PREGATIREA PSIHOLOGICA PENTRU LUPTA

MANIPULARE SI RAZBOI PSIHOLOGIC

Psiholog principal Gabi-Adriana STOICA*

Cuvinte-cheie:
- Arma psihologica;
- Protectie psihologica;
- Razboi informational;
- Propaganda;
- Operatii psihologice

Razboiul psihologic este o parte componenta a razboiului modern. El a devenit o generalizare si permanentizare a
violentei, un nou gen de arma: arma psihologica. El se circumscrie conceptului mai larg de influenta sociala.
Influenta reprezinta un fenomen fundamental al vietii individuale si sociale, viz�nd modificarea atitudinilor si
comportamentelor unor grupuri sau persoane.

Influentarea psihologica desfasurata de catre agresor este un tip special de influenta care se poate numi
manipulare.

Numeroasele lucrari de specialitate n-au clarificat �nca raportul exact dintre manipulare si razboi psihologic.
Parerile merg de la sinonimia termenilor p�na la opozitia lor. Mai mult dec�t at�t: �n loc de razboi
psihologic (termen la care se tinde a se renunta), se folosesc si alte concepte, cu acelasi �nteles: lupta sau
agresiune psihologica, operatii/actiuni psihologice sau chiar razboi informational.

Indiferent de denumire, aceasta noua forma de razboi a devenit tot mai eficienta iar ideea ca victoria poate fi
obtinuta si fara arme, doar prin convingere – nu este noua, ea a �nsotit fenomenul militar dintotdeauna.

Nu este �nt�mplator ca zeul Ares, al razboiului, este �nconjurat de zeitele discordiei, fricii si teroarei.
Cunoasterea intuitiva a psihicului uman a fost exploatata la maximum pentru a hotar� soarta razboiului de partea
celui mai viclean, mai siret, mai inteligent.

�nca acum multi ani �n urma, Sun Tzu, renumitul g�nditor antic militar proslavea arta manipularii prin
dezinformare, �nselare si dezbinare.

Sau binecunoscutul viclesug a lui Ulise, cu darul oferit troienilor: un cal de lemn �n care erau ascunsi grecii ce
aveau sa cucereasca orasul – �ntruneste toate conditiile unei manipulari moderne.

Nici geto-dacii n-au fost mai prejos �n inventarea viclesugurilor pentru a induce �n eroare adversarul cu
privire la intentii sau la numarul luptatorilor.

�n secolul nostru au aparut mijloace special destinate pentru utilizarea armei psihologice: radioul si presa si-au
adus contributia mai ales �n cele doua razboaie mondiale, ca apoi, televiziunea sa domine mass-media. Ea a
devenit cea mai eficace arma de manipulare psihica, asa cum o demonstreaza conflictele din ultima perioada, �n
Balcani sau Irak.

Primul razboi din Golf a fost un succes total al tehnicilor de manipulare. Imaginile cu prizonieri au avut un
impact emotional puternic asupra inamicului, scene ca acelea �n care soldatii irakieni ieseau din adaposturile
subterane si sarutau bocancii �nvingatorilor, au contribuit substantial la demoralizarea soldatilor irakieni si la
predarea �n masa a acestora (Stavre, I., 2004, pag. 107).

Al doilea razboi din Golf, �n afara formulei de includere a jurnalistilor �n cadrul unitatilor militare ce a dus la
un nou model de manipulare prin transferul emotional de la soldati la jurnalisti, s-a remarcat prin cel mai acerb
razboi al propagandelor, de ambele parti.

Mai convingatoare, fiindca a fost traita pe viu, este Revolutia din 1989, ce ne-a bulversat psihic cu tot felul de
stiri, alarme false, zvonuri si dezinformari.

Ca urmare, s-a simtit nevoia crearii si la noi de structuri specializate pentru a oferi protectie psihologica si a se
specializa �n domeniul actiunilor psihologice. Este relevanta aparitia recenta a Manualului de operatii
psihologice si cresterea gradului de interoperabilitate cu structurile similare ale NATO.
Toate evenimentele si conjuncturile tot mai diverse �n care se desfasoara razboiul contemporan pun tot mai acut
problema definirii sau redefinirii agresiunii psihologice si relevarea dimensiunii ei manipulative.

Exista mai multe definitii ale razboiului psihologic ce corespund doctrinelor politico-militare ale unor mari puteri
sau organizatii.

Francezii au lansat conceptul de actiuni �n c�mp psihologic ce vizeaza doua nivele de organizare. Primul se
refera la consolidarea psihomorala proprie prin actiuni de aparare sau protectie psihologica. Al doilea nivel
cuprinde actiuni de demoralizare, intoxicare si dezinformare a inamicului (Hentea, C., 2002, p. 15).

Doctrina rom�neasca din 2001 aderase initial la o formula asemanatoare privind actiunile psihologice.

Definitia NATO pentru operatii psihologice (PSYOPS) la care a aderat si doctrina noastra militara �n 2003, se
refera la acele actiuni psihologice desfasurate �n timp de pace, criza sau razboi, �ndreptate asupra unor
audiente inamice, prietene sau neutre, �n scopul influentarii atitudinii si comportamentului acestora �n vederea
realizarii obiectivelor politice si militare (Hentea, C., 2004, p. 40).

�n dictionarul american de termeni militari, razboiul psihologic se refera la folosirea planificata a propagandei si
a altor actiuni psihologice, cu scopul de a influenta opiniile, emotiile si comportamentul grupurilor straine
inamice, �ntr-un mod care sa sprijine �nfaptuirea obiectivelor nationale (Sima, T., 2004, p. 230).

Las�nd la o parte faptul ca nu este prea clar ce se �ntelege prin obiective nationale, noua politica NATO pare
ca vrea sa se departajeze de operatiile de �nselare militara, de dezinformare, de minciuna, de propaganda.

Cu alte cuvinte, vrea sa dea o aura de rationalitate, de corectitudine, de nepartinire si de moralitate noului razboi
psihologic. Dupa parerea mea, asta este tot o forma subtila de manipulare pentru a fi mai credibila.

Influentarea psihologica desfasurata de agresor, nu poate avea dec�t un singur sens, unul negativ (Hariuc, C.,
1994, p. 28), deci, manipulativ.

Din cauza conotatiei negative pe care o are termenul de manipulare din perioada regimurilor totalitare, fasciste,
agentii de influentare au facut tot posibilul sa mascheze acest scop major al agresiunii.

Manipularea este un tip special de influentare desfasurata de catre agentul agresor, ce-si urmareste �n primul
r�nd interesele, dar asta nu �nseamna �ntotdeauna daune, prejudicii aduse victimei – tinta, mai ales �n
conditiile razboiului contemporan.

Conceptul �n sine de manipulare lasa libertate de interpretare. Poate de aici provine toata confuzia
terminologica sub care se analizeaza si comenteaza fenomenul razboiului psihologic.

Indiferent ce sens alegem, cel larg de influenta sociala de tip special sau cel restr�ns, de influenta �n
discordanta cu interesele manipulatilor, razboiul psihologic are telul de a manipula.

Vorbim de manipulare "atunci c�nd o anume situatie sociala este creata premeditat pentru a influenta reactiile si
comportamentul manipulatilor �n sensul dorit de manipulator" (Ficeac, B., 2004, p. 30).

Conflictul militar este, �n sine, un teren propice fenomenului manipularii. Factorii de risc ai c�mpului de lupta
si situatia–limita �n care se afla militarul care trebuie sa traiasca at�t pacea, c�t si razboiul, ca doua stari
distincte de normalitate, fac deja vulnerabila starea psihica a luptatorului.

Daca agresiunea psihologica mai urmareste si punctele sensibile, nevralgice ale adversarului, perspectiva de a
provoca panica, deruta, confuzie, capitulare, este foarte mare.

Actiunile de subminare a starii psihomorale a adversarului, reducerea capacitatii de rezistenta psihica si a vointei
de a lupta pot �ncepe �nainte de declansarea actiunii armate, uneori, nemaifiind nevoie sa se ajunga aici.
Operatiunea "Sustinerea democratiei" din Haiti, din 1994 n-a necesitat nici un foc de arma (Mihai, V., Infocom,
nr. 3/1996, p. 21- 27).

O alta trasatura a manipularii este caracterul indirect, de la distanta, �ntre cel care manipuleaza si cel manipulat
(de obicei prin intermediul mass-media) duc�nd la o relatie sociala nefireasca, �nstrainata, anxioasa, frustranta.

�n primul r�nd, se actioneaza asupra inconstientului, unde forta sugestiei este deosebit de mare si individul
actioneaza sub o presiune de care nu este constient. De aceea, fisurarea sau chiar schimbarea sistemului de
referinta poate fi mai usor provocata prin formule soc (sloganuri) puternic emotionale.

C�t de departe poate ajunge manipularea, ne-o dovedeste dublul proces de dezumanizare, at�t a agresorilor,
c�t si asupra victimelor. Se poate ucide cu s�nge rece, din convingere, numai datorita inocularii ideii ca ceea ce
omoara nu sunt oameni (exemplul milioanelor de evrei omor�ti sau aruncarea bombelor atomice la Hiroshima si
Nagasaki). La aceasta se adauga procesul dezindividualizarii ce creste spiritul agresiv. (Ficeac, B., 2004, p. 20 -
28, 40 – 42).

Legat de acest aspect nu trebuie uitat faptul ca presiunea grupului poate avea ca efect si anihilarea g�ndirii
proprii. Neglijarea acestui principiu a dus la greseli costisitoare, cum ar fi, distrugerea flotei americane la Pearl
Harbour sau accelerarea ofensivei militare din Vietnam – pentru ca, �n procesul de decizie a primat spiritul de
echipa, unitatea, �n ciuda ezitarilor si �ndoielilor unor membri ai comisiilor (Janis, 1972, citat de Oberle,
DeVisscher, P., 2001, p. 313).

Manipularea persista si dupa ce conflictul armat s-a stins. Desfasurata pe o perioada lunga de timp, de ordinul
anilor, ea poate duce la remodelarea psihologica a unor mari colectivitati umane. �n acest caz, se produce
cunoscutul "paradox al influentei" prin care, cu c�t s-a actionat mai mult timp asupra psihicului, cu at�t
rezistenta la manipulare este mai mare. Probabil ca astfel se explica fanatismul religios sau etnic si
impenetrabilitatea totala la manipulare a atentatorilor sinucigasi.

Si, �n sf�rsit, se vorbeste de manipulare psihologica si de manipulare informationala, desi ambele se

�ntrepatrund.

Manipularea psihologica are �n vedere o serie de procese si fenomene ce stau la baza schimbarii conduitei.
Citam o parte din ele: tendinta spre echilibru cognitiv si emotional, disonanta cognitiva, nevoia de recunoastere,
afiliere sau securitate, efectul carismatic, fenomenul de sugestie controlata. Printre tehnicile ce ilustreaza
eficacitatea acestor efecte sau fenomene, despre care se tot vorbeste, sunt "tehnica piciorului–�n–usa", "tehnica
usii–�n–nas", tehnica momelii, tehnica manipularii prin perceptie subliminala.

Manipularea informationala este modalitatea de baza prin care se realizeaza manipularea. Extensia mass-mediei,
posibilitatea de a receptiona �n timp real orice eveniment de pe glob, dezvoltarea tehnologiilor comunicationale,
diversificarea suporturilor ce transmit informatia, fac din razboiul informational o emblema a lumii contemporane
ce readuce �n discutie delicatul subiect al propagandei.

Termenul propaganda avea initial un sens neutru, acela de a rasp�ndi credinta, apoi o opinie, o doctrina
oarecare.

Propaganda continua sa fie asociata cu minciuna si manipularea. Prin modul de a putea �mpleti adevarul cu
falsul, ea este, �ntr-adevar, forma principala prin care se poate actiona asupra constiintei si sentimentelor.
Poate fi deschisa (oficiala) si ar corespunde, �n conditii de razboi, modernelor servicii de relatii publice – si
acoperita (�si ascunde provenienta), av�nd la baza calomnia, ponegrirea, defaimarea. Aceasta, la r�ndu-i
poate fi neagra si cenusie �n functie de gradul de acoperire si procedeele folosite.

Propaganda neagra este cea mai eficienta, abordeaza temele cele mai acute si lasa impresia sa �si are sursele pe
teritoriul inamicului.

Ea poate folosi mijloace dintre cele mai perverse ce provoaca stare de panica, deruta, tensiune, nesiguranta, prin
zvonuri, alarme false si apeluri telefonice, santaj, imitarea vocii unor personalitati cunoscute sau presiunea
psihologica asupra lor (amenintari, sechestrare). Este foarte posibil ca si arma – informationala a terorismului sa
faca parte c�teodata din panoplia mijloacelor folosite.

�n propaganda cenusie, nu se specifica sursa dar nu se declara fatis �mpotriva adversarului, abord�nd
subiecte senzationale ce vulnerabilizeaza publicul.

�n functie de metoda predominanta folosita, propaganda poate avea suport emotional, faptic sau persuasiv
(Cristea, D. p. 387).

Prima urmareste provocarea deliberata a unor trairi si adeziuni afective puternice, utiliz�ndu-se imagini, formule
verbale si simboluri cu mare �ncarcatura emotionala. Aceasta propaganda sta la baza manipularii populatiei cu
un nivel foarte scazut al instruirii, mai ales �n zonele de pe glob, unde predomina saracia si analfabetismul.

Propaganda cu suport faptic are la baza fapte c�t mai concrete dar special alese, dupa criteriile dorite si se
�mpleteste �n general cu cea persuasiva, prin utilizarea abila a regulilor retorice pentru captarea afectiva si
intelectuala a auditoriului.

Daca manipularea este o componenta curenta a vietii sociale contemporane, fiind legata nemijlocit de exercitarea
puterii si a controlului social, se pune problema rezistentei la manipulare si contracararea ei.

Masurile privesc at�t planul personal, c�t si cel institutional. De mare importanta este asigurarea unei protectii
psihologice de calitate. si cum "confruntarea se produce pe terenul psihic al omului, acolo unde se formeaza
opiniile, convingerile si atitudinile, c�stiga cel care reuseste primul si mai consistent sa �ntareasca sau sa
modifice �n sensul dorit trairile psihice ale luptatorului" (Hariuc, 1994, p. 65). Este necesara stabilitatea
convingerilor, potentarea trasaturilor de personalitate pentru a face fata situatiilor limita, dar si cunostinte
teoretice legate de psihologia sociala.

Strategia activitatilor de contracarare trebuie sa vizeze sursa (de unde provine manipularea), factorii care
intermediaza comunicarea, motivatia, mijloacele tehnice folosite, caracteristicile tintelor vizate, monitorizarea
permanenta a efectelor provenite datorita manipularii, dar si datorita contracararii ei. Toate acestea necesita
resurse umane, materiale si financiare, de care nu dispun toate tarile mici si mijlocii.

La nivel individual, se cere un nivel de analiza si autoanaliza aprofundat, alternarea momentelor de detasare cu
cele de implicare (Ficeac, 2004, p. 194), identificarea discontinuitatilor, cautarea motivatiilor ascunse, folosirea si
compararea unor surse de informare independente si chiar o anumita independenta fata de g�ndirea de grup.

***

De manipulare nu putem scapa usor. Razboiul psihologic este razboiul cu noi �nsine. Suntem manipulati, dar de
fapt, ne manipulam singuri, nimeni nu ne obliga.

Omul este un microcosmos si cine stap�neste legile acestui univers, stap�neste �ntreaga lume, detine puterea,
inclusiv cea militara.

Daca agresiunea este un atribut al puterii si puterea �nseamna cunoastere, victoria este de partea celui care stie
mai multe.

�n cazul nostru, �nseamna a fi la curent cu cercetarile stiintifice privind psihicul uman si principiile lui de
functionare �n grupul social, �nseamna aprofundarea cunoasterii de sine, dar si a celorlalti, a ceea ce este
dincolo de sine, care se �ntoarce la sine �ntr-un mod �mbogatit. Nu mai exista un "al nostru" pur, totul este
influenta, este rezultatul diversilor factori, cu un rol bine definit pe parcursul �ntregii vieti. Totul este
manipulare, constienta sau nu, negativa sau pozitiva, �n functie de interesele cui sunt satisfacute. Cel care
manipuleaza are constiinta sigura a beneficiilor pe care le urmareste, prin influentarea imperceptibila a persoanei
sau grupului vizat. Dar cel influentat, cel care-si schimba comportamentul din convingere sau din anumite ratiuni
pe care le �ntelege, o face si el tot pentru "interesul lui". La un moment dat, nu cumva aceste interese sunt
relative si cel care lupta pentru a obtine suprematia prin manipulare, s-ar putea la un moment dat, sa lupte
�mpotriva lui �nsusi ?! Dreptul de a interveni pentru a face dreptate, pentru a instaura democratia nu e cumva
un bine �ntors pe dos ?! E un "bine" al celor influentati, dar este si un " rau" al am�ndurora: agentul si tinta
manipularii – schimbarea se face, dar fara convingere, fara a �ntelege de ce au ales schimbarea. Nu cumva
insuficienta patrundere a sensurilor istoriei �i transforma din manipulatori �n victime ale propriei lor
manipulari ?!

Este un conflict din care sigur va c�stiga doar stiinta manipularii, ca arma a cunoasterii si autocunoasterii.
Razboaiele vin si trec, victoriile se transforma �n esecuri si invers, judecatorii istoriei sunt trecatori si deci
partinitori. Numai manipularea ram�ne vesnica, ca arma a amagirii si a trezirii, ca arma care nu ucide, ci doar
otraveste, si ceea ce este mai important, nu mori, ci, dimpotriva, renasti, dupa ce otrava a fost eliminata. Unii nu
vor s-o elimine…