Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
org/ark:/48223/pf0000376919
https://ro.wikipedia.org/wiki/Dezinformare
influentare morala, afirmând ca patru ziare pot sa provoace unui inamic mai
multrau decât o armata de sute de mii de oameni [D.A. Volkogonov,Psihologhiceskaia
voina, Moskva, Voennoe izdatelstvo Ministerstva OboroniS.S.S.R., 1983, p.41.].
Dezinformarea si manipularea combatantilor pentru a realiza depresiuneamentala
individuala si colectiva, apelându-se la urmatoarele procedee:- convingerea si
repetarea în legatura cu anumite valori care sunt prezentate subforma de manifeste,
stiri, zvonuri. De exemplu, în razboiul din Golful Persic,fortele aliate au tiparit
25.000.000 de materiale de propaganda (manifeste,denumite si „gloante de hârtie"
foi volante, permise de libera trecere, lozinci,caricaturi, brosuri, carti postale etc.),
din care 14.000.000 au fost difuzate cusprijinul aviatiei;- procedeul marturisirii si
învinuirii altora (în special pentru motivareaagresiunii) ;- procedeul intimidarii
pentru a provoca fenomene ca: lasitate, apatie, defetism,dezertare etc.;- procedeul
coruperii, acordarea unor recompense pentru cei care se predau cusau fara
armament si tehnica de lupta.Principalele caracteristici care fac din influentarea
psihologica desfasurata decatre agresor un tip special de influentare sunt [Lt. col.
Constantin Hariuc,Protectia împotriva agresiunii psihologice, Ed. Militara,
Bucuresti, 1994, p.28-29.]:- are un singur sens, si anume negativ. Prin asemenea
actiuni, agresorulrealizeaza o intensa presiune psihologica, prin care urmareste
subminarea starii psihomorale a victimei, reducerea capacitatii ei de rezistenta, a
vointei de a lupta,cu scopul de a o determina sa capituleze si sa accepte dominatia
militara;- se urmareste, de catre adversar, realizarea unor schimbari radicale într-un
timpscurt utilizând în acest sens, cu preponderenta, forme si metode „soc" (de
tipsubversiv), cu influenta foarte mare asupra luptatorilor. În conditii de
razboi,succesiunea situatiilor este deosebit de rapida, în cadrul careia surprinderea
si presiunea sufocanta asupra inamicului duc la scurtarea intervalelor
(pauzelor)dintre actiuni. Astfel, subminarea starii psihomorale a tintei stabilite,
diminuareavointei de lupta si a capacitatii de rezistenta se va realiza prin
intensificarea,acutizarea si amploarea crescuta a actiunilor de razboi psihologic.-
influentarea trece frontiera unor sisteme (popoare sau armate din state diferite),vine
din necunoscut si este în afara contactului direct;- sursele de influentare în mare
majoritate, nu-si declina identitatea, iar când ofac, folosesc manipularea
informationala, adica inducerea în eroare, bine planificata, a oamenilor;- se
realizeaza o documentare totala asupra victimei.În ceea ce priveste starile psihice
negative (Anexa nr.1), ca reactii si proceseemotionale puternice si prelungite,
provocate în primul rând, de conflictele la
care este angajat luptatorul, de lipsurile resimtite sau nelinistile provocate
desituatia în care se afla la un moment dat, acestea reprezinta produse
caracteristiceale actiunii de influentare psihologica.Omul se raporteaza totdeauna
la situatia în care se afla sau la cea în care s-ar putea afla la un moment dat si
evalueaza în permanenta sansele de reusita.Aceasta evaluare induce stari care pot fi
negative când omul considera ca aresanse putine sau deloc de a face fata situatiei.
Analizând conflictele care au avutloc dupa cel de-al doilea razboi mondial,
specialistii în actiuni psihologice au previzionat ca o viitoare conflagratie va
declansa la combatanti:- reactii nevrotice anxioase acute; reactii de panica sub
forma de rigiditate sauactivitate necontrolata;- agitatie si fuga;- reactii nevrotice
depresive;- reactii de genul epuizarii luptatorului;- trecerea de la reactii nevrotice la
traume psihice.Aceste reactii nevrotice evolueaza de la stari suportabile la forme
grave, adica dela suspiciune pâna la panica sau demoralizare. Principalele trepte
(stari negativediferite ca intensitate) pe care le pot parcurge tulburarile de
comportamentcauzate de influentarea psihologica sunt prezentate în
continuare.Starea de neliniste ca tip de reactie emotionala, apare când omul se
gaseste însituatii complexe (neasteptate) si are raspunderi de care nu se poate
achita,datorita actiunii unor factori perturbatori (criza de timp, obstacole,
nereusite,situatii periculoase etc.) [Colectiv, Psihicul si realitatea câmpului de
lupta, Ed.Militara, Bucuresti, 1979, p.75.]. Când nelinistea ajunge la nivel maxim,
apar tulburari în desfasurarea proceselor psihofiziologice, creste încordarea - starea
cefaciliteaza producerea unor greseli de percepere, aparitia miscarilor sauactiunilor
impulsive sau, dimpotriva, foarte încete, scaderea atentiei si a puteriide
concentrare, pierderea controlului timpului etc.Teama este reactia emotionala
exteriorizata deseori printr-o stare apasatoare. Ea precede, de regula, îndeplinirea
misiunilor care implica raspundere, risc sau pericol. Specificul presiunilor generate
de teama decurge din faptul ca omul seraporteaza la o situatie periculoasa cu
caracter ipotetic, deci care nu s-a instalatîn fapt si este posibil sa nu apara. De
pilda, zvonul ca subunitatea va fi supusaunui atac cu arma chimica este de natura
sa duca la instalarea acestei stari înrândul militarilor respectivei subunitati.
Frica este o reactie emotionala care survine atunci când luptatorul ajunge într-
osituatie primejdioasa fara a fi pregatiti pentru aceasta. Spre deosebire de
teama,frica se instaleaza în fata unui stimul concret cum ar fi atacul din aer asupra
uneisubunitati, fara ca aceasta sa fie prevenita în vreun fel.Frica influenteaza toate
procesele psiho-fiziologice si produce modificariînsemnate în functionarea
organismului uman. În anumite limite, chiar si înrazboi, frica este un sentiment
normal. Atunci când frica îl stapâneste pe individ,acesta nu-si mai poate controla
atentia, zonele de perceptie se îngusteaza, el pierde din vedere lucruri elementare si
aprecierea corecta a situatiilor obisnuite.Unii oameni devin impulsivi, au miscari
dezordonate, altii fug înspaimântati -cautând salvarea - sau ramân „împietriti
locului" de frica. În acest caz, individulîsi pierde capacitatea de gândire logica, nu-
si mai poate stabili relatii normale cumediul. Sunt însa indivizi care în situatii
identice nu traiesc starea de frica, ci,dimpotriva, simt mânie sau curiozitate,
sentimente care stimuleaza activitatea pozitiva.Angoasa, este o neliniste maxima,
caracterizata printr-o asteptare înfricosata aunei suferinte sau nenorociri nedefinite
si se asociaza cu impresia neclara a unui pericol de neevitat. În acest caz,
caracteristica este data tocmai de caracterulnedefinit al pericolului. Dintre factorii
care ar putea determina aparitia angoasei,cel mai adesea sunt numiti a fi izolarea si
lipsa de informatii.Formele caracteriale se concretizeaza în stari de indiferenta si
dezinteres pentrusoarta celorlalti membri ai subunitatii, iritabilitate, insomnii,
cosmaruri etc. siapar, mai ales, la militarii supusi timp îndelungat conditiilor
de razboi, fara perioade de ragaz si refacere psihofizica. Manifestarile colective
sunt fenomenespecifice razboiului modern si apar, de regula, la trupele mai putin
instruite,insuficient motivate moral, rau comandate sau care au acumulat
tensiuni psihologice ale unor lupte îndelungate între aceste manifestari panica de
grupeste cea mai reprezentativa.Panica de grup survine în momentele de mare
dificultate (lipsa informatiilor asupra desfasurarii luptei, insuficienta influenta a
comandantului, esecurirepetate, atacuri prin surprindere ale inamicului, actiuni
subversive psihologiceabil lansate si întretinute etc.), când exista un pericol real
sau imaginar. Starea de panica poate cuprinde grupuri mai mari sau mai mici de
oameni, poate sa apara brusc, ori sa aiba o evolutie lenta; se propaga cu mare
repeziciune, si determinadezintegrarea grupurilor respective, pierderea influentei
normelor de
Try Scribd FREE for 30 days to access over 125 million titles without ads or
interruptions!
Start Free Trial
Cancel Anytime.
- cu cât subiectul are mai putine detalii între care sa aleaga riscul
distorsiuniiulterioare, scade;- relatarea devine atât de scurta încât este memorata
mecanic, lucru care conferasi rapiditate circulatiei (asa se explica rapiditatea cu
care circula din om în om) .Accentuarea. Zvonul este supus si unui proces de
accentuare, în sensul ca suntretinute si produse selectiv un anumit numar limitat de
detalii. Accentuarea estecomplementul inevitabil al reducerii. Una nu poate sa
existe fara cealalta. Îninteriorul acestei tendinte se produc fenomene ca:- sunt
retinute cuvinte, imagini sau simboluri bizare sau frapante;- adoptarea unei forme
numerice, detaliile accentuate fiind multiplicate în povestire;- plasarea desfasurarii
evenimentului la timpul prezent; în general într-un cadrudinamic, spatio-
temporal.Asimilarea. Continutul zvonului este ajustat si în functie de atitudinile,
aspiratiilesi motivatiile transmutatorului, ale grupului din care acesta face
parte. Acest proces evidentiaza capacitatea de ajustare conform predispozitiilor
emotionaleale celor care raspândesc zvonul, ale intereselor lor, ale
prejudecatilor individuale si de grup, asigurând, astfel, circulatia lui într-un mediu
determinat sinu în oricare altul.Aceste trei tendinte-reductia, accentuarea si
asimilarea actioneaza simultan sireflecta un proces de subiectivare, care are ca
rezultat deformatiile cecaracterizeaza zvonurile. Formulele introductive care
netezesc lansareazvonurilor - „se spune", „am aflat", „cica", „am auzit" - contin
nemijlocitavertismentul adresat ascultatorului asupra acestor posibile erori.
interpretare personala din partea fiecarui nou receptor. În cazul nostru, este
vorbade transformarile suferite de un articol de presa în momentul reluarii lui de
alteziare [J.N. Kopferer, Op. cit., p.61-62.]. În timpul primului razboi
mondial, unziar german „Kolnische Zeitung" a fost primul care a anuntat caderea
orasuluiAnvers. Titlul de pe prima pagina era: „La vestea caderii Anversului s-au
trasclopotele". Pentru ca ziarul era german, se întelegea de la sine ca în Germania
setrasesera clopotele în cinstea acestei victorii. Informatia a fost reluata de
ziarulfrancez „Le Marin". Potrivit informatiilor din „Kolnische Zeitung", „preotii
dinAnvers au fost fortati sa traga clopotele dupa ce orasul a fost ocupat". stirea
din„Le Marin" e preluata de „Trimes" la Londra: „Potrivit ziarului „Le Marin",
viaKoln, „preotii belgieni care au refuzat sa traga clopotele la caderea Anvers-
uluiau fost demisi din functie". A patra versiune se afla în „Corriere
della Sera":Potrivit ziarului „Trimes", citând informatii din Koln, via Paris,
„nefericitii preoti care au refuzat sa traga clopotele la caderea Anversului au fost
condamnatila munca silnica". Ziarul „Le Marin" reia aceasta ultima informatie:
Potrivit uneistiri din „Corriere della Serra", via Koln si Londra, se afirma ca
„barbariicuceritori ai Anvers-ului i-au pedepsit pe nefericitii preoti pentru refuzul
lor eroic de a trage clopotele, spânzurându-i în clopote cu capul în jos, ca
balantevii". Astfel, „Le Marin" a fost cel care a alimentat zvonul barbariei germane
laAnvers. Trebuie sa remarcam mai multe lucruri: pe de o parte, daca
distantadintre prima si ultima versiune e apreciabila, trecerea de la o versiune la
alta nuare nimic surprinzator. Se supune unei logici de clarificare a cuvintelor
ambiguesau de percepere selectiva a lor. Pe de alta parte fiecare ziarist a introdus
câte unelement nou: dispunând de o informatie prea saraca, a încercat sa
reconstituie un puzzle complet cu riscul de a inventa piesele ce lipseau. Aceste
elemente reflectastarea de spirit a momentului: razboiul din 1914 devenise aproape
un razboisfânt. Franta avea sa-si ia revansa asupra germanilor, spalând rusinea
înfrângeriidin 1870 si eroismul era cu atât mai mare cu cât dusmanul era descris ca
un barbar. Deformarea confirma cliseele ce se vehiculau despre nemti,
justificândtemerile latente ale populatiei;- prin interventia mediilor de informare,
publicul zvonurilor sporesteconsiderabil, nemaifiind strict local, ci international;-
raportarea permanenta la sistemul de referinta folosit de fiecare pentru a evaluao
informatie;- zvonul prezinta anumite strategii si filtre caracteristice specifice
categoriilor socioprofesionale. În cadrul unei anchete întreprinse în U.R.S.S.[Bauer
R.A.,Gleicher D.B., Word of mouth communication in The Soviet Union,
PublicOpinion Quarterly 28, 1964, p.216-224.], în legatura cu credibilitatea
zvonurilor,95% dintre intelectuali, fata de 56% dintre taranii intervievati, au
declarat ca
alese în asa fel încât sa provoace ura si confuzia, nu pentru a convinge adversarulci
pentru a-l disloca nu pentru a-i îndrepta greselile ci pentru a-l distruge,maturându-i
structurile de pe suprafata pamântului"[Barron John, K.G.B.,Elsevier - Sequoia,
1975.]. Acelasi autor în lucrarea „Ancheta asupra KGB"defineste dezinformarea ca
fiind „propagarea constienta si deliberata a faptelor siopiniilor eronate". G. Veraldi
în prefata lucrarii lui Pietre Nord îi indica scopul printr-o exprimare deosebit de
semnificativa: „Crearea unei realitati false atât deconvingatoare încât adversarul sa
o considere justa"[Nord Pierre, L'intoxication,Livre de poche, 1971.].L. Batman,
specialist ceh în dezinformare, arata ca aceasta constituie una dinaspectele
masurilor active si cuprinde: scaparea organizata a informatiilor false; propaganda
neagra (aceea care îsi ascunde originea), desfasurate pentru slabireainamicului din
interior. Accentul este pus pe ansamblul mijloacelor utilizate însacu predilectie pe
ascundere, disimulare si actiune din interior. AcademiaFranceza propune
urmatoarea definitie: „Actiune intermitenta sau continua - prinfolosirea oricarui
mijloc ce consta în eroarea unui adversar sau în favorizareasubversiunii în
rândurile acestuia în scopul de a-l slabi".În concluzie, dezinformarea poate fi
definita ca ansamblul formelor, metodelor, procedeelor prin care se urmareste
schimbarea dirijata a comportamentuluiindividual si grupal în scopul controlarii si
directionarii acestuia, prin inducereaunei realitati false, pentru a diminua si slabi
capacitatea obiectiva de raportare larealitate.Scopul dezinformarii îl constituie
finalizarea unor actiuni ce vizeaza realizareaunor proiecte de natura politica,
militara, culturala, religioasa, diplomaticahotarâte de organul investit cu putere în
conducerea domeniului respectiv, caredetermina în special repartizarea diferitelor
mijloace avute la dispozitie:- contacte prin negociatori;- campanii de presa;-
demonstratii de forta militara;- presiuni economice,-
manipularea constiintelor.Aportul ce va reveni dezinformarii va fi decis în cadrul
general al actiunii si printr-o preocupare foarte atenta acordata unei coordonari
perfecte a actiunilor complementare întreprinse. În cadrul ansamblului,
dezinformarea are o structura proprie permanenta sau temporara, cu
responsabilitati, mijloace si misiuni
Try Scribd FREE for 30 days to access over 125 million titles without ads or
interruptions!
Cancel Anytime.
***
BIBLIOGRAFIE
zvonurilor, SMM, nr. 4/2001.4. Colectiv - Istoria militara a poporului român, vol.
I, Ed. Militara, Bucuresti,1984.5. Colectiv, Psihicul si realitatea câmpului de lupta,
Ed. Militara, Bucuresti,1979.6. Coord. Jean Niculescu - Psihicul si realitatea
câmpului de lupta, Ed. Militara,Bucuresti, 1979.7. Cosma, M., Protectia
psihologica în actiunile militare, Note de curs, Ed.Academiei Fortelor Terestre,
Sibiu, 2000.8. D.A. Volkogonov, Psihologhiceskaia voina, Moskva, Voennoe
izdatelstvoMinisterstva Oboroni S.S.S.R., 1983.9. G. Durandin, Les rumeurs,
multiplicat Lecons de psychologie sociale, Paris,l950.10. I.Gritti-Elle, „Le
rumeur”, Stanke, Ottawa, 1978.11. Învataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau
Theodosie, Ed. Minerva,Bucuresti, 1970.12. J.N. Kopferer, Op. cit..13. Jean
Delumeau, Frica în Occident, vol.1, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1986.14. Jean-Noel
Kapferer, Zvonurile, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1993.15. Lt. col. Constantin
Hariuc, Protectia împotriva agresiunii psihologice, Ed.Militara, Bucuresti, 199416.
Maurice Megret, La guerre psichologique, Press Universitaires, PressUniversitaires
de Frances, Paris, 1960.17. Maurice Olender - "La Rumeur", Apud Jean-Noel
Kapferer, Zvonurile, Ed.Humanitas, Bucuresti, 1993.18. Nicollo Machiavelli,
Principele, Ed. stiintifica, Bucuresti, l980.19. Nord Pierre, L'intoxication, Livre de
poche, 1971.20. P. Watzlawik si colab. Un logique de la communication, Editions
du seuil,Paris 1972.21. Sextus Iulius Frontius, Stratagemata, Apud Actiuni
psihologice înconfruntarile militare contemporane, Ed. Stiintifica, Bucuresti,
1980.22. Studii social-politice asupra fenomenului militar contemporan, vol.3,
Ed.Militara, Bucuresti, 1974.23. Sun-Tzu, Arta razboiului, Ed. Militara, Bucuresti,
1976.24. Tamotsu Shibutani-Improvised News, A Sociological Study of Rumor,
TheBobb-Merril Company, Inc., New York, 1966.25. Xenofon, Viata lui Cyrus cel
Batrân, întemeietorul statului persan, Ed.stiintifica, Bucuresti, 1967