Mass-media, instrument de tip soft al terorismului.

Metode de tip soft pentru combaterea acestuia

Introducere:
Am ales această temă din încrcarea de a exprima opinii referitoare la realitatea existenţială,
văzută prin prisma unor evenimente evaluate, trăite şi discutate, având la bază evaluările
specialiştilor atât din media internă cât şi cea internaţională.

Gândindu-mă la relaţia dintre mass-media şi terorism, consider că există o legătură periculoasă, o

ameninţare la adresa securităţii şi bunăstării globale, terorismul fiind un fenomen care afectează
atât de mult lumea întreagă.

Terorismul este un domeniu a cărui evoluţie pe glob este atât tragică cât şi imprevizibilă.De
aceea foarte mulţi specialişti sunt de părere că terorismul a căpătat asemenea proporţii din cauza
mass-mediei și susţin că ar exista o complicitate sau chiar un parteneriat între cei doi.

Prin intermediul acestui referat voi încerca să realizez o analiză în ceea ce priveşte relaţia dintre
terorism şi mass-media.

Ce este terorismul?
Terorismul este perceput ca o acţiune deliberată, menită a cunoaşte o audienţă largă, pentru a
scoate în evidenţă un mesaj sau a atrage atenţia asupra sa. Scopul şi intenţia unei astfel de acţiuni
poate avea un impact foarte mare asupra populaţiei unei naţiuni sau la nivel regional şi global.
Terorismul nu a fost abordat corespunzător, fapt ce a dus la globalizarea sa, transformându-se
astfel într-un fenomen social de neimaginat, provocând seisme social-politice, dezbinări şi
menţinând o permanentă stare de confruntare.

Teroriștii acţionează prin încălcarea tuturor normelor juridice, politice, morale, umanitare. De
asemenea, evenimentele din ultimii ani demonstrează că fenomenul terorist s-a extins la toate
dimensiunile societăţii umane luând formele terorismului politic, economic, informaţional, etnic,
religios, cultural etc.1

Terorismul are la bază o mulțime de cauze: moşteniri ale trecutului care au fost aplanate pentru
un timp, datorită imposibilităţii de manifestare în timpul războiului rece, cele mai importante
fiind: atitudinile ireconciliabile ale unor state sau comunităţi în domeniul etnicităţii, al

1
Enciclopedia internaţională a terorismului, ed.1998.

2
autonomiei pe criterii etnice şi al intoleranţei religioase. Altele cauze sunt determinate de
economiile slab dezvoltate ale unor state, care au dus la sărăcie, corupţie, trafic de arme,
persoane, droguri şi bunuri. Dacă în secolele trecute se putea face o distincţie între formele de
manifestare a terorismului, în prezent putem observa o tendinţă de coordonare a acţiunilor
grupurilor, de utilizare a religiei ca sprijin pentru justificarea acţiunilor şi implicarea în activităţi
teroriste a crimei organizate, pentru acumulăti financiare şi materiale, necesare suportului
logistic al tuturor acţiunilor teroriste.2

Terorismul internaţional a devenit printre altele, cea mai dureroasă plaga a lumii
contemporane.,, Terorismul este în sens primar, un sistem ofensiv întrebuinţat de către un individ
sau un grup mai mult sau mai puţin amplu, pentru a-şi impune voinţa în faţa unui întreg popor,
ba chiar faţă de o întreagă civilizaţie, pentru a exercita o influenţă asupra istoriei.” 3

Terorismul face victime în rândul unor persoane nevinovate, care de obicei nu au nici o
legătură cu motivaţia invocată de aceste acte. El promovează interese şi mesaje fondate pe
intimidare, ameninţării, forţă şi violență.4

Terorismul si mass-media:

Terorismul în zilele noastre ia forme precum : atacuri chimice, atacuri cu bombe, otrăviri în
masă etc. În majoritatea cazurilor, acţiunile teroriste lovesc în societatea civilă a unui stat, nu în
forța militară. Scopul lor fiind acela de implicare emoţională a populaţiei (soft power).

Aceast lucru face ca presiunea psihologică asupra statului (soft power) , să fie mult mai puternică
decât în cazul unui conflict militar (hard powerr) . Principalul scop al acţiunilor de genul acesta
este acela de a răspândi frică, deoarece dacă frica este mai mare, cu atât mai mare este şi
presiunea asupra statului.

Teroriştii studiază mijloacele mass-media ale statului vizat pentru a învăţa modalităţile de punere
în practică a ameninţărilor, de amplificare a sentimentului de panică a populaţiei şi de
intensificare a situaţiei de criză la nivelul actorilor instituţionali. Punctele de vedere

2
Prof. univ. dr. Anghel Andreescu (coord.) - Terorismul internaţional, flagel al lumii contemporane, editura M.A.I.,
Bucureşti, 2003, p. 29
3
Jean Servier , Terorismul, Editura Institutul European,2002,p.31
4
Dr.Ioan V.Maxim, Op.cit ,p.40

3
contradictorii, existente în cadrul societăţii civile, sunt exploatate pentru subminarea credinţelor
populaţiei şi justificarea acţiunilor planificate. Organizaţiile teroriste ştiu că nu-şi vor îndeplini
obiectivele doar prin atentate fiind necesare victime pentru îndeplinirea obiectivelor. Atacurile
teroriste personalizate - producerea imediată de victime pe o arie extinsă - au efect asupra
populaţiei vizate. Teroriştii reuşesc să creeze, prin manipulare psihologică, o panică deformată în
raport cu realitatea ameninţării - o panică iraţională. În timp ce prejudiciul psihologic poate fi
mai redus în cazul unor accidente rutiere, cel creat de atentatele teroriste este mult mai
semnificativ pentru societatea civilă. Mai mult, teroriştii urmăresc să submineze credinţele
indivizilor în valorile colective societale, amplificând potenţialul ameninţării la adresa securităţii
interne1. Teroriştii nu urmăresc, în mod deosebit, moartea unui număr de 3, 30 sau 300 de
persoane, fiind posibil să-şi atingă scopul fără săvârşirea vreunui atentat; provocând panică doar
prin mediatizarea continuă a ameninţărilor sau prin alte metode de război psihologic. Principalul
obiectiv al teroriştilor este crearea terorii în rândul populaţiei, în scopul transformării acesteia
într-un factor de presiune pentru factorii decizionali de a stopa viitoare atentate teroriste.
Succesul acestei „strategii de comunicare” depinde de intensificarea sentimentului iminenţei
producerii unui atentat, depăşindu-se cu mult pericolul real. Teama populaţiei privind
probabilitatea unui atac terorist are două componente - o componentă raţională, produsul
probabilităţii unei morţi violente, rezultat al unui atac terorist şi una iraţională, o anxietate direct
proporţională cu probabilitatea de producere a evenimentului.5

Mass-media, este considerată ochii şi urechile societăţii, motiv pentru se spune că mass-media
are puterea de a influenţa opinia publică prin intermediul materialelor furnizate. În acelaşi timp,
acţiunile teroriste nu sunt finalizate, din punctul grupărilor de vedere dacă acestea nu intră în
atenția mass-mediei.

Rolul terorismului este acela de a răspândi teamă atât asupra victimei cât şi asupra comunităţii
din care face parte. Actele de terorism privite din punct de vedere al comunicării și a informaţiei
transmise confirmă faptul că grupările teroriste doresc să obţină cu ajutorul mass-mediei o
reacţie cât mai puternică din partea publicului.6

5
Schweitzer, Yoram: Terrorism and Propaganda, www.ict.org.
6
Doru Pop, Mass-media şi politica: teorii, structuri , principi, Editura. Institul European pentru Cooperare Cultural
Ştiinţifică,Iaşi 2000,p.10

4
Rolul mass-mediei este acela de a oferi informații despre problemele politice și publice și să le
ofere cetățeniilor informații corecte, pentru ca la rândul lor aceștia vor influența la nivelul
societății procesul decizional.7

Sociologul francez Jean Baudrelland afirma că: „ terorismul nu există în sine ca act politic, el
este defapt ostaticul mass-mediei și invers”. Acesta ajunge la concluzia: ”dacă vreți ca terorismul
să dispară va trebui să renunțați la informație”.8

La prima vedere, poate această concluzie poate părea dură, dar trebuie să ne gândim că scopul
unui atac terorist nu este acela de a ucide sau chinui un numar de indivizi, ci dimpotrivă aceștia
doresc instalarea stării de frică, stare care urmează să fie alimentată de frustrarea, neliniștea
victimelor, de simplul fapt de a face parte din aceeași comunitate cu o posibilă victimă, iar mass-
media implicându-se le va da satisfacție atacatorilor prin facerea publică a evenimentului și a
temerilor membriilor comunităților.

Este cert că terorismul atrage cu sine audiențe mari și pentru simplul fapt că mass-media
raportează un atac, oferindu-l publicului, face ca acel atentat să fie considerat unul de succes
pentru importanța și mediatizarea acordată.În plus, atunci când mediile decid să pună accentul pe
semnificația incidentului, grupările terorisre obțin credibilitate, ideologia lor este făcută publică,
este dezbătută, iar cauza lor ajunge să fie asumată de anumiți indivizi, prin simpla lor exercitare a
dreptului la libera expresie. Și atunci, dacă publicului i se va comunica despre terorism, aceștia
vor căpăta atenție.9

Important este că această atenție este înteleasă greșit deoarece oamenii nu sunt interesați de
subiect pentru că sunt de acord cu acesta, din contră, sunt îngroziți de atacul în sine.

Teroriștii își aleg țintele în funcție de numărul potențialelor victime și în functie de importanța
locației tocmai datorită acestei nevoi acute de publicitate. Un exemplu ar fi țintele cu valoare de

7
Ibidem, p.11
8
Jean Baudrillard ,Strategiile fatale, Polirom, Iaşi, 1996, p. 51 apud George Surugiu, Mass-media şi terorismul, curs
opţional al Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării,p .38

9
Doru Pop,Op.cit ,p. 59

5
simbol: atentatele de la 11 septembrie 2001, unde Worl Trade Center din New York reprezintă
inima economiei americane.10

Tipul acesta de acțiuni au atras mereu atenția presei și cea a opiniei publice internaționale.

„Mass-media este ținta efortului de persuasiune venită din partea teroriștilor.”

„În încercarea de a atrage atenția publicului, aceștia îsi duc la capăt acțiunile având drept
principal obiectiv al strategiei lor însăși media, bazându-se că accesul la structurile comunicării
de masă este un atribut al puterii politice. ”11

Este posibil ca relația mass-media – terorism să fie bazată pe principiul interesului reciproc?

Dacă stăm să analizăm, pe o parte ave, șocul evenimentului, teama, iraționalul și sentimentul de
amenințare, iar cealaltă parte vizibilitatea și spectacolul pe care canalele de televiziune le
împrumută.

În acest sens mass-media are nevoie printre alreke de violență pentru a-și putea crește vânzările
în rândul oamenilor avizi de informație, în timp ce teroriștii utilizează mass-media pentru a da
acțiunii lor legitimitate și pentru a da motivațiilor lor o încărcătura în spațiul public.12

Limbajul folosit de media în care discută organizațiile teroriste și acțiunile acestora este foarte
important, deoarece acela adoptat de foarte multe ori va stabili parametrii pentru discursul
politic. Așadar, în cazul în care o organizație teroristă face ca mass-media să accepte
nomenclatura sa, obține o victorie de natură psihologică.13

Bineinteles că relația mass media- terorism nu presupune că instituțiile de presă sunt de acord cu
valorile grupărilor teroriste, dar arată vulnerabilitatea mijloacelor mediatice față de manipularea
și exploatarea de către aceste grupări.

10
George Surugiu, Mass-media şi terorismul, curs opţional al Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării,p.39-40
11
Alex Schmid, J.F. DeGraaf, Violence as Communication: Insurgent Terrorism and the Western News Media,
Beverly hills, CA Sage, 1982, p. 22 apud George Surugiu, Mass-media şi terorismul, curs opţional al Facultăţii de
Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării,p.41
12
Isabelle Garcin-Marrou, Media vs.terorism, Bucureşti, Editura.Tritonic,2005,p 26
13
Nacos Brigitte, Terorism şi media, Columbia University Press, New York, 1994, pg 68

6
7