Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Într-un studiu din anul 1981 al armatei de uscat a S.U.A. dat publicitatii si
intitulat „Analiza misiunilor de sustinere a focului" (Fire Support Mission
Analysis), se afirma fara echivoc faptul ca energiile înca ipotetice, dar care fac
de multa vreme obiectul cercetarii parapsihologiei „pot fara îndoiala, sa aiba
importante aplicatii si consecinte în domeniul militar". O succinta trecere în
revista a acestora evidentiaza urmatoarele categorii de obiective:
- depistarea si descifrarea prin tehnicile parapsihologice a continutului
documentelor secrete;
- localizarea instalatiilor militare secrete si urmarirea miscarilor de trupe si nave;
- controlul de la distanta a proceselor psihic-volitive ale cadrelor din
comandamente militare ale esaloanelor superioare si a oamenilor politici din
structurile puterii nationale;
- anihilarea de la distanta a persoanelor indezirabile si neutralizarea specifica a
sistemelor de armament de toate categoriile, inclusiv sateliti si rachete spatiale;
- antrenamentul propriu al trupelor specializate în misiuni de comando sau
interventii speciale.
Prin folosirea acestor metode, vointa si inteligenta oamenilor pot fi paralizate,
capacitatea combativa a armatei poate fi lichidata, iar populatia poate fi adusa la
stare de totala pasivitate.
Omul se raporteaza totdeauna la situatia în care se afla sau la cea în care s-ar
putea afla la un moment dat si evalueaza în permanenta sansele de reusita.
Aceasta evaluare induce stari care pot fi negative când omul considera ca are
sanse putine sau deloc de a face fata situatiei. Analizând conflictele care au avut
loc dupa cel de-al doilea razboi mondial, specialistii în actiuni psihologice au
previzionat ca o viitoare conflagratie va declansa la combatanti:
- reactii nevrotice anxioase acute; reactii de panica sub forma de rigiditate sau
activitate necontrolata;
- agitatie si fuga;
- reactii nevrotice depresive;
- reactii de genul epuizarii luptatorului;
- trecerea de la reactii nevrotice la traume psihice.
Aceste reactii nevrotice evolueaza de la stari suportabile la forme grave, adica de
la suspiciune pâna la panica sau demoralizare. Principalele trepte (stari negative
diferite ca intensitate) pe care le pot parcurge tulburarile de comportament
cauzate de influentarea psihologica sunt prezentate în continuare.
Întelegem astfel, prin zvon, idei, relatari, afirmatii sau presupuneri ce pot fi în
întregime false sau continând unele elemente adevarate, dar distorsionate în
raport cu situatia si centrele de interes ale unor indivizi sau colectivitatea
determinate.
În lansarea si asigurarea circulatiei zvonurilor se mizeaza pe unele caracteristici
ale acestuia:
- noutatea;
- plasarea actiunii sub aspectul consecintelor în viitor;
- corelarea continutului sau cu sperantele, asteptarile, aspiratiile si temerile
indivizilor sau colectivitatilor.
În conditiile în care are loc împletirea continutului informatiei cu interesele si
aspiratiile celor ce receptioneaza, zvonul poate determina stari de spirit curente
de opinii, atitudini si comportamente specifice mesajului transmis.
Ca forma specifica de comunicare, îndeosebi interpersonala, zvonul are la baza o
serie de mecanisme psihologice ce exploateaza unele caracteristici general-
umane, cum ar fi:
- curiozitatea;
- dorinta unor oameni de a se arata ca fiind bine informati, depasind informatia
oficiala;
- tendinta de a amplifica o stire prin elemente si comentarii personale;
- reactia fireasca de a transmite mai departe o informatie, anumite stari psihice
(nemultumire, anxietate) etc.;
- capacitatea imaginativa si anticipativa, nevoia de a integra necunoscutul într-un
univers cunoscut, de a transmite noutatea imediat.
Jean Delumeau explica psihologic zvonul prin credulitatea maselor [Jean
Delumeau, Frica în Occident, vol.1, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1986, p.291.].
Zvonurile analizate de acest autor se brodau pe doua elemente: frica si gândirea
magica. Frica, emotia absolut fireasca, ne face uneori sa vedem primejdia mai
mare decât este ea în realitate. Anxietatea patologica conduce la reactii
dezaptative si se fondeaza pe situatii si elemente periculoase inexistente.
Receptarea si retransmiterea continutului zvonului sunt potentate si de
importanta pe care fiecare individ o acorda datelor vehiculate prin intermediul
acestuia. În lipsa adevarului sau corespunzând pe de-a-ntregul realitatii, este
suficient ca informatia sa se transmita fara încetare din om în om pentru ca
zvonul sa-si realizeze circulatia dupa o logica proprie, în care distorsiunea
informatiei este o conditie fundamentala pentru a se putea manifesta si actiona,
pentru a se putea propaga.
Daca privim propagarea ca un fenomen obiectiv ce este un produs al comunicarii
intragrupale si intergrupale, putem nuanta întelegerea factorilor care maresc
posibilitatile de grupare, gradul de omogenitate si asezare spatiala, de coeziune
spirituala si comunitate de interese si importanta temei, concordanta dintre
continutul mesajului si motivatiile individuale si de grup. Cu cât e mai mare
interesul mediu în cadrul colectivitatii cu atât cresc sansele de raspândire a
zvonurilor. Pe timpul transmiterii zvonurilor, apare ca proces specific modificari
si distorsiuni ale informatiei pe care le contine [Coord. Jean Niculescu - Psihicul
si realitatea câmpului de lupta, Ed. Militara, Bucuresti, 1979, p.189.].
Dezinformarea este considerata astazi un fel de mesaj, mai mult sau mai putin
explicit, un fel de comunicare de tip special între dezinformator si tinta sa. Poate
lua forma unei declaratii, unui gest semnificativ sau adoptarii unei anumite
atitudini. Pentru a se numi dezinformare trebuie sa existe alegerea deliberata,
intentia de manipulare sau exercitare a influentei. Mesajul nu este decât unealta
cu care se cauta ca un subiect selectionat sa actioneze în sensul dorit. Se
dezinformeaza mai putin pentru a convinge, cât pentru a conduce câtre un tel
care, de regula, este ascuns. Se actioneaza pentru a forta alegerea unei anumite
directii de catre o persoana sau grup, fara însa sa li se permita libera apreciere.
Putem considera ca dezinformarea este forma psihologica a subversiunii. Ea
vizeaza destabilizarea unui grup, stat sau societati, subminarea capacitatii sale de
rezistenta, fara a fi necesara punerea în actiune a fortelor armate; cel mult
pregatirea conditiilor pentru intrarea acestora în actiune si aceasta numai daca
actiunea militara se dovedeste a fi absolut necesara. Caci cele doua forme de
lupta, cea fizica si cea psihica, se completeaza reciproc ceea ce permite o
anumita variatie a nivelului de violenta în functie de conditiile concrete.
Arma sau stare psihica, dezinformarea este obiectul unor multiple abordari, în
care gasim implicata subiectivitatea fiecaruia. Termenul în sine este de data
recenta, începându-si „cariera” în mediul sovietic înca din anii 1920.
Dezinformarea desemna un arsenal de mijloace cunoscute sau oculte destinate
influentarii guvernelor straine, discreditarii opozantilor politici, în special
emigranti, subminarii încrederii între aliatii ostili Uniunii Sovietice, falsificarii
aprecierilor adversarilor privind realitatea. Lenin da un nou impuls noului
procedeu. Dzerjinski, definea fara greutate un sistem de arme destinat
compensarii inferioritatii fortelor armate sovietice. Înca din 1917 el scria:
„Comunistii trebuie sa fie pregatiti sa foloseasca la nevoie tot felul de siretlicuri,
planuri si stratageme ilegale, sa nege si sa ascunda adevarul. Cuvintele mele erau
alese în asa fel încât sa provoace ura si confuzia, nu pentru a convinge adversarul
ci pentru a-l disloca nu pentru a-i îndrepta greselile ci pentru a-l distruge,
maturându-i structurile de pe suprafata pamântului"[Barron John, K.G.B.,
Elsevier - Sequoia, 1975.]. Acelasi autor în lucrarea „Ancheta asupra KGB"
defineste dezinformarea ca fiind „propagarea constienta si deliberata a faptelor si
opiniilor eronate". G. Veraldi în prefata lucrarii lui Pietre Nord îi indica scopul
printr-o exprimare deosebit de semnificativa: „Crearea unei realitati false atât de
convingatoare încât adversarul sa o considere justa"[Nord Pierre, L'intoxication,
Livre de poche, 1971.].
Captarea încrederii unui factor de decizie. Exista cel putin doua modalitati de a
actiona asupra unei personalitati sau asupra unui grup mic decizional prin
intermediul liderului sau. Se poate încerca, adesea dupa o pregatire care dureaza
ani, infiltrarea unui agent în anturajul unui factor de decizie sau instalarea lui
într-un post ce incumba o mare responsabilitate pentru ca apoi influenta acestuia
sa serveasca la reorientarea deciziilor. Se cunosc numeroase exemple reliefând
aceasta modalitate care îi întrebuinteaza pe agentii acoperiti ai serviciilor de
informatii. Semnificativa pentru aceasta modalitate a dezinformarii afacerea
Guillaume. Serviciile secrete ale R.D. Germania au reusit sa infiltreze pe unul
dintre agentii lor în rândurile celor mai apropiati colaboratori ai cancelarului R.F.
Germania. În momentul în care a fost demascat, cancelarul Brandy a fost nevoit
sa demisioneze si a fost ales noul cancelar H. Kohl.
BIBLIOGRAFIE