Razboiul informational si conflictele viitoare in secolul XXI-lea

Introducere

Razboiul informational ar putea si definit ca fiind o actiune de negare, exploatare, distorsionare

sau distrugere a informatiilor si a mijloacelor de comanda, control si de procesare ale inamicului,

prodejandu-le pe cele propria.

Acest razboi este diferit fata de cel classic. Se desfasoara captios si eficace prin subversiunea

fiind o tehnica de diminuare a puterii si de demoralizare a personalului. Aceasta tehnica este

bazata pe cunoasterea legilor psihologiei, deoarece vizeaza opinia publica prin mijloace subtile si

convergente.

Razboiul informational reprezinta crearea de realitati alternative prin pervertirea adevarului

obiectiv, realizat pe baza datelor, faptelor si argumentelor concrete.

Capitolul I

Razboiul informational reprezinta o forma de conflict specifica secolului XX si inceputul

secolului XXI, care, prin interventiile desfasurate, fiind un instrument al descurajarii strategice,

atat in plan global, cat si in diferite teatre de operatii.1

Acesta este o actiune “inteprinsa pentru obtinerea superioritatii informatice prin determinarea

sistemelor informatice inamice si protejarea celor propria”2

Razboiul informational mai poate fi definit ca “actiunile inteprinse pentru a dobandi o intelegere

relative mare a punctelor forte, slabiciunilor si centrelor de greutate ale infrastructurii

militare,politice, sociale si economice ale adversarului” sau ca “actiuni inteprinse pentru

obtinerea superioritatii informationale in sprijinul strategiei militare internationale, prin

afectarea informatiilor si sistemului informational ale adversarului, aparandu-le in acelasi timp

pe cele proprii”3

Elementele mijloacelor de ducere a acestui tip de razboi nu mai constituie o natura exclsiv

militara, fiind folosite din ce in ce mai des in cadrul luptei politice pentru promovarea si apararea

intereselor nationale sau de alianta.

1
Radu Moinescu, Razboiul Informational, f.a. p. 1
2
AAP-6(2007), Glosar NATO de termini si definitii, Ed. Universitatii Nationale de Aparare, Bucuresti,
2007.
3
Joint Doctrinefor Information Operations, Defense Intelligence Joumal, 1996.
Dispunand de instrumentele si capacitatile reale din domeniul razboiului informational se poate

actiona pentru:

- Prevenirea aparitiei unor amenintari la adresa obiectivelor sigurantei nationale si

internationale

- Descurajarea prin mijloace informationale a entitatilor generatoare a acestor amenintari

- Mentinerea constrolului asupra gradului si ritmului de escaladare a conflictului

Razboiul informational invaluie doua componente operationale: una ofensiva si cealalta

defensive.

Componenta ofensiva, se poate realiza prin exploatarea informatiilor partii adverse desfasurand

actiuni distructive directe si actiuni distructive indirecte, iar componenta defensive se poate

manifesta prin protejarea tehnica hardware a echipanetelor individuale si retelelor de comunicatii

si calculatoare.

Razboiul informational foloseste anumite tipuri de niveluri distincte de actiune, cu relevanta

diferita si gra de semnificatie legala si morala diferit. Impreuna, prin abordarea integrata si

secventiala in functie de publcul tinta, creste eficienta razboiului informational.

Prima componenta este cea vizibila, evidenta si tine de implicarea in alterarea spatiului public al

unei tinte vizate, implicand in zona media, internet si social media, dar si la alte niveluri mai

subtile, a unei injectii de idei si informatii care valorizeaza principiile si valorile fundamentale

ale democratiei si drepurilor omului intre care libertatea de expresie, libertatea cuvantului, libera

circulatie a ideilor, elemente care nu numai sunt legale si morale, dar se situeaza intre valorile

fundamentale pe care societatile democratice le apara.

Capitolul II

Formele principale de ducere a razboiului informatioanal

Formele principale de ducere a razboiului informational, conform specialistilor militari, sunt

urmatoarele:

- Actiunea informationala

- Atacul informational

- Lupta informationala

- Operatia informationala

Actiunea informationala constituie utilizarea organizata a fortelor si mijloacelor de lupta

informationala in mod organizat pentru indeplinirea misiunilor de obtinere sau pastrarea

superioritatii informationale asupra inamicului.

Atacul informational cuprinde totalitatea actiunilor informationale active, desfasurate de fortele

si mijloacele unor unitati diferite, asupra unui element sau unui grup de elemente ale sistemulor

informationale ale inamicului, in scopul indeplinirii misiunilor tactive partiale de lupta

informationala.

Lupta informationala reprezinta totalitatea actiunilor si atacurile informationale, desfasurate

dupa o idee comuna de catre fortele si mijloacele speciale pentru indeplinirea unei misiuni

operative a luptei informationale.

Operatia informationala reprezinta totalitatea misiunilor specific desfasurate corespunzator

scopului, locului si timpului prevazut pentru actiunile, atacurile si luptele informationale, avand
la baza intentii unice in scopul indeplinirii misiunilor de razboi informational in teatrul de actiuni

militare, la nivel operativ sau strategic.4

Capitolul III

Conflicte atipice ale secolului al XXI-lea

Conflictul, ca o definitie, presupune existenta unui antagonism ce, in cadrul societatii, se

manifesta ca o “opozitie deschisa, lupta intre indivizi, grupuri, clase sociale, partied, comunitati,

state cu interese economice, politice, religioase, entice, rasiale, divergente sau incompatibile, cu

efecte distruptive asupra interactiunii sociale,”5

In prezent, atat politologii, cat si expertii militari sunt de parere ca in secolul al XXI-lea, se vor

manifesta doua mari tendinte. Prima ar fi aceea ca statele dezvoltate din punct de vedere

economic si military si, in special, marile puteri vor cauta sa restranga gama tipologiei de

conflicte la cele convenabile lor.

Cea de a doua, se refera la faptul ca statele subdezvoltate si chiar cele in curs de dezvoltare vor

trebui sa faca fata unei game mai largi de conflicte, unele preluate chiar din secolul trecut.

Reducerea fortelor armate si a armamentelor, interzicerea unor categorii de armament,

introducerea tehnologiilor avansate, modularea structurilor, profesionalizarea personalului

military, cerinta de a vedea si a lovi adanc, la nivel strategic si operativ, punctele decisive si

4
Aradavoaice Gheorghe, Razboiul de azi si de maine, Editura Militara, 1999, Bucuresti, pag.54.
5
Elena Zamfir, Conflict in Dictionar de sociologie, coord.: Catalin Zamfir si Lazar Vlasceanu, Editura
Babel, Bucuresti, 1998, p.128
centrele de gravitate inamice, cresterea importantei manevrei si a mobilitatii, folosirea integrate

si simultana a tuturor categoriilor de forte ale armatei, posibilitatea ducerii actiunilor de lupta in

orice conditii de timp.

Conflictul este intrinsec oricarui sistem social, iar rezolvarea lui poate conduce, in terie, catre

realizarea si mentinerea echilibrului social. De asemenea, in teoria sociologica se considera ca, in

acelasi timp, conflictul are efecte integratoare si dezintegratoare asupra sistemelor sociale.

Principalii factori cauzatori ai tranzitiei la starea de conflict sunt:

Factorii politico-militari: procesele implicate in formarea statelor si a natiunilor, rolul bunei

guvernari, democratiei, drepturilor omului, drepturilor minoritatilor, rolul factorilor etnico-

culturali, centralizarea/monopolul puterii de stat, mecanismul de tranzitie a puterii, rolul fortelor

armate, proliferarea armelor in interiorul statelor.6

Factorii socio-economici: saracia sau inegalitatile socio-economice, distributia teritoriala/etnica

a cresterii economice, angajarea forteo de munca si remunerarea acesteia, performanta

indicatorilor umani.

Factorii externi: aranjamentele regionale de securitate, asistenta militara externa, ajutorul

financiar pentru partile implicate, interventiile economice externe, programele de ajustare

structurala, conditiile impuse. 7

6
Michael E. BROWN (ed.), The International Dimension of Internal Conflict, MIT Press, Cambridge,
1996, p. 579 apud Pyt S. DOUMA, op. cit., 2003, p. 11.
7
Pyt S. DOUMA, op. cit., 2003, apud Alexandra SARCINSCHI, op. cit., 2005.
Concluzii

Tehnologia informatiei si comunicatiilor s-a dezvoltat foarte mult, oferind solutii pentru

problemele omenirii, si, implicit, pentru domeniul militar. Este de asemeneaevident ca nu

tehnologia constituie punctul critic al unui sistem, ci cultura organizationala si structura

operationala.

Tocmai, din acest motiv, trebuie sa subliniem faptul ca in cee ace priveste Razboiul

informational, tehnologia ofera solutii la toate provocarile teoretice enuntate de catre initiatorii

conceptului sau de catre responsabilii militari, dar nu poate inlocui aspectele referitoare la

resursa umana.

Bibliografie
1. Aradavoaice Gheorghe, Razboiul de azi si de maine, Editura Militara, 1999, Bucuresti,

pag.54.

2. Radu Moinescu, Razboiul Informational, f.a. p. 1

3. AAP-6(2007), Glosar NATO de termini si definitii, Ed. Universitatii Nationale de

Aparare, Bucuresti, 2007.

4. Joint Doctrinefor Information Operations, Defense Intelligence Joumal, 1996.

5. Elena Zamfir, Conflict in Dictionar de sociologie, coord.: Catalin Zamfir si Lazar

Vlasceanu, Editura Babel, Bucuresti, 1998, p.128

6. Michael E. BROWN (ed.), The International Dimension of Internal Conflict, MIT Press,

Cambridge, 1996, p. 579 apud Pyt S. DOUMA, op. cit., 2003, p. 11

7. Pyt S. DOUMA, op. cit., 2003, apud Alexandra SARCINSCHI, op. cit., 2005.