Universitatea din Craiova, Facultatea de Științe Sociale

Conceptul de securitate.
Siguranță națională. Apărarea
națională.

Stundenta-Oprea Roxana Andreea

Prof. Coord. Lect.univ.doctor – Gherghe Cosmin
SNEA 2
Definirea conceptului de securitate

Prin conceptul de securitate națională a României intelgem :

starea de stabilitate și echilibru social, politic și economic,
puncte cheie ale dezvoltării statului național român , că un stat
independent , indivizibil și unitar unde menținerea ordinii de
drept precum și climatul de exercitare neîngrădită a
drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale
cetățenilor conform normelor și principiilor democratice date
de Constituția României, reprezintă punctele cheie .
Valorile securității naționale

Demnitatea, atribut esenţial al cetateanului;

Coeziunea civică și afirmarea identității naționale, ca
aspiraţii comune ale comunităţii de cetăţeni reuniţi în stat;
Democraţia constituțională şi statul de drept, respectiv
cultura politică participativă, pluralismul politic, separaţia şi
echilibrul puterilor în stat, garantarea drepturilor şi libertăţiIor
fundamentale ale cetățenilor şi respectul faţă de prevederile
constituţionale şi legale;
Integritatea statală şi teritorială a României, bazată pe
loialitatea cetăţenilor şi instituţiilor publice faţă de
suveranitatea naţională.
Apărarea națională

Sistemul național de apărare cuprinde:

conducerea, forțele, resursele și infrastructura
• Conducerea sistemului național de apărare este un atribut exclusiv și
inalienabil al autorităților constituționale ale statului și se realizează de
către: Parlament, Președintele României, Consiliul Suprem de Apărare a
Țării, Guvernul României, Ministerul Apărării Naționale și autoritățile
administrației publice cu atribuții în domeniul apărării naționale.
Pentru conducerea acțiunilor militare la nivel strategic se înființează, pe
timp de război, Marele Cartier General, subordonat direct Consiliului
Suprem de Apărare a Țării. Numirea în funcție a șefului Marelui Cartier
General se face de către Președintele României, la propunerea ministrului
apărării naționale.
Structura organizatorică și atribuțiile Marelui Cartier General se
stabilesc din timp de pace prin hotărâre a Consiliului Suprem de Apărare a
Țării, la propunerea ministrului apărării naționale.
Forțe destinate apărării

Forțele destinate apărării desfășoară activități de pregătire

specifice, în limitele spațiului național terestru, aerian, maritim
și fluvial, cu respectarea normelor de protecție a mediului.
Forțele destinate apărării se compun din forțele armate și
forțele de protecție.
Forțele armate cuprind armata, mari unități și unități din
subordinea Ministerului de Interne, cele ale serviciilor de
informații ale statului și alte formațiuni de apărare armată
organizate potrivit legii.
Forțele de protecție cuprind: unitățile și formațiunile de
protecție civilă, formațiunile sanitar-voluntare ale Crucii Roșii
și alte formațiuni ce se vor stabili prin lege.
Resursele apărării naționale

Resursele apărării naționale se constituie din totalitatea

resurselor umane, financiare, materiale și de altă natură, pe
care statul le asigură și le angajează în susținerea eforturilor de
apărare a țării.
Resursele umane se constituie din întreaga populație aptă
de efort pentru apărarea națională. Pregătirea populației pentru
apărare se realizează potrivit legii.
Alte resurse sunt de ordin financiar
Securitatea comună, conceptul care s-a dezvoltat în
Europa ca un răspuns la rivalitatea Est-Vest, propune
în mod clar cooperarea ca unicul mijloc legitim de
rezolvare a conflictelor. Primul discurs major în
problema securităţii comune:
Toate naţiunile au dreptul legitim la securitate;
Forţa militară nu este un instrument legitim pentru
rezolvarea disputelor dintre naţiuni;
Restrângerea este necesară expresiei politicii
naţionale;
Securitatea nu poate fi obţinută prin superioritate
militară;
Reducerea şi limitarea calitativă a armamentului sunt o
condiţie necesră pentru securitatea comună;
Legătura dintre negocierile armate şi evenimentele
politice trebuie evitată.
Securitatea cooperativă est un concept care s-
a dezvoltat în cadrul Dialogului privind
Securitatea Cooperativă a Pacificului de nord
condusă de Departamentul de Stat canadian.
Atât securitatea comună, cât şi cea
cooperativă au fost formulate cu intenţia
înlocuirii structurii securităţii bopolare a
Războiului Rece cu un cadru multilateral
caracterizat de:
O viziune angrenată pe reasigurare şi nu pe
descurajare;
Înlocuirea alianţelor bilaterale;
O viziune a promovării atât a securităţii
militare, cât şi a celei non militare.