Sunteți pe pagina 1din 14

RĂDULESCU SIMONA-ELENA

ASC 2 ANI

TERORISM ŞI MASS-MEDIA

Sistemul internaţional actual, se confruntă cu o serie de probleme,care sunt foarte


variate şi complexe,dintre acestea menţionez: terorismul,încălzirea globală, criza
economică şi nu în ultimul rând confruntarea cu o serie de viruşi necunoscuţi până acum.

Terorismul este un domeniu foarte vast, a cărui evoluţie pe glob este atât tragică cât şi
imprevizibilă.De aceea foarte mulţi specialişti ai Relaţiile Internaţionale sunt de părere că
terorismul a căpătat asemenea proporţii din pricina mass-mediei,de aceea, aceştia susţin
că ar exista o complicitate sau un parteneriat între cei doi.

Prin intermediul acestui eseu voi încerca să realizez o analiză în ceea ce priveşte relaţia
dintre terorism şi mass-media.

Pornind de la acest demers aş dorii să identific conţinutul mesajelor mediatice despre


terorism ţinând cont de faptele şi de realităţile cu care se confruntă cei doi actori.

De asemenea voi încerca să determin dacă statul poate interveni pentru a limita sau nu
discursul mediatic în cazul în care acesta ar aduce cu sine o mai mare atenţie din partea
grupărilor teroriste care au săvârşit sau nu un act terorist.

Odată cu sfârşitul bipolarismului,s-a diminuat considerabil şi probabilitatea izbucnirii


unor conflicte militare între state.Aceste conflicte erau îndeosebi de natură ideologică şi
se refereau în general la forma de guvernământ şi la bunurile materiale şi spirituale ale
unui popor.

Cu toate acestea însă,ameninţările la adresa securităţii naţionale a unui stat sau chiar
asupra securităţii internaţionale a revenit în forţă sub forma terorismului, dobândind de
această dată,o altă configuraţie în ceea ce priveşte modul de acţiune şi amploarea acestui

1
fenomen. Acesta este unul din motivele pentru care terorismul este un subiect extrem de
controversat.

,,Prin întinderea pe care o cunoaşte şi prin ramificaţiile sale,prin obiectivele pe care le


urmăreşte,terorismul a devenit astăzi un fenomen internaţional.”1

De aceea terorismul internaţional a devenit printre altele, plaga cea mai dureroasă a
lumii contemporane. ,, Terorismul este în sens primar,un sistem ofensiv întrebuinţat de
către un individ sau un grup mai mult sau mai puţin amplu,pentru a-şi impune voinţa în
faţa unui întreg popor,ba chiar faţă de o întreagă civilizaţie,pentru a exercita o influenţă
asupra istoriei.”2

,,Terorismul actual,individual,în grup ca şi cel de stat provoacă victime în rândul unor


persoane nevinovate,care de cele mai multe ori nu au nici o legătură cu motivaţia
invocată de aceste acte.El promovează interese,ambiţii şi mesaje fondate pe uzul
intimidării,ameninţării,forţei şi vioenţei.Acţiunile sale sunt deliberate şi pline de cinism.”3

,,Acestor metode „tradiţionale" li s-au adaugat altele noi, cum ar fi de exemplu


atentatele asupra şefilor de state, atacurile asupra misiunilor diplomatice şi a diplomaţilor,
asupra personalităţilor politice sau asupra unor persoane particulare cunoscute pentru
opiniile lor, atacarea unor instituţii publice sau întreprinderi comerciale, a avioanelor, a
forţelor de ordine ş.a. Una din formele de terorism care se detaşează prin frecvenţa şi mai
cu seamă prin consecinţele sale asupra raporturilor interstatale este terorismul politic.

Cu privire la acesta,prof.Grigore Geamănul aprecia că terorismul devine politic atunci


când urmăreşte să complice sau să determine ruperea relaţiilor paşnice dintre state,să
înlăture anumiţi oameni politici indezirabili unor cercuri străine sau să influenţeze prin
intimidarea politică internă sau externă a unui anumit stat.”4

Terorismul a apărut ca o modalitate de acţiune a celor slabi împotriva celor puternici.


Prin intermediul acestor acţiuni s-a demonstrat faptul că principalul pericol care există
asupra noii ordini mondiale o reprezintă de fapt terorismul.
1
Dr.Ioan V.Maxim, Terorismul:cauze,efecte şi măsuri de combatere,Ed. Politică,Bucureşti ,1989, p.35
2
Jean Servier , Terorismul, Editura Institutul European,2002,p.31
3
Dr.Ioan V.Maxim, Terorismul:cauze,efecte şi măsuri de combatere,Editura Politică,Bucureşti ,1989,
p.40
4
Grigore Geamănul , Dreptul internaţional penal şi infracţiunile internaţionale, Editura. Academiei R.S
România,Bucureşti,1977, p.169

2
Drept urmare a acestei situaţii,securitatea internaţională împotriva terorismului nu
trebuie privită şi înţeleasă în funcţie de armamentul militar deţinut,ci dimpotrivă ar trebui
să ne concentrăm asupra faptului că atacurile teroriste vizează de fapt securitatea
populaţiei, ca mijloc de presiune asupra statelor.

În acelaşi timp,terorismul a devenit capabil să ia diverse forme precum : atacuri


chimice, atacuri cu bombe, otrăviri în masă etc. De cele mai multe ori, acţiunile teroriste
nu lovesc în forţa militară a unui stat, ci în societatea civilă. Scopul lor este acela de
implicare emoţională a populaţiei.

Aceast lucru face ca presiunea psihologică asupra statului să fie mult mai puternică
decât în cazul unui conflict militar clasic. Principalul obiectiv al acţiunilor de acest gen
este acela de răspândire a fricii. Deoarece cu cât frica este mai mare, cu atât mai mare
este şi presiunea asupra statului.

Datorită faptului că este o activitate ascunsă, terorismul poate fi contracarat în mod


eficient de serviciile secrete şi de structuri special pregătite pentru a face faţă unor
asemenea situaţii. Informaţiile sunt principalul mijloc de prevenire a acţiunilor teroriste.
Multe asemenea organizaţii se bucura chiar de sprijinul deschis al unor state, pe teritoriul
cărora sunt plasate cartierele lor generale şi sunt desfăşurate taberele de antrenament. În
Afghanistan, regimul taliban a adapostit întreaga conducere a organizaţiei teroriste Al
Quaeda.

Una din cele mai periculoase forme pe care le poate lua terorismul o reprezintă
terorismul cu arme de distrugere în masă. ,,Voi definii armele de distrugere în masă
drept arme nucleare, radiologice, chimice şi biologice proiectate să producă sute şi mii de
victime într-un singur atac/utilizare; este vorba de arme cu efect instantaneu sau foarte
rapid, care provoacă moarte şi/sau distrugere într-un timp foarte scurt de la folosire.’’5

Specialiştii în domeniu consideră că utilizarea armelor de distrugere în masă este


aproape de neevitat dacă luăm în calcul atacul cu gaz sarin din 1995 de la Tokyo de către
secta Aum Shinrikyo.

5
Definiţia este preluată din articolul lui David S. Gressang IV, Audience and Message: Assesing Terrorist WMD
Potential, în,, Terrorism and Political Violence”, Vol. 13, No. 3, 3001, p. 83-106

3
O altă formă pe care o poate lua terorismul o reprezintă terorismul nuclear al cărui
impact asupra ordinii mondiale devine din ce în ce mai evident, datorită proliferării
armelor de nimicire în masă şi datorită slăbirii, în ultimii ani, a autorităţii organismelor
internaţionale şi a factorilor naţionali, responsabili ai administraţiei de stat în ceea ce
priveşte controlul activităţilor de producere a unor asemenea arme, precum şi al
exporturilor de produse strategice.

,, De asemenea,escalada continuă a fenomenului terorist în ţările occidentale a obligat


guvernele să-şi concentreze mai mult atenţia asupra acestui fenomen complex în vederea
opririi şi chiar a eradicării lui.

Studiindu-i evoluţia,analizându-l sub multiplele sale aspecte,analiştii fenomenului au


ajuns la concluzia că terorismul internaţional a intrat deja într-o nouă fază sau,cum se mai
spune,a căpătat o nouă formă-cea a ,,terorismului de stat”,pe care analiştii francezi o
numesc ,,terorism internaţional de stat”,iar cei americani ,,terorism girat de către state”.6

Pe de altă parte însă,sistemul mass-media, reprezintă ,,ochii şi urechile societăţii’’,


drept pentru care majoritatea specialiştilor consideră că mass-media are posibilitatea de a
influenţa opinia publică prin intermediul materialelor furnizate.În acelaşi timp, acţiunile
grupărilor teroriste nu sunt finalizate,din punctul grupărilor de vedere decât dacă media le
oferă atenţie.

În sens larg,mass-media are rolul de a difuza şi răspândi informaţii despre


,,problemele publice şi politice,să informeze corect cetăţenii,care,la rândul lor,vor
influenţa procesul decizional la nivelul societăţii.”7

Dacă privim însă problema şi din punctul de vedere al specialiştilor din media vom
constata că oameni importanţi precum Walter Lipman au încercat să definească mass-
media drept o ,,lanternă” care este într-o permanentă căutare a adevărului.

Din punctul său de vedere, ,,ştirile nu au nici o legătură cu actul guvernării,iar preesa nu
este implicată în nici un fel în procesul luării deciziilor” deoarece nu este un ,,organ al

6
General de divizie (r.) dr. Gheorghe Arădăvoaice et al., Terorism,antiterorism,contraterorism, Editura Antet, 1997, p.
111
7
Doru Pop, Mass-media şi politica: teorii, structuri , principi, Editura. Institul European
pentru Cooperare Cultural Ştiinţifică,Iaşi 2000,p.10
4
democraţiei directe.”8 De aici reiese faptul că mass-media nu poate dar nici nu trebuie să
înlocuiască structurile democratice, ea trebuie să se axeze numai pe evidenţierea
aspectelor nevăzute ale vieţii.

Există şi autori care sunt de părere că scopul mass-mediei ,,nu este acela de transmitere
spaţială a mesajelor,ci acela de menţinere temporală a societăţii.’’ 9 ,,Comunicarea e ca un
proces simbolic prin care realitatea este permanent produsă,menţinută,reparată şi
transformată”10

Comunicarea este, deci, interacţiune, interpretare comună, relaţie, acţiune, efect de


reducere a incertitudinii într-o situaţie dată, echivalenţa dintre codificare (la sursă) şi
decodificare (la destinatar).

Ea presupune cel puţin trei elemente – comunicator, mesaj, receptor. Acest lucru ar
trebui să ne conducă şi spre înţelegerea diferitelor funcţii ale mass-mediei.Prima şi
probabil cea mai importantă funcţie a sa o reprezintă funcţia de informare.

Această funcţie are rolul de a aduce la cunoştinţa publicului informaţii noi care au
scopul de a înştiinţa publicul despre ceea ce l-ar putea interesa.Informaţiile dezvăluite de
media ar trebui să fie informaţii de interes public.De aceea publicul trebuie să se implice
activ în cererea de informaţii relevante pentru existenţa sa.

O altă funcţie este reprezentată de cea de interpretare. ,, Prin funcţia de interpretare


se înţelege acea caracteristică care rezidă din necesitatea de a prezenta realităţile
înconjurătoare după o anumită ierarhie adecvând-o genurilor publicistice, dacă ne vom
referi la presă.

Aceasta se manifestă, concretizat în forme proprii de exprimare, în genuri jurnalistice


bine determinate, cum sunt: editorialul, comentariul, pamfletul. În media electronice
(radio,tv,internet),funcţia de interpretare se manifestă prin emisiuni documentare şi
dezbateri de idei’’11

8
Doru Pop, Mass-media şi politica: teorii, structuri , principii Editura Institutul European pentru Cooperare
Cultural Ştiinţifică,Iaşi 2000,p.17
9
Herbert Blumler,Symbolic Interactionism,Englewood Cliffs,N.J:Prentice Hall,1969
10
Doru Pop, Mass-media şi politica: teorii, structuri , principii ,Editura Institutul European
pentru Cooperare Cultural Ştiinţifică,Iaşi 2000,p.17
11
Conf. Univ. Dr. Octavian Pop, Mass-media şi criminalitatea p.63

5
Funcţia de legătură. Această funcţie se referă la oportunitatea creată prin intermediul
canalelor media,ca o mulţime de oameni să fie conectaţi în acelaşi timp la un eveniment
care îi desparte în timp şi spaţiu.

O altă funcţie extrem de apreciată de către public o reprezintă funcţia de divertisment.


Funcţia de divertisment are tendinţa de a ocupa prim-planul multora dintre ofertele
media.

Terorism şi mass-media – impactul actelor teroriste asupra audienţei

După cum reiese din informaţiile prezentate anterior,terorismul are rolul de a răspândi
teamă atât asupra victimei cât şi asupra comunităţii din care aceasta face parte.Dacă ar fi
să privim actele de terorism din punct de vedere al comunicării sau al informaţiei
transmise am putea constata faptul că grupările teroriste doresc să obţină prin intermediul
mass-mediei o reacţie cât mai puternică din partea publicului respectivelor tipuri de
media utilizate.Şi dacă vorbim de audienţă mai mult ca sigur trebuie să facem referire la
public.

,,Publicul este definit în teoria convenţională a mass-media ca audienţă,iar audienţa


numai ascultă.În condiţiile ,,privatizării mobile” prin care Raymond Williams a
caracterizat vieţile majorităţii oamenilor,libertatea noastră constă în informarea auditivă
şi vizuală.’’12

,,Publicul “aparţine” însă, astăzi mai mult ca oricând, mediilor de informare. Relaţia
acestora cu terorismul este una specială, nu de puţine ori afirmându-se că “fără presă, nu
ar exista terorism”. Sociologul francez Jean Baudrillard13 recunoaşte deschis valabilitatea
acestei paradigme:

“(…) este adevărat că terorismul nu există în sine, ca act politic original: el este
ostaticul mass-media, la fel cum mass-media reprezintă ostaticul lui.” În volumul citat,

12
Doru Pop, Introducere în teoria media, Cluj-Napoca,Editura.Dacia,2002,p.117
13
Jean Baudrillard ,Strategiile fatale, Polirom, Iaşi, 1996, p. 51 apud George Surugiu, Mass-media şi
terorismul, curs opţional al Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării,p .38

6
Baudrillard ajunge la o concluzie şocantă: “dacă nu mai vreţi terorism, va trebui să
renunţaţi şi la informaţie”14

Este adevărat faptul că la prima lectură această definiţie pare a fi brutală,însă


trebuie să ţinem cont de faptul că scopul unui act terorist,mai exact atentatul,nu este acela
de a ucide şi de a mutila sau schingiui mai mulţi indivizi ci dimpotrivă se doreşte
inducerea stării de frică.

Această frică urmează a fi în cele din urmă alimentată chiar de angoasa sau
frustrarea potenţialelor victime,frică alimentată chiar şi de ideea de a face parte din
aceeaşi comunitate cu una din persoanele care au căzut pradă unui astfel de atac.

Acesta este şi motivul pentru care mass-media se va implica,va face public evenimentul
dar şi temerile celorlalţi membrii ai comunităţii dându-le în acest fel satisfacţie
atacatorilor.

Este evident pentru toată lumea faptul că terorismul este un subiect care ,,vinde”,un
subiect care aduce şi atrage cu sine audienţe mari.,, Totuşi,acest subiect întâmpină
dificultăţi atunci când vine vorba despre el.

Aceste dificultăţi sunt trăite şi se pare că şi depăşite de către jurnalişti.Dar ele sunt rareori
formalizate sau exprimate.’’15

Mă refer la faptul că cei mai mulţi jurnalişti încearcă.cel puţin în teorie,să se rezume la
fapte concrete, fapte pe care se străduiesc să le diferenţieze de comentarii,în practică
însă,majoritatea textelor redactate sunt foarte amestecate şi denotă o problemă în ceea ce
priveşte felul în care abordează terorismul.

Este greu să îţi păstrezi obiectivitatea şi să încerci să nu devii subiectiv în momentul în


care scrii un text atunci când subiectul respectiv a atins din plin societatea în care trăieşti.

De aceea, ,,mass media interpretează viaţa socială şi politică,dar şi evoluţia fenomenelor


şi a personajelor prin contextualizare şi prin direcţionarea atenţiei publicului asupra unor
elemente considerate a fi relevante.(...)În nenumărate rânduri,mijloacele de informare
recurg la deformări intenţionate atât ale evenimentelor cât şi asupra limbajului în care

14
Ibidem p. 54
15
Isabelle Garcin-Marrou, Media vs.terorism, Bucureşti Editura.Tritonic,2005,p. 17

7
acestea sunt exprimate.O agresiune militară poate fi,pentru un stat ca Irakul, ,,mama
tuturor războaielor”,victoria covârşitoare asupra imperialismului sau o înfrângere
zdrobitoare a tiraniei ,cum este pentru SUA.”16

Problema audienţei ţine mai mult de profit pentru cei care deţin televiziunii însă există şi
o serie de jurnalişti care îşi doresc să fie urmăriţi pentru simplul fapt că vor să prezinte
faptele aşa cum sunt,de aceea această problemă a audienţei este pusă sub semnul
interpretării.

“Mesajul” actelor teroriste – dependent de mass-media

Terorismul are nevoie de un singur lucru pentru a putea fi considerat că a avut


succes şi anume publicitatea sau importanţa acordată respectivului atentat.O mişcare
teroristă câştigă prestigiu prin simplul fapt că mass-media raportează incidentul,
oferindu-l publicului ca subiect de analiză.

Mai mult, atunci când mediile de informare, din motive diverse, decid să
supraliciteze semnificaţia incidentului, grupurile teroriste capătă credibilitate; platforma
lor politico-ideologică este făcută publică, dezbătută; nu în ultimul rând, cauza lor ajunge,
(şi nu de puţine ori) să fie asumată de diverşi indivizi prin simpla exercitare a dreptului la
liberă expresie.

“Dacă publicului i se va vorbi despre terorism, atunci cauza teroristului va căpăta


atenţie. Acest lucru nu justifică afirmaţia potrivit căreia lipsa ştirilor va însemna lipsa
terorismului, însă are implicaţii asupra modului în care jurnaliştii se raportează la
terorism.”17

Nici un atentat sau atac terorist nu va aduce beneficii sau mulţumire mişcării care
l-a iniţiat dacă presa nu îi acordă atenţie.Am ajuns să cred că iniţiatorii unor astfel de
atentate consideră că motivul pentru care au recurs la asemenea gesturi este cel real
deoarece presa îl face cunoscut iar oamenii îi acordă importanţă.
16
Doru Pop, ,,Mass-media şi politica: teorii, structuri , principii” Editura Institutul European pentru Cooperare
Cultural Ştiinţifică,Iaşi 2000,p.59
17
BBC, Producers Guidelines, cap. 8, Broadcasting and Terrorism (document de uz intern, ediţia 1995)
apud George Surugiu, Mass-media şi terorismul, curs opţional al Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele
Comunicării,p.39

8
Însă această atenţie este prost înţeleasă,oamenii nu sunt interesaţi de subiect deoarece
ar fi de acord cu el ci dimpotrivă sunt îngroziţi de cruzimea actului în sine.Datorită
acestei nevoi acute de publicitate,de foarte multe ori teroriştii îşi pot alege ţintele în
funcţie de importanţa locaţiei şi numărul potenţialelor victime.

Ţintele devin, astfel, obiectivele cu valoare de simbol, cum s-a întâmplat în cazul
atentatelor de la 11 septembrie 2001: World Trade Center din New York reprezenta
“inima” economiei americane, în timp ce Pentagonul – emblema puternicei armate
americane. Dar nu numai clădirile oficiale pot fi ţinta unui atac terorist.

Tehnologia însăşi, cu toată infrastructura pe care o presupune, a devenit, la nivel


simbolic, o ţintă agreată de terorişti. În 1997, expertul în terorism Robert Kupperman, la
acea vreme şef al Agenţiei Americane pentru Controlul Armelor şi Dezarmare, avertiza
că ponderea tot mai mare a tehnologiei în viaţa societăţii schimbă radical natura
ameninţării teroriste:

“Aeronavele comerciale, conductele de gaze naturale, reţeaua de alimentare cu energie


electrică, sondele de petrol, computerele care adăpostesc datele agenţiilor
guvernamentale şi ale firmelor particulare sunt exemple de ţinte preferate pentru sabotaje,
a căror distrugere ar avea efecte conexe de o intensitate cu mult mai mare decât cea
presupusă doar prin pierderea lor… Cu treizeci de ani în urmă, teroriştii nu ar fi putut
conta pe această extraordinară pârghie de acţiune“.18

,,Dependenţa de tehnologie se manifestă înclusiv în domeniul comunicaţiilor; astfel, o


organizaţie teroristă poate ataca reţelele informatice: în Japonia, o grupare anonimă a
atacat sistemul de control computerizat al transporturilor feroviare, paralizându-l vreme
de câteva ceasuri; programul de acţiune al Brigăzilor Roşii Italiene (grup de extremă
stângă) susţine că distrugerea reţelelor de calculatoare reprezintă “un mod de a lovi în
inima statului”19; în 1999, studenţi ai Universităţii din Texas -simpatizanţi ai partidului

18
Robert Kupperman, Facing Tomorrow’s Incident Today, Washington, D.C., ,,US Department of
Justice”,1977, citat în Grant Wardlaw, Political Terrorism, Cambridge University Press, 1989, p.8 apud
George Surugiu, Mass-media şi terorismul, curs opţional al Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele
Comunicării,p.39-40
19
P. Fites, P. Johnson, M. Kratz, The Computer Virus Crisis, 2nd edition, New York, Van Nostrand
Reinhold, 1992, p.63 apud George Surugiu, Mass-media şi terorismul, curs opţional al Facultăţii de
Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării,p.39-40

9
nord-irlandez Sinn Fein (aripa politică a IRA) – au “pus” pe Internet informaţii
confidenţiale despre bazele militare şi staţiile de poliţie britanice din Irlanda de Nord.

Astfel de acţiuni au atras constant atenţia presei şi, implicit, pe cea a opiniei
publice internaţionale. Mass-media constituie însă, înainte de toate, ţinta efortului de
persuasiune venit din partea grupărilor teroriste. “În efortul de a atrage atenţia publicului,
teroriştii îşi duc la îndeplinire acţiunile având drept subiect al strategiei lor însăşi mass-
media; acest calcul strategic este bazat pe presupunerea că accesul la structurile
comunicării de masă reprezintă un atribut al puterii politice.”20

Mass-media –complice a teroriştilor?

,, Concepţia de mass-media ,,complici”ai teroriştilor este destul de prezentă în rândul


partizanilor ,,statului puternic”,dar,în aceeaşi măsură,şi la artizanii ,,contra-revoluţiei”
care proslăvesc un control strict al discursului mass-media de către statele democratice.
De fapt,în opinia lor,mass-media reprezintă adevărate camere de ecou pentru actele
teroriste,aceste ecouri putând provoca o ,,contagiere”a fenomenului terorist în tot spaţiul
public şi în toate grupurile excluse din dezbaterile publice.
O potenţială creştere a violenţei teroriste ar implica,deci,un control fără greş asupra
discursului mass-media,în scopul de a reduce publicitatea ,,oferită” autorilor
violenţelor.”21
Acest lucru presupune implicit intervenţia statului asupra presei ceea ce ar reprezenta
pe o parte o cenzură dar şi limitarea unor drepturi garantate ale presei. Unul din partizanii
acestei idei a fost chiar Doamna de Fier a Marii Britanii,Margaret Thatcher,care era de
părere că ,,teroriştii se hrănesc din publicitatea mediatică” şi considera că aceştia ar trebui
să fie ,,privaţi de oxigenul mass-media”22

20
Alex Schmid, J.F. DeGraaf, Violence as Communication: Insurgent Terrorism and the Western News
Media, Beverly hills, CA Sage, 1982, p. 22 apud George Surugiu, Mass-media şi terorismul, curs opţional
al Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării,p.39-40
21
Isabelle Garcin-Marrou, Media vs.terorism, Bucureşti, Editura.Tritonic,2005,p.81
22
,,We must try to starve the terrorists of the oxygen of publicity on wich they depend” extras din discursul
lui Margaret Thatcher,primul ministru britanic,la Conferinţa American Bar Association,în iulie 1985

10
Isabelle Garcin-Marrou,consideră că între cei doi actori ar exista o legătură de
interdependenţă. Pe de o parte existe teama,frica şi oroarea şi pe de altă parte
,,spectacolul” generat de un atac.
De aici reiese că mass-media ar avea nevoie de acest tip de violenţă ,,pentru a-şi
creşte vânzările în rândul cetăţenilor înnebuniţi,însetaţi de informaţie,în timp ce autorii
terorismului ar utiliza mass-media pentru a da acţiunii lor o legitimitate discursivă şi
pentru a conferi motivaţiilor lor o încărcătură mai mare în spaţiul public.

,,Teza complicităţii nu rezistă la o analiză mai profundă a relaţiilor care pot fi întreţinute
între mass-media şi terorişti.Raporturile dintre cei doi ,,parteneri” trec de fapt,prin diferite
stadii care sunt departe de a corespunde descrierilor oferite de artizanii contra-
revoluţiei.23
Totuşi,dacă teza are succes,aceasta se întâmplă pentru că ea prezintă un interes care
depăşeşte limitele luptei antiteroriste:utilizarea ei permite guvernelor democraţiilor
liberale să revină,în numele interesului naţional asupra anumitor libertăţi democratice.
Apelul la interesul naţional şi la siguranţa statului poate produce reflexe voluntare sau
forţate de supunere a mass-mediei în faţa autorităţilor ;aceasta este situaţia descrisă de
Michel Wieviorik şi Dominique Wolton,corespunzând unui comportament de
,,solidaritate democratică”.24
În concluzie putem spune că între reprezentanţii mass –media şi terorişti nu există o
relaţie de complicitate explicită ,relaţia există în sensul în care teroriştii au nevoie de
publicitate pentru a obţine efectul scontat,iar mass-media profită de acest lucru pentru ,, a
vinde.”

23
Pentru detalierea acestor diferite stadii,ne vom raporta la lucrarea citată a lui Michel Wieviorik şi
Dominique Wolton,pp. 27-34.Pe scurt trebuie să indicăm faptul că aceste relaţii terorişti-mass-media sunt
caracterizate de trei faze:indiferenţa relativă,strategia mediatică,plus ruptura şi ameninţările.Doar într-un
moment foarte scurt al celei de-a doua faze,teroriştii şi mass-media pot fi suspectaţi de ,,complicitate”.
Apud Isabelle Garcin-Marrou, Media vs.terorism, Bucureşti,. Editura Tritonic,2005,p.83
24
Michel Wieviorik şi Dominique Wolton, op.cit. p.126 Apud Isabelle Garcin-Marrou, Media vs.terorism,
Bucureşti, Editura Tritonic,2005,p.83

11
BIBLIOGRAFIE

12
• Arădăvoaice,Gheorghe General de divizie (r.) dr.,General de divizie (r) Iliescu,
Dumitru Maior Dan Niţă, Laurenţiu , Terorism,antiterorism,contraterorism-
istoric,actualitate,perspective” Editura Antet, 1997
• Baudrillard, Jean,Strategiile fatale, Polirom, Iaşi, 1996.
• BBC, Producers Guidelines, cap. 8, Broadcasting and Terrorism ediţia 1995
• Begley, Sharon, Study the Lessons of Aum Shinrykio, în,, Newsweek”, vol. 138,
nr. 19, 11.05.2001.
• Blumler, Herbert,Symbolic Interactionism, Englewood Cliffs,N.J:Prentice
Hall,1969.
• Fites, P. , Johnson, P. Kratz M. The Computer Virus Crisis, 2nd edition, New
York, Van Nostrand Reinhold, 1992
• Garcin-Marrou, Isabelle ,Media vs.terorism, Bucureşti,Editura Tritonic,2005
• Geamănul,Grigore, Dreptul internaţional penal şi infracţiunile internaţionale,
Editura Academiei România,Bucureşti,1977
• R.S Gressang IV, David S. ,Audience and Message: Assesing Terrorist WMD
Potential, în,, Terrorism and Political Violence”, Vol. 13, No. 3, 3001
• Kupperman, Robert,Facing Tomorrow’s Incident Today, Washington, D.C., ,,US
Department of Justice”,1977.
• Maxim, Ioan V, Terorismul:cauze,efecte şi măsuri de combatere,Editura
Politică,Bucureşti
• Pop, Doru, Mass-media şi politica: teorii, structuri , principii, Editura Institul
European pentru Cooperare Cultural Ştiinţifică,Iaşi 2000
• Pop, Doru , Introducere în teoria media, Cluj-Napoca,Ed.Dacia,2002
• Pop, Octavian Conf. Univ. Dr., Mass-media şi criminalitatea
• Schmid, DeGraaf, J.F. , Violence as Communication: Insurgent Terrorism and the
Western News Media, Beverly hills, CA Sage, 1982
• Servier, Jean, Terorismul”,Editura Institutul European,2002,Bucureşti

13
14