NR. 4/99 ACTIUNI PSIHOLOGICE DESFASURATE IN CONFLICTELE SECOLULUI AL XX-LEA Lt.prep.univ. Mihai Solescu I. Actiunile psihologice in razboi.

Obiective si semnificatii contemporane De-a lungul istoriei, numeroasele actiuni desfasurate cu intentia de a influenta moralul adversarului, care uneori si-au pus in mod decisiv amprenta asupra deznodamantului unor confruntari militare, au demonstrat importanta deosebita a acestora. Aparitia actiunilor psihologice, menite sa influenteze moralul luptatorilor, este indisolubil legata de evolutia fenomenului militar, in cadrul caruia s-au cristalizat si dezvoltat pe parcursul unor indelungate epoci istorice. La inceput, actele de incurajare a luptatorilor proprii, de inducere in eroare si de infricosare a adversarilor faceau nemijlocit parte din actiunile de lupta, confundandu-se adesea cu acestea. O data cu evolutia modalitatilor de organizare si ducere a razboiului, a gandirii militare si, in special, a cunoasterii factorilor care determina obtinerea victoriei, precum si a modalitatilor de influentare a comportamentului luptatorilor, activitatile pe care in limbaj actual, le denumim actiuni psihologice, se diferentiaza treptat, devenind o componenta distincta a conflictului militar. Pentru ducerea razboiului psihologic s-a derulat un intreg arsenal de forme si mijloace, de metode, procedee si tehnici subtile de influentare a constiintei, a modului de gandire si a comportamentului indivizilor, a starilor psihice si morale, a climatului psihomoral si fortei de actiune a colectivitatilor militare. In prezent specialistii militari, dar mai cu seama derularea evenimentelor din lumea contemporana, pun in evidenta faptul ca in rezolvarea conflictelor militare dintre state se manifesta tot mai accentuat tendinta de trecere de la politica de forta si dictat la forme subversive de agresiune, care utilizeaza pe scara larga actiunile psihologice. In noua viziune, la forta armata se apeleaza doar in situatii limita, indeosebi prin interventii rapide, surprinzatoare in zonele nodale, destabilizate sau in curs de destabilizare, prin actiuni psihologice. Acest mod de actiune este preferat de unele state si ca urmare a faptului ca, in prezent, mai mult ca alta data, atunci cand actiunile intreprinse de un stat impotriva altui stat sunt evident agresive, aducand atingerea integritatii teritoriale si manifestarii suveranitatii sale, O.N.U. prin organismele de care dispune, poate recurge la masuri destinate sa puna in miscare mecanisme in vederea solutionarii situatiei. In consecinta, atat cei care urmaresc sa-si impuna prin forta propriile interese cat si cei care vor fi obligati, in acest caz, sa-si apere identitatea, stabilitatea si unitatea teritoriala studiaza posibilitatile de intrebuintare a actiunilor de influentare

psihologica. II. Actiuni psihologice desfasurate in conflictele secolului al XX-lea 1. Primul razboi mondial Marea conflagratie de la inceputul secolului al XX-lea, declansata de marile puteri pentru impartirea zonelor de influenta si dominatie, a fost insotita, totodata, de amplificarea luptei de eliberare nationala si sociala a popoarelor oprimate sau care nu-si infaptuisera inca dezideratul unitatii statale. Diversitatea de interese si pozitii sa reflectat si in modul de desfasurare a actiunilor psihologice in general si a propagandei in special, care s-au caracterizat printr-o mare varietate de obiective si implicit de metode utilizate. Gradul inalt de complexitate si amploare ridicata a actiunilor psihologice initiate pe parcursul Primului Razboi Mondial sunt exprimate si de evolutiile inregistrate pe plan organizational. In aceasta perioada apar primele structuri organizatorice ale serviciilor de propaganda. Astfel in august 1915 este creat in Franta Serviciul de propaganda prin aviatie, urmat la scurt timp de Biroul de propaganda din Germania si Biroul de propaganda de razboi din Anglia. In anul 1917 apare ca inventie a unui artilerist francez prima bomba cu manifeste, capabila in vremea aceea sa imprastie printr-o lovitura circa 400-500 manifeste. Radioul si presa sunt intrebuintate cu eficienta tot mai ridicata pentru propaganda in cadrul armatelor, dar mai ales in randul populatiei interesate de mersul evenimentelor. Se intensifica utilizarea pe scara larga a spionilor, din categoria acestora fiind captate persoane din cele mai diferite medii. Minciuna, ipocrizia, specularea curentelor de opinie defavorabile statelor adverse sau impletit sub diverse forme in emisiunile radio, in presa, publicatii, manifeste, redactate sau elaborate de serviciile de presa ale marilor puteri. Prin intreaga gama a mijloacelor de razboi psihologic se incerca sa se arunce responsabilitatea declansarii conflagratiei asupra adversarului sa-l calomnieze, sa-i speculeze greselile politice, militare si propagandistice, sa se exagereze pierderile inamicului, sa se stimuleze ura impotriva acestuia. Din randul mijloacelor destinate influentarii morale a luptatorilor nu au lipsit stimulentele materiale banii, pamanturile, diverse avantaje promise cu abilitate militarilor pentru a-i determina sa participe la razboi. Primul razboi mondial a scos in evidenta cu deosebita putere influenta factorului moral asupra fortei combative a armatelor. In acest cadru, actiunile psihologice au capatat o amploare deosebita. Caracterul de masa al influentelor propagandistice exercitate prin presa, radio, manifeste imprastiate din avion, structurile organizatorice create in scopul coordonarii actiunilor psihologice nu fac decat sa confirme importanta majora acordata acestui domeniu de confruntare. Tendinta manifestata chiar prin organismele create de conlucrare si interconditionare a actiunilor cu alte organisme politice, diplomatico-economice, propagandistice demonstreaza ca

procesele de organizare si desfasurare a razboiului psihologic depasesc cu mult domeniul strict militar. Gradul de dezvoltare a mijloacelor, metodelor si procedeelor razboiului psihologic in perioada dintre cele doua mari conflagratii ale secolului nostru este caracterizata sugestiv de faptul ca arma psihologica este apreciata ca una cu o eficienta uluitoare, la indemana celor ce vor sti sa se foloseasca de ea. 2. Al doilea razboi mondial Cea mai mare conflagratie a secolului al XX-lea a mobilizat pe frontul actiunilor psihologice sute de mii de oameni, de cele mai variate profesii, de la savanti, ingineri, inventatori pana la comercianti, actori si muncitori cu diverse calificari. Formele si mijloacele ducerii razboiului psihologic au urmat un proces evolutiv deosebit de intens si rapid. Unele surse atesta ca Germania nazista a folosit numai la structurile propagandei psihologice peste 15000 de oameni de la inceputul operatiunilor militare. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, dar si mai tarziu s-au intreprins actiuni psihologice de amploare, care au fost pregatite meticulos si desfasurate cu un profesionalism deosebit. Specialistii au combinat cu maiestrie metode diverse: de la zgomotele pentru impresionarea adversarilor la intense companii propagandistice. Asa de pilda, aviatia germana de bombardament in picaj a folosit sirenele stukasurilor pentru a demoraliza unitatile atacate, iar americanii au montat pe tancuri difuzoare de mare putere, pe care le-au folosit in luptele de urmarire, pe frontul de vest. Difuzorul, ca arma de influenta directa asupra moralului unitatii lor aflate in situatii grele a mai fost plasat pe avioane si nave de debarcare in scopul transmiterii unor mesaje variate: somatii sau apeluri directe, inregistrari de muzica ori de zgomote caracteristice campului de lupta. In cadrul mijloacelor utilizate, un rol deosebit l-au jucat in aceste actiuni, alaturi de emisiunile radio, si manifestele. Tiparite in toate limbile vorbite de destinatari, raspandite pe cele mai diverse cai, ele au patruns in toate mediile in care era nevoie sa se exercite o inraurire asupra militarilor si populatiei. De la primele bombe cu aceasta utilizare din primul razboi mondial s-a ajuns, spre sfarsitul celei de-a doua conflagratii mondiale, la incarcaturi cu o capacitate de 40.000 50.000 de manifeste. Astfel, anglo-americanii au lansat in cursul anului 1944 circa 300 milioane manifeste pe luna, iar in perioada 10 iunie 1945 10 iulie 1945, numai in zona Malayeziei, Filipinelor si Noii Guinee au fost raspandite 7 milioane de manifeste redactate in toate limbile si dialectele respective. O alta metoda utilizata a fost cea a folosirii ziarelor si a altor documente false. De altfel, intrebuintarea ziarelor false este foarte veche, metoda fiind folosita si de francezi intre cele doua razboaie mondiale, cand acestia au introdus in interiorul Germaniei numere false din ziarul Schwarze Korps, care era editat de trupele SS germane.

Dar cea mai complexa operatie de acest fel a fost Fulgi de ovaz, desfasurata de grupul Moral operations, condus de Pentagon. Actiunea a constat in introducerea in ascuns, in plicuri postale, a unor materiale politice si materiale carora li se adaugau manifeste, caricaturi, pliante, anunturi, scrisori, fotografii cu insemnari de felul urmator: In timp ce tu lupti, iata ce-i fac sefii vostri sotiei tale; In vreme ce tu induri sacrificiile frontului, iata cum petrec superiorii tai. S-au mai folosit: timbre caricaturi, cu imaginea lui Hitler, imagine care, privita atent, seamana cu o broasca testoasa; scrisori cu prioritate, aparent elaborate de serviciile de propaganda ale Ministerului de razboi german, scrisori care, dupa un titlu echivoc, contineau materiale antihitleriste si defetiste; copii ale cotidienelor germane, fidele ca forma, dar cu continut antinazist, trimise familiilor germane pe adrese aflate din cartile de telefon; brosuri oficiale ce se bucurau de circulatie libera in Germania, carora li se adaugau materiale care semanau neincredere si panica, sugerand ca ar exista o miscare clandestina impotriva regimului, intitulata Das Neye Deutschland. Materialele ce insoteau brosura erau scrise rudimentar, urmarindu-se accentuarea ideii de editare a lor in conditii de clandestinitate. Pentru ca actiunea sa reuseasca s-a cercetat cu atentie reteaua postala germana, obtinandu-se date asupra normelor si practicilor existente in transportul si distribuirea corespondentei prin posta, asupra sistemelor de francare, scutirilor de taxe, precum si asupra modului de lucru al cenzurii germane. Concomitent, s-a desfasurat o intensa activitate pentru: procurarea hartiei, cernelurilor si masinilor de tiparit, toate identice cu cele folosite in Germania, a mostrelor de marci postale, de imprimate, plicuri si saci de corespondenta; antrenarea in secret a pilotilor destinati actiunilor; redactarea, tiparirea si ambalarea materialelor conform obiceiurilor germane, pentru a nu trezi suspiciuni; procurarea de nume si adrese ale familiilor germane si de liste cu numele si adresele soldatilor germani din birourile furierilor si serviciile de posta militara germane; scrierea acestora pe plicuri, de mana sau cu ajutorul masinilor de dactilografiat etc. Serviciile de informatii au procurat chiar scrisori vizate de cenzura germana dupa care s-au pregatit exemplare asemanatoare nume, adrese si copii ale plicurilor adresate unor intreprinderi mari cu sediul in principalele localitati germane conducerea postei germane, exasperata, a interzis chiar, la un moment dat, expedierea corespondentei neoficiale sau necomerciale. Ducerea razboiului psihologic a necesitat, alaturi de mijloacele specifice acestei confruntari, o mare diversitate de aparate de transmitere, codificare si decodificare a informatiilor, care si-au dovedit utilitatea in organizarea campaniilor de intoxicare si inducere in eroare a inamicului. Activitatea multiplelor retele de spionaj economic sau militar a facut ca dispozitive special realizate, cum au fost masina de scris in mai multe limbi, tip Varitiper, sau complicatele aparate de codificare decodificare, de tipul Ultra sau Enigma, sa nu poata fi tinute mult timp in secret. Capturarea acestora a

sporit complexitatea si dificultatea masurilor ce se impuneau a fi adoptate pe linia razboiului psihologic. Este cunoscuta hotararea tragica pe care a fost nevoit sa o ia primul ministru britanic, W. Churchill, de a nu evacua populatia civila din localitatea engleza Coventry, desi se cunostea precis ca aviatia hitlerista va dezlantui un bombardament puternic asupra ei, intrucat ar fi convins conducatorii nazisti - care aveau numai banuieli de faptul ca englezii dispuneau aici de toata aparatura de interceptie si decodificarea necesara informarii asupra convorbirilor si planurilor imediate si de perspectiva ale comandamentului hitlerist, probleme care se transmiteau in sistemul considerat secret al legaturilor germane. Acest exemplu, ca multe altele oferite de experienta celui de-al doilea razboi mondial, ne dovedeste sacrificiile si manevrele necesare chiar cu pierdere premeditata de vieti omenesti pentru a insela sau a orienta pe alte piste opinia si banuielile inamicului, in beneficiul propriu. In decursul celor sase ani de ostilitati au fost incercate tot felul de metode si procedee de influentare a omului. Acestea vizau, in primul rand, intarirea moralului trupelor si populatiei proprii prin cultivarea increderii in victoria finala, popularizarea eroismului dovedit in lupte, crearea de avantaje materiale de tot felul, aduse la cunostinta celor vizati prin ziare, fotografii, afise, manifeste, statii si emisiuni radio, diverse instalatii de amplificare montate pe masini, tancuri, dirijabile si avioane etc. O mare dezvoltare au luat actiunile psihologice indreptate impotriva trupelor si populatiei inamice. Acestea erau desfasurate de asemenea, in forme si modalitati adecvate scopului propus. Printre cele mai frecvente mijloace utilizate in acest sens se numara biletele de libera trecere pe care soldatii sau populatia inamica le puteau folosi pentru trecerea frontului in care se descriau si conditiile bune de trai oferite. Ingeniozitatea si inventivitatea au mers pana acolo incat s-au folosit proiectii pe nori sau pe alte elemente naturale (paduri, stanci), cunoscand ca in armata inamica luptau militari cu un nivel de civilizatie mai scazut (africani) pe care incercau sa-i impresioneze in acest mod, pentru a le diminua capacitatea de lupta. Multitudinea acestor forme si procedee pare practic inepuizabila. Diversiune, port-voce, megafoane, prin care se imitau cele mai infricosatoare zgomote si suieraturi, pot continua lista acestor exemple. Postul de radio B.B.C. (Radio Londra) a confectionat nenumarate zvonuri. Se stie ca, pentru a-i determina pe muncitorii germani sa revina la locul de munca, dupa bombardamentele navale ale englezilor, Goebbels a anuntat ca la cantinele muncitoresti se vor distribui ratii speciale de ciocolata si hrana. Un post de radio englez, care se dadea drept post de radio german, a preluat aceasta stire adaugand ca ciocolata si hrana promise sunt impregnate cu un drog menit sa stimuleze puterea de munca. Acest fapt a provocat obtinerea unei parti a muncitorilor de a da curs invitatiei de teama consecintelor drogului amintit. Un moment important in evolutia procedeelor de influentare psihologica in perioada postbelica l-a avut socul atomic provocat prin intrebuintarea bombei nucleare la 6

si 13 august 1945 asupra oraselor japoneze Hirosima si respectiv Nagasaki. Dezastrul nuclear produs atunci in Japonia si-a pus amprenta asupra razboiului psihologic, dar nu i-a subliniat esenta, ci mai degraba i-a majorat importanta. Generalul american George Patton afirma ca in ultima instanta luptele se castiga tot prin intimidarea adversarului si prin cultivarea la militarii proprii a unor calitati morale precum respectul de sine, disciplina, mandria, sentimentul datoriei, la care generalul englez Montgomery adauga conducerea responsabila si hotarata, camaraderia si devotamentul fata de cauza nobila. 3. Razboiul din Vietnam Razboiul din Vietnam ofera noi exemple si in domeniul actiunilor psihologice. Printre realizarile tehnice exprimate in Vietnam a starnit interesul specialistilor bomba sonora, lansata de americani, prin care in vacarmul de impuscaturi, explozii si uruit de diferite motoare, un megafon nevazut acopera tot zgomotul cu plansul unui copil vietnamez, plans ce creste mereu in intimitate si se transforma la un moment dat intr-o voce rasunatoare, care printre scrancete, implora: Taticule draga, vino acasa mi-e foame mi-e frig .... Semnificativ este si faptul ca fiecarui locuitor vietnamez i-au fost destinate anual circa 1000 de manifeste. Cu tot excesul de mijloace tehnice de razboi psihologic intrebuintate de S.U.A. in Vietnam este destul de raspandita in randul specialistilor americani ideea ca guvernul Satelor Unite a neglijat in mod regretabil folosirea tehnicilor moderne in domeniul psihologiei comportamentului si al stiintelor sociale. S-a afirmat chiar ca razboiul din Vietnam a fost pierdut, de fapt, in fata ecranelor televizoarelor din America, aceasta critica la adresa mijloacelor de informare in masa americane lasand sa se intrevada opozitia opiniei publice din S.U.A. fata de acest razboi. In Vietnam si mai recent, in zona Golfului Persic, de pe elicopterele dotate cu difuzoare puternice se adresau fostilor camarazi, cei care se predasera la inamic, comunicandu-le ca sunt bine tratati si ca trebuie sa procedeze si ei la fel, daca vor sa traiasca si sa-si revada familia. Metoda a fost numita Voci din cer. Un exemplu edificator privind folosirea acestui mijloc de influentare psihologica il constituie operatia psihologica desfasurata de trupele americane, cunoscuta sub numele de Big One Red. Aceasta a consta in persecutarea inamicului pe timp de noapte de catre elicopterele de propaganda speciala, cu ajutorul transmisiilor (emisiunilor) puternice prin care se urmaresc sa se impiedice somnul si odihna luptatorilor din guerila vietnameza ascunsi in sate, in asa fel incat ziua sa fie vlaguiti, fara puterea de a mai actiona cu eficacitate. Astfel, dupa lasarea intunericului, intre 100 noaptea si 600 dimineata, satele erau survolate de elicoptere care transmiteau mesaje foarte puternice. Pe benzile de magnetofon erau inregistrate apeluri nostalgice adresate barbatilor din Vietnam, pentru a-i face sa se gandeasca la cei dragi de acasa, sau sunete sinistre reprezentand fantomele luptatorilor din vietnamezi ucisi, care nu si-au gasit linistea. Aceasta metoda a fost numita tactica sufletelor fantoma si se baza pe faptul ca luptatorii vietnamezi erau foarte superstitiosi in privinta decesului

departe de casa si inmormantarii lor in locuri necunoscute si nemarcate. Provocarea fricii, a obsesiei de a muri de pe urma bombardamentelor aeriene reprezinta un alt obiectiv aflat in atentia specialistilor care se ocupa cu planificarea si executarea actiunilor psihologice. In Vietnam, actiunile masive de bombardament executate de aviatia S.U.A. au fost insotite, la putin timp, de emisiuni prin statiile de radioamplificare sau de lansarea de manifeste in care luptatorii vietnamezi erau informati ca abia au scapat cu viata de teroarea bombelor, ca singura lor posibilitate de salvare este de a trece de partea autoritatilor sud-vietnameze si ca, in caz contrar, ii asteapta o moarte cumplita. Exagerarea greutatilor si privatiunilor razboiului, ale campului de lupta a constituit un scop major in atentia organizatorilor actiunilor psihologice. Prin evidentierea lipsurilor cu care se confrunta militarii pe timpul campaniilor si mai ales exagerarea lor sau chiar prin inventarea unor greutati inexistente, comandamentele armatelor urmaresc sa se influenteze negativ starea moral-politica a trupelor care li se opun, vointa lui de lupta, amagindu-le cu promisiunea unei vieti mai bune in prizonierat. Elocvent este in acest sens, continutul unui mesaj adresat de americani patriotilor sud-vietnamezi si militarilor din R. D. Vietnam: Esti bolnav? Ai fost ranit? prin cate greutati treci in prezent in fiecare zi esti tot mai aproape de moarte in singuratate, departe de casa, de stramosii tai Asculta: Poti sa scapi de viata. Preda-te si vei fi bine tratat!. In conditiile de lupta armata, intreaga masa de mijloace tehnice disponibile este pusa in joc pentru scaderea moralului trupelor adverse si ale populatiei, incitarea la renuntarea la lupta si trecerea de partea agresorului. Spre exemplu, intr-o singura zi, in conditiile actiunilor psihologice intreprinse de armata S.U.A. in Vietnam, au fost lansate 713 milioane de manifeste, 156.000 de afise, si s-a transmis un numar mare de emisiuni radio si de radioamplificare, totul cu scopul de a determina luptatorii din VietCong sa renunte la lupta si sa treaca in liniile americane. Razboiul din Vietnam, ca si conflictele ulterioare, nu au facut decat sa consolideze ideea ca domeniul psihologic este o componenta principala a razboiului. Atribuinduse diverse denumiri actiuni psihologice, aparare psihologica sau chiar razboi psihologic unele indicand esenta sa, iar altele demascand-o, aceasta categorie de actiuni dovedeste ca vointa de rezistenta poate fi amplificata, diminuata si in unele imprejurari, chiar infranta fara utilizarea armelor. 4. Razboiul din Malvine In razboiul din Malvine (1982), comandamentul britanic a folosit intens statiile de radio-emisie pentru a raspandi informatii denaturate. Englezii au ascultat emisiunile adversarului, le-au bruiat si au efectuat emisiuni false, pentru o induce in eroare serviciul de informatii argentinian, evitand cu abilitate transmiterea unor indicii care ar fi putut permite comandamentului argentinian sa aprecieze corect situatiile de lupta.

5. Razboiul din Golf Alaturi de factorii de ordin material, teritorial si geografic, precum si modul de rezolvare a problemelor din sfera logisticii, un rol deosebit de important in obtinerea succesului pe campul de lupta in Golf l-au avut actiunile de influentare psihologica si propagandistice. Desi sever cenzurate, informatiile comuniste prin mass-media internationala semnaleaza implicarea instantelor politico-militare din statele beligerante in organizarea si conducerea actiunilor de influentare psihologica si propagandistica a inamicului. Numeroase actiuni si declaratii ale celor mai inalte oficialitati politicomilitare ale partilor aflate in razboi au avut si o evidenta tenta psihologica si propagandistica: mesaje adresate soldatilor inamici de comandantul militar american al fortelor expeditionare si invocarea divinitatii musulmane pentru justificarea razboiului, chiar inscrierea pe steagul irakian a cuvintelor Allah e cel mai puternic, la initiativa presedintelui Saddam Hussein, ca si apelul la razboiul sfant sunt toate acestea exemple care sustin concluzia mentionata. De asemenea, sistarea prin dispozitii date de la cel mai inalt nivel, a obisnuitelor conferinte de presa si a comunicarii oricaror informatii cu privire la actiunile militare dupa declansarea operatiunilor terestre, nominalizarea oficialitatilor din sfera nivelurilor superioare ale conducerii politico-militare imputernicite sa furnizeze date despre aceste operatiuni si limitarea severa a accesului ziaristilor in zonele fierbinti releva preocuparea pentru a crea si sustine o anumita imagine si stare de spirit in randul populatiei si al militarilor. Cenzura, in acest conflict, afara de rolul sau principal de prevenire a scurgerii de informatii cu caracter militar a indeplinit si unul secundar, de mijloc psihologic. Analiza actiunilor psihologice care s-au desfasurat in razboiul din zona Golfului, cunoscute pana in prezent, au evidentiat la nivel strategic urmatoarele obiective (teme) majore ale schemei psihologice utilizate de combatanti: 1) Justificarea razboiului. Forta multinationala, avand ca purtator de cuvant S.U.A. si-a intemeiat legitimitatea actiunii pe principiile de drept international, (definirea agresiunii, respectarea granitelor) si pe consensul international privind condamnarea agresiunii Irakului. Au fost invocate in acest sens, Rezolutiile O.N.U., iar Rezolutia 678 a Consiliului de securitate a devenit pentru prima oara de la creerea O.N.U. si a declaratiei oficiale de razboi. Declansarea razboiului a fost atribuita exclusiv presedintelui irakian, care a invadat Kuweitul, in vreme ce Saddam Hussein a justificat anexarea Kuweitului ca fiind o corectare istorica a unor granite impuse samavolnic de colonialismul britanic. 2) Zdruncinarea (mentinerea) increderii in victorie. 3) Mentinerea increderii (respectiv neincrederii) in comandanti, planurile de razboi, tehnica si armamentul din dotare, in capacitatea logistica. In ceea ce priveste

superioritatea tehnicii si armamentului din dotare, aceasta a fost subliniata prin comunicarea Pentagonului cu discretie, ca Irakul afla permanent prin intermediul televiziunii, ce forte si cat de rapid sunt deplasate in Golf (realitatea fiind mai putin spectaculoasa), care sunt caracteristicile de lupta si posibilitatile armamentului si tehnicii din dotare. 4) Provocarea si mentinerea unei stari de nesiguranta. Forta multinationala a tiparit si lansat in acest scop peste patru milioane de manifeste adresate soldatilor irakieni, prin care li se cerea sa plece din Kuweit sau sa se predea: Ramaneti si veti fi ucisi, sau veniti la noi, unde veti fi bine tratati! De asemenea, televiziunea a transmis aspecte de la pregatirea pilotilor americani pe avioane Harrier, cu decolare si aterizare verticala, foarte temute de trupele irakiene in acelasi context se inscriu si amenintarile irakiene cu transformarea desertului intr-o mare de sange, ca si intentia declarata de a ridica o perdea de foc, prin incendierea petrolului deversat in Golf, in calea navelor aliate. Imaginile televizate ale prizonierilor maltratati, mareea neagra, puturile de petrol incendiate, acreditarea ideii unui desert de mine aveau drept scop mentinerea unui sentiment de nesiguranta si teama in randul efectivelor Fortei multinationale, iar imaginile civililor ucisi in bombardamente, ale ruinelor unor cladiri si altor obiective civile urmareau inocularea unui sentiment de vinovatie in randul pilotilor. Acelasi scop il viza si folosirea prizonierilor si ostaticilor drept scuturi umane. 5) Influentarea favorabila a opiniei publice. Printre mijloacele folosite in actiunile psihologice remarcam trei mari grupe: difuzarea in directia Irakului a unor emisiuni radio, editarea si raspandirea unor manifeste; imprimarea si difuzarea unor casete video si audio continand materiale de propaganda impotriva regimului de la Bagdad. Imediat dupa invadarea Kuweitului de catre Irak, in zona au inceput sa emita posturile speciale de radio Vocea Golfului; Vocea Kuweitului si Vocea pacii, apartinand Fortei multinationale si al treilea, celei irakiene. Prin emisiuni transmise de cateva ori pe zi, pe unde medii si ultrascurte s-au adresat militarilor irakieni apeluri la nesupunere si razvratire impotriva presedintelui Saddam Hussein si comandantilor lor, precum si indemnuri de a dezerta si a se pune sub pavaza aliatilor. S-au transmis, totodata, informatii si apeluri la rezistenta pentru populatia din emiratul invadat. De cealalta parte, prin intermediul Vocii pacii irakienii au transmis emisiuni prin care au dorit sa insufle militarilor occidentali sentimente de neliniste si amaraciune, insinuand infidelitatea sotiilor sau prietenelor lor. Fortele multinationale au lansat asupra pozitiilor trupelor irakiene din Kuweit peste 14 milioane de manifeste, prin care li se cerea sa dezerteze si sa se predea aliatilor. Raspandite, de regula, in cursul bombardamentelor aeriene, aceste manifeste

avertizeaza militarii irakieni ca vor fi infranti, ca ar putea muri daca nu se predau si totodata contineau diverse instructiuni pentru a dezerta. Textele de pe aceste materiale au fost scrise in limba araba, insotite de desene simple, infatisand siluete amenintatoare ale sofisticatelor arme din dotarea aliatilor sau faptul ca soldatii irakieni dezertori erau intampinati cu o masa buna, li se adresau folosind cuvantul frati, erau asigurati ca nu vor fi impuscati. De asemenea, unele manifeste contineau diverse caricaturi ale conducatorului irakian (de exemplu, Saddam Hussein calare pe un soldat epuizat si descult). O parte din manifestele lansate de avioanele aliate s-au adresat populatiei irakiene. Cele imprastiate in orasele din sud-estul Irakului prezentau desenul unei rakete si invitau pe locuitori, prin texte in limba araba sa se indeparteze de orase, pentru a fi la adapost de bombardamente. La mijloacele de ducere a actiunilor psihologice un aport substantial l-au adus televiziunea si presa. Pentagonul a vegheat cu discretie, ca inamicul sa afle prin intermediul televiziunii cat de rapid isi deplaseaza fortele armate in Golf, care sunt performantele fortelor sale armate si ale tehnicii de lupta din dotare. Prezentarea pe micile ecrane a conferintelor de presa, a marilor pierderi provocate partii adverse in urma bombardamentelor aeriene si a gesturilor rascolitoare de supunere si recunostinta ale militarilor irakieni facuti prizonieri, precum si a tratamentului omenesc de care acestia au beneficiat a avut, desigur, o eficacitate psihologica remarcabila, atat asupra combatantilor aliati cat si asupra irakienilor si opiniei publice de pretutindeni. La randul sau, presedintele Saddam Husseim a stiut sa faca din canalul de televiziune C.N.N., un purtator de cuvant al propriilor interese, permitandu-i sa transmita numai informatiile cenzurate. Imaginile pierderilor civile, vizitele sale in spitale, pilotii aliati prizonieri maltratati si doi dintre acestia condamnand agresiunea impotriva irakului pasnic, imaginile mareei negre si puturile de petrol imediate au urmarit inocularea unor sentimente de vinovatie, precum si obtinerea compasiunii si simpatiei opiniei publice internationale. Asadar, in razboiul din zona Golfului nu au vorbit numai armele; au vorbit si principiile si ideile, nervii si emotiile, credintele si opiniile, cuvintele si imaginile. Aceasta este simbioza dintre actiunile de influentare psihologica si cele militare, propriu-zise, care si in acest conflict s-a dovedit a fi organica. 6) Razboiul din Iugoslavia. Asa cum declara Milos Vasic, redactor al ziarului Kreme, singurul periodic independent de la Belgrad, explozia violentei a fost un razboi artificial, realmente produs de catre televiziune. Nu au fost necesari decat cativa ani de propaganda fara scrupule, feroce, sovina, intoleranta, expansionista, pro-razboi, pentru a avea suficienta ura ca sa inceapa luptele. Ziarista albaneza Violeta Prosi adauga ca dezintegrarea Iugoslaviei a inceput sub forma unui razboi mediatic.

Analistii militari apreciaza ca in cadrul crizei iugoslave componenta psihologica a razboiului informational s-a manifestat in toata complexitatea ei, influentand uneori decisiv, atat declansarea, cat si ducerea actiunilor militare dintre partile beligerante. In panoplia actiunilor psihologice specifice desfasurate, pe langa manipulare componente de baza s-au folosit propaganda, dezorientarea si dezbinarea, intoxicarea si intimidarea. Eficacitatea manipularii, de la palierul individual la cel de grup, a fost amplificata de folosirea mijloacelor de informare in masa (scrisa, vorbita, filmata), cele mai active sisteme prin care mesajele vehiculate au fost utilizate in mentinerea, consolidarea sau schimbarea unor imagini, opinii si atitudini ale combatantilor, comandantilor si factorilor de decizie politico-militara. Ca modalitati principale de influentare a constiintei si comportamentului uman in diferite etape ale conflictului au fost folosite:
sursa

stirilor: institutii specializate, personalitati publice, comandanti militari etc.; selectarea stirilor in functie de mesajul ce trebuie transmis la auditoriu; orientarea stirilor spre un anumit segment al populatiei (sau luptatori); plasarea stirilor: maximizarea sau diminuarea importantei care s-a acordat anumitor actiuni: lupte, acorduri de incetare a focului, luarea de ostatici, atrocitati; omiterea intentionata a unor parti sau elemente din continutul stirilor; coincidenta plasarii stirilor intr-un anumit context si la o anumita data; utilizarea de titluri sugestive; alegerea unor cuvinte si sintagme adecvate evenimentului prezentat; selectia atenta a fotografiilor si a imaginilor reale si virtuale; insotirea fotografiilor si/sau imaginilor prezentate de explicatii mai mult sau mai putin plauzibile. Aceste parghii de influentare si manipulare psihologica au fost aplicate pe scara larga in cadrul conflictului iugoslav. Planificatorii actiunilor psihologice au cunoscut bine componentele, interesele, obiceiurile, potentialul si dorintele combatantilor, adoptand cele mai bune tactici si strategii informationale in scopul realizarii obiectivelor propuse, folosind manipularea ca mijloc de lupta. In acutizarea dramei iugoslave arta manipularii s-a dovedit in multe situatii, la fel de eficace si actiunile militare, devenind un mijloc de lupta care a permis agresorului sa-si impuna vointa si sa-si justifice propriile actiuni, folosind cele mai subtile si mai perfectionate modalitati de sucit mintile, asa cum plastic se exprima Alvin Toffler. Dintre acestea, mai des folosite au fost:
acuzatia

de atrocitati; amplificarea hiperbolica a mizelor implicate in lupta;

demonizarea

si/sau dezumanizarea oponentului; polarizarea Cine nu e cu noi e impotriva noastra; pretentia pedepsei divine; meta-propaganda care discrediteaza propaganda celeilalte tabere. Din aceasta perspectiva conflictul constituie un exemplu elocvent de razboi manipulat. In acest context, modul de negociere al Acordului de la Dayton (octombrie 1995) care a pus capat ostilitatilor militare, evidentiaza o fatada a manipularii. Pentru a-i constrange pe sarbi ca accepte pacea, americanii au reusit sa convinga conducerea de la Belgrad ca vor actiona nemijlocit pentru restabilirea echilibrului fortelor in favoarea croatilor si a bosniacilor. Astfel, incepand cu luna ianuarie 1995, S.U.A a trimis in Croatia consilieri militari care s-au ocupat de reorganizarea si modernizarea armatei: ca urmare, fortele armate croate revigorate si mai bine inzestrate au reusit in august 1995 sa anihileze rezistenta sarbilor din R. S. Krajna. In cadrul discutiilor care au precedat incheierea Acordului de pace, negociatorii americani i-au amenintat pe sarbi ca vor antrena si moderniza in acelasi mod si armata bosniaca. Stratagema a functionat bine: presedintele Milosovici, pe frontul mentinerii embargoului si a determinarii situatiei interne din Serbia, a cedat in cele din urma semnand Acordul de Pace. Conflictul iugoslav a demonstrat ca in multe situatii mass-media a influentat luarea unor decizii politice de maxima importanta din partea O.N.U., U.E. si N.A.T.O. Aceasta influenta a devenit efectiva atunci cand televiziunea a produs panica in randul politicienilor si demnitarilor prezentand imagini halucinante prin exacerbarea evenimentelor. Asa s-a intamplat in Bosnia, la Sarajevo, in piata Mercale pe 5 februarie 1994, cand explozia unei bombe a provocat moartea a 68 de persoane si ranirea a aproximativ 200. Imaginile transmise de la locul masacrului au capacitat opinia publica internationala si ca urmare, la 9 februarie, la cererea secretarului general al O.N.U., Consiliul Atlanticului de Nord a autorizat folosirea fortei aeriene a N.A.T.O. pentru bombardarea pozitiilor sarbe. Ulterior actiunilor de bombardament, expertii O.N.U. au demonstrat ca de fapt proiectilul a fost tras din zona musulmana a orasului, dar ca stigmatizati au ramas sarbii. Sintagma atribuita conflictului din fosta Iugoslavie razboi fara invingatori releva si o alta fatada din perspectiva razboiului informational. Daca nu au existat invingatori a existat, in schimb, un mare invins sarbii care au pierdut razboiul de imagine chiar inainte de declansarea ostilitatilor militare, devenind apriori raspunzatori pentru tot ce se intampla rau in sfera ex-iugoslava. O disputa oarba pentru mediatizarea conflictului s-a desfasurat si intre serviciile de informatii specializate ale celor trei forte combatante. Desi toate erau formate din profesionisti, de audienta cea mai mare s-au bucurat in multe situatii, cele croate si

musulmane; in plina desfasurare a conflictului sarbo-croat, la inceputul verii anului 1992, serviciile de informatii croate au reusit sa difuzeze cu ajutorul asistentului social voluntar Stere Wit stirea potrivit careia sarbii au ca obiectiv copii pentru bani si pentru ca sunt mai usor de omorat. Suma mentionata era de aproximativ 30.000 lire sterline pentru fiecare copil ucis. Dupa sursa citata au fost ucisi 400 de copii si alti 11.000 au fost raniti. Aceasta informatie a fost transmisa imediat in ziua urmatoare in cadrul programului B.B.C. World News, care are o audienta de peste 300 de milioane de ascultatori din intreaga lume. Asa cum preciza generalul canadian Lewis Mc Kensie, fostul sef al contingentului Fortei de mentinere a pacii din Bosnia Hertegovina perceptia este adesea mai persuasiva decat realitatea. Prin declansarea crizei din Kosovo, drama iugoslava a intrat intr-o noua faza, a carei consecinta politico-militare sunt greu de estimat chiar si de catre planificatorii N.A.T.O., instantele europene si internationale. Posibila escaladare a conflictului in triunghiul sarbo-albanezo-macedonean va fi insotita permanent si de actiuni psihologice adoptate la noile realitati ale campului de lupta. III. Concluzii Specialistii militari apreciaza ca in ultimii douazeci de ani intrebuintarea psihologiei in scopuri militare a ajuns la maturitate. In prezent, se studiaza efectele psihologice ale noilor arme, caile de provocare a dezertarii sau de a-i opri pe luptatori sa se retraga in panica din lupta, metodele de rezistenta la spalarea creierului, cum poate fi manipulata frica, cum pot fi deformate in mod deliberat perceptiile de importanta militara, cum poate fi amplificat in mod sistematic stresul in timp de razboi, cum pot fi folosite caracteristicile psihologice ale diferitelor grupuri sociale. Asa cum afirma Alvin Toffer Singure armele cunoasterii, chiar incluzand folosirea mijloacelor de informare s-ar putea sa nu fie niciodata suficiente pentru a impiedica razboiul sau a-i limita extinderea. Dar nereusita de a elabora strategii sistematice pentru cazul lor e nescuzabila. Transparenta, supravegherea, monitorizarea armelor, blocarea serviciilor de comunicatii, propaganda, tranzitia de la totalitatea in masa la armele non-letale sau de putere ucigasa scazuta, antrenamentul si educatia, toate sunt elementele unei forme de pace pentru viitor.

Interventia terapeutica a psihologiei in prevenirea efectelor negative cauzate de solicitarile mediului militar Psiholog Catalina Soare Transformarile structurale si functionale care au loc la nivelul institutiei militare, produc implicatii psihologice relevante atat la nivelul organizatiei militare cat si a membrilor care o compun. Specificul activitatii militare se evidentiaza printr-o structura ierarhica multinivelara, subordonare stricta pe verticala, normare a activitatii prin regulamente, legi, ordine. Toate aceste note contureaza trasaturi de personalitate comune membrilor organizatiei. Se ridica intrebarea in ce masura o astfel de identificare de profiluri psihologice contribuie la modificarea conduitelor, atitudinilor. Profesia militara este puternic individualizata in societate. Militarii resimt existenta lor ca un grup distinct, caracterizat de valori si idealuri proprii pe care isi intemeiaza comportamentul si opiniile. Izolat prin specificitatea misiunii incredintate, conditia militarului este departe de a fi de invidiat, prin responsabilitatea pe care si-o asuma de a accepta sacrificiul suprem in serviciul natiunii. Acceptarea conditiei de sacrificat in mod neconditionat, depaseste cadrele unui autoritarism traditional sau ale unui patriotism demagogic. Responsabilitatea sociala a oamenilor in uniforma consta in apararea tarii cu armele, asumandu-si riscul major de a-si sacrifica viata. Aceasta responsabilitate face ca profesia militara sa nu fie de aceeasi natura cu profesiile civile. Sistemul de valori pe care se sprijina fortele armate in indeplinirea misiunilor este un altul decat cel al societatii civile, fundamentat de motivatia profesionala si motivatia pentru aparare. Motivatia profesionala este dimensiunea psihologica care determina asumarea neconditionata a riscurilor si mai ales a privatiunilor pe care le comporta meseria. Motivatia de aparare tine de perceperea pericolului si a gradului de amenintare resimtite la nivelul institutiei si a societatii, precum si sistemul de valori care motiveaza actiunile de interventie pentru inlaturarea situatiilor de insecuritate. La nivelul individului inglobat in organizatia militara, pot aparea o serie de disfunctionalitati, derivate dintr-un mediu excesiv organizat, planificat, ce poate genera stereotipii, dezinteres si lipsa de initiativa. Disponibilitatea totala fata de sarcinile de serviciu, privatiunile, restrictiile solicitarile de natura fizica si psihica, pot conduce la ideea de pierdere a libertatii individuale intr-un mediu perceput ca organizatie inchisa. Toate aceste particularitati pot genera disfunctionalitati si pot constitui surse generatoare de frustrare.

Frustrarea din perspectiva psihologiei este considerata drept o obstructie in calea realizarii unei necesitati, cu un halou in plan spiritual, declansat de aceasta zadarnicire alaturi de sentimentul ce rezida dintr-o astfel de situatie. Trebuie sa distingem intre frustrarea individuala si cea sociala care este mult deosebita nu doar sub raportul continutului si formei ci mai ales al complexitatii si consecintelor. Frustrarea poate avea efecte diverse: poate duce la agresiune, inteleasa ca o comportare sociala si individuala care are drept efect aducerea unor prejudicii fizice sau morale unor indivizi sau grupuri. John Dollard considera ca exista o relatie inevitabila intre frustrare si agresiune, prima determinand-o intotdeauna pe a doua. Frustrarea poate duce la slabirea capacitatilor de adaptare a individului sau grupurilor la conditiile de mediu social si fizic. Schimbarile la nivelul institutiei militare necesita interventia terapeutica a psihologiei care se desfasoara astfel in doua directii: (1) una de crestere a rezistentei psihice la solicitarile mediului militar (orientata spre interior) si alta (2) de crestere a rezistentei psihice in situatii de criza, in campul de lupta modern. Inlocuirea violentei extreme, cu arme subtile, a impus realizarea unui nou cadru de securitate, care sa corespunda realitatilor sociale. Noile modalitati de agresare nesanctionate juridic si nici condamnate de opinia publica, sunt forme de agresare ascunsa, de tip informational. In loc de a masa trupe la frontierele natiunii de cucerit se folosesc o multitudine de procedee tehnice care se infiltreaza la nivelul autoritatii provocand disfunctionalitati si dezordini sociale. In functie de noile amenintari se impune reorganizarea armatei in vederea asigurarii starii de securitate, ca stare de normalitate care protejeaza libertatea individului si a colectivitatilor umane. In acest context se modifica pregatirea militara, pregatirea psihica a luptatorului, care trebuie sa faca fata situatiilor de criza si campului de lupta modern. Campul de lupta modern reprezinta cauza principala a traumelor psihice de lupta. Pentru a marii gradul de rezistenta psihologica si stabilitate emotionala se impune asigurarea permanenta a asistentei psihologice. Asistenta psiho-sociala trebuie sa aiba in vedere interactiunea a doi factori individul (militarul) si mediul lui de viata socio-economic, cultural si moral. Razboiul psihologic, agresiunea psihologica, operatiunea sau actiunea psihologica pot fi uneori mai agresive decat conflictul armat in ceea ce priveste efectele devastatoare asupra tintei, sau obiectului agresiunii. Presiunea la nivel informational consta in intensificarea transmiterii de informatii

catre adversar, prin diferite canale, mijloace, in vederea orientarii atentiei tintei spre aspecte nesemnificative ale agresiunii. Intoxicarea informationala, demonstratia de forta, intimidarea adversarului, epuizarea psihica a adversarului, inocularea neincrederii in categoriile de forte ale adversarului, erodarea increderii in comandanti, exploatarea starilor de apatie, descurajare, lansarea zvonurilor, subminarea increderii in propriile surse de informatie, reprezinta doar cateva mijloace ce fac parte din arsenalul agresiunii psihologice. Dezinformarea indiferent de caile prin care se propaga exista si se manifesta ca o vointa deliberata de a face rau, de a cuceri puterea prin toate mijloacele posibile. Marele ei inconvenient este acela ca sporeste in mod apreciabil vulnerabilitatea fata de actiunile dezinformative. Important este a cunoaste caile de manifestare si organismele care o pun in practica. In domeniul comunicarii inter-umane orice confruntare de idei cu suport informational devine suspecta. Dezinformarea reprezinta o piedica in calea liberei circulatii a informatiei. Vizand modificarea modului de a gandi si a actiona, sunt implicate o serie de tehnici de influentare psihologica si sociala a Eului, de restructurare a acestuia, de atacare a stabilitatii calitatilor evaluatoare ale acestuia. Atacandu-se centrul de greutate al constiintei, acest lucru are efecte si asupra perceperii deformarii realitatii, scaderea controlului emotional si reducerea rolului mecanismelor de aparare si de organizare a propriei subiectivitati. Notiunea de Eu joaca un rol deosebit in explicarea mecanismelor perturbatoare la nivelul individului. Eul sau imaginea de sine nu este decat perceptia de sine-insusi a individului, valorile pe care Insul le ataseaza la relatiile sale cu mediul, cu viata in general. Eul desi are un caracter organizat si coerent este flexibil in conceptia rogersiana, supus schimbarilor sub influenta conditiilor din exterior si a experientelor personale ale individului. Imaginea de sine, cunoaste o dezvoltare graduala tinzand sa se imbogateasca si sa conserve experienta dobandita de individ. Nefiind imobila, se poate modifica in relatiile cu altul in functie de evaluarile acestuia. In consecinta imaginea de sine functioneaza ca un mecanism reglator al conduitelor. Ca si componenta a sistemului personalitatii Eul este supus actiunii tendintei de actualizare. Aceasta actioneaza in directia conservarii si promovarii Eului, a actualizarii potentialitatilor individului. Tendinta spre autodezvoltarea Eului reprezinta o forta interna puternic conditionata de factori sociali si de microclimat. Institutia militara poate influenta decisiv evolutia personalitatii indivizilor care o compun. Individul nu se apreciaza numai fata de propriile sale comportamente si experiente ci si prin introiectarea atitudinii altuia fata de sine insusi.

Aceasta raportare la alta apreciere, poate fi in opozitie cu propriul sau sistem de valori, cu propriile sale trairi subiective. In aceste conditii individul va incerca sa se ataseze unor comportamente pe care nu le resimte in plan subiectiv ca pozitive. Poate de asemenea sa ataseze un indice negativ unor comportamente pe care le resimte agreabile si conforme cu nevoia sa de actualizare. In urma acestei selectari a unor conditii de valoare subiectul are tendinta de a se valoriza pe baza unui sistem personal de valori, pe de o parte si pe de alta parte se va simti obligat sa deformeze propriile sentimente si impresii pentru a mentine si pastra conventia sociala. Se produce astfel un decalaj intre experienta totala si experienta constienta de sine, intre imaginea de sine si experienta traita. Individul traieste astfel sub incidenta unui dublu sistem de valori, unul ce provine din propria sa experienta si celalalt din relatia cu altul. In aceste conditii imaginea de sine e conforma asteptarilor celorlalti. Acest decalaj poate antrena procese de aparare prin care sunt respinse din constiinta acele parti ale experientei subiectului ce pun in pericol imaginea de sine. Consecintele pot duce la erori de identificare, la ghidarea inadecvata a comportamentului, la dezagregarea Eului. Dezvoltarea optima a personalitatii presupune valorizarea pozitiva. Atentia neconditionat pozitiva presupune suprimarea oricaror conditii de valoare impuse individului. Acest lucru inseamna ca experientele referitoare la imaginea de sine sunt valorizate in mod pozitiv iar subiectul percepe aceasta atitudine de valorizare neconditionat pozitiva din partea acestora. Daca individul este acceptat sau pretuit este acceptat neconditionat, putandu-si exprima propriile sale ganduri, sentimente, fara sa apara mecanismele de aparare. Experientele sale de nesiguranta, teama, ostilitate, inferioritate, vor fi reprezentate recunoscute la fel ca si cele de autentic, securitate, succes, afectiune. In mod neexplicit, cele doua situatii demonstreaza influenta proceselor pisho-sociale asupra dezvoltarii personalitatii in sens pozitiv, a maturitatii si implinirii fie in sens negativ al dezorganizarii si dependentei afective. Masuri de terapie propuse de Rogers sunt legate de tehnicile centrate pe subiect si pot produce o reducere a distantei dintre Eul real si Eul ideal, Eul ideal devenind mai realizabil si Eul real mai realist. Scopul psihoterapiei nu este acela de a rezolva o problema particulara ci de a ajuta individul sa se dezvolte, sa fie stapan pe situatie; responsabil de alegerile si respingerile sale. Terapia rogersiana considera ca individul se percepe el iususi ca fiind singurul capabil sa elaboreze mijloacele de alegere, de decizie. Conceptia rogersiana asupra pozitivitatii naturii umane, desi atractiva este departe de a convinge. Teoretizarea unei aspiratii care ar trebui sa fie caracteristica naturii umane, are o valoare morala incontestabila.

Nu este explicit modul in care tendinta spre autodezvoltare a naturii umane este conditionata de factori sociali, de microclimat. Care este rolul factorilor psiho-sociali in reglarea organismului? Care este relatia intre experienta sociala si imaginea de sine? Cum influenteaza mediul realizarea imaginii de sine? Nici o tensiune nu este autentica la nivelul individului? Este o solutie detasarea de realitatea exterioara in elaborarea unor idealuri in realizarea Eului? In organizarea Eului se realizeaza un proces continuu de identificare. Cautarea continua a propriei identitati se realizeaza prin identificarea constiintei umane cu rolurile sociale. Omul este mai mult decat rolurile pe care le joaca, dar fiecare din aceste roluri concura la formarea identitatii. La nivelul institutiei militare, se poate declansa o criza de identitate, legata de modelul inchis care la o prima aproximare limiteaza procesul de identificare. Conformismul ca expresie a incongruentei intre comportament si imaginea de sine poate duce la atrofierea identitatii Eului. Supunerea neconditionata a indivizilor in fata imperativului trebuie. Dincolo de acest conformism, individul se identifica cu mentalitatile grupului din care face parte. Mucchieli defineste mentalitatile ca fiind acele atitudini care genereaza comportamente tipice proprii clasificandu-le in functie de modalitatile de raportare diferita la lume. Experienta de viata comuna joaca un rol determinant. 1. Toti indivizii intalnesc situatii care ii vor marca. 2. Aceste situatii lasa urme afective de nesters. 3. Aceste urme afective influenteaza perceptia lumii, atitudinile si reactiile ulterioare ale unei persoane. 4. Aceste urme afective se pot constitui sub forma unor reguli de viata sau convingeri, credinte. 5. Aceste reguli pot fi considerate drept concluzii psihologice la care a ajuns individul in urma situatiilor traite. 6. Aceste urme afective sunt mai mult sau mai putin comune. Ele determina nivelul diferentelor de mentalitate: mentalitati culturale largi, mentalitati ale grupurilor, mentalitati individuale. Exista riscul atrofierii identitatii Eului si substituirea lui cu mentalitatile grupului social, ale organizatiei militare. Individul se supune rigorilor institutiei climatului de ordine si disciplina, sistemului de norme si valori specifice institutiei militare pe baza unei stari de pierdere a

identitatii Eului manifestata printr-o incapacitate a comportamentului lui de sine si fata de sine. Mijloacele psihiatrice si terapeutice preventive in armata reprezinta un set de masuri complexe de aparare psihologica. In baza unui studiu efectuat de Appel si Beele s-a ajuns la concluzia ca in situatia de criza prabusirea emotionala este rezultatul unui dezechilibru intre stressul de mediu si suporturile emotionale. Starile psihice se manifesta in faza initiala prin cresterea vigilentei si incordarea atentiei, in prezenta pericolului iminent apar fenomene opuse vigilentei, de dezorganizare a gandirii, precum si reactii emotionale ce pot fi scapate de sub control, generand la randul lor nesiguranta, teama, panica si confuzie generalizata. S-ar parea ca stressul situational si relatiile inter-personale au o mare importanta in piso-patologia militara. Contributia psihologilor se orienteaza in prezent asupra posibilitatilor adaptari omului normal la situatii anormale. Cercetarile evidentiaza faptul ca psihonevrozele clasice in diferite misiuni de lupta au fost inexistente la personalul militar limitandu-se la unele reactii de conversie in conditii de stress sever. Datele oferite de Hendersson si Gillespie arata ca numarul de psihoze in situatie de razboi nu difera fata de cel din timp de pace dar se recunoaste rolul jucat de oboseala si tensiunea emotionala in decompensarea unor predispozitii psihiatrice. Alaturi de starile de nesiguranta, neincredere, dezorientare, confuzie, teama, frica, panica pot apare stari de stupoare constand intr-o reactie de imobilitate. In determinarea comportamentelor, emotia declanseaza in situatii de criza stari patologice greu sesizabile in faza initiala. Este necesara depistarea vulnerabilitatilor, a constitutiilor emotive a tipului de personalitate nevrotica care are inscrisa in structura sa un grad crescut de sugestibilitate, tendinte de a refula in inconstient emotiile dezagreabile, sentimentul de inferioritate adaptativa. In timp de pace reactiile emotionale dezadaptative sunt mai ales in randurile recrutilor si tin in special de fenomenul de separare de viata civila. La cei cu o constitutie psihologica fragila se impune cu necesitate interventia terapeutica. In ceea ce priveste reactiile afectiv-emotionale dezadaptate in situatii de lupta este de retinut emotia soc, panica. Panica consta intr-o reactie inhibitorie masiva, se poate transforma in fuga dezordonata, sau in reactii de hetero sau autoagresiune. Reactia panicarda este mai frecventa in randul personalitatilor dizarmonice, dar ca poate antrena si persoane normale, sanatoase din punct de vedere psihic. Insubordonarea, ultrajul, dezertarea, reactiile agresive pot fi consecinte ale unor

forme dezadaptate anxietatii. In acest sens este de o deosebita importanta depistarea terenului de vulnerabilitate. Este o deosebire esentiala intre a fi emotiv sau indraznet in mediul social, si a fi curajos in fata pericolului de moarte. Normalitatea nu poate fi etichetata intr-un cadru rigid, reactii dezadaptative se pot intalni aproape la fiecare om in functie de imprejurari. Totul depinde de gradul de vulnerabilitate dincolo de care personalitatea nemaisuportand tensiunea emotionala se comporta paradoxal. Ca mijloace de preventie acestor comportamente se utilizeaza forme de psihoterapie centrata pe individ.