Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative

Şcoală Doctorală

REZUMAT

ROLUL MEDIA ÎN ATENTATELE

TERORISTE
Studiu de caz: Afganistan 2001-2014
Conducător ştiinţific
Prof. Univ. Dr. Teodor Meleșcanu

Doctorand
Lucia Sava

BUCUREŞTI
2019

1
 Cuprins

Introducere
Capitolul 1 Terorismul – Consideraţii generale
1.1 Delimitări conceptuale
1.2 Perspective de evoluție ale terorismului
Terorismul Nou
1.3 Tipuri de terorism
Terorismul religios
Terorismul religios fundamentalist
Terorismul suicidar
Terorismul naționalist
Terorismul de stat
Terorismul biologic
Terorismul nuclear
Terorismul cibernetic
Terorismul și răpirile
1.4 Psihologia terorismului
Trăsături generale ale teroriștilor
Motivații si cauze ale terorismului

Capitolul 2. Fundamentele islamului

2.1 Islamul – religie, ideologie, civilizație
2.2 Cei cinci stâlpi ai Islamului
2.3 Ramuri ale Islamului
2.4 Fundamentalismul islamic - concepte, evoluții
2.5 Jihadul global
2.6 Atacuri teroriste pe teritoriile statelor membre NATO și UE

Capitolul 3. Mass-media, societatea si terorismul

3.1 Mass-Media – Considerații Generale
3.2 Mass-media în societatea democratică
3.3 Mass-media – Reclama terorii
3.4 Efectele mass-media
3.4.1 Efectul CNN
3.4.2 Efectul Al Jazeera
3.5. Media care utilizează teroriștii
3.6. Terorismul şi mass-media
3.7 Teroriștii - o nouă formă a mass-media

2
Capitolul 4. Studiu de caz: Afganistan 2001-2014
4.1 Contextul geopolitic
4.2 Războiul civil
4.3 Guvernarea talibană - un altfel de război
4.4 Al-Qaeda
4.5 Osama bin Laden
4.6 Ayman al Zawahirii
4.7 Statul Islamic - ISIS/DAESH
4.8 Atacuri teroriste Afganistan – Kabul
4.9 Implicarea SUA în Afganistan
4.9.1 Operațiunea " Enduring Freedom"
4.9.2 Operațiunea "Neptun Sper"
4.9.3 Operatiunea „Resolute Suporte"
4.10 Mass-media din Afganistan
4.11 Afganistan - Noi ameninţări şi provocări

4.12. Interviu Radu-Nicolae Gîmbuţan - însărcinat cu afaceri al Ambasadei

României în Afganistan
4.13. Interviu - Adrian Kozjacski - ambasador în Republica Islamică Iran

3
 Introducere

Lucrarea de doctorat “Rolul media în atentatele teroriste – Studiu de caz: Afganistan

2001-2014”, îşi propune un studiu riguros asupra fenomenului terorist corelat de mass-media,
bazându-se pe principiul interesului reciproc, apelând la renumite lucrări de specialitate și de
actualitate. Vor fi abordate teorii, ipoteze şi tipuri ale terorismului şi ale media, cu scopul de
a înţelege mai bine modul teroriştilor de a acţiona şi de a interacţiona.

Actualitatea temei ţine de necesitatea cunoaşterii mai bune, a fiinţei umane, a

motivelor izbucnirilor violente, deoarece terorismul ca femonen global întruchipează practic
toate formele de violenţă cu consecinţele lor. Pentru o înţelegere mai adecvată a fenomenului,
tot mai mulţi autori precum Walter Laqueur şi Bruce Hoffman susţin ideea că terorismul
poartă un caracter universal.

De asemenea, noutatea lucrării de cercetare ţine şi de oportunitatea studierii

modalităţilor de impact ale fenomenului asupra populaţiei, statelor şi guvernelor, provocînd
panică, frică şi emanând un mesaj de groază. Analizînd mai multe abordări ale terorismului,
voi urmări să definesc influenţa terorismului asupra lumii internaţionale. În mod cert,
terorismul internaţional este perceput şi interpretat diferit, ţinând seama de tradiţiile şcolilor
şi centrelor din care fac parte.

Scopul ştiintific al acestei teze de doctorat îl constituie analiza importanţei pe care o

au mijloacele de presă în supravieţuirea cauzei teroriste, câtă vreme fără acestea, nu ar putea
comunica lumii doleanţele ce generează acte de violenţă extremă. Din acest punct de vedere a
fost esenţială înţelegerea felului în care mecanismele de presă funcţionează în cauza teroristă
precum şi înţelegerea felului în care acestea au influenţat terorismul de-a lungul timpului.
Ideea de influenţă este analizată de prezenta lucrare din dublă perspectivă. Pe de-o parte
avem de-a face cu influenţa benefică terorismului, aceea de transmitere mai departe a
mesajului lor programatic precum şi aceea de păstrare a unui nivel accentuat de panică la
nivel mondial. Pe de altă parte avem de-a face cu influenţa mai puţin benefică asupra
terorismului ce vizează utilizarea mijloacelor mass media în scopul combaterii fenomenului
terorist. Ambele direcţii de studiu sunt fezabile şi de o importanţă sporită pentru înțelegerea

4
evoluţiei fenomenului terorist dar şi pentru determinarea felului în care dependenţa sa faţă de
presă a creat o situaţie dezavantajoasă strategică pentru structurile teroriste.

Raportul terorism - mass media se bazează pe principiul interesului reciproc; pe de o

parte victime, eroi, sânge, neaşteptat, exotic, mister, iraţional, interesele profesionale sau
economice ale presei, pe de altă parte, mediatizarea spectacolului violenţei care face
cunoscuţi protagoniştii şi revendicările acestora. În cadrul demersului meu de cercetare
academică am urmărit să obțin un răspuns argumentat științific la întrebarea “Care este natura
influenţei jucate de mass-media în cadrul fenomenului terorismului islamic internațional?”
Ipoteza explicită pe care am căutat să o verific este cea conform căreia dependenţa
terorismului de mijloacele media acţionează din perspectivă strategică asemenea unei pietre
de moară în jurul gâtului acestor grupări, prin felul în care ea oferă informaţii esenţiale despre
modelul lor de funcţionare şi prin felul în care aceasta poate fi utilizată pentru identificarea
unor slăbiciuni în aparatul de luptă a teroriştilor, în general.

Din punct de vedere metodologic, am grupat un număr consistent de analize

academice asupra fenomenului terorismului şi mass-mediei în general, iar apoi am luat în
calculul academic variabila surselor media pentru a înţelege felul în care acestea au contribuit
la materializarea sau prăbuşirea nivelului de eficienţă al terorismului la nivel global. Prin
analizarea conţinutului din diferite surse media am demonstrat aşadar că instrumentul de
preferinţă utilizat de terorişti pentru a comunica, prezintă un recul puternic prin felul în care
informaţia conţinută de sursele media poate intra în mod nemijlocit în pleiada de mijloace
utilizate de serviciile de informaţii pentru construirea unui cadru practic de înţelegere a
mentalităţii şi a modului de operare al structurilor teroriste. Cu alte cuvinte, ţelul metodologic
a fost acela de măsurare, prin raportare la analize ştiinţifice disponibile, a felului în care
OSINT (Open Source Intelligence) influenţează potenţialul de multiplicare a abilităţilor
terorismului de a îşi duce la bun sfârşit agenda. De asemenea, studiul meu s-a concentra în
mod explicit pe situaţia din Afganistan în perioada de timp 2001 – 2014. În contextul actualei
turbulenţe din Afganistan, tema se remarcă ca fiind extrem de senzitivă, atât din punct de
vedere gnoseologic, cât şi funcţional-aplicativ.

În cadrul acestui studiu, metodologic vorbind, am avut în vedere și realizarea de

interviuri cu doi diplomați de excepție, Adrian Kozjacski, în prezent, ambasador în Republica
Islamică Iran, care în perioada 2011-2015, a deținut funcția de însărcinat cu afaceri en pied la
Ambasada României în Afganistan și un al doilea interviu cu actualul însărcinat cu afaceri al

5
Ambasadei României în Afganistan, domnul Radu-Nicolae Gîmbuţan. Există două motive cu
relevanţă funcţională pentru care am fost interesată direct de acest spaţiu, Afganistan, şi de
această perioadă. În primul rând, este primul front deschis împotriva terorismului, peste care
a trecut suficient timp pentru a putea realiza o analiză pertinentă asupra subiectului. În al
doilea rând, deoarece în acest caz există un nivel extrem de ridicat de informaţii academice
sau deschise, care pot permite o analiză directă a subiectului, cu surse suficiente pentru o
abordare raţională şi obiectivă.

Sursele deschise sunt de asemenea de utilitate pentru cercetători independenţi sau

afiliaţi unor structuri guvernamentale, în măsura în care acestea pot fi puse cap la cap pentru
a înţelege realităţile derivate din spaţii precum frontul Afgan. Un exemplu în acest sens poate
fi demersul de punere cap la cap a informaţiilor publice pentru determinarea unor tendinţe de
interes. În data de 6 ianuarie 2010, AFP informează că a fost capturat un fost şef al poliţiei
Afgane, Mohammad Qasim, care a dezertat din funcţia pe care o ocupa în fruntea poliţiei din
provincia Farah. Acesta a dezertat luând cu el armament, uniforme de poliţie, vehicule de
poliţie şi nu în ultimul rând, un număr de ofiţeri. Deşi preluarea armamentului, a unor colegi,
a uniformelor şi vehiculelor cu însemne poliţieneşti şi trecerea lor de partea forţei talibane
insurgente reprezintă, în sine, un eveniment interesant, adevărata valoare a poveştii rezidă în
faptul că acest domn, Qasim, a fost şeful poliţiei din Farah. Acesta, ca şef al poliţiei lucra,
putem presupune, fără a risca să ne înşelăm, cu forţele coaliţiei responsabile pentru
menţinerea păcii în zonă. Cu alte cuvinte nu discutăm de această dată despre o simplă
dezertare (aşa cum s-a mai întâmplat în noiembrie 2010, când un poliţist a ucis 5 soldaţi
britanici). Mohammad Qasim era un individ cu acces direct la informaţii importante legate
de acţiunile coaliţiei în zonă. Trecerea sa de partea insurgenţilor arată cum talibanii deveneau
din ce în ce mai interesaţi de recrutarea unor resurse umane cu acces la informaţii. Deja în
momentul capturării, acesta efectua activităţi teroriste în interiorul provinciei care se aflase
sub comanda sa. Dacă decidem să coroborăm această informaţie cu faptul că la data
respectivă în jur de 110.000 de trupe Afgane lucrau în parteneriat cu forţele de coaliţie,
atunci sursele deschise ne relevă faptul că, la vremea producerii incidentului, nivelul de risc
ataşat cooperării cu elemente indigene este ridicat, ceea ce poate duce la o rafinare a
procesului lor de selecţie precum şi la o reevaluare a locului pe care aceștia îl ocupă în
structurile militare afiliate efortului de menţinere al păcii.

6
 Astfel, în primul capitol al lucrării este abordat conceptul de “terorism” depăşind
multitudinea de concepte a formelor de terorism şi încercând să răspundă la întrebări de
genul: De ce unii indivizi decid să urmeze cariera de terorist? Oare teroriştii au trasături şi
caracteristici comune? Exista un profil terorist?

Este foarte important să articulăm cadrul teoretic, iar realismul și neorealismul sunt
cele mai potrivite cadre teoretice care pot fi folosite pentru a explica simbioza dintre terorism
şi mass media, această lucrare de cercetare analizând critic şi pragmatic impactul transmiterii
de către mass media a atacurilor teroriste.

Pentru sistemul nostru contemporan internaţional, neorealismul este cadrul teoretic

care va analiza starea globală a anarhiei, ineglitatea din sistemul internaţonal, importanţa
suveranităţii. Desigur, după atacul terorist de la 11 septembrie 2001, neorealismul a triumfat.

Tot în acest prim capitol sunt trecute în revistă tipurile de terorism şi profilul
psihologic al teroristului. Motivul acestei enumerări are relevanţă în vederea explicitării
formelor de manifestare ale terorii, care au evoluat în timp.

La nivel aplicativ, în cadrul acestui capitol, au fost impuse următoarele obiective:

 identificarea unor legături între manipulare și martirizare în vederea perfecționării

analizei sociale;

 identificarea dimensiunii sociale și psihologice;

 gruparea trăsăturilor teroristului sinucigaș și analiza acestora;

 identificarea unor noi tipologii de teroriști sinucigași în funcție de tipurile de

sinucidere;

Terorismul nu este un fenomen nou, ci o realitate ce traversează societăţile şi spaţiile,

adaptându-se flexibil la mediul în care acţionează.

Terorismul modern, sfidând normele şi legile războiului convenţional, îşi dirijează

atacurile asupra populaţiei civile, care reprezintă atât o ţintă facilă pentru terorişti, cât şi una
eficientă, atacurile nediscriminatorii sporind panica generală şi inducând sentimentul de
insecuritate, oricine, oriunde, oricând putând fi victima următorului atentat.

7
 În concepţia analistului Carr, construită iniţial pe teoria emisă de Brian Jenkins,
acţiunile teroriste pot fi puse în practică, de către elemente teroriste care acţinează în nume
proprii sau în serviciul unor state care susţin logistic şi finnciar, terorismul. Scopul strategic
este cauzarea de pierderi şi distrugeri la scară mare în contextul a ceea ce grupările extremist-
teroriste consideră a fi un conflict militar în plină desfăşurare.

Hoffman Bruce, în lucrarea sa intitulată “Inside terorism “, subliniză faptul că

motivaţia politică este una dintre cele mai importante condiţii, strict indispensabilă din
perspectiva terorismului. Tot analistul Hoffman afirma că activitatea criminală este de cele
mai multe ori iniţiată de terorişti, aşa că poate avea deseori consecințe asupra ei. Categoric,
terorismul este extrem de diferit faţă de alte forme de violenţă, ceea ce îl deosebeşte şi prin
modul în care trebuie anihilat.

Studiul acestor creaţii teroriste ne poate ajuta să realizăm care este diferenţa dintre
tipurile de terorism, ca exemplu, terorismul etnic separatist, şi terorismul religios, dar şi
capacitatea lor de dezvoltare în cadrul organizaţiilor cu caracter terorist.

Terorismul religios este în prezent, cea mai radicală metodă de realizare a terorii
deoarece este rezultatul unor orientări fundamentaliste. De cele mai multe ori, teroriştii nu
au niciun regret, aceştia fiind convinşi că nu au acţionat singuri, ci la ordinele şi cu sprijinul
lui Allah .

Analistul de specialitate, Bruce Hoffman, a subliniat în lucrarea sa intitulată “În

interiorul terorismului”, care sunt trăsăturile caracteristice terorismului religios: nu cere
ajutorul altei grupări religioase, nu se tem de urmările eliminării unor persoane politice, este
un raspuns lo o cerere teologică.

Terorismul suicidar înseamnă sacrificiu. Acest sacrificiu nu este numai o faptă

socială, ci are rezonanță religioasă. Acest sacrificiu este făcut cadou pentru națiune, acesta
urmând să fie martirizat, toți acești teroriști crezând că e drept să-și dea viața pentru umma.

În acest subcapitol al lucrării de cercetare am analizat reprezentările femeilor

implicate în violența teroristă pentru a descoperi structurile de gen care rezonează în
societatea contemporană. Diferențele dintre reprezentările bărbaților și cele ale femeilor sunt
izbitoare. În timp ce există portrete ale unor bărbați radicalizați, care se concentrează pe
motivele lor politice și ideologice, implicarea femeilor este în general percepută ca fiind
irațională. Femeile și bărbații rămân astfel capturați într-o dihotomie care consideră că

8
bărbații sunt raționali, în timp ce femeile se presupune că sunt conduse de emoție. În
consecință, aceste cadre lipsesc și nu reușesc să exploreze motivațiile politice și ideologice
pentru ca femeile să se angajeze în terorism. Acest lucru nu se întâmplă doar în reprezentările
mass-media, ci și în mediul academic.

Este foarte important să deschidem spațiu pentru narațiuni alternative explorând

experiențele trăite ale femeilor implicate în terorism. Mai ales atunci când există o incredibilă
lipsă de cunoștințe despre viața acestor femei, este necesar să ne uităm dincolo de
stereotipurile dominante. Există rapoarte care oferă informații despre viața femeilor din
teritoriul ISIS. Aceste rapoarte demonstrează că unele femei fac apel la grupuri radicale din
convingere. De asemenea, se confirmă că femeile care, din punct de vedere occidental, sunt
privite ca fiind oprimate, nu își simt automat poziția ca atare. În rolurile lor interne și de
susținere, unele femei s-ausimțit și se simt, de fapt, împuternicite să joace un rol esențial în
procesul de construire al Califatului Islamic.

Terorismul naţionalist este mult mai dificil de definit din moment ce multe grupări
acuzate de aceasta practică susţin că membrii lor nu sunt terorişti, ci luptători pentru libertate.

Terorismului sponsorizat de stat este un act violent subversiv politic sau

amenințarea acestuia; un sponsor de stat; un rezultat politic dorit; și o țintă, fie ea civilă,
militară sau materiale, a căror moarte, rănire sau distrugere poate fi de așteptat, influențează
într-o oarecare măsură rezultatul politic dorit.

Terorismul biologic - în condiţiile escaladării fenomenului terorismului, perspectiva

unui atentat bioterorist este extrem de neliniştitoare. În comparaţie cu alte categorii de
arme, cele biologice sunt foarte uşor de produs, pentru multe dintre aceste atacuri biologice
fiind suficient un simplu laborator şcolar sau unul instalat în pădure.

Terorismul nuclear este o formă de terorism ce utilizează ameninţarea nucleară

pentru a-şi atinge obiectivele. Se poate manifesta sub diverse forme: şantajul nuclear
exercitat de un stat care posedă arma nucleară sau diverse grupări ce dispun de arme nucleare
de concepţie artizanală.

Terorismul cibernetic este tipul de terorism descris ca fiind utilizarea calculatoarelor

pentru a intimida sau distruge o populatie. Ceea ce face extrem de atractiv pentru teroristi
acest lucru, este lipsa de graniţe și de control a internetului și costurile mici pe care o astfel de
activitate le implică.

9
 Când vorbim de terorismul Nou, ceea ce-l caracterizează este “teroristul actor
singur”. Discutăm despre teroriști care acționează singuri și fără sprijinul unei organizații
teroriste. Actorii teroristi singuratici nu sunt un fenomen nou, dar au tendinţa să vină în
valuri, aceste tipuri de atacuri revenind în ultimii ani. Acest lucru se poate datora unui efect
de contagiune prin care se adoptă o strategie teroristă generală fără contact direct cu alte
persoane.

Când vorim de terorism, totul este diferit în zilele noastre. Nu numai partea
geografică a terorismului s-a schimbat, dar şi din multe puncte de vedere, putem spune cu
certitudine, caracterul terorismului s-a schimbat, modul în care se manifestă, s-a schimbat.
Acum sunt grupări teroriste care nici nu existau acum 20 de ani, iar cele care erau acum 20 de
ani, multe dintre ele nu mai există în zilele noastre.

Despre terorism, lucrările academice subliniază faptul că este foarte importantă

înţelegerea motivaţiilor teroriste. Teroriştii sunt motivati de factori politici, religioşi, sociali,
economici. De aceea este necesară o analiză profundă atunci când vorbim, analizăm grupările
teroriste, din mai multe puncte de vedere: social, politic, cultural şi economic pentru a putea
întelege motivaţiile liderilor şi membrilor săi. Grupurile orientate religios încearcă de obicei
să aducă cât mai multe victime posibil. Pentru grupurile care manifestă motivații politice sau
sociale seculare, țintele lor sunt extrem de simbolice, precum cele ale autorităților; birouri
guvernamentale, bănci, companii aeriene naționale și corporații multinaționale care au o
legătură directă cu ordinea stabilită.

Michael Walzer consideră că terorismul este cauza eșecului țărilor musulmane de a se

moderniza, un eșec care explică necesitatea găsirii unui țap ispășitor în Statele Unite ale
Americii și în Israel, de către imigranții musulmani în țările occidentale și crearea conspirației
extrem de periculoase: “Bătălia cea mai importantă împotriva terorii, împotriva
terorismului, trebuie purtată în Statele Unite ale Americii, în Marea Britanie, în Germania,
în Spania și în alte țări unde se află diaspora islamică.”1

Când analizăm lumea musulmană sau chiar şi Orientul Mijlociu, descoperim că de-a
lungul istoriei, terorismului a existat, a fost acolo, dar extinderea de care se bucură în acest
moment este ameţitoare. Întrebarea de bază ținând cont de faptul că studiem trecutul
terorismului, putem să înţelegem care este viitorul terorismului?

1
Idem 10, pp.17, apaud. Walzer Michael, “Arguing about war ”, Editura Yale University Press, New York,
2004, pp. 51

10
 Ca o urmare firească, în capitolul al II-lea al lucrării, se realizează o abordare
geopolitică la nivel regional a spaţiului islamic, a nucleelor islamice contemporane, vor fi
analizate concepte precum islamul, jihad, fundamentalismul islamic. Ceea ce trebuie să
înţelegem noi când vorbim de lumea islamului, este faptul că modernitatea e privită de către
musulmani, în special de cei tradiţionalişti, ca o proiecţie a hegemonismului politico-
economic al Occidentului. De aici, reântoarcerea la izvoarele credinţei şi culturii islamice şi
predilecţia pentru instrumentalizarea politică a religiei – fundamentalismul, care duce
inevitabil la clivaje religioase inclusiv în interiorul comunităţii islamice (şiiţii îi acuză pe
sunniţi că ar fi în favoarea Occidentului). Cu acest gen de probleme se confruntă spaţiul
islamic, un spaţiu în care mulţi dintre ei se află în pragul sărăciei, trăind într-o ţară, precum
Afganistan, care este în căutarea unei identităţi, a unei stabilităţi politice, a unui echilibru
socio-cultural.

În 2005, autorul cărții “Islam Religion History and Civilazition”, Nassr Seyyed
Hossein, sublinia că Islamul nu este doar o religie, este, de asemenea, spiritul creator și viu al
unei civilizații mondiale majore, cu o lungă istorie care se întinde pe parcursul a paisprezece
secole.

Este foarte important de menționat că islamul reprezintă cea mai dinamică religie,
situându-se pe poziția a doua, după creștinism, dacă luăm în calcul populaţia continentelor,
putem spune că sunt circa 1,5 miliarde de musulmani.

Potrivit unui raport anual al Departamentului de Stat american, numai în Europa erau
înregistrați mai bine de 23 milioane de musulmani rezidenți, în timp ce în Statele Unite ale
Americii sunt 7 milioane, iar în China sunt circa 50 milioane. Indonezia, la 213 milioane
locuitori, este țara cu cei mai mulți musulmani, numărând aproape 120 milioane.

Islamul divide lumea în două părți. O parte guvernată de sharia, purtând denumirea
de Dar al-Islam, Sharia înseamnă legea sacră a islamului, iar fiqh reprezintă interpretarea
Shariei. Restul lumii cunoscută ca și "Casa Vestului" din Dar al-Gharb, adică acolo unde
legea islamică nu este pusă în aplicare. Dar al-Kharab este un termen clasic referindu-se la
acele țări în care legea musulmană nu este în vigoare, în ceea ce privește închinarea și
protecția credincioșilor.

11
 Persoana care dorește să devină musulman, va rosti următoarele cuvinte: "La ilaha
illa Allah, Muhammadurrasoolu Allah"2, și devine musulman. Această zicală înseamnă "Nu
există un Dumnezeu adevărat decât Dumnezeu (Allah), și Mohamed este Mesagerul
(Profetul) lui Dumnezeu."3

Coranul constituie cartea sfântă a musulmanilor, sursa legii sfinte (Shari’a) şi sursa
dreptului islamic. Alcătuit din 114 sure, de lungime diferită, 287 versete, împărţite în mai
mult de şase mii de versete. Coranul conţine numeroase materiale de cult, ritual, dreptul
persoanei, dreptul succesoral, patrimonial, penal, noţiuni strict teologice.

Versetele Coranului se împart în două categorii: prima categorie se referă la

legislaţie, morală, prescripţie, iar a doua categorie se referă la versetele care povestesc despre
comunităţile trecute, descriu Iadul, descriu Raiul.

Nu putem analiza Islamul, fără a detalia care sunt cei cinci stâlpi ai săi.

1. Shahada înseamnă mărturisirea de credință.

2. Salat este al doilea pilon al Islamului, care înseamnă rugăciune.

Este foarte important, musulmanul, înainte de a se ruga, să fie curat pe corp și haine,
iar spațiul unde urmează să se roage, trebuie să fie curat. În afară de cele cinci rugăciuni,
musulmanul poate să facă și alte rugăciuni opționale.

3. Zakah (zakat) este al treilea pilon, înseamnă caritate, purificare, curățire. Toți
musulmanii trebuie să fie milostivi. Zakah cere tuturor musulmanilor adulți să dea o
parte din bogăția lor anual, pentru sprijinirea celor săraci și pentru a continua cauza
Islamului.

4. Saum înseamnă că toți musulmanii sunt așteptați să treacă de la răsărit până la apusul
soarelui în timpul celei de-a noua luni a calendarului islamic (Ramadan).

5. Hajj - Musulmanii sunt obligați să facă pelerinaj cel puțin o dată în viața lor, dacă
sunt capabili fizic și financiar, anual, în timpul lunii numită "luna pelerinajului" (dhu
al-hijja).

2
Ibrahim A J, „A brief illustrated guide underestanding”- Editura Harusalam, Houston, 1997, pp.52
3
Ibidem

12
 Moscheea Masjid Al-Haram, este unul din cele mai sacre locuri de pelerinaj din
lumea musulmană, este cea mai mare moschee din lume, care poate adăposti aproximativ
patru milioane de credincioși musulmani.
Lumea islamică, momentan este dominată de două mari orientări: sunnismul și
şiismul. Islamiștii sunni reprezintă marea majoritate a islamiștilor, iar aproximativ 10-15%
din populaţia islamică urmează ramura șiită (șita, Shia, șia). Populațiile șiite constituie o
majoritate în Iran, Irak, Bahrain și Azerbaidjan. Există, de asemenea, populații șiite
semnificative în Afganistan, Kuweit, Liban, Pakistan, Arabia Saudită, Siria și Yemen.
Sunniții și șiiții împărtășesc principii religioase asemănătoare, cu toate acestea, diferențele
dintre ele au fost uneori baza pentru intoleranță religioasă, lupte politice și violența. Acest
capitol include un istoric al dezbinării sunit-șiiți și discută diferențele dintre credințele și
practicile religioase, precum și asemănările lor.
Şiiţii şi suniţii au apărut după Fitna, marea schismă, care a intervenit imediat după
moartea Profetului, deoarece au existat conflicte privind succesorul acestuia. În ceea ce
priveşte sistemul juridic, oficial, sunt 4 şcoli în sunnism, care datează din secolul VIII-IX.
1. Malekismul
2. Hanefismul
3. Şafiismul
4. Hanbalismul – acest curent are ca adepți wahhabiţii şi mişcările salafiste (Statul
Islamic)
Wahhabi este o subsectă sunniană, dar este atât de diferită de alte subsecte sunnite,
încât poate fi tratată ca o entitate autonomă. Wahhabi este un derivat al Școlii Hanbali, cu o
interpretare deosebit de dogmatică a islamului. Miscările sunnite îmbrățișează spațiul
geografic care se întinde de la Mali la Bali, de la deșertul somalez până la Himalaya
pakistaneză. Din punct de vedere cronologic, islamismul sunnit este mai vechi decât
islamismul Shi'a și wahhabi. Suniţii, numiţi Ahl As-Sounnah wal Jamâ’ah, reprezintă circa
90% din musulmani.

Viața membrilor Wahhabi are la bază legea islamică. Ei consideră Coranul și

Tradițiile drept “constituția” lor, ignorând legislația în vigoare. Această atitudine include
modalitatea distinctivă proprie de a purta barbă, studierea islamului și invitarea altora de a
adera la el, ceea ce se numește da’wa.

Şiiţii - sunt cei care susţin că familia lui Mahomed, urmaşii lui Ali, vărul lui
Mahomed, şi ai Fatimei, fiica lui Mahomed, sunt moştentorii legitimi ai lui Mahomed,

13
reunindu-i pe acei musulmani care spun că sunt mai aproape de adevărata religie. Potrivit
lor,ei sunt adevăraţii conducători ai Ummei islamice. Şiiţii sunt în jur de 10% de pe fața
Pământului.

Deşi există diferenţe de credinţă, atât şiiţii cât şi sunniţii împărtăşesc aceleaşi obligaţii
rituale, având şi respectând cei cinci stâlpi ai Islamului, iar singurul document ca revelaţie
este Coranul.

Atunci când analizăm Islamul, nu putem să nu analizăm ce înseamnă Islamismul. De

aceea, în urma unor cercetări, putem afirma că islamismul este antisemit în promovarea
părerii că evreii sunt răi. Pentru că evreii trăiesc în Israel, ei sunt și anti-israelieni și, de
asemenea, sunt anti-americani datorită percepției sale distorsionate asupra rolului evreilor în
Statele Unite. "Evreii sunt răi, conduc America, deci America este rea" - aceasta este modul
gândirii islamiste.

De asemenea, nu putem să analizăm Islamul, islamismul și să nu aducem în discuție

ce semnifică Jihadul global. Jihad, înseamnă pentru majoritatea musulmanilor islamici,
“lupta internă” pentru respectarea regulilor morale impuse de Coran. Cel putin asta însemna,
până cand Ossama bin Landen a redefinit acest termen, Jihad însemnând extremism, lupta
externă cu tot ce poate ameninţa învăţăturile islamului. Acest termen s-a instituţionalizat ca
fiind acel război contiuu cu “necredincioșii”. Acest cuvânt care însemna ceva atât de
minunat, a suferit această transformare, datorită atrocităților comise de teroriști.

Analistul Pipes repetă ideea că Islamul este o religie ca orice religie, care poate avea
contururi literaliste controversate, precum și aspecte spirituale. Dar, din nefericire, atunci
când grupuri de musulmani doresc să urmeze și să impună aceste controversate contururi
literaliste asupra aspectelor spirituale, religia Islamului se îndreaptă spre islamism, iar adepții
acestei ideologii devin islamiști.

După 11 septembrie 2011, cuvântul jihad este personalizat și reinventat -un

instrument politic războiul sfânt schimbându-se într-un război al fundamentaliştilor islamici
cu occidentalii. Printr-o analiză simplă, la rece, putem afirma că înțelesul cuvântului jihad,
este de a proteja comunitatea islamică de infideli.

Al III-lea capitol subliniază cele mai ample teorii abordate asupra mass media pentru
a contura importanţa acestora pentru societatea civilă. În acest capitol lucrarea de doctorat
cuprinde diferite teorii care fac referire la relaţia “terorism – mass media” şi nu în ultimul

14
rând analizează efectul CNN, care nu se referă numai la postul de televiziune al carui nume îl
poartă şi care l-a produs pentru prima oară, ci la toate media, inclusiv Internetul, care
dovedeşte că media, nu numai că stabilesc ceea ce se află pe lista de priorităţi a politicienilor,
dar că pot interveni în luarea deciziilor la nivel foarte înalt, de importanţă naţională.

Influenţa mass-media este omniprezentă. Harold Lasswell, fiind unul dintre cei mai
mari sociologi care au analizat impactul mass-media asupra societăţii, a afirmat că există
trei roluri principale ale mass-media: de supraveghere, de interpretare, de transmitere.

În limbajul uzual și chiar în unele opere de specialitate, când spunem mass-media

vorbim mai exact despre comunicarea de masă.

O caracteristică importantă a comunicării de masă este canalul folosit pentru

transmitere. Posibilitatea transmiterii în direct, atrage atenția publicului și păstrează interesul,
ajungandu-se la o dependenţă de mijloacele media.

Modul în care îşi face simţită prezenţa mass-media în societatea actuală, ne determină
să facem distincţie între jurnalismul civic, jurnalismul de opinie şi jurnalismul de
investigaţie.

În jurnalismul tradițional se pune cel mai mare preț pe etica profesională, chiar dacă
ziariştii sunt mereu în cautare de subiecte picante. De asemenea, etica profesională, putem
spune că trasează principalele coordonate ale conduitei ziaristului. Un jurnalist trebuie să fie
neutru, obiectiv, corect în tratarea subiectelor relatate.

Mass-media este ansamblul instituțiilor şi organizațiilor ce compun presa, fiind

apreciată ca fiind a patra putere în stat. Cu alte cuvinte, mijloacele de comunicare în masă
alcătuiesc un sistem care se intersectează cu sistemul în care noi, cetăţenii trăim şi pe care îl
influențează din ce în ce mai mult. Rolul mass media într-o societate democratică, este acela
de a informa publicul despre anumite evenimente, într-o manieră cât mai clară şi neutră.
Prin urmare, mass-media reprezintă pentru statele democratice, mijloacele prin care cetățenii
au cerut ajutor în cazurile în care au socotit că le sunt lezate drepturile fundamentale.

Specialistii din Științele Comunicării au încercat să definească mass media, aceasta

fiind numită a patra putere în stat, mass- media devenind un punct central în raport cu care
restul părţilor societale gravitează.

15
 Lucrările de specialitate, au evidențiat faptul că, odată cu apariția și dezvoltarea
democrației, terorismul a căpătat legitimitate și odată cu aceasta, numărul atacurilor a crescut
direct proporțional, de unde rezultă că libertatea de exprimare a mass media duce la
recunoașterea terorismului ca parte integrantă a societatii civile, și duce la dezvoltarea
acestuia din toate punctele de vedere - creșterea numărului atacurilor, creșterea numărului de
militanți.

Bruce Hoffman îl citează pe Lawrence Grossman, care a fost președintele NBC News
în acel moment: "Ne placea să intervievăm toți liderii"4. Hoffman comentează apoi cuvintele
lui Grossmans: "Sub nici o forma Abbas n-ar trebui să fie așezat la nivelul liderilor politici
mondiali ale căror opinii pot fi prezentate pe un slot dedicat ştirilor de prime-time" 5. Pentru
a atinge cele patru obiective şi să impună mass-mediei ordinea de zi sau încadrarea ştirilor în
marjele pe care și le doresc, de multe ori terorişti își ajustează planul de atac în timpul
jocului. Expertul în terorism, J. Bowyer Bell, ilustrează acest efort conştient în cuvintele pe
care și le-ar spune un terorist celuilalt: "Nu trage, Abdul! Noi nu suntem în prime time ".
Bruno Frey și Dominic Rohner concluzionează și ei susţinând că, de exemplu, din punctul de
vedere al teroristului, un atac în Africa ar trebui să fie mai sângeros decât unul în Europa, dar
așa nu vor avea acoperirea oferită altfel de mass-media. Teroriştii trebuie să ajusteze astfel
planul lor, dacă doresc să aibă un impact real.

De asemenea, atunci când vorbim de mass-media și subiectele care prezintă interes,

vorbim și de valorile jurnaliștilor, dar și de valorile cititorilor/publicului larg.

Rolul mass-media este de a căpăta informația în timp real și de a o face publică cât
mai repede și cu cât mai multă acuratețe, în mod cinstit și echilibrat.

În numele publicului țintă se selectează articolele, subiectele. Pentru a reuși să afle

care sunt dorințele publicului țintă, multe din mass-media folosesc sondajele, folosind un
număr considerabil de resurse financiare.

Audiența atacurilor teroriste nu include doar victime potenţiale, care trebuie să fie
speriate, dar si potenţiali susţinători. Acesti potenţiali susţinători - oamenii în a căror nume,
teroriştii pretind a acţiona - trebuie să impresioneze. Acesta este un al treilea obiectiv din
pricina căruia, terorişti folosesc mass-media: ei vor să arate potenţialilor susţinători că le pot
"oferi" ceva.
4
HOFFMAN Bruce, “Inside terrorism“, Editura Columbia University Press, New York, 2006, p.185, p.
5
Ibidem 86

16
 Media, spune Walter Laqueur, sunt cei mai buni prieteni ai teroriștilor, iar teroriştii
sunt super-distracția publicului zilelor noastre”.

Efectele mass-media au fost observate pentru prima dată, în timpul primului razboi
mondial. În aceea perioadă, mass-media a reușit să mențină moralul, să mobilizeze populația
și să convingă oamenii să se alăture armatei. Ceea ce demonstrează că mass-media au o mare
putere și o mare responsabilitate. Efectul CNN afirmă că atunci când mass-media difuzează
povești provocate emoțional de criza umană, acest lucru provoacă un răspuns major al
publicului intern și al elitelor politice.

Cu alte cuvinte, putem afirma ca efectul CNN este răsturnarea raportului de forță
dintre puterea politică și puterea presei. Odată cu acest efect CNN, elitele cu putere de decizie
au pierdut controlul asupra mass - media.

Ca exemplu pentu efectul CNN, voi prezenta modul în care, în 1985, media au
efectuat presiuni asupra autorităților administrației Regan, când un avion al liniei aeriene
TWA, a fost deturnat de un grup de teroriști libanezi, Shiaʻs, iar cetățenii americani prezenți
în acel avion, au fost ținuti ostatici timp de 17 zile, în Beirut. Televiziunile ABC (American
Broadcasting Corporation); NBC (the NationalBroadcasting Corporation); si CBS (the
Columbia Broadcasting System), pe toată perioada, cât teroriștii i-au ținut ostatici pe civilii
americani, 17 zile, acestea au transmis știri legate de acest eveniment, din care 2/3 erau știri
“de ultima oră”.

Această acoperire intensă a fost posibilă datorită prezenței unei „mici armate” de
reporteri, în Beirut, în total 80, reprezentând cele trei televiziuni. Fără să realizeze, acești
reporteri, trecuseră de la faza în care transmiteau stirea, la faza în care ajutau să se ia o
decizie politică.

Efectul Al Jazeera, analizează importanţa politică a rețelelor de televiziune regionale

în lumea arabă și nu numai. Canalul tv a devenit controversat din cauza acoperirii războaielor
din Irak și Afganistan.

Cu toate că politica Al Jazeera era şi rămâne una controversată, consider că închiderea

oricărei organizații de știri slăbește viabilitatea unei prese libere – în special într-o regiune în
care democrația are dificultăți în a prinde avânt.

17
 În declarația Media UNESCO din 1976: „Mass Media trebuie să aibă o contribuție
esențială la consolidarea păcii și a înțelegerii internaționale și să se implice în lupta
împotriva rasismului, a violenței și a instigării la război.”6 Cu toate acestea, mass-media pun
accentul pe violență și fac din teroriști, adevarate „staruri”.

Multe instituţii au un impact puternic asupra cetăţenilor, dar niciunul atât de persistent
şi adânc, ca mass-media.

Robert E Park este primul autor care oferă un inventar al criteriilor care determină
interesul presei pentru un evemiment: „acesta trebuie să fie recent, neașteptat și să aibă
capacitatea de a orienta și canaliza atenția.” 7

8
Relaţia între terorism şi mass-media "Terorismul este teatru", şi atacurile teroriste
atent coregrafiate pentru pentru a atrage atenţia mass-media. La rândul său, "mass-media
răspunde acestor teme, cu promptitudine, dovedind că nu poate să ignore ceea ce a fost
descris ca un eveniment creat în mod special pentru nevoile ei” 9, în conformitate cu Bruce
Hoffman, care, în cartea sa “În interiorul terorismului” a dedicat două capitole întregi relaţiei
dintre terorism şi mass-media. Această relaţie percepută reciproc avantajoasă între terorişti şi
mass-media este subiectul acestui capitol.

Răspândirea fricii pentru câștigarea atenției este strâns legată de stabilirea ordinii de
zi. Teroriştii încearcă să fie în mass-media cât de des şi cât mai mult posibil, în scopul de a
deveni bine cunoscuți publicului. Ei încearcă să influenţeze mass-media, astfel încât, la
rândul ei, să influenţeze publicul cu privire la existenţa organizației: teroriştii intră în atenție,
iar oamenii vor fi conştienţi de existenţa, metodele şi obiectivele grupului. În fapt, teroriştii
realizează o propagandă, în proxima apropiere. Un factor major al acestui obiectiv este de a
crea teamă în rândul populaţiei ţintă. De fapt, acesta este un factor esenţial în țelul oricărui
terorist, pe care se bazează întreaga tactică a fenomenului şi care este vizibilă în toată
activitatea teroristă.

Există mai multe niveluri de participare a “subiectelor” spre terorism în mass-media:

a) Primul este atunci atunci când mass-media raportează o activitate

teroristă

6
Ibidem 62
7
TARUS Adriana, “Peace PR”, Editura Tritonic, Bucuresti, 2007, p.14, p.26
8
HOFFMAN Bruce, “Inside terrorism“, Editura Columbia University Press, New York, 2006, pp.175
9
Ibid,

18
 b) Al doilea nivel este atunci când teroriştii trimit mesaje direct mass-
mediei.

c) Un alt mod de a rula direct în mass-media, este acela care terorismul îsi
crează singur un ziar, un post de radio, sau un canal de televiziune propriu, precum şi
emisie prin satelit in milioane de case din întreaga lume. Cel mai bun exemplu îl
reprezinta Hezbollah-ul libanez cu canalul de televiziune Al-Manar înfiinţat de
Hezbollah la 3 iunie 1991.

Crearea de canale de televiziune cu subiecte teroriste are avantaje similare pentru

organizații teroriste precum utilizarea internetului, cel puţin din punct de vedere al mass-
media. Conştientizarea, recunoaşterea de motive sau simpatia și respectul sunt mai uşor de
realizat în cazul în care canalul este al organizaţiei în sine. În plus, spre deosebire de Internet,
al patrulea obiectiv: legitimitatea pentru liderii teroriști, este mai uşor de realizat, din moment
ce acordă mai mare atenţie liderilor terorişti decât altor lideri. Prin urmare, o combinaţie de
Internet, televiziune, mass-media şi, eventual, alte căi de comunicare, poate fi o armă
puternică pentru o organizaţie teroristă.

Scopul capitolului IV al acestei lucrări este şi unul de cunoaştere a adevăratei lumi

islamice din Afaganistan şi a problemelor cu care aceasta s-a confruntat şi se confruntă în
prezent. De asemenea va fi pus în lumină, aportul adus de pătrunderea capitalului străin în
această ţară, înzestrată cu resurse naturale, care însă, din cauza conflictelor din ultimii de ani,
o mică parte din aceste depozite au fost exploatate. Nu este de negat faptul că, cel puţin în
acest moment, unele ţări occidentale îşi dispută întâietatea în domeniul economic al ţărilor cu
resurse din spaţiul Islamic.

După ce a luptat împotriva sovieticilor, Afganistanul a avut parte de diferite grupuri

extremiste care s-au străduit să controleze țara în anii ce au urmat. Până la mijlocul anilor
1990, un grup fundamentalist numit taliban a preluat controlul asupra țării. Talibanii au
condus în conformitate cu legea șariei islamice și au instituit restricții extrem de dure asupra
țării. Afganistan este o țară cu o configurație etnică tribală, adânc ramasă în tradiționalism și
conservatorism.

Capitolul de față, din teza de doctorat, “Rolul media în cazul atacurilor teroriste –
studiu de caz, Afganistan 2001-2014”, pune accent pe situația din trecut dar și prezent a
teatrului de operațiuni din Afganistan și răspunde următoarelor întrebări: Care este istoria

19
Afganistanului? Cine este Osama bin Laden, Ayman al Zawahiri, și ce înseamnă Al Qaeda
pentru ei? Cât de mult a contribuit mass media la raspândirea mesajului lui Osama bin
Laden? Când a murit Osama bin Laden și cum? Afectează decesul lui Osama bin Laden, Al
Qaeda? Al Qaeda mai exista?

Osama Bin Laden, veteran al luptei împotriva sovieticilor, a devenit o figură

principală în organizația teroristă din Al Qaeda, una dintre cele mai sofisticate grupuri
teroriste islamice din lume.

Un număr de atacuri teroriste conduse împotriva Statelor Unite la data de 11

septembrie 2001 au fost coordonate de Al-Qaeda. Această grupare teroristă a deţinut
controlul a patru avioane de pasageri. Două dintre avioanele deturnate au intrat în Turnurile
Gemene World Trade Center din New York. Un alt avion s-a prăbușit în clădirea
Pentagonului din Arlington, Virginia. Al patrulea avion s-a prăbuşit pe o câmpie de lângă
Shanksville, într-o zonă rurală a statului Pennsylvania. În total, la 11 septembrie 2001 au
murit 2. 993 cetățeni din 90 de țări. Întreag mapamondul a fost afectat de tragicul atentat
terorist, care s-a transmis în direct în mass-media.

În interviul acordat de însărcinatul cu afaceri al Ambasadei României în Afganistan,

Radu-Nicolae Gîmbuţan, acesta subliniază faptul că „principala cauză a prelungirii
conflictului din Afganistan, este reprezentată de interesele marilor actori regionali și globali
prezenți în teritoriu, care își soluționează proriile conflicte pe acest spațiu, iar prelungirea
stării actuale poate fi pusă și pe seama unor reprezentați ai fiecărei tabere implicate în
conlict, care au speculat contextul pentru obținerea de beneficii financiare. Există un
interes direct al acestora pentru menținerea climatului actual, care le permite derularea în
continuare a activităților ilegale (trafic de droguri, armament, etc.). „

În urma finalizării misiunii Asociației Internaționale de Asistență pentru Securitate

(ISAF) la sfârșitul anului 2014, la 1 ianuarie 2015 a fost lansată o nouă misiune sub
conducerea NATO numită Resolute Support, pentru a oferi formare continuă, consiliere și
asistență pentru forțele și instituțiile afgane de securitate. La summitul NATO din 2016 de la
Varșovia, liderii aliați au decis să extindă prezența RSM după 2016. “Resolute Support
Mission” a fost continuarea ISAF, trecându-se de la o misiune de tip combat la una de
consiliere și mentorat, în care forțele internaționale nu au mai fost implicate în conflictul
direct cu insurgenții. Momentul tranziției a reprezentat o provocare pentru forțele de
securitate afgane, care nu au avut capacitățile necesare pentru a gestiona singure confruntările

20
directe cu grupurile insurgente. Acestea din urmă au valorificat contextul pentru a câștiga
teren în lupta cu forțele guvernamentale. Aproape 16.000 de angajați din 39 de state membre
ale NATO și din țările partenere sunt angajați în sprijinul Misiunii de Suport Susținut (RSM).
La summitul de la Bruxelles din 2018, în luna iulie, NATO a primit două țări, care contribuie
cu noi trupe, Emiratele Arabe Unite și Qatar, crescând RSM la un număr de 41 de țări.

Situația din Afganistan este volatilă în toate sectoarele. Fie că vorbim despre
domeniile securitar, economic, politic, sau social, consider că la momentul actual nu există o
proiecție clară a evoluției naționale pe termen lung. Acestea sunt în strânsă concordanță cu
evoluțiile decise de actorii zonali, care au implicații și interese majore în Afganistan.

În prezent, talibanii controlează mai mult de 60% din țară. Pe lângă talibanii din 2015
sunt prezente și forțele Daesh. PIB-ul încă se calculează pe baza contribuțiilor externe, iar
20% fiind asigurat de producția locală. Conflictul afgano-afgan încă este departe să fie
soluționat. Încă nu este dezvoltat un sistem de colectare de taxe. Autoritățile de la Kabul
dețin controlul doar asupra capitalei, datorită prezenței forțelor coaliției. Prin urmare, toate
eforturile internaționale și financiare fără invitarea talibanilor la masa negocierilor și la
procesul de stabilizare, vor fi în van. Este foarte important de prezentat rezultatele
negocierilor purtate la Doha, în luna iulie 2019.
Lucrarea îşi propune să prezinte succint conţinutul conceptual şi principalele trasături
ale fenomenului terorist, ale islamului, este caracterizată relaţia între mass-media şi terorism
la nivelul sistemului social şi, particularizând delimitările teoretice şi mecanismele
reprezentărilor sociale pentru noţiunea de reprezentare mediatică, iar în ultimă parte a
cercetării fiind formulate concluziile cu privire la rolul jucat de mass media în viaţa socială a
Afganistanului, o viaţa socială acaparată de teroare.

Elementul evident de noutate pe care o astfel de abordare o produce, este determinat

de felul în care cercetarea se apleacă atât asupra ecoului pe care terorismul îl produce în
rândul suporterilor acestui fenomen cât şi a felului în care informaţia obţinută din surse
deschise poate fi utilizată pentru alterarea capacităţii teroriştilor de a repeta cu succes tactici
asemănătoare. De asemenea, nu putem neglija actualitatea tematicii alese, mutaţiile continue
din acest domeniu al relațiilor internaționale având ca rezultat următoarele ipoteze:

Ipoteza I:

21
 Atâta timp cât acoperirea de știri despre un anumit grup terorist și problemele lor
rămân consecvente, atunci atacurile vor rămâne, de asemenea, consecvente. Dependenţa
terorismului de mijloacele media acţionează din perspectivă strategică asemenea unei pietre
de moară în jurul gâtului acestor grupări, prin felul în care ea oferă informaţii esenţiale despre
modelul lor de funcţionare şi prin felul în care aceasta poate fi utilizată pentru identificarea
unor slăbiciuni în aparatul de luptă a teroriştilor, în general.

În cazul în care acoperirea mass-media începe să scadă în legătură cu problema, în

ciuda atacurilor continue, va fi o scădere semnificativă a atacurilor pentru o perioadă scurtă
de timp, urmată de o renaștere dramatică a violenței, în timp ce grupurile teroriste vor
încearcă să-și recapete atenția internațională.

Ipoteza II:

Terorismul a avut succes în trecut și este sigur să presupunem că terorismul va

continua să aibă succes și în viitor. Atât teroriștii, cât și mass media au avantaje reciproce.
Jurnalismul responsabil este o necesitate, dar terorismul ar trebui raportat și nu sprijinit. Este
foarte puțin probabil, dificil putem spune, ca știrile să fie cenzurate.

Există posibilitatea modificării bazei legislative la nivel național și internațional, prin

care să se interzică transmiterea prin mass-media a atacurilor teroriste. Desigur această
ipoteză ar fi cea mai indicată, dacă nu ar încălca o serie de drepturi cetățenești, printre care,
dreptul la libera exprimare.

Ipoteza III:

Realizarea unei înțelegeri la nivel național între reprezentanții mass-media și

autorități, ca în cazul unor atacuri teroriste, aceștia să nu transmită efectele acestor atacuri. Ca
exemplu putem să luăm atacul terorist din Germania, Berlin, 2015, când mass media
națională, locală, nu au transmis nimic de la fața locului unde avusese loc atentatul. În toată
această ecuație, teroriștii ar rămâne neputincioși.

Acest studiu a fost teoretic și descriptiv bogat, adăugând la înțelegerea încadrării,

construirea conținutului știrilor și a studiilor privind terorismul. Jurnaliștii sunt adesea
ignorați de către cercetătorii terorismului ca etapă crucială în procesul de comunicare între
guvern, teroriști și cetățeni. În plus, această categorie este adesea privită ca un simplu pion,

22
având potențialul de a funcționa ca mediatori și actori politici independenți. Este esențial ca
reporterii să perceapă rolul lor atât în procesul de colectare a știrilor, cât și în cel național, de
transmitere a informațiilor. În plus, această categorie este adesea privită ca un simplu pion,
având potențialul de a funcționa ca mediatori și actori politici independenți.

Comunitatea internațională depune toată energia pentru a se apăra și pentru a lupta

împotriva terorismului. Dar maniera în care aceasta va concepe lupta va fi esențial pentru
viitorul umanității.

Prin intermediul acestei lucrări de doctorat sper să fi dat o perspectivă asupra legăturii
dintre terorism și mass-media, indicând importanța centrală a comunicării pe ceea ce numim
strategia terorismului. Terorismul are nevoie de mass-media, pe de o parte media este vitală
pentru un grup terorist, ele oferind mijloacele de a atrage atenția și de a răspândi mesajul
grupului terorist. În același timp, s-a constatat că teroriștii furnizează media cu știri
emoționale, incitante și sângeroase care îi ajută să-și vândă produsul, pe de altă parte, media
poate juca, de asemenea, un rol important în combaterea terorismului. Ce este important de
reținut: pentru a combate aceste tipuri de terorism, trebuie să renunţăm la unele din libertăţile
noastre democratice.

Cuvinte cheie: terorism, Islam, fundamentalism-islamic, islamism, sharia, organizații

teroriste, talibani, mass-media, audiență, Afganistan, Al Qaeda, Jihad.

23
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. ANDREESCU Anghel, NICOLAE Radu, „Jihadul Islamic – de la înfrânferea terorii

și războiul sfânt, la speranța libertății”, Editura Rao, 2015
2. HASHIM Ahmed, “The World According To Usama Bin Laden”, Reasearchgatte.
ianuarie 2001
3. MOGENTHAU J. Hans, “Politica între naţiuni: Lupta pentru putere şi lupta pentru
pace”, traducere de Oana Andreea Bosoi, Alina Andreea Dragolea, Mihai Vladimir
Zodian, prefaţă de Andrei Miroiu, Editura Polirom, Iaşi, 2007
4.
5. MUNTEAN Ferchedau Magda, “Terorismul – istoric, forme, combatere”, Editura
Omega, 2001
6. *** AL QA'IDY Abu Amru, „Manualul Al Qaeda - A Course in the Art of
Recruiting „
7. NACOS, Brigitte, “Mass-mediated terrorism: the central role of the media in
terrorism and counterterrorism. ” Rowman & Littlefield, 2002
8. NAPOLEONI, Loretta, “Terror Inc – Tracing the money behind global terrorism”,
Editura Penguin UK, 2004
9. VISARION Neagoe, „Afganistan zece ani de război contra terorii”, Editura Militară
București, 2011
10. PAPE A. Robert , FELDMAN K. James, „Cutting the Fuse: The Explosion of
Global Suicide Terrorism and How to Stop It”, Editura University of Chicago Press,
2012
11. PIPES Daniel, „Miniatures: Views of Islamic and Middle Eastern Politics”Editura
Transaction Publishers, 2004
12. POP, Doru (coordonator), “Introducere în teoria media”, Cluj – Napoca, Editura
Dacia, 2002
13. NASSR Seyyed Hossein, “Islam Religion History and Civilazition” – Editura Harper
San Francisco, 2005

24
14. SONN Tamara, “Islam - A Brief History”, Editura Blackwell Publishing Ltd,
Singapore, 2010

15. GUZZINI Stefano, “Realism şi relaţii internaţionale”, Editura Institutul European,

Iaşi, 2000

16. GILPIN Robert, “Război şi schimbare în politica mondială”, Editura Scrisul

Românesc, Craiova, 2000

17. GRIFFITHS Martin, “Relaţii internaţionale. Şcoli, curente, gânditori”, Editura

Ziua, Bucureşti, 2003

18. HOFFMANN Stanley,”Eseuri asupra teoriei şi practicii politicii internaţionale”,

Editura Ştiinţa, Chişinău, 1999

19. COMAN, Mihai – „Introducere în sistemul mass-media”, Editura Polirom, Iaşi, 2004
20. LAQUEUR, Walter, WALL Christopher, “The Future o Terrorism”, Editura Thomas
Dunne Books, New York, 2018
21. WALTZ N. Kenneth, „Theory of International Politics”, Editura Random House,
New York, 1979

25