformă în energie electrică.

După felul energiei livrate, centralele termoelectrice se clasifică în:

- centrale termoelectrice cu condensaţie, care produc numai energie electrică;
- centrale electrice de termoficare, cu producere combinată de energie electrică
şi termică.

Cele mai importante centrale termoelectrice ale sistemului

electroenergetic din România sunt: CTE Rovinari (1800 MW cu
grupuri de 200 şi 315 MW), CTE Craiova - Işalniţa (1080 MW cu
grupuri de 100 şi 315 MW), CTE Deva-Mintia (800 MW cu grupuri
de 200 MW), CTE Luduş (800 MW cu agregate de 100 şi 200 MW).
- Centrale hidroelectrice

Centralele hidroelectrice (CHE) folosesc ca sursă primară energia hidraulică,

potenţială şi cinetică a căderilor de apă naturale sau artificiale, pentru
producerea de energie electrică. Curentul de apă acţionează o turbină
hidraulică; aceasta, la rândul ei, antrenează generatorul electric.

Din acest punct de vedere, schemele de amenajare a centralelor hidroelectrice

se clasifică în:
-CHE fără acumulare, care sunt amplasate pe firul apei chiar în albia râului, în
imediata apropiere a barajului. Un exemplu de acest gen îl constituie CHE Porţile
de Fier I construită în colaborare cu Iugoslavia, fiecare ţară având o putere
instalată de 6 x 178 MW = 1068 MW.

-CHE cu acumulare, instalate în derivaţie faţă de cursul natural al apei: apele

râului sunt deviate pe un traseu care are o pantă mai mică decât panta naturală
a râului iar înălţimea totală a amenajării este suma dintre înălţimea barajului şi
câştigul de înălţime obţinut pe traseul amenajat.
Exemple în România sunt: CHE Argeş care are o putere instalată de P=220 MW şi
o diferenţă de nivel de H =324 m, CHE Bicaz (P=210 MW, H=143 m), CHE Lotru
(P=500 MW, H =809 m).
- Centrale nuclearo-electrice

Centralele nuclearelectrice (CNE) folosesc ca sursă primară energia

degajată sub formă de căldură în reacţiile de fisiune nucleară care
au loc în reactoare nucleare.

Fenomenul de fisiune nucleară este produs de acţiunea neutronilor

asupra nucleelor unor izotopi ai elementelor grele.

Izotopii fisionabili sunt U235, U233 şi PU239 dintre care U235 se

găseşte în stare naturală iar U233 şi PU239 se produc în reactor din
materialele fertile: toriu (Th232) şi respectiv izotopul de uraniu
U238.
În reactoare se folosesc, drept combustibil nuclear, următoarele materiale:
uraniul natural (conţine 0,71% U235 şi în rest U238) şi uraniul îmbogăţit
(conţine 1,5-4 % U235), care sunt introduse sub forma uşor elemente de
combustibil sau ansambluri de elemente de combustibil.

Energia termică degajată în reactorul nuclear în urma reacţiei în lanţ încălzeşte

apa care circulă în circuitul primar (reactor-schimbător de căldură), până la
temperatura de 255-275°C.
În schimbătorul de căldură, căldura este cedată apei care circulă în circuitul
secundar, obţinându-se abur la temperatura de 250-260°C.

În circuitul primar apa devine radioactivă, ceea ce impune măsuri pentru a

asigura protecţia personalului. În acest scop utilajele din acest circuit sunt
dispuse în încăperi subterane prevăzute cu înveliş pentru protecţia biologică.

Fluidul din circuitul secundar nu devine radioactiv.

Începând cu circuitul secundar, procesul de producere a energiei electrice este

similar celui din centralele termoelectrice.
b) Instalaţii de transport şi distribuţie a energiei electrice

Energia electrică produsă în centralele electrice este transmisă spre

consumatori prin reţelele electrice constituite din linii electrice,
staţii de transformare, staţii de conexiuni şi posturi de
transformare.

Transmiterea energiei electrice spre consumatori se face la diferite

niveluri (trepte) de tensiune stabilite pe baza unor criterii tehnico-
economice:
- pierderile de energie (direct proporţionale cu pătratul puterii
vehiculate şi cu lungimea liniei şi invers proporţionale cu pătratul
tensiunii),
- valoarea investiţiilor (în domeniul tensiunilor înalte, creşte
proporţional cu pătratul tensiunii).
După tensiune, în practică se delimitează următoarele categorii de
reţele (cifre neriguroase):

- reţele de joasă tensiune (JT), cu tensiuni sub 1 kV;

- reţele de medie tensiune (MT), pentru care se recomandă

treptele de 6; 10; 20 kV;

- reţele de înaltă tensiune (ÎT), care cuprind treptele de 110 şi 220

kV;

- reţele de foarte înaltă tensiune (FÎT), cu tensiuni peste 220 kV.

Din punctul de vedere al scopului pentru care au fost construite, se
pot distinge două categorii de linii electrice:
- linii de transport şi
- linii de distribuţie.

Liniile de transport sunt destinate să asigure vehicularea unor

puteri electrice importante (zeci sau sute de MW) la distanţe
relativ mari (zeci sau sute de km); acestea pot fi:
- linii de legătură sau de interconexiune între două zone sau noduri
ale sistemului electroenergetic;
- linii de transport al energiei electrice de la un nod al sistemului
electroenergetic până la un centru (zonă) de consum.
Liniile de distribuţie au o configuraţie mai complexă şi asigură
vehicularea unor puteri relativ reduse pe distanţe mai scurte şi la
un ansamblu limitat de consumatori.

Din punct de vedere constructiv, liniile electrice se realizează sub

formă de:
- linii electrice aeriene (LEA), montate pe stâlpi;
- linii electrice în cablu (LEC), pozate subteran; datorită costului
ridicat, acestea sunt indicate, deocamdată, pentru distanţe scurte
şi în condiţii speciale de traseu.
 Structura pieței energiei electrice:

Producție • Prin transformarea altor forme de energie: hidro,

solară, nucleară etc. în energie electrică

• Prin cablurile de înaltă tensiune

Transport • Este transportată energia “brută”, la o tensiune foarte
ridicată

• Este transportată energia “prelucrată”, la o tensiune

Distribuție mai scăzută, potrivită pentru a fi utilizată de către
consumatorii finali

• Furnizorii cumpără energie en-gross de la producători

Furnizare • Plătesc tariful de furnizare și distribuție
• O livează en-detail către consumatorii casnici și industriali
Hidroelectrica este lider de piață în producția de energie electrică
şi principalul furnizor de servicii tehnologice necesare în Sistemul
Energetic National, fiind o companie vitală pentru un sector
strategic cu implicații în siguranța națională.

În 2012 a fost inclusă pe locul 7 în topul celor mai valoroase 100

de companii din România.

Compania este deţinută de stat în proporţie de 80,05% şi de Fondul

Proprietatea (19,95%).

La 31.12.2020, Hidroelectrica a inregistrat un profit net de 1.452

milioane lei raportat la o cifra de afaceri de 3.840 milioane lei.
Sectorul producţiei de energie nucleară este deţinut de Statul
Român prin compania Nuclearelectrica.

Nuclearelectrica deţine Centrala Nucleară de la Cernavodă, care

are o capacitate de 4 reactoare din care doar două sunt instalate.
În legislaţia română sunt prevăzute cote obligatorii
de ENERGIE REGENERABILĂ pe care furnizorii de
energie electrică trebuie să le furnizeze
consumatorilor deserviţi.

România are potenţial energetic:

- eolian de 3.000 MW, echivalent cu o producţie anuală de
aproximativ 23 TWh anual.

- solar al ţării este de 1,2 TWh producţie anuală.

- hidro amenajabil al României este de 36 TWh / an, din care se poate

valorifica în condiţii de eficienţă economică aproximativ 30 TWh / an.
Public versus privat în producția de energie electrică

PUBLIC PRIVAT
Riscul apariției monopolului Concurență – firmele se vor depăși
conduce la servicii de calitate mai slabă mereu în ceea ce privește calitatea
serviciilor

Prețuri mai mici pentru consumatori Prețuri mai mari pentru consumatori
(reglementate, menținute artificial) (dar justificate economic)

Predispoziție mai mare spre cheltuieli Mai multe stimulente pentru investiții
nejustificate economic

Scop final: satisfacerea unei nevoi sociale Scop final: obținerea de profit

Riscuri mai mici, predictibilitate Riscuri mai mari, impredictibilitate

Datele de la Agenția Uniunii Europene pentru Cooperarea
Autorităților de Reglementare în Energetică (ACER) ne arată care
sunt țările cele mai expuse riscului în cazul unui embargou aplicat
gazului rusesc.

Din punct de vedere istoric, Rusia a fost cel mai mare furnizor de
gaze naturale pentru țările Uniunii Europene.

Din consumul total de gaze al UE, în medie:

circa 38% din necesarul de gaz al UE provine din Rusia,
circa 25% din Norvegia
iar restul din alte surse, precum Algeria.
Exemple:

Germania importă aproape jumătate din gazul de care are nevoie din
Rusia.

Franța se aprovizionează cu aproape un sfert de gaz rusesc din totalul

necesar.

Italia importă aproape jumătate din gazul de care are nevoie din Rusia.

Marea Britanie își asigură din surse interne jumătate din necesarul de
gaze, dar și importă, mai ales din Norvegia și din Qatar.

Spania nu se află pe lista clienților importanți ai Rusiei, cei mai mari

parteneri comerciali ai țării fiind Algeria și SUA.
Unele țări europene mai mici, de ex.: Macedonia de Nord, Bosnia și
Herțegovina și Moldova, se bazează 100 % pe gazul rusesc.

Dependența de gazul rusesc în Finlanda și Letonia: peste 90% din

furnizarea de gaze și 89% în Serbia.

Conform ACER, cea mai scăzută dependență de gazul rusesc o

au România și Olanda.

Georgia, Irlanda și Ucraina figurează cu aproape dependență

zero cu mențiunea că acestea din urmă achiziționează gaze naturale
de la UE încă din 2015, după conflictele anterioare din Crimeea cu
Rusia.
Ce soluţii de moment avem în România:

De la debutul invaziei Rusiei în Ucraina au fost afectate industria

auto, industria metalurgică, industria mobilei şi industria
cimentului.

ministrul Economiei, Florin Spătaru:

"Avem o perioadă de 3 luni de zile în care Legea kurzarbeit încă
funcționează. "
Potrivit legii, pe o perioadă de până la 3 luni de la data încetării
ultimei perioade în care a fost instituită starea de urgenţă, de alertă
sau asediu, companiile aflate în dificultate pot reduce programul de
lucru, iar angajații primesc cu 25% mai puțini bani.
Dar angajatorii trebuie să obțină acordul scris al reprezentantului
salariaților pentru această reducere de program și, implicit, de
venituri.
Sursele interne de gaze ale României sunt apreciate la un potential
anual de 10,8 mld mc, rezulta ca necesarul din import trebuie sa fie
la un nivel de 1 mld mc/an.
Lipsa importurilor de gaze pe perioada verii ar determina:

– sa nu ne aprovizionam cu cantitatile de gaze impuse de ANRE

sa se inmagazineze in depozitele subterane, creand un risc
potential la nivelul consumului in perioada rece,
– pierderi la nivelul operatorilor de inmagazinare, care conform
legii vor fi recuperate in anii urmatori, determinand cresterea
pretului la gaze pe viitor,
– achizitia gazelor din import necesare acoperiri varfurilor de
consum, pe perioada iernii, intr-un regim de preturi mari si foarte
mari (conform practicii din ultimii ani, preturile gazelor de import
in perioada de vara erau net inferioare altor perioade din an,
urmare a excedentului de oferta)
– o influenta semnificativa asupra pretului la consumatorul final
– inexistenta volumelor transportate aduc diminuarea veniturilor
de 0,72 lei pentru fiecare MWh netransportat (la nivelul unui an
aceasta pierdere ar putea ajunge la 10% din profit).
Capacitatea de import a punctului de la granita cu Ungaria este de
4,7 mil mc/zi – conform www.gie.com – fata de un necesar potetial
de 25 mil mc/zi.

Capacitatea de intrare a gazelor in Ungaria dinspre Vestul Europei,

interconectarile cu Austria (4,2 mil mc/zi conform www.gie.com), in
conditile in care necesarul de import zilnic al Ungariei la nivel de
varf de consum este de minim 6 mil mc/zi. Astfel, in situatia unei
sistari a gazelor dinspre Ucraina, capacitatile de transport, la varf de
consum, nu pot satisface decat necesitatile Ungariei.

Deci România, practic, la nivelul unei situatii de criza, in perioada

rece, nu are alta alternativa in a importa gaze (gaze care sa nu
tranziteze Ucraina), la nivelul necesarului sau.
La 25 octombrie 1996 s-a incheiat, la Moscova, Conventia intre
Guvernul Romaniei si Guvernul Federatiei Ruse , privind extinderea
capacitatilor conductelor de tranzit gaze pe teritoriul Romaniei,
pentru cresterea livrarilor de gaze naturale din Federatia Rusa in
terte tari si in Romania, aprobata prin HG 1369/1996 si publicata in
MO 339/11.12.1996.
Conventia dintre Romania si Rusia stabilea la art. 9: « Partile
recunosc ca, pentru realizarea colaborarii prevazute in prezenta
conventie, sint responsabile urmatoarele organizatii: din partea
romana – “Romgaz” – R.A. si din partea rusa – RAO “Gazprom”. De
asemenea, la art 15se preciza ca ” In cazul reorganizarii “Romgaz” –
R.A. si/sau a RAO Gazprom, partile vor stabili succesorii de drept
care vor asigura indeplinirea integrala a contractelor si a acordurilor
semnate in conformitate cu prezenta conventie.
Urmarea reorganizarii prin divizare a fostei SNGN Romgaz S.A.,
conform art.1. din HG nr. 334/2000, Romgaz se desfiinteaza si:
„se infiinteaza urmatoarele societati comerciale:
a) Societatea Nationala de Transport Gaze Naturale “Transgaz” –
S.A;
b) Societatea Comerciala de Explorare si Productie a Gazelor
Naturale “Exprogaz” – S.A;
c) Societatea Comerciala de Distributie a Gazelor Naturale “Distrigaz
Nord” – S.A;
d) Societatea Comerciala de Distributie a Gazelor Naturale
“Distrigaz Sud” – S.A;
e) Societatea Nationala de Depozitare Subterana a Gazelor Naturale
“Depogaz”.
In anul 2000 a avut loc renuntarea la importul direct din
Federatia Rusa, la initiativa oficialilor romani.

– HG 479/2000 publicata in MO 269/2000, prin care

este numita societatea TRANSGAZ, ca fiind societatea care
va «continua colaborarea prevazuta in cadrul Conventiei
privind construirea unei conducte pe teritoriul Republicii
Socialiste Romania pentru tranzitarea de gaze din Uniunea
Republicilor Socialiste Sovietice in Republica Bulgaria »
– HG 656/2001 publicata in MO 436/2001, care a numit
TRANSGAZ, ca fiind societatea care va „intreprinde masurile
necesare pentru aducerea la indeplinire a prevederilor
conventiei mentionate la art. 1”, respectiv continuarea
colaborarii cu GAZPROM privind tranzitul de gaze.
pentru seriile A, B, C - anul III / 11.04-14.04.2022

Tema: UE și finanţarea serviciilor publice

 Conceptul de serviciu public în Uniunea Europeană
nu este definit unitar:

semnificaţia 1) servicii oferite marelui public,

semnificaţia 2) servicii oferite de un organism al sectorului public,
semnificaţia 3) servicii efectuate ca o obligaţie de interes general.

Serviciul public priveşte statele şi comunităţile locale.

Serviciile publice sunt supuse regimului Tratatului de la Amsterdam

şi Tratatului de la Nisa.
Se face distincţie între serviciul de interes general şi serviciul de interes
economic general.

Conform Curţii de justiţie a UE:

-serviciile de interes general sunt acelea care sunt considerate de

autorităţile publice ca având acest caracter şi se supun obligaţiei
specifice de serviciu public;

-serviciile de interes economic general sunt servicii de natură

economică pe care Statele membre sau Comunitatea Europeană le
desfăşoară ca obligaţie specifică de serviciu public în virtutea criteriului
interes general.
Dacă serviciile de interes general constituie preocupări ale statelor,
Uniunea Europeană este preocupată / interesată în primul rând de
serviciile de interes economic general, de a asigura principiul liberei
concurenţe în cadrul serviciilor publice de interes economic
general, principiu fundamental al politicii economice a Uniunii
Europene.

Pentru introducerea concurenţei în aceste servicii, Comisia

europeană urmăreşte să asigure tuturor celor implicaţi un acces
egal la infrastructura specifică, chiar dacă sunt de rezolvat probleme
de natura monopolului natural.
 Caracteristicile serviciilor publice în Uniunea Europeană

Instanţele comunitare se implică

atunci când sunt situaţii de conflict între serviciul public şi principiul
liberei concurenţe.

Autorităţile publice pot impune unui furnizor de servicii anumite

obligaţii în interesul public, cu compensarea corespunzătoare, evitând ca
această situaţie să genereze conflicte în legătură cu libera concurenţă.

În Tratatul privind o Constituţie pentru Europa (art. 122), Roma, se

menţiona că:
Legea europeană stabileşte principiile şi fixează condiţiile, fără să
prejudicieze competenţa Statelor membre de a furniza, executa şi
finanţa serviciile publice.
Următoarele servicii publice au fost recunoscute ca servicii de interes
economic general de către Curtea de Justiţie a comunităţii europene:

- colectarea, transportul şi distribuţia corespondenţei;

- transporturi;
- furnizarea neîntreruptă de energie electrică pe tot teritoriul;
- menţinerea navigabilităţii unui curs de apă important;
- distribuţia apei;
- furnizarea de prestaţii în domeniul telecomunicaţiilor;
- furnizarea de mijloace de luptă împotriva poluării în bazinele portuare;
- emisiunile TV.
Finanţarea serviciilor publice este lăsată la aprecierea
statelor:

- prin redevenţe de la utilizatori;

- prin compensaţii de la stat;
- prin co-susţinere între activităţi rentabile şi nerentabile;
- din combinaţii ale acestor posibilităţi.
Sursele de venit ale UE:
- contribuţiile din partea ţărilor membre,
- taxele la import pentru produsele din afara UE,
- contribuţia implicată de deşeurile de ambalaje din plastic nereciclate,
- amenzile impuse întreprinderilor care nu respectă normele UE.

“Contribuţia financiară a fiecărui stat membru al UE la bugetul Uniunii

este calculată în mod echitabil, în funcţie de mijloacele de care acestea
dispun. Cu cât este mai importantă economia unei ţări, cu atât este mai
mare contribuţia sa. Bugetul UE nu este menit să redistribuie bogăţia, ci
să răspundă nevoilor tuturor cetăţenilor europeni.”
sursa: https://european-union.europa.eu/

Contribuţiile naţionale au devenit componenta predominantă a

sistemului de resurse proprii, reprezentând peste 70% din veniturile UE.
Uniunea adoptă planuri de cheltuieli pe termen lung, cunoscute sub
numele de cadre financiare multianuale (CFM), care se desfăşoară pe o
perioadă de 5-7 ani.

Bugetul este decis în comun de Comisie, Consiliu şi Parlament. Comisia

elaborează un proiect de buget pe care îl înaintează spre analiză
Consiliului şi Parlamentului, care pot aduce modificări proiectului.
Contribuţia României la bugetul Uniunii Europene

Anul Plățile României către bugetul UE

(milioane euro)
2007 1.150,89
2008 1.268,93
2009 1.364,43
2010 1.158,91
2011 1.296,24
2012 1.427,77
2013 1.534,77
2014 1.619,89
2015 1.456,25
2016 1.504,70
2017 1.499,53
2018 1.677,48
2019 2.047,31
2020 2.241,11
2021 300,09

Din Balanța financiară netă, execuția la 31.01.2021

În total, de la aderarea României la
Uniunea Europeană, care a avut loc
pe 1 ianuarie 2007, și până la data de
31.01.2022,
țara noastră a plătit la bugetul
european:

24,2 miliarde de euro

Sursa: Agerpres
Ţările care au contribuit cel mai mult la bugetul
UE în 2020 şi contribuţiile lor naţionale:
sursa: statista.com
Germania (28,06 mld. euro),
Franţa (23,68 mld. euro),
Regatul Unit (17,07 mld. euro),
Italia (16,59 mld. euro),
Spania (11,04 mld. euro),

Olanda (5,84 mld. euro),

Polonia (4,88 mld. euro),
Belgia (4,66 mld. Euro),
Suedia (4,09 mld euro),
Austria (3,55 mld. euro),
Danemarca (2,81 mld. euro),
Irlanda (2,38 mld. euro),
Finlanda (2,31 mld. euro),
România (2,241 mld. euro),
Cehia (2,02 mld. euro),
Portugalia (2 mld. euro).
Grecia (1,65 mld. euro),
Ungaria (1,29 mld. euro),
Slovacia (0,87 mld. euro),
Bulgaria (0,58 mld. euro),
Croaţia (0,5 mld. euro),
Slovenia (0,45 mld. euro),
Lituania (0,44 mld. euro),
Luxemburg (0,38 mld. euro),
Letonia (0,28 mld. euro),
Estonia (0,27 mld. euro),
Cipru (0,21 mld. euro),
Malta (0,11 mld. euro).
Contribuția României la bugetul Uniunii Europene a fost
mărită de la 1 ianuarie 2021, ca o consecință a
Mecanismului European de Reziliență și Redresare al
Comisiei Europene, în urma căruia fiecare stat va contribui
mai mult la bugetul UE.
Nivelul contribuţiei României pentru anul
2021, conform scrisorii rectificative a
bugetului UE pe 2021, este
în cuantum de:
2.356.894.717 euro =
(aproximativ) 11.548.784.113 lei.
Preşedintele Klaus Iohannis a semnat decretul pentru
supunerea spre ratificare Parlamentului a Deciziei (UE,
EURATOM) 2020/2053 a Consiliului din 14 decembrie 2020
privind sistemul de resurse proprii ale Uniunii Europene şi de
abrogare a Deciziei 2014/335/UE, Euratom, adoptată la
Bruxelles.

„Prin această decizie, Comisia creşte temporar plafonul de

resurse proprii de la 1,20% la 1,40% din Venitul Naţional
Brut (VNB), utilizând astfel spaţiul creat între acest plafon şi
cel de plăţi (spaţiul intitulat garanţii/headroom) pentru
operaţiuni de împrumut (Next Generation EU)".
Contribuţia României la bugetul Uniunii Europene va fi:

- în 2022: 12,878 miliarde lei,

- în 2023: 13,126 miliarde lei,
- în 2024: 13,376 miliarde lei,

Sursa: Proiectul privind Strategia fiscal-bugetară pentru

perioada 2022-2024, publicat la 19 decembrie 2021,
pe site-ul Ministerul Finanţelor
România a primit de la Uniunea
Europeană, de la data aderării şi până
în prezent, 69,9 miliarde de euro
(perioada 1 ianuarie 2007 - 31 ianuarie
2022).
sursa: Agerpres
Exemple:

pentru fondurile structurale şi de coeziune (FSC) - (drumuri

naţionale, căi ferate, refacerea infrastructurilor instituţionale
etc.) s-au alocat de la bugetul UE:
17.262,77 + 10.281,19
(2007-2021) (2014-2021)
(2007-2013) (2014-2020)

iar pentru dezvoltare rurală (FEADR etc.) - (canalizări şi

drumuri la sate, în special):
7.298,93 + 5.671,99
(2007-2021) (2014-2021)
(2007-2013) (2014-2020)
execuţia la 31.01.2021
Din totalul celor 69,9 miliarde euro primite de
România de la data aderării:

36,68 miliarde euro au fost primite în cadrul

financiar multianual 2007-2013, iar
33,16 miliarde euro au fost sume primite în
cadrul bugetului multianual 2014-2020.

conform site-ului https://mfinante.gov.ro/

Balanța financiară netă a României în relația cu
Uniunea Europeană este pozitivă.

Altfel spus, datorită fondurilor europene,

România a luat de la Uniunea Europeană, prin
proiectele companiilor și instituțiilor din
România, mai mult decât a dat către UE.
Soldul fluxurilor = sume primite de la bugetul UE –
sume plătite către bugetul UE

Ȋn 15 ani de la aderarea la UE,

România a beneficiat de:

45,7 miliarde euro

(execuția la 31.01.2021)
 Contribuţia Uniunii Europene pentru serviciile publice naţionale în
anul 2020

Comisarul pentru coeziune şi reforme, Elisa Ferreira, a declarat: "Ȋn

vremuri care pun greu la încercare continentul nostru, este esenţial ca
politica de coeziune să îşi menţină rolul de a sprijini economia în
beneficiul cetăţenilor, ajutând regiunile şi oraşele să devină un spaţiu
mai sigur, mai curat şi mai confortabil pentru locuitori şi întreprinderi.
Multe dintre proiectele aprobate contribuie, de asemenea, la
îndeplinirea obiectivelor Pactului verde european".
”Comisia Europeană a aprobat în martie 2020 un pachet de
investiţii în valoare de peste 1,4 miliarde EUR din fonduri UE
în 14 proiecte mari de infrastructură din 7 state membre, şi
anume:

Cehia, Ungaria, Polonia, Portugalia, Spania,

Croaţia şi România

Proiectele acoperă mai multe domenii-cheie, cum ar fi:

mediul, sănătatea, transportul şi energia,
pentru o Europă mai inteligentă şi cu emisii scăzute de
carbon. Acestea reprezintă o investiţie masivă pentru a
stimula economia, pentru a proteja mediul şi pentru a
îmbunătăţi calitatea vieţii cetăţenilor şi bunăstarea socială”,
comunicat al CE
 Comisia Europeană a pregătit şi aprobat la data de 17.03.2020 un
pachet de sprijin prin care acordă României finanţare de peste:
500 de milioane de euro pentru asigurarea accesului la apă curată şi la
asistenţă medicală mai bună în România.

”486,6 milioane EUR din Fondul de coeziune vor asigura accesul la o mai
bună apă potabilă şi la tratarea adecvată a apelor reziduale, de care vor
beneficia peste 400000 de persoane din sud-vestul României, precum şi
prevenirea contaminării apelor subterane în judeţul Suceava, de care
vor beneficia 220000 de locuitori”.

UE va investi 47 de milioane EUR din Fondul european de dezvoltare

regională pentru a îmbunătăţi calitatea şi eficienţa serviciilor medicale în
regiunea de nord-est, investiţie care va fi în beneficiul a 90000 de
locuitori.
 Proiectele finanţate în celelalte
state europene sunt de asemenea
în servicii publice.
 Croaţia
Îmbunătăţirea reţelei feroviare

Peste 119 milioane EUR din Fondul de coeziune vor finanţa

achiziţionarea a 21 de noi trenuri electrice pentru a
îmbunătăţi calitatea serviciilor pentru a reduce întârzierile şi
pentru a încuraja mai multe persoane să utilizeze un tip de
transport durabil. Acest proiect va contribui la modernizarea
materialului rulant al ţării şi la îmbunătăţirea conectivităţii şi
mobilităţii, cu consecinţe economice pozitive. Se vor reduce
timpul de deplasare, zgomotul, vibraţiile şi costurile de
exploatare, iar siguranţa va creşte.
 Cehia
aprovizionare cu energie mai fiabilă şi mai eficientă

Datorită unei investiţii de aproape 37 de milioane EUR din

Fondul european de dezvoltare regională, se va construi o
nouă linie electrică cu dublu circuit, eficientă şi fiabilă între
Přeštice şi Vítkov în regiunile Plzeň şi Karlovy Vary din Cehia.
Pe lângă faptul că este o infrastructură esenţială care
conectează sistemele energetice din diferite ţări ale UE, acest
proiect va spori securitatea energetică şi generarea de energie
din surse regenerabile. Întreruperile regionale şi căderile de
reţea se vor rări.
 Ungaria
creşterea siguranţei în caz de inundaţii şi îmbunătăţirea
gestionării durabile a apei

Peste 49 de milioane EUR din Fondul de coeziune vor creşte

siguranţa împotriva inundaţiilor pentru populaţia şi economia
din valea râului Tisa, în special ca răspuns la inundaţiile
extreme din ultimele decenii.
În plus, aproape 96 de milioane EUR din Fondul de coeziune
vor proteja, de asemenea, peste 132000 de locuitori
împotriva riscului de inundaţii în partea superioară a râului
Tisa. Acest proiect include, de asemenea, îmbunătăţirea
gestionării durabile a apei, sprijinind astfel economia bazată
pe apă.
 Portugalia
modernizarea transportului public

Fondul de coeziune va investi 107 milioane EUR pentru

modernizarea sistemului de linii de metrou din Porto. Acest
lucru va face ca transportul public al oraşului să devină mai
atrăgător, va reduce traficul şi poluarea şi va garanta călătorii
mai sigure, mai rapide şi mai confortabile.
 Polonia
energie curată şi servicii de transport mai bune
Investiţie a UE de peste 54 de milioane EUR din Fondul de coeziune, pentru construcţia
unei linii de transport al energiei electrice şi substaţii electrice în nordul şi în nord-
vestul Poloniei, pentru aproape 380 km. Proiectul va sprijini generarea şi distribuţia de
energie curată şi sigură, reducând emisiile de gaze cu efect de seră şi poluarea aerului.
În plus, aproape 85 de milioane EUR din Fondul european de dezvoltare regională vor
îmbunătăţi transportul public în Olsztyn prin extinderea rutelor existente de transport
cu tramvaiul şi autobuzul şi prin instalarea unui sistem inteligent de transport. În acest
fel, mai multe persoane vor fi încurajate să utilizeze transportul public, iar
congestionarea traficului va fi redusă cu consecinţe pozitive pentru mediul urban.
În plus, investiţie din FC de peste 38 milioane EUR pentru modernizarea reţelei de
tramvaie în Bydgoszcz, în regiunea Kujawsko-Pomorskie. Datorită acestui proiect,
aproximativ 350 000 de locuitori vor profita de creşterea confortului şi a accesibilităţii
pentru persoanele cu mobilitate redusă, precum şi de reducerea traficului şi a emisiilor
de gaze cu efect de seră.
În plus, cu o investiţie de peste 76 de milioane EUR din FEDR, Polonia va moderniza
patru linii de cale ferată, cu o lungime totală de aproape 52 km în regiunea Śląskie.
Astfel se vor reduce timpii de deplasare şi poluarea aerului, asigurând totodată o mai
bună interoperabilitate şi siguranţă a sistemului feroviar.
 Spania
Îmbunătăţirea conexiunii feroviare în coridorul atlantic

Fondul european de dezvoltare regională va investi 265 de milioane EUR

pentru a îmbunătăţi peste 178 km din legătura feroviară pe linia de
mare viteză de 715 km Madrid-Lisabona, în special în zona Extremadura.
Acest lucru va fi benefic pentru transportul de persoane pe distanţe
mari şi pentru transportul de călători, cu beneficii economice şi de
mediu pozitive. Acest proiect face parte din coridorul atlantic care leagă
Europa de sud-vest de restul UE.
Bugetul UE este dedicat în principal investiţiilor.

Cadrul Financiar Multianual CFM 2021-2027 prevede un

buget pe termen lung de 1 074,3 miliarde euro la
preţurile din 2018, inclusiv integrarea Fondului european
de dezvoltare, împreună cu instrumentul de redresare
Next Generation EU, în valoare de 750 de miliarde euro.

Acest buget va permite UE să asigure în anii următori o

finanţare fără precedent, în valoare de 1,8 mii de
miliarde euro, pentru a sprijini redresarea în urma
pandemiei de COVID-19 şi priorităţile pe termen lung ale
UE.
sursa: https://european-union.europa.eu/
Liderii europeni au agreat un pachet final din Planul European
de Relansare Economică, în valoare de 750 miliarde de euro,
cu o proporție de:
- granturi, în valoare de 390 miliarde euro și
- împrumuturi, în valoare de 360 miliarde euro.
pentru seriile A, B, C - anul III / 28.02, 2.03 şi 3.03.2022

Tema: EDUCAŢIA
Cuvântul educaţie este de origine latină,
derivă din substantivul "educatio",
care înseamnă: creştere, hrănire, cultivare.
Educaţia este:
"arta de a forma bunele deprinderi sau
de a dezvolta aptitudinile native ale
acelora care dispun de ele."
Platon
(din Atena, 428/427 sau 424/423 BC - 348/347 BC)
Educaţia ca serviciu public

-„educaţia trebuie să fie un obiect al

supravegherii publice, iar nu particulare”
Aristotel, în lucrarea sa „Politica”,
(din Stagira, 384 BC - 322 BC)
În rândul nevoilor umane, educaţia se
regăseşte deopotrivă în rândul nevoilor
individuale cât şi a celor generale
(cale de instruire şi educare a speciei
umane, prin cultură, artă, învăţământ).
Reformele lui Alexandru Ioan Cuza au pus bazele
statului unitar modern român.

Ex. 1
Adoptarea Codurilor penal, civil şi comercial

Ex. 2
1864: Reforma Ȋnvăţământului
Primar, secundar, superior, particular
Obligativitatea şi gratuitatea instrucţiei publice primare
Pregătirea cadrelor didactice
Programa şcolară
Legea sancţiona cu amendă părinţii care nu-şi lăsau copiii
să meargă la şcoală.
Rolul părinţilor

Educaţia pentru Thomas Alva Edison

Inginer, inventator, matematician, fizician, antreprenor, om de

afaceri, scenarist, regizor de film

(a învăţat cu mama sa, apoi singur)

Obiectul unor asemenea servicii are caracter
social, totuşi trebuie luat în considerare şi
aspectul economic.
În clasificarea sectorială propusă de Jean
Fourastie (J. Fourastie, Le grand espoir du
XX-ieme siecle, Gallimard, Paris 1963),
învăţământul şi cultura, alături de
transporturi, telecomunicaţii, comerţ,
turism, ocrotirea sănătăţii etc. fac parte
din sectorul terţiar.

Ultima clasificare în vigoare precizează că

învăţământul şi cultura fac parte din
sectorul cuaternar.
Ce mi se potriveşte? Ce să învăţ?

Cum mă ajută să mă dezvolt

diferitele discipline?

Cât din ce învăţ îmi va folosi?

Cât va rămâne?
"Timpul tău este limitat, aşa că nu îl irosi
trăind viaṭa unei alte persoane.
Nu fi prins în dogmă – care trăieşte cu
rezultatele gândirii altor oameni!
Nu lăsa zgomotul altor opinii să îṭi înece
propria voce interioară!
Și, cel mai important, învaṭă să-ṭi asculṭi
inima şi să îṭi urmezi intuiṭia!
Ȋntr-un fel ele deja ştiu ceea ce vrei cu
adevărat să devii.
Orice altceva este secundar."
"Vei ajunge să găseşti ceea ce iubeşti şi acest
lucru este valabil nu doar în privinţa slujbei, ci
şi în privinţa sufletului pereche.
Munca va umple o mare parte din viaţa ta şi
singura modalitate de a fi cu adevărat
mulţumit este să faci ceea ce vrei şi ceea ce
crezi că este muncă frumoasă. Și singurul mod
de a face asta este să iubeşti ceea ce faci.
Daca încă nu ai găsit-o, caută în continuare şi
nu te resemna. Inima te va atenţiona când o
vei găsi."
“Acestea sunt motto-urile mele:
concentrare şi simplitate.
Ceva simplu poate fi mai greu
decât ceva complex.
Trebuie să munceşti mult ca să îţi
limpezeşti gândurile pentru a face
ceva simplu.
Dar, într-un final, merită,
pentru că, după ce ajungi acolo,
poṭi face orice,
chiar şi să muṭi munṭii din loc.”
Steve Jobs
"Glorie ştiinţelor pozitive! Trăiască demonstraţia exactă!
Ȋn cinstea ei aduceţi frunze de laur, ramuri de cedru şi liliac.
Iată-l pe cel ce graiul studiază, iată-l pe chimist, iată-l pe cel ce din
străvechi inscripţii a izbutit să făurească o gramatică,
Vouă, domnii mei, vi se cuvine mereu toată slava!
Faptele demonstrate de voi sunt utile şi totuşi nu intră în domeniul meu,

Dar eu intru, prin ele, în: o parte a domeniului meu.

Cuvintele mele nu cheamă pe nume însuşiri cunoscute,
Ci mult mai mult cheamă nespusa viaţă, libertatea şi eliberarea."

Walt Whitman
(din New York, 1819 – 1892)
Caracteristicile educaṭiei:

"LIBERTATE,

CURIOZITATE,

ȊNCREDERE! "

Prof. dr. Florian COLCEAG

“O fetiţă de doar şapte ani din Bucureşti, îi
uimeşte, în fiecare zi, pe cei din jur, cu
inteligenţa ei. Are IQ-ul 145, mai mare decât
al fostului secretar de stat al SUA, Hillary
Clinton. Cazul e cunoscut în România unde,
portivit statisticilor, 4% dintre copii se nasc
super inteligenţi (numărul lor este estimat la
200.000), adică de două ori mai mult decât
media mondială.”

Institutul de Studii şi Cercetări Avansate

Gifted Education
“Capacitatea românilor de a observa
semnificativul şi de a face scenarii pertinente este
egală cu a evreilor şi este foarte înaltă, dar, din
păcate, neîncurajată. Dacă ar fi încurajată, noi am
ajunge să performăm, la fel ca evreii, pe multe
direcţii.
Mai departe, este inventivitatea şi creativitatea
care se dezvoltă exploziv, până la vârsta de 12 ani.
Nefiind încurajată, mai târziu nu se mai dezvoltă.
Mai departe, în adolescenţă, apare vizionarismul şi
capacitatea de integrare pe foarte multe planuri.”

Prof. dr. Florian COLCEAG

“Școala trebuie să-şi aducă aminte de valorile
noastre româneşti.
Noi suntem reprezentanţii unei culturi uriaşe!
Și străvechi.

E adevărat că oamenii noştri au fost mai

negustori, şi acum păstrează această
capacitate, de a se plia, de a face.”

Prof. dr. Florian COLCEAG

“Să-i învăţăm, în şcoală, să gândească,
să-i învăţăm să aprecieze. Să aprecieze
natura, să aprecieze frumosul, să
aprecieze adevărul.

Noi trebuie să-i învăţăm, în şcoală, să

aibă valori.

Și să mergem la rădăcinile noastre, ca

popor. Acolo găsim atâta înţelepciune.”

Prof. dr. Florian COLCEAG

“Dacă a mers la şcoala noastră, şi-a
antrenat memoria, ceea ce nu e rău,
dar trebuiesc antrenate abilităţile.

Abilităţile profesionale sunt cele

care-l scot pe piaţa muncii şi-l fac să
performeze.”

Prof. dr. Florian COLCEAG

Este bună şcoala românească?

Să continui studiile în România?

Ce masterat să aleg?

Să fac şi doctoratul?
Examenele asigură o bună evaluare a
elevilor / studenţilor?
Cum ne dorim să fie profesorii?
“Ne trebuie profesori care seamănă talent,
care seamănă profesionalitate.

Ei ne învaţă să facem bine ce avem de făcut.”

Prof. dr. Florian COLCEAG

 Trecând prin Persia "Sunt Lut ca Lutul "-
am văzut, mi-a răspuns.
chiar lângă drum, "Prietene, îţi spun
un pumn de Lut întregul adevăr
cu un parfum De-a păr a fir:
nemaiîntâlnit! Atâta am făcut:
Și ne-nţelegând, Am stat mult timp,
m-am dus să văd în preajma unui
uimit ce-i asta. Trandafir !“

Ești vreun giuvaer?

Sau vreun parfum
Pierdut de vreun boier?
Ce obiect de mare preţ
e aici, ascuns și deghizat
sub chip
de lut?
De unde Trandafirul din Saaron
mireasmă mi-ai adus?