REFERAT

GESTIONAREA DINAMICII CONFLICTELOR

ASIMTRICE

TEMA: Strategi de integrare a instrumentelor de putere militare

și civile în gestionarea conflictelor

Întocmit
Masterand
Donea Andreea Gabriela

-SIBIU-
2022
 CUPRINS

INTRODUCERE..................................................................................................3
Conceptul de putere..........................................................................................4
Puterea militară a României............................................................................5
Puterea civilă.....................................................................................................6
Conflictul armat................................................................................................7
CONCLUZII.........................................................................................................8
BIBLIOGRAFIE..................................................................................................9

2
 INTRODUCERE

De-a lungul timpului au existat numeroase războie sau conflicte armate

care au făcut ca milioane de oameni să își zdrobească viețile în fiecare război
indiferent că vorbim de Războiul Rece, Primul Război Mondial, Al doilea
Război Mondial sau chiar despre războiul dintre Rusia și Ucraina care are loc
chiar în aceste momente.
Unele dintre aceste conflicte, în special invazia Ucrainei de către Rusia se
desfășoară între state, dar multe altele se pot desfășura în interorul graniței unui
singur stat. În Siria, forțele guvernamentale, susținute îndelung de Rusia,
continuă să lupte cu grupările armate susținute de străini pentru controlul
teritoriului.
Indiferent de cauza războiului sau de forțele implicate, rezultatele sunt
adesea aceleași. Conflictele armate înseamnă pierderi devastatoare de vieți civile,
strămutări masive și încălcări ale drepturilor omului și ale dreptului international
umanitar. Prin urmare, datorită acestor pierderi devastatoare de omeniri este
nevoie de anumite strategii de integrare a intrumntelor de putere militară și civilă
pentru ca aceste conflicte să poată fi gestionate într-o oarecare măsură.
O primă strategie foarte importantă se poate observa prin intermediul
tratatelor care s-au făcut și în care sunt amintite interzicerea anumitor arme
specifice cum sunt armele nucleare, armele chimice, armele biologice, minele
antipersonal, munițiile cu dispersie precum și armele laser orbitoare. Cu toate
acestea, omenirea se schimbă de la o zi la alta. Tehnologia a devenit din ce în ce
mai avansată ceea ce oferă o gamă largă de posibilități de atac spre obiectivele
țintă. Dacă până la momentu de față războiele erau duse în principiu fizic, mai
nou există și alte modalități de atac ale inamicului prin războaiele cibernetice,
electronice sau cele bazate pe rețea.
Astfel, în lucrarea de față o să puctez câteva aspect legate de modul în care
puterea militară și cea civilă trebuie integrate în așa fel încât conflictele să poată
fi gestionate cu ușurință. Astfel o să punctez conceptul de putere, putere militară
în Romnia, puterea civilă și conflictul armat. Abilitatea de gestionare a
conflictelor reprezintă un avantaj în majoritatea pozițiilor deoarece, conflictul
este practic un factor imposibil de evitat. Astfel, gestionarea unui conflict
reprezintă identificarea și rezolvarea conflictului într-un mod cât mai corect și
mai eficient.

3
 Conceptul de putere

Totalitatea relaților internaționale ale României precum și evoluția la nivel

național, regional, zonal sau chiar global se axează pe termenul de putere.
Termenul de putere provine din latinescul “potestas”, dar literatura de
specialitate ne pune la dsipoziție multe alte sensuri ale acestui concept. Unele
studii spun că puterea este influența exercitată de națiuni asupra altor națiuni. În
viziunea sociologică puterea reprezintă capacitatea cuiva de a-și impune voința
în cadrul unor relații sociale, în ciuda oricărei rezistențe întâmpinate și
indiferent de factorii care determină această capacitate1. În majoritatea studilor
de specialitate din zilele noastre se vorbește tot mai des depre acest concept.
Astfel el a fost împărțit în două mai categorii numite soft power și hard power.
Dacă puterea înseamnă capacitatea de a obține sau de a influența direct,
rezultatele pe care le dorește de la ceilalți în principal prin constrângere sau
stimulente, atunci soft power este abilitatea de a modela preferințele celorlalți.
Dacă ceilalți vor același lucru pentru că împărtășim aceeași viziune asupra lumii,
viziune și cultură, le putem mobiliza puterea în atingerea scopului nostru. Multe
țări au „soft power” într-o măsură diferită. Originile lor sunt diferite, dar
funcționează în același mod ca „puterea soft” din SUA. Aceste forțe pot fi
competitive, de exemplu, Franța și SUA sau se pot susține una pe cealaltă. Un
exemplu este dat de faptul că India a primit o derogare nucleară în 2008, în ciuda
faptului că nu a fost membru al NSG din cauza istoriei sale de nealiniere și a
idealurilor politice puternice.
Hard Power este abilitatea de a-i determina pe alții să acționeze în
moduri care sunt contrare preferințelor și strategiilor lor inițiale 2. În termeni
simpli, hard power este modul în care națiunile își exprimă influența prin forță.
Forța poate fi sub formă de amenințări, sancțiuni economice sau forță militară.
Puterea fizică dură este acum mai puțin obișnuită. Conflictele nu mai sunt două
armate pe un câmp de luptă. Există o diferență globală între dimensiunile
militare și statutul general de putere al unei națiuni. Cum se măsoară acest tip de
putere? Câteva exemple sunt revenirea SUA la acțiunile militare în Irak,
intervenția sa directă în Siria și anexarea Crimeei de către Rusia, destabilizarea
estului Ucrainei sunt exemple de utilizare grea a puterii.
Prin urmare, pentru a înțelege complexitatea acestui concept este nevoie să
fie studiate toate dimesiunile în care aceast concept se manifestă. Aceste
1
Cătălin Zamfir, Lazăr Vlăsceanu (coord), Dicționar de sociologie, Editura Babel, București,
1998, p.478.
2
https://www.studysmarter.co.uk/explanations/geography/superpowers-of-the-world/hard-
power, accesat în 15.12.2022.
4
dimensiuni sunt numeroase, de la cea economică, politică și culturală până la cea
informațională, umană și militară.

Puterea militară a României

Armata Română este acea armată care s-a schimbat foarte mult după
Revoluția din 1989. În 2004 România a aderat la Alianța Nord Atlantică, iar
acum putem spune cu mândrie că facem parte din această mare alianță.
Transformarea Armatei Române, au fost influențată de trei momente foarte
importante. Aceste trei momente au făcut ca armata să se schimbe foarte mult
din punct de vedere al prgătiri personalului. Cele trei evenimente sunt
reprezentate în cee ce urmează. În anul 2004, toți membrii Alianței admit ca
România să fie membră NATO. Încă din anul 1993, Ion Iliescu a anunțat Alianța
cu privire la faptul că România dorește să devină membră NATO.
Un alt eveniment imortant este punctat de faptul că în anul 1999, îainte ca
România să devină membră NATO, Armata Română a participat la diferite
intervenții militare sub steagul unor misiuni internaționale3. Toate aceste
intervenții militare le-au adus solaților mai multă experiență pe front dar și
deprinderi militare de luptă. Unele dintre cele mai importante misiuni pe care le-
a avut România de când a intrat în NATO au fost cele din Afganistan, chiar dacă
la momentul actual au încetat, misiunile din fosta Iugloslavie și Irak. Cel de-al
treile eveniment este reprezentat de faptul că în anul 2018, România, la fel ca
ceilalți membrii NATO, s-au angajat în a-și aloca propriei lor armate 2% din
Produsul Intern Brut.
Puterea unei Alianțe poate fi înțeleasă ca o însumare a unor componente
ale puterii statelor membre sau partenere, în funcție de specificul respectivei
organizații. Astfel, puterea militară din România este strâns legată de această
Alianță NATO care oferă numeroase beneficii atât pe planul dotării forțelor
armate cât și în experiența acumulată prin comunicarea cu alte state partenere.
Revenind la puterea militară, acesta este foarte importantă în ceea ce
privește concepul de putere și în același timp are la bază o adevărată
fundamentare politică. Acest factor politic se ocupă de direcționarea și modul de
manifestare al puterii militare dar în același timp puterea militară sprijină puterea
politică prin apărarea intereselor naționale. Aceasta este în strânsă relație cu
componenta economică, politică, informațională, tehnologică, culturală dar și
demografică.
Armata ca subsistem al societății românești, a evoluat foarte mult
menținânu-și scopul de a garanta suveranitatea, interdependența și unitatea
3
https://romania.europalibera.org/a/dotari-armata-romana/31755873.html, accesat în
15.12.2022.
5
statului , integritatea teritorială a țării și democrația constituțională 4. Puterea
militară a României este formată din puterea de luptă a forțelor terestre, puterea
navală și puterea aeriană care trebuie să răspundă mai multor cerințe majore:
securitatea/apărarea națională a României, securitatea/apărarea colectivă,
contribuția la securitatea regională și subregională, participarea la acțiuni de
tip no-Art.5, participarea la acțiuni împotriva terorismului, etc5.
Totodată, procesul prin care are loc transformarea militară însemnă
numeroase modificări atât din punctul de vedere al doctrinelor, organizării și
structurării forțelor, capabilităților, cât și la nivelul informaților miliare,
insruirii și educației, managementul resurselor umane, achizițiilor și
programării bugetare6. Astfel, armata României este dotată cu transportoare
reprezentate de vehiculele blindate și camioane, tunuri anti-tanc și anti-aeriene
care cuprind tunurile anti-tac, tunuri sovietice, tunuri Ghepard, baterii de rachete
sol-aer, baterii sovietice, mortare, obuziere românești, precum și sisteme
americane anti-aeriene. Pe lângă asta Armata Română dispune și de alte
echipamente cum sunt Aeronavele și Forțele Navale. Forțele Aeriene ale țării
noastre au la dsipoziție apoximativ 140 de aeronave, printre care avioane de
luptă, elicoptere, avioane de transport și aeronave fără pilor. Cum spuneam mai
sus, avem și Forțe Navale, iar atunci când vorbim de flotă, situația nu este
întocmai bună, mai ales că România are ieșire la Marea Neagră. Concret,
marinarii români se pot baza pe un submarin sovietic Kilo, două fregate engleze,
o fregată românească, patru corvete românești Tetal și 3 corvete sovietice din
clasa Tarantului.

Puterea civilă

Când vorbim de România, puterea civilă este reprezentată de totalitatea

populație, a locuitorilor de pe teritoriul României. Puterea civilă este exercitată
atunci când o națiune o face pe alta să se comporte în conformitate cu propriile
preferințe, folosind doar componentele nemilitare la baza sa de putere. Astfel,
bătălia pentru autoritatea publică se vede peste tot, mai ales între liderii politici.
În cele din urmă, armata este cea care trebuie să accepte că autoritățiile civile au
“dreptul de a greși”. Cu alte cuvinte, aceștia pot fi responsabili penru punerea în
4
Guvernul României, Constituția României, articolul 118, aliniatul 1, Regia Autonomă
Monitorul Oficial, 2003.
5
https://cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/puterea_militara_in_secolul_XXI.pdf, accesat în
16.12.2022.
6
Eugen Bădălan, De la reforma Armatei României la transformarea acesteia prin
implementarea cerințelor obiectivelor forței, la Sesiunea de comunicări ștințifice cu
participare internațională “Provocări la adresa securității și strategiei la începutul secolului
XXI”, Editura U.N.Ap., 14-15 aprilie 2005, p.16.
6
aplicare a unei decizii de politică cu care nu sunt de acord. Supremația civilă
asupra armatei este o chestiune complicată. Corectitudinea sau incorectitudinea
unei politici sau a unei decizii poate fi ambiguă. Factorii de decizie civili pot fi
insensibili la informații coercitive. Relația dintre autoritățiile civile și liderii
militari trebuie elaborate în practică.
În urma tuturor infomaților de mai sus se crează relațile civil-militare.
Aceste relații civil-militare descriu relația dintre organizațiile militare și
societatea civilă, organizațiile militare și alte birocrații guvernamentale precum
și liderii și armata. Studiile despre relațiile civil-militare se bazează adesea pe o
presupunere normativă conform căreia este de preferat să ai responsabilitatea
finală pentru țară. Luarea deciziilor strategice să stea în mâinile conducerii
politice civile adică controlul civil asupra armatei mai degrabă decât deciziile
strategice să fie în mâinile armatei.

Conflictul armat

În mod tradițional, războiul a fost înțeles ca implicând state care se

confruntă unele cu altele în lupte armate din cauza intereselor conflictuale,
recurgerea statului la violență în general considerată ca legitimă și legală, în
contrast cu violența altor grupuri considerate adesea ilegitime și criminale7.
Există mai multe tipuri de conflict, acestea pot fi simetrice, asimetrice,
iregulare precum și hibride. Se cunoaște foarte bine că un conflict simetric este
un conflict în care două părți adverse se axează pe concordanța conceptelor și a
planurilor de acțiune, proporționalitatea între forțe și mijloace, capacități
logistice asemănătoare, timpi de reacție asemănători sau compatibili, etc.
Această simetrie, în zilele noastre nu poate șă conducă spre realizarea scopurilor
propuse în comparație cu războiul asimetrc. De aici rezultă faptul că un război
asmetric este un război care nu este simetric.
Războiul irregular este acel război care favorizează războiul indirect și
abordările asimetrice, deși poate folosi întrega gamă de capacități militare și de
altă naură, pentru a eroda puterea, influența și voința adversarului. Este în mod
inerent o luptă prelungită care va testa hotărârea unui stat și a partenerilor săi
strategici. Distincția dintre războilul regular și iregular nu are legătură cu
termenul de război irregular. Termenul de război iregular a fost stabilit prin
distincție de “război tradițional” și “război neconvențional” și pentru al
diferenția ca atare8.
7
https://academic.oup.com/book/502/chapter-abstract/135265201?redirectedFrom=fulltext,
accesat în 16.12.2022.
8
Larson, Eric V., Eaton, Derek, Nichiporuk, Brian, Szayna, Thomas S., Defining Irregular
Warfare. Assessing Irregular Warfare, RAND Corporation, 2008, pp. 7–18.
7
 Conflictele hibride au fost parte componentă a peisajului istoric încă din
cele mai vechi timpuri. Cu toate acestea, în mod incorect, abordarea lor din
perspectivă hibridă s-a făcut doar în ultimii ani. Marile puteri ale lumii, de-a
lungul istoriei, s-au confruntat cu oponenţi care au utilizat o combinaţie de
metode convenţionale şi neconvenţionale cu ajutorul cărora au încercat să
diminueze puterea militară a forţelor regulate. Astfel putem spune că o
confruntare hibridă se referă la o combinaţie de acţiuni de tip convențional şi
neconvenţional.

CONCLUZII
Prin urmare, pe baza celor studiate, strategiile prin care se realizează
integrarea instrumentelor de putere militare și civile în gestionare conflictelor
sunt legate de relațiile civil-militare. Aderarea Românie la NATO este o strategie
în plus pentru gestionarea conflictelor armate care pot avea loc. Cum este și în
razboiului dintre Rusia și Ucraina. Dacă Ucraina se afla în Alianța NATO, atunci
după părerea mea, Rusia nu ar fi atacat-o pentru ai cuceri teritoriul. Această
alianță reprezintă un beneficiu strategic datorită multitudini de state care fac
parte din ea.
Conflictele aramate, indiferent de amploarea și intensitatea lor, durata și
numărul actorilor statali și non-statali implicați, întotdeauna au urmări profund
negative pentru persoanele care au fost, într-un fel sau altul, în contact cu ele în
calitate de combatanți sau neutri. În același timp ele aduc atingere funcționării
normale a societății punând în pericol viețile persoanelor, bunurile și
influențează semnificativ securitatea locală, națională și chiar regională. De
aceea aceste evenimente au un puternic impact negativ, asupra vieții și activității
umane.
Chiar dacă aceste conflicte reprezintă o amenințare la adresa securității,
România are numeroase documnte care putem spune că sunt adevărate strategii
de evitare a unor confruntări militare. Astfel, avem Strategia Națională de
apărare a țării 2020-2024 care integrează instrumentele de putere militară și
civilă. Prevenirea conflictelor se rezumă astfel la un ansamblu de măsuri și
acțiuni pentru a evita declanșarea unui conflict și menținerea unui echilibru
economic, social și politic. Prevenirea conflictelor este una dintre principalele
obligații enunțate de către Carta ONU și responsabilitatea revine guvernelor
statelor member. Consiliul de Securitate ONU se declară hotărît să urmărească
obiectivul prevenirii conflictelor armate, atât în calitate de parte integrantă a

8
responsabilității sale principale de menținere a păcii și securității
internaționale9

BIBLIOGRAFIE

A. Autori români și străini

 Cătălin Zamfir, Lazăr Vlăsceanu (coord), Dicționar de sociologie,
Editura Babel, București, 1998.
 Eugen Bădălan, De la reforma Armatei României la transformarea
acesteia prin implementarea cerințelor obiectivelor forței, la Sesiunea
de comunicări ștințifice cu participare internațională “Provocări la
adresa securității și strategiei la începutul secolului XXI”, Editura
U.N.Ap., 14-15 aprilie 2005.
 Larson, Eric V., Eaton, Derek, Nichiporuk, Brian, Szayna, Thomas S.,
Defining Irregular Warfare. Assessing Irregular Warfare, RAND
Corporation, 2008.

B. Periodice
 Guvernul României, Constituția României, articolul 118, aliniatul 1,
Regia Autonomă Monitorul Oficial, 2003.

C. Surse internet
 https://www.studysmarter.co.uk/explanations/geography/superpowers-
of-the-world/hard-power, accesat în 15.12.2022
 https://romania.europalibera.org/a/dotari-armata-romana/
31755873.html, accesat în 15.12.2022.
 https://cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/
puterea_militara_in_secolul_XXI.pdf, accesat în 16.12.2022.
 https://academic.oup.com/book/502/chapterabstract/135265201?
redirectedFrom=fulltext, accesat în 16.12.2022.

9
Tristan Routier, Mieux comprendre les conflicts pour mieux les prevenir,
https://www.irenees.net/bdf_fiche-analyse-838_fr.html, p.4.
9